Arhive

Marea Unire a Principatelor Române

Imagini pentru marea unire a principatelorAcest eveniment este de o deosebită importanță pentru istoria noastră s-a petrecut la data de 24 ianuarie 1859. Românii afirmaseră de foarte multe ori că doreau să se unească într-un singur stat, lucru precizat și în Rezoluțiile Adunărilor ad-hoc din octombrie 1857. Dubla alegere a lui Cuza ca domnitor, la 5 și la 24 ianuarie 1859, a reprezentat un pas important în lupta pentru constituirea statului național român.

 

Iorga, Nicolae. Istoria Românilor / Nicolae Iorga. – Chișinău : Universitas, 1992. – P. 332 – 338.   

1 Istoria românilor, lucrare esențială a marelui istoric Nicolae Iorga, este o sinteză a istoriei românilor și totodată un manual de istorie națională recomandat pentru toate categoriile de cititori: elevi, studenți, autodidacți, specialiști etc.

Ediție rarisimă, reprodusă dupa N. Iorga, Istoria Românilor pentru clasa a IV-a și a VIII-a secundară. Ediția III, Bucureşti 1919. Textul este reprodus intact, păstrând ortografia originalului. Această carte este reprodusă după un exemplar provenit din biblioteca profesorului Mihai I. Avădanei Iași.

 

Stan, Magda, Vornicu Cristian. Dicționar 101 personalități și evenimente istorice / Magda Stan, Cristian Vornicu. – București : Editura Niculescu, 2007. – P. 218.

dictionar-101-personalitati-si-evenimente-istorice_1_fullsize

Această lucrare cuprinde biografiile a 101 personalități care de-a lungul timpului s-au a firmat în plan politic și/sau militar,  precum  și descrierea a 101 de evenimente care au influențat la un moment dat istoria națională sau a lumii. Un loc important îl ocupă în cadrul lucrării personalitățile și evenimentele legate de istoria națională. Partea a doua cuprinde descreri a celor 101 evenimente. Lucrarea de față contribuie la dezvoltarea interesului față de istorie și de la îmbogățirea orizontului de cultură generală al cititorilor. Autorul oferă informația din cele mai recente surse bibliografice, într-un material ușor de citit și de utilizat.

 

Pop, Ioan – Aurel. Istoria românilor / Ioan – Aurel Pop. – Chișinău : Litera, 2010. – P. 138.

Românii si-au facut is3toria cum s-au priceput, nici mai bine, nici mai rău decât alte popoare. Istoria lor nu a fost pură sau imaculată, dar nici oribilă și plină de dezastre. A fost de toate felurile, ca viața, fiindcă istoria înseamnă viață. Este important de știut că românii există și ei între națiunile lumii, că au un stat sau chiar două state ale lor, cu un trecut bogat, cu Dunărea și cu Munții Carpați, cu țăranii Maramureșului, uitați parcă de timp, cu mănăstirile pictate ale Moldovei, cu Delta și cu Marea Neagră, cu hrubele de la Cricova, cu Eminescu, Blaga, Enescu sau Brâncuși, cu oameni care așteaptă să fie cunoscuți. Ei au un mesaj de transmis pentru comunitatea internațională și țin profund la mesajul lor.

 

Nouzille, Jean. Moldova : Istoria tragică a unei regiuni europene / Jean Nouzille. – Chișinău : Prut Internațional, 2005. – P. 104.

Istoricul francez Jean Nouzille, specialist în istoria Europei Centrale și de Sud 4– Est, prin lucrarea de față se înfățișează, pentru prima dată, cititorului dintre Prut și Nistru. În lucrarea de față, Jean Nouzille, în baza unui număr imprsionant de surse istoriografice, provenite din diverse țări, expune succint istoria constituirii Țării Moldovei, afirmări politice a acesteia ăn sud-estul european. Izolarea politică și culturală a românilor din Basarabia s-a accentuat în a doua jumătate a secolului al XIX-leadrept consecință a unirii Principatelor (1859) și a constituirii statului național român. Această carte este deosebit de necesară intelectualilor români, și care ocupă un loc deosebit în istoriografia contemporană a românilor și va deveni una de referință în redactarea altor studii istorice.

 

Panaitescu, Petre P. Istoria Românilor / Petre P. Panaitescu. – București : Editura Didactică și Pedagogică, 1990. – P. 286 – 292.

Lu5crarea este prevăzută pentru sistemul de învățămînt cât și pentru cadrele didactice. În lucrare autorul descrie succint geneza istoriei românilor de la ăceput până la domnia lui Ferdinand I. Unirea definitvă a celor două principate române într-un singur stat nu era pentru Cuza –  Vodă decât un pas înainte spre un ideal mai măreț : unitatea tuturor Rmânilor, la care el s-a gândit întotdeauna. Convenția de la Paris cît și Vasile Boerescu au arătat că unirea se poate îndeplini cea mult dorită. Însuși Gheorghe Bibescu fusese pentru unire în divanul ad-hoc și acum nu mai poate candida împotriva ei. Unirea Principatelor Române într-un singur stat era în sfârșit  îndeplinită.

 

Istoria României. – București : Editura Enciclopedică, 1998. – P. 374 – 378.

6

Introdu un text asociat

 Această carte înfățișează trecutul poporului romîn și al spațiului romînesc, în toată complexitatea sa, în interacțiunea permanenetă dintre români, și ceilalți locuitori ai acestui spațiu și în contextul creat de realitățile internaționale care au constituit cadrul geopolitical istoriei românești.

Cartea cuprinde date de la începutirile civilizției la sinteza românească.

                         

 Realizat de Doina Spătaru
              Șef - oficiu

Reclame

Unirea noastră, a tuturor românilor

Anul 2018 este un an deosebit de important pentru istoria românilor, bogat în evenimente care vin să sensibilizeze românii de pretutindeni, să-și cunoască mai bine trecutul prin lecții de istorie, lansări de carte, târguri de carte, expoziții fotografice, dezbateri cu caracter istoric, dedicate momentelor cruciale care au precedat Marea Unire.
La biblioteca „Ștefan cel Mare” s-au desfășurat mai multe activități dedicate acestui mare eveniment. Prima activitate a avut loc la sfârșit de noiembrie, împreună cu micuții din grădiniță, la un medalion literar-artistic „Trei culori și-o singură dorință românească”, continuând în 2 decembrie cu un concurs  dedicat Centenarului Unirii „Alege, gândește, uimește!” moderat de Adrian Cojocaru, profesor de istorie la liceul teoretic „Elena Alistar”. Participanții au fost împărțiți în două echipe formate din elevi ai claselor a VIII-a și a X-a. Chiar de la început, ei  au avut parte de un moment artistic, ascultând  un recital musical susținut de surorile Iraida și Veronica, eleve la Centrul de Excelență în Educație Artistică „Ștefan Neaga”. Concurenții au dat dovadă de cunoștințe ample,  corecte  și, desigur, au primit premii în cărți și cite o diploma de participare.
„Unirea noastră, a tuturor românilor” a fost genericul activității din 4 decembrie cu elevii claselor a III-A și IV-N, care au adus un suflu patriotic în biblioteca noastră.
Ei au prezentat o  scurtă  istorie a românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi. Rezumatul trece în revistă succesiunea evenimentelor, de la viteazul Decebal, care s-a stins urmărit de-un vis, rămas în sufletele românilor Nestins. Tot de nestins a fost și Mircea mare voievod și Ștefan cel Mare, despre care Grigore Ureche a scris: „unde nu gândeai acolo îl aflai”. Și de Mihai Viteazul n-au uitat,  de cel care a gândit unirea, de cel care a pus temelii de piatră, care au dus la formarea statului modern, unitar național, România. Firul rosu al acestei prezentări este  idealul de unificare al teritoriilor locuite de români. În final, copiii au cântat Imnul Unirii. Cei prezenți la activitate au fost intervievați de elevii clasei a III-A, deghizati în  reporteri de la diferite canale ale televiziunilor din Republica Moldova. Ei au fost întrebați ce cred despre actul unirii, despre situația în care se află acum țara noastră, prin ce am rămas și suntem uniți cu România ș.a.

Realizat: L. Canţîr

Trei culori și-o singură dorință românească

Trei culori cunosc pe lume
Ce le ştiu ca sfânt odor,
Sunt culori de-un vechi renume
Amintind de-un brav popor. (Ciprian Porumbescu)

Activitățile de la biblioteca noastră, dedicate Centenarului, au debutat miercuri, când copiii gr. II-a „Fluturașii” ai  Școlii-Grădinițe nr.152 „Pas cu Pas” ne-au vizitat  cu un program vast de poezii și cântece cu tematica patriotică. De asemenea, copiii  au dansat hora Unirii și au întregit harta României mari prin jocuri Puzzle.

Ei au avut posibilitatea de a-și exprima deschis gândurile și speranțele cu privire la frumusețea țării noastre și autenticitatea noastră ca popor. Apoi, după acest frumos  moment artistic, au luat  mândri drapelul  țării  și s-au fotografiat în fața bibliotecii   fluturând cu mânuțele sus și salutând veseli trecătorii.

20181129_113258

Iubim al nostru sfânt tricolor
Ridicăm steagul cu toată mândria.
Noi suntem un vechi popor
Şi-n inimă purtăm o ţară: România. (Alina-Georgiana Drosu)

O viață plină de creație pentru oameni

Pictorul și graficianul Grigore Plămădeală a parcurs o lungă cale a vieții, muncind și creând pentru oameni. Se spune că a muncit și mai muncește și astăzi ca pentru două vieți. Creația prodigioasă a emeritului artist plastic îl plasează în tagma personalităților de mare notorietate. Om harnic și mereu în acțiune este, pe bună dreptate, o formă vehementă de manifestare a spiritului și demnității naționale.

De o rară modestie  și frumusețe sufletească, pictorul Plămădeală așterne pe hârtie cu ingeniozitate și măiestrie frumusețea care ne înconjoară pe acest pământ. Absolvent al Colegiului de Arte Plastice „Alexandru Plămădeală”, promoția 1967, maestrul devine ulterior  membru al Uniunii Artiștilor Plastici. Inițial studiază ceramica, artele populare aplicate și, în mod special, arta covoarelor moldovenești. Creația de mai târziu se face marcată de genul graficii, studiind anterior procedeul tehnic de acvatintă și acvaforte.

Astăzi, maestrul Plămădeală este unicul care mai lucrează în această tehnică dificilă. Influența graficii se simte în multe picturi ale sale prezentate în diverse expoziții , imprimându-le o alură laconică și sobră. Formele și modalitățile de expresie artistică ale cunoscutului pictor îl determină să cucerească virtuțile de utilizare ale guașelor din pigmenți minerali, clei special și gumă arabică, pe care cale obține efecte cromatice de o inexprimabilă frumusețe și rară claritate. Aceste expuneri picturale își păstrează prospețimea și tenacitatea pentru veșnicie.

Maestrul Grigore Plămădeală experimentează cu diferite materiale și lucrează în mai multe genuri de artă plastică, dar rămâne fidel vocației sale – peisajul pe cadru citadin sau rural și ne unește sufletește, amintindu-ne că suntem o apă și un pământ. Omul de artă Grigore Plămădeală și-a creat destinul prin muncă continuă, prin creație de mare valoare indubitabilă. Pictura este mare sa pasiune, dar parcursul său creativ nu a fost unul tocmai neted. Artist plastic multilateral dezvoltat, înzestrat cu un talent rarisim, maestrul, pe parcursul îndelungatei sale activități de creație, a preferat mai mult să stea în culise puțin remarcat, sfios și modest, valorificând cu dăruire creativă arta populară tradițională. Întreaga sa creație și manifestare picturală a fost marcată și influențată de ororile războiului și de multe perioade grele ale vieții sale. Toate aceste perioade și stări sufletești se regăsesc în marele picturi ale creatorului.

În plus, toată viața sa maestrul Grigore Plămădeală a fost și rămâne a fi un simbol al credinței mereu în acțiune, în căutare de frumos, în căutare de artă. Creația maestrului este și va întru eternitate un pilon fundamental în contextul tuturor valorilor naționale care aduce Lumină și Suflare Divină în toată spiritualitatea, cultura și civilizația românească.

La mulți ani, Maestre! Dumnezeu să vă binecuvânteze cu ani frumoși, sănătoși și plini de creativitate!!!
Realizat L. Canţîr

 

 

Meseria de Pedagog

Fiecare om își alege profesia la un moment dat, atunci când se hotărăște să urmeze o facultate cu scopul de a dezvolta aptitudinile proprii într-un anumit domeniu. Pentru ca acest moment din viață să nu fie dificil, cred că ar fi bine ca pregătirea pentru o profesie să înceapă chiar din momentul când învață scrisul și cititul. Iar pentru ca să poată încă de mici să o aleagă, trebuie să fie informați pas cu pas și zi de zi despre ce este această meserie, care sunt aptitudinile necesare, care i-ar ajuta să o exerseze, să citească  anumite cărți despre frumusețea ei și chiar despre partea grea, dificilă a acestei meserii, ca în final fiecare să facă o alegere corectă.

Este important ca fiecare, atunci când își va alege profesia, să cunoască cel puțin lucrurile esențiale despre aceasta. Evident, este necesar să ținem cont de așa lucruri  cum ar fi capacitatea fizică, psihologică, dacă avem înclinațiile adecvate pentru profesia care ne-o dorim.

Sperăm că proiectul „O sută de profesii explicate pe înțelesul copiilor”, inițiat la bibliotecă, va avea un impact pozitiv și de bun augur pentru cei mici în a-și da seama ce vor să devină când vor crește mari.

 Astfel vom reuși împreună să facem un pas important în educația profesională pe care ne-o dorim cu roade bune, acum și în viitor. Ne vom bucura enorm, în momentul alegerii profesiei, de  această decizie luată corect și cu discernământ. În plus, ne dorim din tot sufletul ca profesia aleasă să le marcheze pozitiv viața și personalitatea și să devină oameni fericiți.

Prima profesie din cele o sută propuse, evident,  a fost cea de pedagog.  Nici o meserie nu o poți însuși fără ca să te învețe cineva. Chiar și cea de învățător tot un învățător trebuie să te învețe. Și pentru că 5 octombrie este Ziua Mondială a Pedagogului, ne-am gândit că tot ce putem afla despre această importantă profesie este direct de la sursă, de la învățător. Astfel, am organizat o conferință de presă cu învățătorii de la Școala – Grădiniță nr. 152 „Pas cu Pas”. Copiii s-au deghizat în jurnaliști și cameramani de la cele mai importante instituții de televiziune și radio din Republica Moldova. Ei și-au modelat microfoanele în conformitate cu posturile de televiziune pe care urmau să le reprezinte, au învățat etica și tehnica reporterilor, am pregătit întrebările care ar scoate perfect în evidență meseria de dascăl și, sub pretextul de a-i felicita cu prilejul evenimentului, copiii i-au intervievat cu brio și au fost foarte mulțumiți de răspunsurile primite. Învățătorii,  surprinși de talentul copiilor, au răspuns la cele mai  năstrușnice întrebări. Iată unele dintre ele: E adevărat, că a fi dascăl e o artă?, Cum reușiți să vă faceți iubiți de elevi?, De ce meseria de profesor nu seamănă cu nici o altă profesie?, Cineva spunea că această profesie este aspră și plăcută, umilă și mândră, care epuizează și înviorează. Cum comentați?, Mulți cred că a fi dascăl însemnă doar a prezenta informații în fața elevilor, a evalua nivelul acestora , așa este?, De ce v-ați ales această profesie?, Se spune că profesorul se adaptează tuturor provocărilor, nu este niciodată obosit, plictisit sau prea bătrân. E mereu prietenos, bine pregătit, tolerant, înțelegător. Nu credeți că e prea mult pentru un om ca să facă față acestor provocări?, Numiți 5 beneficii pentru a profesa această meserie! Ce face un învățător ? Răspundeți folosind 3 cuvinte!, Ca să poată deveni dascăl ce trebuie să obțină dânsul?, Ce este vocația de dascăl?,  O vorbă cu tâlc spune: Unde este mintea acolo este și comoara. Cum comentați?, Ce bucurii are un învățător și de ce își alege această meserie?, Care este misiunea unui dascăl?, Când ajungeți acasă după o zi grea de muncă și vă uitați în oglindă vă spuneți des: Misiune îndeplinită?, Totuși, profesia este grea și epuizantă. Ce vă ajută  să nu renunțați la meserie?

În final, copiii i-au felicitat urându-le sănătate, răbdare și înțelegere față de ei și, desigur, putere de a trece peste toate greutățile din viața cotidiană.

Realizat: L. Canţîr

 

 

 

 

 

 

Imaginea bibliotecii prin comunicarea eficientă cu utilizatorii

Biblioteca este instituţia în cadrul căreia procesul de comunicare capătă sensuri multilaterale, iar imaginea pe care o are aceasta depinde în mare măsură de calitatea procesului menţionat şi, respectiv, de gradul de satisfacţie al utilizatorilor de cărţi, reviste, materiale informative etc. Rolul de bază în iniţierea şi menţinerea unei comunicări eficiente revine, desigur, bibliotecarului, care trebuie să aibă un nivel de pregătire corespunzător solicitărilor venite de la cititori, având în vedere diversitatea domeniilor de cercetare, belitristică cât și serviciile prestate de bibliotecă. Bibliotecarul nu este doar cel care mijloceşte conexiunea dintre carte şi cititorul ei, ci este şi cel care organizează facilitarea accesului la materialul potrivit, asigurând exploatarea eficientă a informaţiei de care are nevoie utilizatorul.

Este adevărat faptul că tehnologiile informaţionale au modificat imaginea bibliotecii şi, mai ales, a bibliotecarului în societate, dar această tendinţă nu trebuie să însemne neapărat un lucru negativ. Spiritul inovator trebuie să constituie calitatea de bază a bibliotecarului, care trebuie să utilizeze progresul tehnologic ca pe un avantaj şi o oportunitate de a comunica mai eficient cu utilizatorii bibliotecii şi de a fi cât mai aproape de necesităţile acestora vizavi de explorarea informaţiei în toate domeniile și la toate categoriile de cititori.

Bibliotecarul trebuie să fie bine informat, trebuie să cunoască toate noutăţile ce ţin de domeniul său şi să aibă capacitatea de a le utiliza pentru promovarea unei imagini cât mai bune în timp şi spaţiu.

La mulți ani, dragi bibliotecari!!!

Realizat de L. Canțîr

 

Barbu Ștefănescu Delavrancea – 160 ani de la naștere

CEL MAI STRĂLUCIT ORATOR AL ROMÂNIEI CONTEMPORANE

Bara0369-barbu_stefnescu_delavrancea_2pbu Ștefănescu Delavrancea (n. 11 aprilie 1895, București, d. 29 aprilie 1918, Iași) a fost un scriitor, orator și avocat român, membru al Academiei Române și primar al Capitalei. Este tatăl pianistei și scriitoarei Cella Delavrancea, precum și al arhitectei Henrieta (Riri) Delavrancea, una dintre primele femei-arhitect din România. Spre deosebire de contemporani ca I. L. Caragiale, I. Slavici, Al. Vlăhuță sau Duiliu Zamfirescu, a căror dominantă creatoare se instalează foarte curând și vizibil în opera lor, Delavrancea ni se impune ca o personalitate puternic marcată printr-un temperamrnt artistic impetuos și contradictoriu.

 

897eb-lecturi_scolare_-_neghinita_barbu_delavrancea_c1

 Delavrancea, Barbu Ștefănescu.  Neghiniță: Lecturi școlare / Barbu Ștefănescu Delavrancea. – București: Litera, 2014. – 32 p.

Povestea este despre o babă bătrână și singură, care la bătrânețe își dori un copil. Vroia baba o fată mare, dar, vorba ceea: Copacii uscați nu mai dau de la rădăcină, așa că se gândea ea că s-ar fi mulțumim și cu un princhindel de băiat. Dorea măcar un copil cât ghemul, numai s-audă în casă cuvântul mamă…Așa a apărut Neghiniță!

Colecţia Bibliiteca Pentru toţi 004

Delavrancea, Barbu Ștefănescu. Hagi – Tudose. Nuvele şi schiţe. / Barbu Ștefănescu Delavrancea ; pref. : Mihai Zamfir. – Bucureşti : Litera Internațional, 2011. – 315 p.
   “Hagi-Tudose” este o dramatizare diluată a cunoscutei nuvele: comportând inevitabile lungimi, episoade parazitare şi personaje abia schiţate. Piesa are puterea reînvierii mahalalei bucureştene de simpatica arhaicitate. Nostalgia copilăriei şi decorul Barierei Vergului i-au oferit cele mai bune pagini unui Delavrancea ajuns la maturitate: din păcate la judecata finală, aceste pagini rămân destul de puţine, tragicomedie. Ca şi Caragiale în marile lui nuvele de ultima perioadă, Delavrancea descoperă un Bucureşti uitat, aproape legendar, în care personajul principal al povestirii capătă proporţii mitice. Este o operă cu personaje pitoreşti relatate într-o formă subtilă şi plăcută pentru lecturare.
bunicul-bunica-large
Delavrancea, Barbu Ștefănescu. Bunicul, bunica / Barbu Ștefănescu Delavrancea.  – Bucureşti : Editura Ion Creangă, 2011. – 112 p.

Pentru că suntem într-o lume în mers alert, putem pierde plăcerea de a citi cărți. Totuși, existența noastră, a celor ce căutăm să rămânem oameni inteligenți, se sprijină pe lectură, nu pe imagini fugitive. Lectura îți oferă popasurile necesare pentru reflecție, pentru meditație. A forma obișnuința lecturii are drept beneficiu demonstrat știintțfic dezvoltarea intelectului, a puterii de gândire si de adaptare.

Sunt atât de iubitori, de plini de o nesfârșită îngăduință, sunt oricând dispuși să mă alinte și să se sacrifice pentru mine. Îmbrățișarea lor are mereu un efect liniștitor, încât mă simt în poala lor absorbit ca într-un cuib cald, un fel de casă a luminii apusului. Așa sunt bunicii mei… Sunt precum cei descriși de Barbu Ștefănescu-Delavrancea.

În nuvele și povestiri precum Bunicul sau Bunica și în basme ca Neghiniță, autorul prezintă lumea minunată a copilăriei, chipurile dragi și apropiate de sufletul copilului. Opera sa este caracterizată de omul simplu, omul naturii, Delavrancea fiind un mare creator de tipologii umane, rămânând un scriitor reprezentativ al literaturii române.

basme-si-povestiri_1_fullsize

Delavrancea, Barbu Ștefănescu. Basme și povestiri / Barbu Ștefănescu Delavrancea.  – Bucureşti : Editura TEDIT FZH, 2011. – 191 p.
Copiilor care iubesc poveştile şi personajele lor năzdrăvane, dar mai ales celor curioşi să descopere farmecul şi originalitatea literaturii române le este dedicat acest minunat tezaur de basme şi povestiri alese cu grijă din folclorul nostru, precum şi din operele celor mai mari nume ale culturii române. Presărată cu ilustraţii pline de farmec, semnate de talentaţi artişti români contemporani, antologia va purta imaginaţia celor mici în magica lume a eroilor din basme. 
     apus-de-soare_1_fullsize
Delavrancea, Barbu Ștefănescu. Apus de soare/ Barbu Ștefănescu Delavrancea.  – Bucureşti : Corint, 2002. – 94 p.

Ostași, boieri, curteni, v-am adunat aci să stați mărturie după ce n-oi mai fi. Sunt patruzeci și șapte de ani… mulți și puțini… de când Moldova îmi ieși înainte cu mitropolit, episcopi, egumeni, boieri, răzași și țărani, în Câmpul de la Direptate, și cum vru Moldova așa vrusei și eu. Că vru ea un domn drept, și n-am dăspuiat pe unii ca să îmbogățesc pe alții… că vru ea un domn treaz, și-am vegheat ca să-și odihnească sufletul ei ostenit… că vru ea ca numele ei să-l știe și să-l cinstească cu toții, și numele ei trecu granița, de la Caffa până la Roma, ca o minune a Domnului nostru Isus Christos…

Țineți minte cuvintele lui Ștefan, care v-a fost baci până la adânci bătrânețe… ca Moldova n-a fost a strămoșilor mei, n-a fost a mea și nu e a voastră, ci a urmașilor voștri ș-a urmașilor urmașilor voștri în veacul vecilor..

Barbu Delavrancea - Intre vis si viata

                                                                                                                                                          Delavrancea, Barbu Ștefănescu. Între vis și viață / Barbu Ștefănescu Delavrancea.  – Bucureşti : Litera, 1997. – 391 p.

Delavrancea este, în literatura noastră, creatorul poemei în proză, pe care o intercalează necontenit în povestirile sale, mai ales în acele ale unei prime epoci. Barbu Delavrancea … trece în literatura română drept ce mai tipic reprezentant al naturalismului zolist. Prin vis și viață autorul face o punte de argint pentru fantezia umană. Între vis și viață reprezintă, vis, priveliști de eden, de o parte; realitatea  oribilă, dezgustătoare, de alta. Proza reface o lume patriarhală, cu bătrâni blajini, cu copii care zburdă fără griji pe câmpuri, cu izvoare și fântâni, cu grâne, turme de vite, copaci umbroși și cu multe flori.
316456
 Delavrancea, Barbu Ștefănescu. Teatru / Barbu Ștefănescu Delavrancea.  – Bucureşti : Cartex, 2000, 2005. – 207 p.
Ca dramaturg, Delavrancea își dă însă măsura în trilogia care reînvie istoria Moldovei din prima jumătate a secolului al XVI-lea, prin figurile domnitorilor Ștefan cel Mare (Apus de Soare), Ștefăniță (Viforul) și Petru Rareș ( Luceafărul). Continuând o tradiție de mai bine de o jumătate de secol a dramei istorice românești, în centrul pieselor se află motivul puterii, relația între puterea domnitorului și interesele țării. Conflictele dramatice se raportează la un simbolic etic, ilustrat de personalitatea lui Ștefan cel Mare, ceea ce susține ideea complementarității celor trei piese.
Lectură plăcută!
Postat de: Doina Spătaru