9 mai – semnificația istorică

Europa şi importanţa acesteia pot fi definite doar prin câteva cuvinte, aparţinându-i cunoscutului Charles de Gaulle : “Este Europa, de la Atlantic la Urali, care va decide soarta lumii !“. Ideea europeană cunoaşte, în evoluţia ei, o permanentă metamorfoză. Ea se modifică în funcţie de experienţele şi evenimentele pe care locuitorii continentului le trăiesc.

Întâlnirea cu cei care ameninţau securitatea: cu arabii şi turcii, cu maghiarii şi tătarii sau cu“sălbaticii” din Lumea Nouă şi Africa a fost prilejul de a privi cu atenţie asupra valorilor noastre, aindentităţii noastre. Aşadar, relaţia dintre “noi“ si “ceilalţi”, a fost esenţială în devenirea ideii europene,o aşezare creştină şi un ideal politic.

Încă din antichitate, termenul Europa are origine asiriană şi apare pe ţărmul asiatic al Mediteranei. El se explică în relaţia “răsărit – apus“, “lumină – întuneric“. Pentru asirieni, Asia este “Răsăritul”, iar Europa este “Apusul“, “regiunea întunecată“. De la asirieni, cei doi termeni antinomici au trecut la fenicieni, apoi la greci. În lumea greaca, Europa apare în mitologie, aceasta este fiica unui rege fenician al Tyrului, de care se îndrăgosteşte “părintele zeilor“. Zeus o răpeşte şi o duce cu el în Grecia, care avea să ia numele frumoasei prințese.

 Ca noţiune geografică, Herodot supranumit şi “parintele istorei “ defineşte Europa ca fiind regiunea de la vest de Don, fără a-i preciza limitele vestice . Acesta este înţelesul universal al greco-romanilor din vechime.  Din punct de vedere al creştinătăţii, în primele secole medievale, Europa apare brusc, cu încărcătură identitară. Duce ce Islamul invadează Spania, ei ameninţă şi regatul franc, însă sunt învinşi. În urma acestei experienţe, cărturarii descoperă indentitatea creştinătăţii opusă arabilor şi turcilor. Europa fiind însăsi creştinătatea, “imperium Christianum“. Noţiunea devenind un ideal de civilizaţie şi solidaritate.

Cruciadele fiind o nouă experienţă din înfruntarea cu popoarele islamice. În opoziţie cu aceştia, europenii sunt creştinii. Dar ceva mai mult îi uneşte decât credinţa lor, un ideal de viaţă, o cultură . În schimb, tot cruciadele rup punţile dintre cele două jumătăţi ale creştinătăţii, catolicii sunt “creştinii“, iar ortodocşi devin “schismaticii“, devianţi de la credinţa creştină pură.

 Însă alte evenimente modifică perspectivele europeanului. Mai întâi luptele din interior dintre papi şi împăraţi, apoi invazia tătară şi pericolul comun, însă secolul al XV-lea, cu ofensiva musulmană asupra Europei, aduce o lărgire a noţiunii de creştinătate. În ea intră nu numai catolicii, dar şi cei care asigură securitatea în faţa turcilor, de aceea românii devin si ei “creştini“, iar principatele sunt numite “porţi ale creştinătăţii“ .

 Întâlnirea cu “sălbaticii“ din Lumea Nouă şi Africa a întărit conceptul medieval de creştinătate şi valorile lui. Reforma şi lungile războaie divid Occidentul, iar conflictele confesionale sângeroase din Germania şi Franţa fac zeci de victime si clatină vechile valori. Dar aceste valori comune şi nevoia de pace au învins diferenţele confesionale. Europa devine o comunitate de state, ce cultivă un set de valori comune şi un ideal politic, toate acestea fiind reprezentate prin motto-ul Uniunii Europene : “Unită în diversitate!”, care simbolizează faptul că, prin intermediul Uniunii Europene, populaţia europeană este unită în promovarea păcii şi prosperităţii, şi că diversitatea culturală, de tradiţii şi limbi a Europei constituie un element pozitiv pentru acest continent, idealul european fiind în sine, o realitate în devenire, care va continua să înflorească în ciuda obstacolelor sorţii !

Creat de Doina Spătaru