Creatorul pastelului în literatura românească

Vasile Alecsandri s-a născut la 21 iulie 1821 la Bacău. A fost un renumit poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, membru fondator al Academiei Române, întemeietor al teatrului românesc și al literaturii dramatice în România, personalitate marcantă a Moldovei și apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea. Vasile Alecsandri a fost fiul medelnicerului Vasile Alecsandri (1792-1854) și al Elenei Alecsandri (născută Cozoni; 1800-1842). Alecsandri și-a petrecut copilăria la Iași și la Mircești, unde tatăl său avea o moșie și unde a revenit pe întreaga durată a vieții sale să-și găsească liniștea.

Între 1828-1834 Alecsandri îşi face studiile la pensionul lui Chenim. La sfârşitul lui iulie începutul lui august 1834, Vasile Alecsandri „în vârsta de zece ani trecuţi” merge la şcolile din Paris ale „Crăiei Franţei”. Din noiembrie 1836 până în aprilie 1837, Alecsandri urmează cursurile de drept la facultatea de drept. Prima sa scriere publicată – Buchetiera de la Florenţa (1840, Dacia literară) – a fost scrisă la îndemnul lui Mihail Kogălniceanu şi îşi datoreşte apariţia întâmplărilor din timpul acestei călătorii. A participat activ la acţiunile revoluţionare din anul 1848. Atunci apare şi renumita sa poezie „Deşteptarea României”.

Personalitate marcantă a epocii de la 1848, prin „totalitatea acţiunii sale literare”(Titu Maiorescu), Vasile Alecsandri a contribuit la fondarea si dezvoltarea a numeroase specii literare şi a publicat prima mare culegere de poezie populară românească. Vasile Alecsandri, în prefaţă la ediţia de „Poezii poporale ale românilor”, din 1852, defineşte astfel creaţiile populare: „Comori nepreţuite de simţiri duioase, de idei înalte, de notiţe istorice, de crezuri superstiţioase, de datini strămoşeşti şi mai cu seamă de frumuseti poetice pline de originalitate si fără seamăn în literaturi străine, poeziile noastre populare compun o avere naţională, demnă de a fi scoasă la lumină ca un titlu de glorie pentru naţia română”. Influenţat de folclor, a publicat ciclurile „Doine” şi „Lacrămioare”; a evocat în poeme ample trecutul eroic si mitologia naţională în ciclul „Legende”; a cântat momente de seamă din istoria contemporană a ţării în „Ostaşii noştri”; a celebrat viaţa rustică şi mişcarea ciclică a anotimpurilor în Pasteluri. Alecsandri a creat și a dus la celebritate pastelul – o specie a genului liric cunoscută numai în literatura română. Pastelul preia de la poezia descriptiva a vechilor romantici corespondenţa dintre sentiment, natură, anotimp, apropiindu-l de arta plastică. Din pasteluri putem desprinde originalitatea poetului care se evidenţiază pe fondul poeziilor folclorice.

Un rol important în activitatea lui Vasile Alecsandri l-a jucat teatrul. Teatrului i-a consacrat cea mai mare parte din activitatea sa. „Nu ştiu dacă am creat teatrul naţional, dar ştiu că i-am adus un mare concurs”. Însă Vasile Alecsandri chiar a creat Teatrul National, deoarece îl vedem în 1840 director al Teatrului Naţional împreună cu Mihail Kogălniceanu si Costache Negruzzi. Creaţia dramatică însumeaza monologuri (Cântecele comice), comedii satirizând atmosfera şi moravurile epocii (Iasii în carnaval, ciclul Chiriţelor).

Pastelurile lui Alecsandri evocă natura așa-zis domestică, adică tot ce constituie cadrul obișnuit al unei vieți patriarhale, idilice. Elementele descriptive apar aici nu incidental, ca un cadru al unui conflict de natură romantică, ci sunt scopul elementar al acestei poezii. Natura nu mai este un refugiu, ca în marea poezie romantică, ci cadrul natural privit cu obiectivitate descriptivă. Pastelurile devin în acest sens imnul plin de încredere adresat adevăratei țări, satului și adevăratelor valori ale acestuia: munca, rodnicia, robustețea și sănătatea morală. Melancolia romantică este înlocuită aici cu încredere în armonia naturală, cu o adevărată credință naturistă.

Întemeietorul pastelului în literatura română se defineşte prin toate creaţiile ca un poet discret si graţios, sensibil în faţa frumuseţilor naturii. Criticii literari au identificat o tehnică a miniaturizării orientale specifică pastelurilor. În unele pasteluri, ca Serile la Mircesti, poetul stie să creeze o ambianţă sufletească potrivită rememorării.

Alecsandri a fost un poet sensibil, care a ştiut să asculte şi să exprime durerile şi aspiraţiile neamului său. Contribuția lui Vasile Alecsandri este deosebit de importantă în domeniul poeziei, prozei, dramaturgiei si folcloristicii. Alecsandri a însemnat o înnoire în lirica românească prin diversificarea conţinutului şi prin rafinarea expresiei artistice.

Natalia Sofroni, şef sector