Scriitori născuți în luna martie

Ion Creanga – 1 martie 1837

Cred că nu există copil în această țară care să nu își fi petrecut copilăria alături de Nică și poznele lui. Este vorba de „Amintiri din copilărie”, opera lui Ion Creanga. Deși există suspiciuni cu privire la data exactă a nașterii, locul e consemnat ca fiind Humulești. Recunoscut datorită măiestriei basmelor, poveștilor și povestirilor sale, Ion Creangă este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române.

Gheorghe Asachi, născut la 1 martie 1788,  poet, prozator și dramaturg român. Precursor al generației pașoptiste, Gheorghe Asachi a fost unul din întemeietorii nuvelei istorice la noi, a condus numeroase reviste literare. Asachi a fost și unul din întemeietorii Academiei Mihăilene.

A publicat prima gazetă româneasca din Moldova, Albina Românească (1829). Traduce și adaptează piese de teatru străine. În poezie, abordează toate speciile: ode, elegii, sonete, imnuri, fabule, meditații, balade. Versifică legendele istorice „Dochia și Traian”, „Ștefan cel Mare înaintea Cetății Neamț”. A scris și nuvele istorice (Dragoș, Petru Rareș, Rucsandra Doamna ș.a.), care au constituit sursa de inspirație pentru nuvelele lui Costache Negruzzi. S-a stins din viață la 12 noiembrie 1869. 

Gabriel Garcia Marquez s-a născut la 6 martie 1927 în Columbia. A fost un scriitor columbian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1982, pentru roman și proză scurtă, în care fantasticul și realul sunt combinate într-o lume liniștită de bogată imaginație, reflectând viața și conflictele unui continent. 

  Cel mai cunoscut roman al său este: „Cien años de soledad” (Un veac de singurătate). 

 Mai multe producții cinematografice mexicane din anii 1960 au fost scrise de García Márquez. Filme la care a colaborat: El gallo de oro (1964) (Cocoșul de aur),Roberto Galvadón și Tiempo para morir (1966) (Timp pentru moarte), En este pueblo no hay ladrones (1965) (În satul ăsta nu există hoți), Juego peligroso (1966) (Joc periculos), La viuda de Montiel (1979) (Vaduva lui Montiel), Mária de mi corazón (1979) (Maria inimii mele) etc.S-a stins din viață la 17 aprilie 2014 în Ciudad de México,Mexic. 

Radu Tudoran – 8 martie 1910

Radu Tudoran este unul dintre scriitorii mei preferați. Numele lui adevărat este Nicolae Bogza și este fratele lui Geo Bogza. Mi-a plăcut extrem de mult cartea „Fiul risipitor”, scrisă de acesta. Dar am în bibliotecă și alte cărți cum ar fi „Anotimpuri”, „Toate pânzele sus”.

Mircea Eliade – 13 martie 1907

Unul dintre cele mai frumoase romane din literatura română, Maitreyi, este scris de Mircea Eliade. Cu siguranță l-ai întâlnit și tu, ca și mine, în manualele din școală. Pe lângă acestea, am citit cu drag și ”Domnișoara Christina”, „Nunta în cer”, „Romanul adolescentului miop”, „Pe strada Mantuleasa”. Autor a 30 de volume științifice, opere literare și eseuri filozofice traduse în 18 limbi și a circa 1200 de articole și recenzii cu o tematică extrem de variată, foarte bine documentate. Opera completă a lui Mircea Eliade ar ocupa peste 80 de volume.

Alexandru Macedonski s-a născut la 14 martie 1854 la București. A fost un poet, prozator, dramaturg și publicist român. Supranumit poetul rondelurilor, inspirându-se din literatura franceză, este primul reprezentant al simbolismului în literatura română. Inițiatorul cenaclului și revistei literare Literatorul, a susținut modernizarea poeziei românești, fiind într-o continuă polemică cu junimiștii. Alexandru Macedonski a încurajat, la începuturile activității lor scriitoricești, numeroși tineri talentați, printre care George Bacovia și Tudor Vianu, Tudor Arghezi și Gala Galaction. A decedat la 24 noiembrie 1920, București.

Alecu Russo s-a născut 17 martie 1819, Chișinău. A fost poet, prozator, eseist, memorialist și critic literar român (originar din Basarabia), ideolog al generației de la 1848. Este autorul volumului Cântarea României, tipărit anonim. Alecu Russo a studiat în Elveția. După studiile din Elveția, își continuă studiile la Institutul lui Francois Naville din satul Vernier de lânga Geneva. Pe băncile institutului scrie primele sale încercări literare. Majoritatea lucrărilor au fost scrise în limba franceză și au apărut postum în traducerea lui Vasile Alecsandri și Alexandru Odobescu.  A decedat la 5 februarie 1859 la Iași.
Opere: Cântarea României; Amintiri; Iașii și locuitorii lui în 1840; Palatul lui Duca Vodă;Decebal și Ștefan cel Mare; Piatra Teiului; Stânca Corbului.

Ion Barbu, pe numele adevărat Dan Barbilian,  s-a născut la 18 martie 1895, Câmpulung-Muscel. A fost un poet și matematician român.  A fost unul dintre cei mai importanți poeți români interbelici, reprezentant al modernismului literar românesc.În anul 1919 începe colaborarea la revista literară Sburătorul, adoptând la sugestia lui Eugen Lovinescu, criticul cenaclului ca pseudonim numele bunicului său, Ion Barbu. În timpul liceului îl cunoaște pe viitorul critic literar Tudor Vianu, de care va fi legat prin una din cele mai lungi și mai frumoase prietenii literare.
Debutul său artistic a fost declanșat de un pariu cu Tudor Vianu. Plecați într-o excursie la  Dan Barbilian îi promite lui Tudor Vianu că va scrie un caiet de poezii, argumentând că spiritul artistic se află în fiecare. Din acest „pariu”, Dan Barbilian își descoperă talentul și iubirea față de poezie. A murit la11 august 1961, București.

George Topîrceanu – 20 martie 1886

Cred că prima poezie învățată în școală îi aparține lui George Topirceanu și vorbesc despre „Balada unui greier mic”. Și acum îmi aduc aminte de versurile: „Cri cri cri/ toamna gri/ nu credeam c-o sa mai vii/ înainte de Crăciun..” Debutează încă din liceu, la 19 ani, publicând primele încercări, sub pseudonimul „G. Top” la revista umoristică Belgia Orientului (1904). Volumele sale (Balade vesele și triste, Migdale amare, Scrisori fără adresă, Pirin – Planina) se bucură de succes de public și de presă, în special poezia, pentru care obține în 1926 Premiul Național de Poezie. Se stinge din viață la 7 mai 1937, Iași. 

Ovidius – Publius Ovidius Naso s-a născut la 20 martie, 43 î.Hr. în Sulmo, azi Sulmona, provincia Aquila. A fost fost un mare poet roman. Datorită perfecțiunii formale a stilului, umorului fin și fanteziei creatoare a devenit unul dintre clasicii literaturii latine, alături de Horațiu și Virgiliu. În toamna anului 8 d.Hr., în timp ce poetul se afla pe insula Elba, în mod neașteptat, fără o hotărîre prealabilă a Senatului, Augustus hotărăște exilarea lui Ovidiu laTomis. Posibil a fost exilat din cauza poeziei  Ars amatoria, care ar fi venit în contradicție cu principiile morale stricte ale împăratului. În Tristia, Ovidiu se referă și la faptul că „ar fi văzut ceva ce n-ar fi fost permis să vadă”. Cercetătorii sunt de părere că Ovidiu ar fi fost martorul scandaloaselor aventuri amoroase ale Juliei, nepoata lui Augustus.

Ana Blandiana, pe numele ei real Otilia Valeria Coman, s-a născut la  25 martie 1942, Timișoara. Este o scriitoare și luptătoare pentru libertate civică în România. Înainte de revoluția din 1989, faimoasă disidentă și apărătoare a drepturilor omului, a avut curajul să-l înfrunte direct pe dictatorul Nicolae Ceaușescu prin declarații sale publice.  De-a lungul anilor, poeta a întreprins mai multe călătorii de documentare și studiu în diverse țări europene și a participat la congrese și festivaluri de poezie. I-au mai apărut grupaje de poeme în reviste și antologii din Anglia, S.U.A., Italia, Spania, Franța etc.

Elena Farago s-a născut la 29 martie 1878, Bârlad. A fost o poetă română care a compus poezie pentru copii. Creații cunoscute sunt „Cățelușul șchiop”, „Gândăcelul”, „Cloșca”, „Sfatul degetelor” și „Motanul pedepsit”.
Premiul „Adamachi” din partea Academiei Române pentru volumele Șoapte din umbră (1908) și Traduceri libere (1908), apoi pentru volumele Șoaptele amurgului (1920) și Din traista lui Moș Crăciun (1920). A fost distincă cu mai multe premii:
Premiul „Neuschotz” al Academiei Române (1927) pentru Ziarul unui motan (1924)
Premiul Internațional „Femina” (1924)
Premiul Național pentru Literatură (1938)
Medalia „Bene Merenti” – clasa I și „Ordinul Meritul Cultural” – Cavaler clasa a II-a din partea regelui Carol al II-lea pentru merite literare. A murit la 4 ianuarie 1954, Craiova.

Nichita Stănescu s-a născut la 31 martie 1933, Ploiești, județul Prahova. Poet, scriitor și eseist român, ales post-mortem membru al Academiei Române. Considerat atât de critica literară cât și de publicul larg drept unul dintre cei mai de seamă scriitori pe care i-a avut limba română.  Nichita Stănescu aparține temporal, structural și formal, poeziei moderniste sau neo-modernismului românesc din anii 1960-1970.  A debutat în 1957  în revistele „Tribuna” din Cluj și în „Gazeta literară” cu trei poezii. Premii: Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul de poezii ” O viziune a sentimentelor”;  Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul de poezii ” Necuvintele”;  Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul de eseuri;  Premiul Internațional „Gottfried von Herder”;  Premiul “Mihai Eminescu” al Academiei Române pentru volumul de poezii “Opera Magna”. A decedat la 13 decembrie 1983.

Realizat de Doina Spătaru

Șef-sector