Declaraţia de Independență – document istoric

Discursul la şedinţa festivă din 24 august 2021 cu prilejul Zilei Independenţei a președintelui Asociației „Parlamentul 90” Pintilie Pârvan, dr. șt. Agricole.

Domnule Preşedinte al Parlamentului Republicii Moldova, Igor Grosu,

Domnule Prim Preşedinte al Republicii Moldova, Mircea Snegur,

Stimaţi deputaţi şi colegi din primul Parlament, onorată asistenţă!

În luna februarie anul 1990 în Moldova au avut loc primele alegeri parlamentare pe principii noi, democratice, în baza sistemului electoral majoritar. Candidaţii la mandatul de deputat erau propuşi de colectivele de muncă şi organizaţiile obşteşti. Numărul acestora oscila într-o circumscripţie electorală până la 15-20 persoane. În pofida lipsei unui pluralism politic veritabil, alegerile au constituit, totuşi, o primă competiţie electorală democratică reală.

O semnificaţie importantă pentru aceste alegeri l-a avut procesul de renaştere naţională, care luase amploare la acea vreme în întreaga societate şi a exercitat o influenţă considerabilă asupra evoluţiilor ulterioare din Moldova. În urma scrutinului, în Sovietul Suprem al RSSM de legislatura a XII-a pe atunci, au fost aleşi 371 de deputaţi, majoritatea dintre care au fost sprijiniţi în campania electorală de noile mişcări populare, ulterior formaţiuni politice.

Parlamentul Republicii Moldova de prima legislatură în condiţii dificile a asigurat adoptarea actelor legislative ce au permis crearea statalităţii Republicii Moldova. Mijloacele de informare în masă, şi atunci, şi acum, continuă să scrie că circumstanţele geopolitice favorabile, dar şi curajul şi voinţa politică a unei generaţii remarcabile au dat naştere unei entităţi noi – Republica Moldova.

La 23 mai 1990, în conformitate cu Hotărârea Sovietului Suprem al RSSM de legislatura a XII-a, fosta republică unională, RSSM, este redenumită în Republica Moldova, iar Sovietul Suprem devine primul Parlament al Republicii Moldova. Acest prim Parlament a purtat pe umerii săi povara trecerii republicii noastre de la statutul de republică unională din cadrul fostei URSS la constituirea statului suveran Republica Moldova, punând bazele politico-juridice ale statului independent prin adoptarea legislaţiei naţionale şi constituirea principalelor instituţii ale statului. Au fost adoptate acte legislative de importanţă cardinală pentru edificarea, consolidarea şi funcţionarea statului independent Republica Moldova. La fel au fost adoptate şi un şir de Legi importante care au asigurat funcţionalitatea statului şi structurilor sale (crearea Armatei si Politiei Nationale, Serviciul Vamal, Procuratura, crearea Băncii Naţionale şi a sistemului financiar bancar, valuta naţională, adoptarea actelor ce reglementează activitatea economică, politică şi alte domenii ale vieţii cotidiene a ţării). Intr-un cuvint a fost adoptat intreg pachetul de acte normative care au stat la baza constituirii institutiilor unui stat independent. De notat că în chiar primele zile după validare, la 27 aprilie 1990, deputaţii din Primul Parlament au votat însemnele statale, care fac parte din patrimoniul valoric al statului: Drapelul de Stat – Tricolorul, Stema de Stat, iar la 27 august 1991, odată cu Declaraţia de Independenţă, a fost votat Imnul de Stat al Republicii Moldova „Deşteaptă-te, române”, ulterior schimbat de deputaţii agrarieni.

Marele merit al primului Parlament democratic intrat în conştiinţa naţională drept Parlamentul Independenţei, constă în adoptarea, la 23 iunie 1990, a Declaraţiei Suveranităţii, iar la 27 august 1991 – a Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova.

Acum 30 de ani, pe 27 august 1991, Primul Parlament vota Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova. Toţi cei 277 de deputaţi, care au votat acest document istoric, precum şi cei care din varii motive nu au fost prezenţi la şedinţă, dar au semnat acest document ulterior, au făcut abstracţie de apartenenţa şi simpatiile lor politice şi au pus în prim-plan interesul naţional. Adoptarea la 27 august 1991 a Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova a înscris o nouă filă în existenţa statului şi a determinat evoluţia juridică şi constituţională a dezvoltării lui şi a societăţii în ansamblu. Acest act istoric urma să determine calitatea proceselor de dezvoltare a relaţiilor sociale, economice şi de drept. Anume aceste aspecte de strategie au şi contribuit la adoptarea proiectului de Constituţie şi votarea lui în prima lectură de către Primul Parlament. Dar în urma unei crize parlamentare, la 12 octombrie 1993, Parlamentul de legislatura a XII-a s-a autodizolvat, nu înainte însă de a fixa data unui scrutin parlamentar anticipat – 27 februarie 1994. A fost adoptată de asemenea o nouă lege electorală, prin care s-a trecut de la sistemul electoral majoritar la cel proporţional pluripartidist, fiind prevăzută şi micşorarea numărului de deputaţi.

Onorată asistenţă,

Timp de 30 de ani sfârşitul verii este marcat de spiritul Declaraţiei de Independenţă. Ziua de 27 august 1991 a rămas în memoria noastră şi a prietenilor noştri din lumea întreagă ca o dată deosebită. Proclamarea Independenţei Republicii Moldova a fost apreciată ca o decizie istorică, ca o mare izbândă a Mişcării de Renaştere şi Eliberare Naţională. Actul din 27 august 1991 a fost pregătit şi realizat prin efortul şi sprijinul a sute de mii de alegători, patrioţi ai neamului. Declaraţia este un document istoric care nu poate fi nici modificat, nici completat, şi cu atât mai mult, anulat.

Ea începe cu motivarea istorică a independenţei, o atenţie deosebită acordând consecinţelor nefaste ale nelegiuirilor din anii imperiului ţarist apoi sovietic. Istoria ne-a demonstrat că imperiile luptă mereu pentru a ocupa noi teritorii şi a subjuga popoare. Prin acest calvar a trecut şi poporul nostru.

O altă apreciere principială este cea referitoare la Pactul Molotov-Ribbentrop, prin care două regimuri criminale şi-au stabilit „sferele de interese”. Urmează argumentele principale ale Mişcării de Renaştere şi Eliberare Naţională, primele realizări ale acesteia precedând proclamarea independenţei.

Preambulul Declaraţiei de Independenţă se încheie cu memorabila frază „Parlamentul … proclamă solemn: Republica Moldova este un stat suveran, independent şi democratic, liber să-şi hotărască prezentul şi viitorul, fără nici un amestec din afară în conformitate cu idealurile şi năzuinţele sfinte ale poporului în spaţiul istoric şi etnic al devenirii sale naţionale”. Şi solicită în acest act istoric tuturor statelor şi guvernelor lumii recunoaşterea independenţei sale. O atenţie deosebită merită şi o altă prevedere a acestui document. Guvernului URSS i se cere să înceapă imediat negocieri cu guvernul Republicii Moldova privind încetarea stării ilegale de ocupaţie şi să retragă trupele militare sovietice de pe teritoriul naţional. Această revendicare nici până astăzi nu este soluţionată.

 Şi nu în ultimul rând, Declaraţia de Independenţă garantează, repet, GARANTEAZA, drepturile sociale, economice, culturale şi libertăţile politice tuturor cetăţenilor, tuturor grupurilor naţionale, etnice, lingvistice şi religioase de pe teritoriul ei, în conformitate cu principiile şi normele recunoscute pe plan internaţional. Şi în acest context prezintă mari nedumeriri acţiunile asa numitor lideri de la Tiraspol, şi mişcările din unele raioane din sudul republicii.

Spre regretul nostru, guvernările ulterioare s-au stăruit să-i subaprecieze importanţa, au încercat să substituie Ziua Independenţei prin Ziua Republicii. Scopul urmărit era evident – eliminarea din memoria colectivă şi individuală a unui eveniment istoric pe care îl mai contestă şi astăzi. Tentativa de substituire a fost şi este o insultă adusă sutelor de mii de oameni care au constituit factorul principal în pregătirea şi proclamarea Independenţei Republicii Moldova, o insultă adusă veteranilor războiului de pe Nistru – apărători ai integrităţii noastre teritoriale. Şi nu în ultimul rând o insultă nouă, votanţilor şi semnatarilor Declaraţiei de Independenţă. Mai mult chiar, aceşti ideologi susţineau pe timpul guvernării lor că este nevoie de o „nouă redacţie” a Declaraţiei de Independenţă. Realizarea unui asemenea proiect aberant ar fi însemnat abrogarea Declaraţiei de Independenţă. Nu e secret că forţele ostile au atentat mereu la simbolica statului: Imnul de Stat, Constituţia, Ziua Independenţei, Declaraţia de Independenţă ş.a.

Pe noi ne preocupă şi astăzi soarta originalului Declaraţiei de Independenţă, care, chipurile, a ars în timpul evenimentelor din aprilie 2009. Or, Declaraţia de Independenţă se afla atunci, împreună cu alte documente, într-un safeu din material neinflamabil. Cum a putut să ardă principalul document al statului nostru? Ce s-a întâmplat în acele zile şi când organele de drept vor da răspuns şi la această întrebare foarte importantă? Noroc că dl redactor-şef al cotidianului parlamentar „Sfatul Ţării”, Nicolae Misail, care este prezent astăzi în sală, a păstrat în arhiva personală un exemplar al publicaţiei din 28 august, în care era publicat nu numai textul, dar şi facsimilele semnăturilor celor care au votat Declaraţia. Am fost foarte revoltaţi atunci şi probabil cunoaşteţi că am convocat o adunare-şedinţă a primului Parlament la care am re-votat şi semnat din nou Declaraţia de Independenţă, pentru a rămâne generaţiilor următoare.

Aceeaşi ideologi iresponsabili, anul trecut, chiar la 27 august, au încercat să falsifice Declaraţia de Independenţă.

În sala în care noi am votat Declaraţia de Independenţă, fără a invita pe cineva dintre deputaţii primului Parlament, a fost dat citire un text falsificat al Declaraţiei de Independenţă. Noi am ripostat atunci, cum am făcut-o şi cu alte ocazii anterior. Tot aceşti „apărători” (în ghilimele) ai independenţei, au făcut şi continuă să facă apel la revizuirea vectorului strategic de integrare europeană.

Onorată asistenţă,

Fiecare dintre noi este, ţin să cred, mai mult sau mai puţin de vină că traseul ultimilor 26 de ani – refuz categoric să zic 30 de ani cum afirmă majoritatea mijloacelor de informare în masă şi analişti politici – să fie aşa cum a fost: ambivalent, cu mici urcuşuri şi mai multe coborâşuri, cu puţine şi mici bucurii, dar prea multe regrese, cu pierderi imense de populaţie activă, cu eşecuri răsunătoare în toate domeniile.

O mare speranţă a născut şi ziua de 27 iunie 2014, zi în care a fost semnat Acordul de Asociere între Republica Moldova şi Uniunea Europeană. Din acel moment Acordul a devenit o foaie de parcurs pe calea integrării Republicii Moldova în familia europeană. Moldova nu numai geografic este o ţară europeană. Ea zi de zi, pas cu pas se aliniază standardelor europene, devine o componentă a civilizaţiei continentale. Însă în toţi aceşti ani am avut parte de mai multe promisiuni decât realizări, mai multe dezamăgiri decât împliniri, mai multă sărăcie decât bunăstare. Deși aşteptări au fost şi rămân. Ele necesită o mare responsabilitate, multă răbdare, muncă şi sacrificiu. Rezultatele alegerilor prezidenţiale din noiembrie 2020 şi celor parlamentare din 11 iulie curent confirmă voinţa majorităţii populaţiei de a fi parte a marii familii europene. Delegând în parlament 63 de deputaţi pro-europeni şi anticorupţie, oamenii şi-au pus mari speranţe că noul legislativ va realiza măsuri ce vor asigura o dezvoltare durabilă a statului nostru, în interesul cetăţeanului, în spiritul Declaraţiei de Independenţă. De aceea, noi toţi avem obligaţia să rupem acest cerc vicios. Să fim mai uniţi şi mai oneşti, iar solidaritatea naţională ne va face să fim mai încrezători că putem reuşi.

Revenind la Declaraţia de Independenţă, doresc să subliniez încă o dată importanţa acestui document şi totodată să mă adresez Ministerului Educaţiei să includă pentru tineretul studios, măcar în cadrul orelor facultative, studierea acestui document istoric. Noi, deputaţii votanţi ai Declaraţiei de Independenţă, cât mai suntem în viaţă, vom participa activ la promovarea ei în cadrul unor asemenea acţiuni. Mai doresc să le amintesc celor care au uitat, că prin votul lor, deputaţii Parlamentului fondator al Republicii Moldova au asigurat smulgerea fostei republici sovietice din URSS. Se pare că mulţi au uitat cum s-a produs acea „rupere” dramatică după putch-ul de la Moscova, iar memoria scurtă îi face să ne reproşeze diverse neîmpliniri deputaţilor de atunci.

Acestea fiind spuse, permiteţi-mi să vă felicit din numele tuturor deputaţilor primului Parlament cu aniversarea a 30-ea de la adoptarea Declaraţiei de Independenţă şi să vă doresc multă sănătate şi realizări cât mai frumoase în continuare în interesul cetăţenilor.

Vă mulţumesc pentru atenţie.