Familia, izvor de iubire şi respect

Ziua Internațională a Familiei a fost proclamată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite în 20 septembrie 1993, ca eveniment cu dată fixă pe 15 mai a fiecărui an și reflectă importanța pe care comunitatea internațională o acordă familiilor. 1994 a fost declarat An Internațional al Familiei, iar începând cu anul 1995, Ziua Familiei este sărbătorită în multe țări de pe planetă cu scopul de a sensibiliza opinia publică și de a sublinia importanța familiei în condițiile în care oamenii au început să se îndepărteze de această instituție. Familiile sunt „nucleul de bază” a societății – ne naştem în familii, iar cei mai importanţi ani în dezvoltarea noastră sînt petrecuţi în căminele noastre. Dar fiecare viața de familie este diferită, la fel cum avem culturi diferite, moduri de interacţiune diferite. Viețile noastre sunt atât de agitate, încât Ziua Familiei poate fi un bun prilej pentru a încetini acest ritm şi de a petrece timp cu familiile noastre.
Familia se află în centrul vieţii sociale, asigură bunăstarea membrilor ei, educând şi socializând copii şi tinerii şi îngrijindu-i deopotrivă pe cei mici şi pe cei vârstnici, şi asigură şi bunăstarea societăţii în ansamblu.    

     Familia are un rol esenţial şi în asigurarea şi îmbunătăţirea sănătăţii copiilor, prin suport afectiv, îngrijire, vaccinare preventivă sau tratament cînd sînt bolnavi. În schimb, politicile publice şi programele sociale trebuie să-i asiste efectiv pe părinţi să-şi poată îndeplini acest rol şi trebuie să crească sprijinul financiar acordat familiilor, în special a celor aflate în dificultate sau situaţii vulnerabile.                                                              

Cu ocazia acestei sărbători frumoase, am invitat 2 psihologi de la CNPAC, pentru a discuta câteva teme şi aspecte importante care se întâmplă în unele familii.

Daniela Sâmboteanu, psiholog CNPAC    

Separarea de părinţi şi presiunea grupului în adolescenţă.    ,,Majoritatea dintre voi îşi iubesc părinţii, dar devenind adolescenţi pare a fi mai plictisitor să-ţi petreci timpul în compania familiei. Atunci când copiii sunt mici, părinţii reprezintă centrul universului lor, sunt dependenţi în mare măsură de ei, dar cu intrarea lor în perioada adolescenţei, ceva se schimbă în relaţia părinte-copil şi cu siguranţă majoritatea părinţilor au simţit acest fapt. Aceasta nu este despre faptul că părinţii nu mai valorează atât de mult, sau că sprijinul şi sfaturile lor nu ar mai conta, de fapt e vorba despre interesul tot mai crescut în raport cu lumea din afara familiei. Adolescenţii nu pot deveni adulţi responsabili dacă nu se separă de lumea veche, de lumea în care erau copii. Este vorba aici, în plan psihologic atunci când adolescenţii simt nevoia de a se distanţa de părinţi.    De unde vine această nevoie de separare la adolescenţi? Nevoia de separare este programată genetic . Mecanismul biologic îi scoate pe adolescenţi din zona de confort a căminului părintesc şi îi îndreaptă spre a cunoaşte lumea din afara familiei. Să înveţe experienţe noi dar odată cu aceste experienţe să înveţe cum sunt ei , care sunt limitele lor, care sunt lucrurile importante pentru ei şi aici în faţa adolescentului apar şi provocările . O provocare nouă este cum să-şi păstreze propria identitate şi cum pot să nu cedeze presiunii grupului de colegi sau de prieteni.     Ce este presiunea grupului? De fapt, vorbim despre presiunea grupului atunci când persoanele de aceeaşi vârstă influenţează semnificativ convingerile , atitudinile , comportamentele. Este ok când comunicarea cu semenii tăi te ajută în atingerea scopurilor personale şi o cunoaştere mai bună de sine, dar nu şi atunci când într-un alt grup de adolescenţi tu te simţi vulnerabil. Ceea ce trebuie să ştii e că astfel de situaţii trebuie stopate, iar dacă nu o poţi face singur, ţine minte că tu nu eşti singur, tu nu mai eşti copil, dar asta nu înseamnă că atunci când ai nevoie de sprijin poţi să te adresezi părinţilor sau persoanelor de încredere adulte care te vor asculta şi vor fi alături de tine. Multe se pot schimba în perioada ta de adolescent, dar nu şi dragostea părinţilor tăi!

Oxana Şevcenco, psiholog CNPAC                                                     

 Cum acţionezi în caz de ceartă în familie?   ,,Doi oameni se ceartă. A început de la simple obiecţii, se trece apoi la apărare, adică la explicaţii contra argumente şi din discuţia care se formează, se transformă în emoţii explozive şi ţine-te bine, în joc intră armele grele: cuvinte jignitoare, adevăruri dure  sau acţiuni necugetate. Ce credeţi că urmează? De regulă, supărarea, tăcerea, regretul, uneori dorinţa de a repara lucrurile. Nu vin cu recomandaări să nu vă certaţi niciodată, fiindcă nu este real acest lucru, dar aş putea să vă recomand câţiva paşi, pe care i-aţi putea face pentru a repara relaţia după o ceartă. Găsiţi momente potrivite de ai spune persoanei dragi cât de rău şi greu e să suportaţi tăcerea sau despărţirea. Fiţi cât mai sincer în descifrarea stării de suferinţă. Mai apoi continuaţi cu explicaţia. ,,Probabil că prin ceea ce ţi-am spus, te-am rănit, dar să ştii că nu am urmărit acest scop. Atitudinea mea faţă de tine este la fel cum a fost şi mai înainte, te iubesc, te respect, ţin la tine”. Puteţi utiliza orice sintagmă din cele enumerate, în dependenţă de ceea ce simţiţi faţă de partenerul de comunicare. La fel de mult dar sunt nemulţumit de ceea ce s-a întâmplat sau de acţiunile tale, de faptele tale. Mai apoi puteţi să propuneţi partenerului pe viitor să folosiţi regula Stop. Continuăam discuţia după ce ne liniştim. Încercaţi sau experimentaţi în elabiorarea propriilor acţiuni cu fraze care ar putea să vă ajute să reparaţi relaţia dintre voi…”                 

Toate aceste idei şi sfaturi, credem că o să vă fie de ajutor în relaţiile voastre cu familia, cât şi în relaţiile cu ceilalţi. Astfel îţi vor face viaţa mai simplă şi te vor ajuta, cu siguranţă, în situaţii dificile.     

Natalia Sofroni, şef sector