Poezie: creaţie proprie

Am revenit cu alte creații pentru cititorii blogului bibliotecii „Ștefan cel Mare”. În ciuda vârstei fragede, utilizatorii noștri continuă să ne uimească cu talentul lor, crescând dorința noastră de a scoate la lumină aptitudinile acestora.

Hai cu mine

Un roman finisez să citesc,

Dar să vă spun sincer

Încă prin castelul lui fermecat călătoresc.

E un loc misterios și pitoresc,

Iar în jur trandafiri înfloriţi se încolăcesc.

Cred că aţi ghicit despre ce vă povestesc.

Ba mai mult, vreau să vă invit

Să privim împreună peisajul de litere zugrăvit,

Să cunoaştem misterul acelui secol plecat

Printre versurile cărţii adunat.

Vă îndemn să păşim împreună

E magia cuvintelor care ne adună,

Lecturând, cunoaştem ce-i rău şi bine,

De aici sfaturi utile putem reţine.

Uite că ultimele rânduri citesc

Oaste cuvintelor şi mai mult mă ispitesc

Să spun, să strig: „Hai să citim”

Şi autorii cărţilor, să cinstim !

Bulgar Daniela

                                Eleva in clasa a Vl-a

                                Gimnaziul nr. 51 „Gheorghe Malarciuc”

„Mare zumzăit”

Dimineața m-am trezit

De la mare zumzăit.

Dau perdeaua la o parte

Gălăgie mare, frate!

Toate florile-s în floare

Pentru albini e sărbătoare!

Și tot strâng polen cu spor,

Le vin alte în ajutor!

Căci ce e floarea fără albină

Care iese din stupină

Și aleargă de cu zori

Mirosind florile-n zbor?

Le miroase, le învață,

Le mai dă câte o povață,

Căci în viața asta, frate,

Toate vin și pleacă toate !

Negura Marius,         

                                clasa a VI-a,

                                I.P.Gimnaziul Durlești

,,Înțelepciunea celui care nu cuvântă”

       Trăia odată, într-un mic sătuc, un băiețel tare obraznic. Niciodată nu-l găseai în casă să stea cuminte într-un colțișor. Arunca cu pietre în găini, striga la maica lui și fura cireșe, vișine sau chiar legume din grădini. Toată lumea îl știa pe nume – Nică.

        Așa cum hoinărea el ca de fiecare dată, a găsit un câine șchiop ce poposea la umbra unui copac. Nică luă o piatră de pe jos și-o aruncă drept în piciorul rănit al sărmanului câine. El a schelălăit dureros și o zbughi din drum. Nici pic de milă nu avea băiatul.

      Apoi, când se făcu iarnă, ninse de te înecai în ea. Nicu luă sania și o zbughi pe cel mai înalt deal al satului, de unde alunecă cu viteză mare. Din nefericire, căzu de pe sanie chiar pe piciorul său drept. Începu să plângă de durere. La un  moment dat, câinele șchiop sosi și-l apucă de sacoul gros. Îl trase până la el acasă, așa încât mama lui să îl ia.

     Băiatul s-a însănătoșit și și-a dat seama de greșeala lui. De atunci a fost mai politicos și ascultător.

 Gimnaziul nr.51 ,,Gheorghe Malarciuc”

Popa Gabriela