Poezie: creaţie proprie

Cei mai talentați utilizatori ai bibliotecii „Ștefan cel Mare” au venit cu un dar: poezii din propria creație. Cititorii inspirați ne vor ține la curent cu creația lor, bucurându-ne în continuare cu versuri frumoase pe care le vom publica aici, pe blogul bibliotecii.


,, Familia ”

Familia – atât de dulce sună,

Ea pe toţi în sânu-i ne adună.

Familia – unica comoară,

Ea cu blândeţe pe toţi ne înconjoară.

Aici e fratele mereu hazliu,

Ca un mieluş zburdalnic, dar grijuliu.

Cu un zâmbet plin de soare,

El zilelor noastre dă culoare.

Mama mea-mândră zână,

De energie nesecată fântână.

Din părul ei lung, râuri izvorăsc.

În ochii ei adânci, stele strălucesc.

Zidul familiei noastre e tata.

El nu ne dezamăgeşte niciodată.

Înalt, puternic ca un brad,

E scutul ce mereu ne-a protejat.

Familia – ţine minte

E cuibul ce nu se cumpără, nici vinde.

Familia e cea mai scumpă avere.

Cine o cunoaşte ştie: e mai dulce ca mierea.

                           Bulgar Daniela

                           Elevă în cl. a ˅-a

                           Gimnaziul nr. 51  „Gheorghe Malarciucˮ

NOI

Cum noi odată “am murit”,

Pe-un deal, în Bucovina,

Trei metri sub pământ am fost

Uitați fără de vină.

În frig am fost lăsați gemând,

Cerul și-acum mai geme,

De mila noastră, într-un gând,

Însă de ei se teme.

Încă și-acum, peste mulți ani,

Se-ascund mii de secrete,

Cum noi, mormântul ne-am săpat,

La cap cu baionete.

Și-acuma stă prin cărți pustii,

Pe rafturi prăfuite,

Durerea noastră, noi, fiind vii

Rămâne neștiută.

Unde-ați văzut, încă-n alt loc,

Cum plânge și Ceahlăul,

Când victima cu dor și foc,

Își așteaptă călăul?

Și-adevărații vinovați,

În situații deja moarte,

Au ales “să fim bogați”,

În loc de “vrem simplitate”.

Și astfel noi vom continua

Să ne plângem de milă,

Dacă, de frică n-am luptat,

Chiar dacă ne-a fost silă.

Acum vă spun: “Mai este timp

Să schimbăm viitorul,

Dacă nu vrem să mai privim,

Cum rup ei tricolorul!”

Cu tricolorul ne-am născut,

Cu el noi vom rămâne,

Chiar dacă ei din nou au vrut,

Pe noi să ne dezbine.

             Liliana Cuhal, profesor de istorie

                            Tata

Un tată stă la poartă,

Zidește un cămin,

Pentru că el chiar poartă

O stimă și un chin!

Familia-și păzește,

De tot ce este rău,

El luptă și pășește

În timpul ce e greu.

Adevăru-i stă în cale,

Cu inima bătând!

Stând și arătând

O viață străbătând!

Să știi, să ai încredere

În tine și în el,

Adică: Tatăl tău,

Un tainic erou!

Popa Gabriela,

Gimnaziu 51, Gheorghe Malarciuc

Vacanța vine!

Pandemie, ore, teste

Iată c-am trecut și peste.

Am ajuns și la final

Cu note bune în jurnal.

Grijile s-au terminat,

Noi speranțe am adunat,

Pentru zilele ce vin

Cu mult soare, cer senin.

Merge-voi și la bunici

Si voi strânge licurici.

Mă așteaptă bucurii

Zbenguială prin câmpii!

Negura Marius,

    Cl VI-a, IP Gimnaziu Durlești