ZILELE NAŢIONALE MATEEVICI

”Să-i luminăm pe toţi cu lumina dreaptă”
(Alexie Mateevici)

3

La baştina preotului-poet Alexei Mateevici, Casele-muzeu „Alexie Mateevici” din Zaim şi Căinari, Liceele „Alexie Mateevici” din Căuşeni, Zaim, Căinari, Casa Limbii Romane, filialele Zaim, Căușeni, Centrul de Spiritualitate a Sudului Basarabiei, Casele-muzeu „Monahul Ioan Zlotea” din Salcuța și „Sculptorul Ion Guțu” din Taraclia, în cadrul ZILElor NAŢIONALE MATEEVICI,ediţia a XXV-a, 16-30 martie 2017, au organizat manifestări prilejuite de aniversarea a 129-a din ziua naşterii preotului-poet Alexie Mateevici – în anul comemorării unui secol de la scrierea poemului „Limba Noastră” (17 iunie 1917) și a trecerii lui A.Mateevici la Domnul (13.s.v./26 s.n. august 1917).

Cine a fost Alexei Mateevici şi care este valoarea acestuia pentru poporul nostru, vă relatăm în articolul ce urmează. Alexei Mateevici s-a născut la 27 martie (16 martie stil vechi) 1888 şi este unul din cei mai reprezentativi scriitori români născuți în Basarabia.
photocat

Poetul erou, Alexe Mateevici, desi a trait numai 29 de ani, apare in contextul literaturii romane ca o figura luminoasa. A participat, ca preot militar, la luptele de la Maraşeşti, stingându-se din viată in 1917.
„Limba noastră” este o poezie scrisă de Alexei Mateevici (sau Alexie), cuprinzând 12 strofe de câte patru versuri. Versurile acestui imn au fost scrise de Alexie Mateevici la Congresul Scriitorilor din Basarabia unde s-a hotărât trecerea la alfabetul latin și alte reforme importante. Mateevici a contribuit substanțial la emanciparea națională a Basarabiei.
Scrisă la Chișinău, poezia Limba noastră a fost publicata în „Cuvântul moldovenesc” din 2 iunie 1917. Pusă pe muzică de Al. Cristea (1890-1942), această poezie a devenit un fel de imn național, cântecul de slava închinat limbii române și poporului care a născut-o și a înveșnicit-o. Imn, dar în același timp odă și elegie, poezia „Limba noastră” dă glas sentimentelor nereținute de dragoste, de prețuire, de respect și de admirație ale poetului față de graiul neamului.
Titlul poeziei este explicat pe întreg parcursul acesteia prin enumerarea unor comparaţii cu valoare metaforică,care alcătuiesc portretul „poetic al limbii române. Limba română este comparată cu termeni luţti din diferite domenii ale existenţei neamului. Gramatical, al doilea termen al comparaţiei este un nume predicativ al verbului a fi”. Limba noastra-i o comoară”, un şirag de piatră rară „, foc ce arde „, numai cântec”, doină”, roi de fulgere”, graiul pâinii”, vechi izvoade”, limba sfântă”, limba vechilor cazanii” , piatră lucitoare”.
Poezia „Limba noastră „exprimă sentimente de adâncă dragoste şi prţuire pentru limba româna, creaţie a poporului nostru de-a lungul existenţei sale istorice. Caci limba româna este viaţa noastră, este sufletul nostru cu oglinzi fermecate în lumina cărora se vede – aşa cum s-a născut şi a crescut de-a lungul veacurilor-chipul cel mandru al ţarii, al poporului. Istoria, natura, folclorul, neamul, religia, pamantul, literatura sunt coordonatele naţionale care se unesc prin limbă, simbol unic si esenţial. Prin limbă ne-am păstrat fiinţa neamului,existenţa noastră ca naţionalitate, ducând in acest scop o luptă dârză, cu mari jertfe, de aceea în poezia sa sentimentul istoriei este umbrit de melancolie. Textul acesta nu este numai o definiţie a limbii, ci şi o definire a sentimentului de dragoste faţă de limba noastră atât de armonioasă.
Poezia este un elogiu adus limbii române și un îndemn pentru prețuirea ei.4
Din 1995 „Limba noastră” devine imnul de stat al Republicii Moldova -simbolul independenţei statului – (cinci strofe din cele 12 a poeziei originale au fost păstrate pentru imn – strofele 1, 2, 5, 8, 12), muzica de Alexandru Cristea, aranjament de Valentin Dînga. A fost aprobat prin Legea cu privire la Imnul de Stat nr.571-XIII din 22 iulie 1995.

Imnul de Stat al Republicii Moldova
Limba noastră-i o comoară
În adîncuri înfundată
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.

Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.

Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veşnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeşnici.

Limba noastra-i limbă sfîntă,
Limba vechilor cazanii,
Care o plîng şi care o cîntă
Pe la vatra lor ţăranii.

Răsări-va o comoară
În adîncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.

2Capodopera ”Limba noastră” încă o data ne convinge de cultura, morala și talentul, pe care le deținea Alexei Mateevici, care rămîne și pînă astăzi un bun îndrumător al generației de astăzi, prin ideile inedite, prin dragostea față de popor, prin devotament și credință.