Nu iese nimeni la fereastră

 Acum tu ești cel ales

Zeii ți-au permis să ai propria-ți  ghilotină

Alergi înnebunit pe străzile fierbinți și pustii

Te oprești apoi în fața geamurilor întunecate

Ca în  fața unor altare și strigi :

Uitați-vă, a venit primăvara!

Vă rog vă implor faceți abstracție de ghilotina

Ce-o port subsuoară

Și pe care în zadar încerc s-o acopăr

Cu haina îmbibată în sânge

Dar știți : nu este ghilotina mea

Eu pur și simplu

O scot la marginea orașului

Pentru că a venit primăvara

Și ce să fac cu o ghilotină în oraș

Pe timp de primăvară?

Dar nu iese nimeni la fereastră

Pentru că ghilotina pe care-ncerci

Cu disperare s-o ascunzi

Se face tot mai mare

(Nicolae Spătaru : Citirea zidului)