Antologia de poeme : Harta de Leo Bordeianu

 

Miercuri, 26 iunie 2019, în incinta Bibliotecii „Ștefan cel Mare” (str. Decebal 91) a avut loc ședința cenaclului „Singur printre cărți…”. În discuție: volumul de poeme „Harta” de Leo Bordeianu. Cartea a apărut la Ed. PRUT, Chișinău.

Moderatorul, Nicolae Spătaru a început discuţia cu o apreciere a volumului „Hora” citind din recenzia Margaretei Curtescu : „Pentru Leo Bordeianu, a scrie echivalează cu un act de exorcism, căci, întâi de toate, poetul este preocupat de identificarea şi definirea răului din realitatea imediată, de ivestigarea şi revelarea obiceilor  acestei lumi dezagregante în care trăim. Colaborarea sa cu realitatea imediată, pe care o personifică, o trece printr-o optică hiperbolizantă (Puterea, Întunericul dintre cuvinte, Patria mea, Zilele), îi situează poezia în zonele parabolei (Câinii, Descompunere, Spuma), acolo unde, transfigurate, însemnele realului sunt comprimate în imagini plastice, în scenarii retorico-elegiace.  Demersul mai multor poeme din antologia Hora înglobează, prin prisma impresionistă, absurdul perpetuu al spaţiului basarabean, Leo Bordeianu apelând, în acest scop, la imagini pe cât de sugestive pe atât de tranşante. Ca un antidot la aceste realităţi maladive, în care suntem cu toţii apatrizi, emblematică, în acest sens, fiind poezia care dă titlul antologiei, trăirea poeziei semnifică evadarea în universul infinit, unde eul devine liber ( Pânzele albe ale libertăţii).
Persistând în ideea că poezia este lucrare orifică, Leo Bordeianu, îşi confiră statutul de poeta vates. Stăpânind o frază care denotă improvizaţie, continuitate şi repetitivitate, o recuzită complexă, care scoate în evidenţă tragismul decorului, poetul Leo Bordeianu navetează între profan şi sublim, între deznădejde şi speranţă, între miasmele lumii comune şi miresmele antice ale poeziei.

La discuţie au vorbit : Victoria Fonari, Grigore Chiper, Ion Cuzuioc,  Călina Trifan, Andrei Viziru, Dumitru Crudu şi alţii. Grigore Chiper a declamat poemul „În lumină” din volumul „Harta” de Leo Bordeianu. Autorul a dclamat poemele : Puterea, Harta, Pânzele albe, Suspans neprevăzut, Solar, Ruleta rusească.

Victoria Fonari a vorbit despre antologia lui Leo Bordeianu ca : fiind simţită în poemele sale durerea despre Nistru. A făcut şi o asemănare între romanul lui Vladimir Beşleagă „Zbor frînt” şi poemul „Harta” de Leo Bordeianu. Victoria Fonari a abordat şi unele semne zodiacale cum ar fi taurul şi semnificaţia lui din poemul lui Leo Bordeianu. Poezia lui Leo Bordeianu este una extraordinară, una plină de sensibilitate, de dezvăluire, o poezie deschisă, una în care autorul nu mai acceptă valul al Floridei, unde a revenit spre textul anterior. Poemul „Ochiul din întuneric” vine ca într-o antiteză cu ochiul Homeric. Leo Bordeianu ne oferă o poezie profundă, o poezie care ştie să valorifice teme cunoscute, însă de fiecare dată printr-o optică personalizată. Motivul „Meşterului” din poemul „Harta”, care sună altfel, un meşter care nu vrea să se dezică de aripile sale, un meşter care îşi sacrifică sângele pentru a-şi realiza propria dorinţă.

Grigore Chiper a menţionat că : Leo Bordeianu este un poet important şi cunoscut prin prisma paradigmei anilor 80, în care s-a format şi a debutat. Drept mărturie este şi această carte „Antologia” lui Leo Bordeianu. Volumul are o scurtă prefaţă a lui Vsevolod Ciornei. Cartea este structurată pe trei bariere, poetul a vrut să ne ofere texte nu numai cu tentă politică, care au o anumită trăire socială, care la noi este foarte politizată. În anul apariţiei cărţii în Republica Moldova era şi o forfotă politică, care acum a luat o altă turnură. Volumul începe cu poemul „Harta„, care este emblematic din mai multe puncte de vedere. Leo Bordeianu prin acest volum ne prezintă o marcă a acestui stat, autorul fiind în căutarea hărţii sale. Volumul ne prezintă în prima parte textele cu temă socială, politică, naţională; în a doua parte avem poeme în care îl recunoaştem pe Leo Bordeianu : poetul prin care s-a remarcat încă de la primele cărţi, poetul extrem de delicat, extrem de fin în alegerea imaginilor, în construirea poeziei. Poetul caută diverse forme ocolitoare ca să ajungă la ţinta dorită.  A treia parte ne prezintă poeme în stil haiku, în stil aforistic.

Ion Cuzuioc a vorbit despr poezia lui Leo Bordeianu ca una scrisă cu suflet. Mesajul autorului va ajunge cu siguranţă la cititor. Autorul mânuieşte cu dibăcie şi versul alb şi versul clasic. Prin actuala discuţie asistăm la botezul volumului lui Leo Bordeianu.

Călina Trifan a venit cu o apreciere a volumului de poeme, care a inspirat-o şi a determinat-o să facă şi ea un pas înainte. Leo Bordeianu ne-a obişnuit cu volume de poeme de valoare. Poezia lui este într-un fel o instanţă supremă, în pofida timpului. Poemele lui fac cinste întregului spaţiu românesc. Leo Bordeianu are darul inspiraţiei şi cultura scrisului. Acest volum de poezie este exact  despre evenimente şi stări pe care autorul le trăieşte.

În prefaţa cărţii a lui Leo Bordeianu avem un articol al lui Vsevolod Ciornei intitulat : Poezia între formule şi revelaţii. „Poezia lui Leo Bordeianu este o sinteză între sensibilitate şi cerebralitate, între gingăşie şi rigoare, între autohtonie şi universalitate. Autorul se situează şi îşi situează cititorul în faţa marilor întrebări ale eternităţii, cele căror el le găseşte foarte multe răspunsuri, toate diferite şi toate corecte. Poezia lui Leo Bordeianu defineşte s-a furtificat într-un volum de versuri de certă valoare, care se înscrie firesc în concertul liric al epocii noastre. Această carte merită să îşi aibă locul în librării, biblioteci, inimi şi creiere”

La final, aş vrea să afirm şi opinia lui Alexandru Lungu. „Poezia lui Leo Bordeianu planează atât tematic, cât şi expresiv, în spaţii diferite. Poezia lui Leo Bordeianu poate fi catalogată când simbolistă, când romantică, ba chiar şi suprarealistă”.

Realizat de : Doina Spătaru

Şef – sector

Reclame