ÎNDRUMAREA LECTURII ȘI RELAȚIILE DE ÎNCREDERE UTILIZATOR – BIBLIOTECĂ

Marea valoare a bibliotecii o constituie potenţialul intelectual. Personalul bibliotecii este cel care crează şi sporeşte capitalul de imagine pozitivă a instituţiei. De felul cum este perceput personalul, depinde în mare măsură şi percepţia generală a bibliotecii în comunitate. Îndrumarea lecturii este un pas important în stabilirea relaţiei de încredere dintre bibliotecă şi utilizator şi a constituit dintotdeauna o sarcină importantă a bibliotecii. Indiferent de evoluţia tehnologiilor, bibliotecarul trebuie să rămână în centrul activităţii bibliotecii. Într-o lume a roboţilor, asistenţa unei fiinţe umane sensibile este mai valoroasă decât oricând. De aici şi ideea identificării bibliotecarului cu un motor de căutare cu inimă. Studiile demonstrează că oamenii preţuiesc mai mult biblioteca atunci când au o relaţie bună cu bibliotecarii. Un bibliotecar competent este ceea ce fiecare utilizator vrea să cunoască la prima întâlnire cu biblioteca. Imaginea istorică a bibliotecarului s-a bazat pe faptul că biblioteca a îndeplinit o funcţie unică într-un mod unic. Într-o comunitate bibliotecarul trebuie să fie un element stimulator care nu se mărgineşte a fi numai un custode al depozitului de gândire şi artă, ci caută să fie un difuzor al culturii ce sălăşluieşte în incinta instituţiei cărţilor, dar şi dincolo de această instituţie. El este un factor stimulator care caută şi profită de orice prilej pentru a pune în mişcare cartea, pentru a răspândi cultura, pentru a atrage membrii comunităţii spre cultură. Ea, biblioteca, a fost întotdeauna instituţia cu o colecţie de materiale bine organizate şi uşor accesibile beneficiarilor; cu bibliotecari ce aveau cel puţin idee cum să găsească materialele. Aceasta dădea bibliotecarului dacă nu monopolul, atunci măcar o parte limitată a controlului asupra unor tipuri de informaţii. Astăzi modelul tradiţional şi clasic al bibliotecarului s-a schimbat esenţial. Bibliotecarii servesc bine publicul, promovând servicii de bibliotecă, aducându-l în contact cu esenţa cunoştinţelor publice. A fi bibliotecar înseamnă, în primul rând, să iubeşti cărţile, să găseşti acel limbaj de a comunica cu litera scrisă şi, nu în ultimul rând, să ştii să comunici cu oamenii, cu cei care deschid uşa bibliotecii. Bibliotecarul are un şir de activităţi pe care cititorul nu le ştie. A fi bibliotecar înseamnă să lucrezi cu publicul, să te adaptezi unor condiţii de lucru, să fii veşnic surâzător şi amabil. A fi bibliotecar înseamnă pasiune, răbdare, pricepere, pregătire. A fi bibliotecar înseamnă stăruinţă şi entuziasm, cultură şi informaţie, spirit creator şi perseverenţă. Bibliotecarul modern a încetat de a mai fi un solitar închis între rafturile cu publicaţii prăfuite. Ideile de renovare a funcţiilor sale îl plasează în centrul unor activităţi de mare actualitate: informare, cercetare, educaţie sau recreere, relevate de societatea modernă ca vitale. El este într-o continuă perfecţionare, desfăşoară o muncă asiduă, învăţând singur şi pe utilizatori în acelaşi timp, despre noile tehnologii informaţionale. În istoria sa milenară, profesia de bibliotecar a fost concepută în diferite moduri în funcţie de mentalitatea epocii, de gradul de dezvoltare a producţiei grafice, de interesele de lectură etc. Profesia de bibliotecar în zilele noastre nu este una dintre cele mai simple, cum s-ar putea crede la prima vedere. Dimensiunea comunicativă şi relaţională a profesiei a devenit în zilele noastre tot mai importantă. Bibliotecarul tradiţional ştie cum să achiziţioneze publicaţiile, cum să lucreze respectând anumite standarde în funcţie de gradul de tehnicitate al epocii, cum să gestioneze fondul de publicaţii avut la dispoziţie.

Natalia Sofroni, şef sector

Un gând despre „ÎNDRUMAREA LECTURII ȘI RELAȚIILE DE ÎNCREDERE UTILIZATOR – BIBLIOTECĂ

Comentariile nu sunt permise.