E timpul lecturii…

Proiectul „E timpul lecturii…” a demarat chiar de la începutul acestui an. Participanții au scris eseuri cetățenești care au invocat probleme ce îi frământă sau care ar trebui să pună umărul la rezolvarea lor. Ca exemplu le-a servit cărțile lui Constantin Tănase. Curajul, sinceritatea și verticalitatea maestrului i-au inspirat și ajutat în realizarea eseurilor pe cele trei premiante ale concursului: Diana Cebotărean, Daniela Danu și Luminița Moldovanu.

Poluarea în Republica Moldova

De mai bine de 20 de ani, populaţia Republicii Moldova se confruntă cu o problemă existenţială în plaiul natal.
Această problemă este cauzată de situaţia economică din ţară şi nu numai. Oamenii din Moldova, deja nu se mai gândesc la un viitor acasă şi la o viaţă mai bună acasă. Majoritatea din ei aleg să plece în străinătate unde condiţiile sunt mult mai bune

Acest lucru nu este unul lăudabil pentru că, din păcate, zilnic pleacă din ţară 106 cetăţeni ai RM.
Consider că pentru a stopa acest mare flux migratoriu, trebuie să spunem tuturor problemelor pe nume şi, desigur, să aducem iniţiative pentru a le rezolva.  Îmi propun să vorbesc despre una dintre cele mai grave probleme la nivel naţional – şi anume poluarea.

Trebuie să recunoaştem că, la acest subiect, Republica Moldova şchiopătează şi nu ne putem mândri cu o situaţie ecologică bună. Din păcate, poluarea în ţara noastră se face pe diferite căi – cu părere de rău, absolut toate sunt dăunătoare.
Numărul  unu în clasamentul poluării sunt, desigur, gunoiştile neautorizate. Cu toţii ştim că acest lucru este un pericol naţional. Iată deci ce defecte aduce acestea:
– în primul rând, gunoiştile neautorizate duc la degradarea solului. Putem spune că această problemă ne afectează şi sănătatea fizică. Întrucât suntem recunoscuţi la nivel internaţional drept ţară deţinătoare de cele mai bune, fertile şi sănătoase soluri – cernoziom. Noi suntem acei care nu profită de acest lucru şi dimpotrivă îl deteriorăm, îl poluăm şi îl stricăm. Dacă oamenii ar recunoaşte valoarea pământului care îl are, şi economia ar creşte raţional.
-în cel de-al doilea rând, gunoiştile neautorizate lovesc direct asupra dispariţiei speciilor de plante şi animale de pe teritoriul Republicii Moldova, întrucât din ultima ediţie a cărţii roşii aflăm că au fost înregistrate 126 specii de plante pe cale de dispariţie şi 112 specii de animale.
-şi nu în ultimul rând, mirosul foarte urât care persistă oriunde sunt gunoiştile.

Numărul doi în acest clasament sunt emisiile de CO2 care este extrem de periculos pentru viaţa înconjurătoare.
– ele defavorizează traiul sănătos al oamenilor, deoarece provoacă o sumedenie de boli respiratorii şi de piele.
– cu atât mai mult, ele distrug stratul protector de ozon care, de asemene,a ne pune în pericol vieţile.

Continuu să vorbesc în al treilea rând despre utilizarea în exces a îngrăşămintelor chimice. Deşi în ultimul deceniu, îngrăşămintele chimice, ierbicidele, pesticidele ne-au uşurat considerent viaţa şi, totodată, par a fi doar un beneficiu pentru om şi societate. În schimb, dacă ne gândim, acestea sunt mai dăunătoare decât orice altă influenţă asupra solului.
-îngrăşămintele chimice poluează solul foarte puternic. Aceste consecinţe ne influenţează sănătatea noastră, întrucât suntem ceea ce mâncăm. Trebuie să constatăm că, de când s-a început utilizarea îngrăşămintelor, solul Republicii Moldova are o calitate mult mai proastă.
-în al doilea rând, acestea ucid microorganismele sănătoase din sol. Microorganismele sunt foarte benefice, ele afânează solul şi oferă gama largă de nutrienţi naturali.

O altă latură a problemei poluării este industrializarea. Aceasta reprezintă una dintre cele mai grave, deoarece industrializarea reprezintă un proces amplu şi complex de acţiuni dăunătoare asupra factorilor mediului. Printre acestea se numără degradarea solului, degradarea râurilor, apariţia bolilor epidemiologice, dispariţia animalelor şi a plantelor etc.

Îmi propun să realizez o listă de măsuri şi convenţii care presupun favorizarea oricărei inițiative a societăţii prin intermediul cărora este combătută poluarea.
În primul rând, cetăţenii Republicii Moldova trebuie să realizeze complexitatea acestor probleme şi acţiuni. Să gândească realistic şi de durată. Pentru că de oameni depinde soarta unei naţiuni.

Mai departe, putem vorbi despre măsurile propriu zise la nivel naţional în combaterea acestei grave probleme care ne marchează ca ţară – poluarea.  Pentru un mod de viaţă sănătos, este important să trăim după principiul ,,verde”. Acesta este un principiu folosit în mare majoritate în statele occidentale. El presupune clasificarea deşeurilor( plastic, sticlă, hârtie). În acest mod, materialele deja folosite se pot reutiliza la fabrici şi întreprinderi verzi. Tot în acest mod, consider că vom educa o tânără generaţie în spirit verde şi ecologic. O altă măsură este tomberonul. Amplasarea mai multor tomberoane în diferite locuri ale oraşelor, dar mai ales a satelor, pentru că în mare parte satele ţării noastre se confruntă cu această problemă.

Atunci când vorbim despre emisiile de CO2 şi gaze, putem propune măsuri ca de exemplu instalarea filtrelor la maşini, deşi în ultimul timp, maşinile cu filtru sunt mai scumpe. Însă dacă ne gândim mai bine, filtrul este o investiţie bună şi de durată. O altă alternativă sunt maşinile electrice. În ultimii 4 ani, în piaţa internaţională au început să apară tot mai multe maşini electrice care nu se alimentează cu motorină, ci cu energie electrică. Nu putem exclude transportul public, însă putem motiva lumea să ducă un mod de viaţă sănătos şi să aleagă surse deloc poluante pentru deplasare – bicicleta sau mersul pe jos.

Îngrăşămintele chimice reprezintă principala problemă şi provocare a agricultorilor care folosesc acest tip de ,,alimentaţie”. În acest context trebuie de legalizat o limită a utilizării acestora. De exemplu, este arhicunoscut termenul de CMA – concentraţia maximă admisibilă. Presupune un număr de concentraţi chimici care este permis ca un agricultor sa folosească. Din păcate, el nu este respectat.

Şi întrucât am vorbit despre cel mai complex proces de industrializare, trebuie să realizăm că aceste măsuri sunt şi ele mai ample. Acţiunile de salubrizare,  acţiuni de înverzire şi curăţire sunt unele dintre aceste măsuri. Spre fericirea noastră, Republica Moldova a lansat diferite companii în scopuri verzi cum ar fi ,,Green World” , ,,Green Peace” , ,,Mişcarea ecologistă” şi multe alte.

De ceea ce cu adevărat avem nevoie noi, oamenii din Republica Moldova, este educarea în spirit ecologic prin voluntariat şi diferite seminare. Doar aşa, cred, că vom putea supravieţui şi trăi în armonie cu natura şi tot ce ne înconjoară. Mi-aş dori foarte mult ca oamenii să realizeze, căci, prin acţiunile lor de poluare conştientă, îşi fac rău tot lor.
Îmi pasă foarte mult de situaţia ,,verde” a ţării mele, precum şi de viitorul de acasă.

eseu realizat de Daniela Danu

Discriminarea femeilor în Republica Moldova

Republica Moldova este situată între România și Ucraina, este o țara minunată înconjurată de râuri, lacuri și multe locuri pictorești, unde oamenii sunt muncitori și buni la suflet. Republica Moldova este locul unde îi spun acasă, unde este familia mea, unde sunt și mă simt fericită, unde pentru un timp îmi văd viitorul  aici acasă alături de familia mea și de toate persoanele dragi mie. În acest eseu aș vrea să abordez o temă destul de importantă pentru Republica Moldova și pentru fiecare persoană în parte. Pentru că atât eu, cât și tu, și multe alte persoane, am trecut prin ea. Discriminarea este o acțiune care presupune un tratament diferit, nedrept față de persoane din cauza apartenenței lor la un anumit grup social. Există mai multe forme de comportamente discriminatorii, dar toate au comun faptul că implică o anumită formă de excludere sau de respingere. În majoritatea țărilor democratice există legi împotriva discriminării, iar egalitatea de tratament este în general garantată de Constituție. Cu toate acestea, fenomenele de discriminare există și în absența unor legi pro-discriminare, și împotriva eforturilor legislative de combatere a fenomenului. Printre cele mai frecvente fenomene de discriminare se află: discriminarea pe criterii de vârstă, de avere, de convingeri politice, de naționalitate, de rasă, de sex, de religie, de orientare sexuală etc. Tema care o voi aborda în acest eseu este discriminarea femeilor în societatea noastră, pentru că aceasta este o problemă încă de la începutul omenirii, care încă nu a fost rezolvata. Și deși suntem în secolul XXI aceasta încă persistă și în prezent. Femeile încă nu pot ocupa aceeaşi funcţie de conducere ca şi bărbaţii, nu pot avea acelaşi salariu ca şi reprezentanţii sexului masculin, pentru o muncă similară prestată încă nu se pot angaja oriunde și orice, pentru că angajatorii deseori sunt sceptici în privința angajării unei femei la munca în întreprinderea sa. Deoarece se gîndesc sau pun întrebări de verificare a femeii angajate, întrebări cum ar fi : dacă este căsătorită?, dacă are copii?,sau dacă este însărcinată? ș.a. Pentru că dacă este căsătorită trebuie să fie însărcinată și nu le convine ideea de a plăti concediu de maternitate, sau dacă au copii acești se vor îmbolnăvi și vor fi nevoiți să iasă în concediu plătit sau din cont propriu. Și din aceste cauze angajatorii de cele mai multe ori aleg să angajeze partea masculină în proporții mai mari. De multe ori ne confruntăm cu aceste probleme/steorietipuri. De câte ori nu aţi privit cu reținere o femeie chirurg sau academiciană, sau una cu o funcţie înaltă în politică, deşi avea aceeaşi pregătire şi determinare ca un bărbat cu o funcţie asemenea ei? Sunt întrebări la care oamenii au răspunsuri diferite: unii vor spune că aşa s-au obişnuit, că aşa e tradiţia, alţii că femeile sunt prea fragile şi delicatepentru asemenea pos-turi, iar misoginii vor declara sus şi tare că rolul femeii este să stea „la cratiţă” şi să crească copii. Toate acestea sunt greșite, gândirea lor este greșită. Pentru că așa cum un bărbat muncește și poate avansa în funție așa poate și o femeie, poate chiar mai bine decât un bărbat. Rolul femeii nu este doar ,,să stea la cratiță sau  să aibă grijă de copii”, o femeie poate face orice dacă are sprijin emoțional și dacă dacă are un post de muncă unde meritele îi sunt apreciate. Diversele statistici arată că femeile sunt mai prost plătite decât bărbaţii pentru aceeaşi muncă prestată. Conform unui studiu, salariul câştigat de bărbaţi în ţările membre ale Organizaţiei pentru Dezvoltare şi Cooperare Economică (OECD) este cu circa 18% mai mare decât cel primit de femei. Şi în ţări precum Japonia şi Coreea de Sud există o diferenţă de 30% între salariul bărbatului şi al femeii, în timp ce în Belgia şi Noua Zeelandă, discrepanţele scad la 10%. Alte studii dezvăluie că femeile bugetare suferă mai multă discriminare la locul de muncă comparativ cu cele din sectorul privat, adică au salarii mai mici decât bărbaţii pe posturi similare, dar şi faptul că numărul femeilor care reuşesc să pună pe picioare propria afacere este de patru ori mai mic decât cel al bărbaţilor. Şi femeile frumoase sunt discriminate atunci când vor să ocupe posturi care în mod tradiţional sunt atribuite bărbaţilor. Pentru funcţii gen manager, director financiar, inginer mecanic, femeile atrăgătoare nu vor beneficia de credibilitate în obţinerea acestor joburi. Cu toate acestea, bărbaţii care arată bine nu vor avea dificultăţi în a convinge că sunt capabili să presteze aceste servicii, ceea ce arată că există încă discriminare pe bază de sex. Discriminarea femeilor afecteaza dezvoltarea Republicii Moldova ca societate și stat.Multe persoane sunt implicate să-și revendice drepturile de baza sau sunt private de posibilitatea de a corecta încalcarile drepturilor omului.La noi totuși cel mai des se descrimineaza femeile,daca noi vom incepe să nu mai discriminam vom avea o țară mai bună cu oameni mai buni și poate o economie mai bună.Noi putem să înlăturăm discriminarea prin punerea amenzilor și chiar prin procese verbale. Fiecare persoană din Republica Moldova a fost cel puțin o dată victimă a discriminării. Haideți să fim mai buni și să încercam cît de puțin să evităm subiectele ce țin de discriminarea femeilor, dar și toate celelalte teme de discriminare, să încercăm să schimbăm mentalitatea persoanelor care cred că locul femeii este la bucătărie. SĂ ÎNCERCĂM SĂ FIM NOI SCHIMBAREA. TOTUL PORNEȘTE DE LA NOI, ÎNCEPÂND CU TINE.

Cebotărean Diana, 18 ani, studentă, Colegiul de Comerț

Moștenire uitată

            Într-o dimineață, m-a trezit gândul că mai suntem în viață. Noi, cetățenii Republicii Moldova, încă mai trăim… mai suntem aici, doar că stăm! Stăm locului și așteptăm.

Această aștepare ne tot macină pe dinăuntru și ne face nesuferiți. Vrem mereu o schimbare, chiar dacă nu facem nimic pentru asta. De fiecare dată când, totuși, este o schimbare în țara aceasta, tot nu suntem mulțumiți. Limba moldovenilor e lungă și nu se oprește să judece schimbarea, până nu se îneacă cu propria prostie amestecată cu rusisme și nerușinare. Uităm, pe zi ce trece, că cea mai valoroasă moștenire e limba română. Ea e ceea ce ne unește și ne face oameni, chiar dacă discernem lucrurile diferit.

Limba este unicul antidot de la sărăcia funestă a poporului. Nu zic doar de sărăcia materială, dar și de cea morală. Chiar și în sărăcia materială tot noi suntem vinovați, că am permis lucrurilor să ajungă la așa o situație inadmisibilă, unde bătrânii mor de foamne, că nu au bani de o pâine, iar toate aceste organizații politice (care fac chip că ajută) își fac doar reclamă pe încrederea oamenilor și pe naivitatea lor. Iar cei care înțeleg toate acestea ce fac? Tac. Ei toți tac, fiindca le e frică. Dar nu înțeleg de ce, doar suntem într-o țară democratică, nu alta, unde avem dreptul de a alege și să ne expunem opinia, dar nu, noi tăcem, pentru că trecutul ne bântuie. Stalin deja nu e la propriu aici, ci la figurat în fiecare din noi, iar nouă ne frică, că se poate întoarce. Unii cred în reîncarnare, și acest lucru e posibil. Dar cine știe când va fi? Noi stăm, tăcem, până nu se va trezi din nou Stalin. Noile generații au riscul de a fi infectați de această boală a tăcerii, fiindcă suntem educați după „principiile socialiste” și „stil conservator”. Unii fug peste hotare, mai ales tinerii, pentru că își dau seama că nu ai cu cine lupta. Ce vei face cu lumea care tace? Vei lupta pentru Moldova cu ei?

Noi am uitat ceea ce ne leagă, limba română. Doar ea ne poate salva. Nu ne aflam în Evul Mediu, când se luptau ostașii înarmați pentru orice. Însă ne aflăm într-o altă perioadă, unde cuvântul are putere, nu pumnul. Cu pumnul și violența nu rezolvi nimic, chiar dacă Stalin credea că prin deportările nebune în Siberia și batjocurile asupra poporului român și nu numai, pot face o schimbare bună. Dimpotrivă. A băgat frica în oameni trecându-i prin metempsihoza sufletului. De aia am crescut cu frică și ne-am ales cu tăcere. Asta te salva pe timpul lui Stalin, dar acum nu! Doar prin comunicare se pot rezolva conflictele și toate problemele.

 Omul are dreptul la viață și deja nu are nimeni dreptul de a i-o lua înafară de Bunul Dumnezeu, la care a rămas ultima speranță. Cum zicea Constantin Tănase: „În fața judecății lui Dumnezeu, eu voi merge ca parte a poporului meu”, sugerând ideea că doar El are dreptul de a ne judeca dupa buna dreptate, nu noi, oamenii, ce nu știm cine ne este stăpânul. Doar Lui trebuie să ne închinăm nu lui Stalin sau să ne plecăm capetele unor alienați despoți.

Limba este cheia comunicării, iar datorită ei putem ajunge la Bunul Dumnezeu prin rugăciuni cu evlavie și smerenie. Prin ea slujim vrednic Lui fără frică, fără nici o teamă că o să fim bătuți cu paturi de arme până ni se rup coastele, înecându-ne cu sânge. Însă pentru aceste pedepse răspunde însuși cel Rău, a cărui nume îl știm foarte bine, chiar văzându-i pe unii politicieni la televizor ne putem da seama de cine e vorba. 

Limba română ne este lăsată moștenire de către strămoșii noștri, pe care noi trebuie să o transmitem mai departe așa cum am primit-o, curată și nevătămată. Însă realitatea crudă și perifidă, care constă din societatea putredă de prostia omenească, nu ne lasă ca să o păstrăm cum se cuvinte, deoarece o schimonosim pe zi ce trece cu rusisme făcând din ea o limbă murdară, mai ales când din gura oamenilor se scurg șiraguri de cuvinte necenzurate. De obicei acești oameni sunt victimele unei educații proaste și ei nu pot fi numiți oameni cu cultură. Însăși limba face parte din cultura unui popor, alături de tradiții și obiceiuri, care cu timpul încep să-și piardă valoarea, pentru că noi uităm ce moștenire ne-au lăsat strămoșii. Cu câtă nerușinare noi uităm de ea fără nici o picătură de mustrare a conștiinței, pe când pentru limba noastră au luptat, și-au vărsat sânge, iar noi astfel le arătăm recunoștința noastră? Uitând de ea?

Cred că e timpul să oprim propaganda tăcerii și să punem în valoare moștenirea uitată – limba română! Cât mai trăim să o vorbim corect și vehemența cuvintelor frumoase să ucidă răul și prostia în oameni!

Moldovan Luminița, 17 ani, elevă