Arhive

Scriitori născuți în luna iulie

În luna iulie s-au născut mai mulți scriitori, printre care: Marcel Proust, Octavian Paler, Franz Kafka, Marcel Proust, Vasile Alecsandri. Vă invităm să îi cunoașteți și să le citiți opera!

Geroge Sand a fost numele de plume (pseudonimul ei literar) al Amantinei Lucile Aurore Dupin , o scriitoare și memorialistică franceză. Ea a fost una dintre cele mai populare scriitoare ale timpului ei, chiar mai populară decât Victor Hugo și Honoré de Balzac în Anglia în anii 1830 și 1840, fiind până astăzi recunoscută drept unul dintre cei mai notabili scriitori ai literaturii romantice din Europa.

George Sand a găsit inspirație în unele dintre experiențele sale din copilărie pentru a scrie La Mare au Diable (1846), La Petite Fadette (1849) sau Les Beaux Messieurs de Bois-Doré (1857). Și în cartea Un hiver à Majorque , publicată pentru prima dată în 1841, ea a descris perioada petrecută cu Frédéric Chopin pe insulă.

În cărțile sale, ea și-a exprimat preocuparea pentru problemele sociale ale timpului ei, așa cum putem vedea în Consuelo (1842-43) și în Le Compagnon du Tour de France (1840). Ea visa la o lume în care iubirea frăţească să poată uni diferitele clase sociale. A scris peste 70 de titluri (inclusiv romane, nuvele, piese de teatru și alte texte) cu caracter politic. Sand a avut o participare activă la revoluția din 1848.

În ultimii ei ani a scris povești simple, în maniera poveștilor ca Contes d’une Grand-Mère (1873) cu povești pe care le-a scris nepoților săi. Cu toate acestea, memoriile ei sunt lucrările care trezesc cel mai mult interes, în special Histoire de ma vie (1854-55) și Elle et Lui (1859), ultima referitoare la legătura ei cu Alfred de Musset.

Viața seamănă cu un roman mai des decât seamănă romanele cu viața.” – George Sand.

Octavian Paler (2 iulie 1925 Lisa, județul Făgăraș). A fost un scriitor, jurnalist, editorialist și om politic român. După evenimentele din decembrie ’89, fondează împreună cu Ana Blandiana, Gabriel Liiceanu ș.a. Grupul de Dialog Social, care se evidențiază prin pozițiile sale anti-comuniste. Devine, pe rând, director onorific și editorialist al ziarului România liberă, apoi editorialist la Cotidianul și Ziua. Rămâne un jurnalist și comentator apreciat. Participă la talk-show-ri, pe teme de politică, de moralitate etc, la diferite posturi de televiziune. În ultimii ani de viață, devine un critic acerb al clasei politice românești. S-a stin din viață în 2007.

Hermann Karl Hesse, pseudonim: Emil Sinclair (n. 2 iulie 1877), Calw, Baden-Württemberg, Germania – d. 9 august 1962, Montagnola⁠(d), Cantonul Ticino, Elveția scriitor german, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1946. Este faimos pentru romanele sale Lupul stepelor (Der Steppenwolf, 1927), Jocul perlelor de sticlă (Das Glasperlenspiel, 1943), Narziss și Goldmund (Narcis und Goldmund, 1930) și Siddhartha.

Romanele sale, majoritatea psihoanalitice și simbolice, includ Peter Camenzind (1904), Unterm Rad (Sub roată) (1906), Rosshalde (1914) și Demian (1919). Lupul de stepă (1927), unul dintre cele mai cunoscute și mai complexe romane ale sale, descrie natura duală a umanității. Aceeași temă se regăsește și în Narziss und Goldmund (Narcis și Gură de aur) (1930).

Între scrierile sale se regăsesc Jocul perlelor de sticlă (1943) și Siddhartha, povestea unui tânar indian, fiu de brahman, plasată in timpul vietii lui Gautama Buddha, în timp ce acesta își propovăduia învățăturile. Cartea a fost publicată în 1922 și a constituit un roman ilustrativ pentru interesul lui Hesse în studierea budismului.

Finețea și calitatea lirică a prozei lui se regăsesc și în versurile pline de melancolie din Gedichte (Poeme) (1922) și Trost der Nacht (1929). Eseurile sale sunt adunate în Betrachtungen (1928) și Krieg und Frieden (Dacă războiul va continua) (1946). În 1946 îi este decernat Premiul Nobel pentru Literatură.

Hesse a editat publicațiile März (1907-1912) și Vivos voco (1919-1923).

CitatUnii dintre noi cred că să te ții de ceva înseamnă să fii puternic. Alții știu că să fii puternic înseamnă să dai drumul acelui lucru.

Franz Kafka s-a născut la 3 iulie 1883, Praga. Kafka  a fost un scriitor evreu de limbă germană, originar din Praga. Reprezentant remarcabil al prozei moderne, a exercitat o influență covârșitoare asupra literaturii postbelice. Cu mesaje adesea codificate în parabole ce pot genera multiple interpretări, operele sale se caracterizează printr-o viziune halucinantă, grotescă, tragicomică asupra realității, caracteristică expresionismului și suprarealismului. Franz Kafka a influențat scriitori precum Jorge Luis Borges, Albert Camus, Jean-Paul Sartre sau Gabriel García Márquez. Publicul german l-a descoperit abia după episodul nazist, iar Cehia după relaxarea cenzurii comuniste din anii 60. În multe limbi, cuvântul „kafkian” a ajuns să descrie o situație absurdă, coșmărească și suprarealistă. A decedat pe 3 iunie 1924 la Viena.

CitatSunt o colivie în căutarea unei păsări.

Marcel Proust s-a născut la 10 iulie 1871.  Romancier, eseist și critic francez, cunoscut mai ales datorită romanului În căutarea timpului pierdut. Opera lui Proust a fost influențată masiv de romanele lui Lev Tolstoi, în special de Anna Karenina, de stilul alb al romanelor lui Gustave Flaubert și de teoria despre artă a lui John Ruskin. Proust și-a petrecut ultimii trei ani de viață închis în celebra sa cameră cu pereții din dopuri de plută, și a lucrat zi și noapte la încheierea romanului său, rămas în ciuda tuturor acestor eforturi, neterminat. A murit în 1922 din cauza unei bronșite căpătate în timp ce vizita expoziția pictorului său olandez preferat, Vermeer și este înmormântat în cimitirul Père-Lachaise din Paris.

Citat: Nu primim înțelepciune. Trebuie să o descoperim și să o cultivăm singuri.

Francesco Petrarca s-a născut la 20 iulie 1304, Incisa/ Arezzo. A fost un prozator, poet și umanist italian din secolul al XIV-lea, unul din cei mai importanți poeți lirici ai literaturii italiene. În special forma perfectă a sonetelor sale s-a impus și în afara spațiului de limbă italiană, influențând lirica europeană.  Prin convingerea sa asupra strânsei legături între cultura clasică și învățătura creștină, Petrarca a contribuit la dezvoltarea umanismului european, care reunește aceste două ideale. Alături de Dante Alighieri, Petrarca este unul din principalii precursori ai Renașterii. A trecut în neființă la 19 iulie 1374. Mintea interesantă a lui Petrarca și dragostea pentru autorii clasici l-au determinat să călătorească, vizitând oameni de învățătură și căutând în bibliotecile monahale manuscrise clasice. A fost considerat cel mai mare savant al epocii sale.

Citat : ”Cărţile ne delectează până la măduva oaselor, ne grăiesc, ne dau sfaturi şi sunt unite cu noi printr-o familiaritate vie şi armonioasă”.

Adrian Păunescu s-a născut la 20 iulie 1943 la Copăceni, Bălți. A fost un autor, critic literar, eseist, director de reviste, poet, publicist, textier, scriitor, traducător și om politic român. Adrian Păunescu este cunoscut mai ales ca poet – debutând în 1960 și fiind unul dintre cei mai prolifici autori români contemporani – și ca organizator al Cenaclului Flacăra, întrunire muzical-culturală desfășurată periodic în anii 1973–1985, de regulă în orașele mari ale României, unde artiștii promovați de poet prezentau lucrări muzicale și literare în fața unui public numeros. S-a stins din viață la 5 noiembrie 2010.

A debutat ca autor literar în anul 1960. Autorul a peste cincizeci de cărți, în majoritate volume de versuri, Păunescu a fost unul dintre cei mai prolifici poeți români contemporani. Cărțile sale au fost editate într-un tiraj record de peste un milion de exemplare.[necesită citare] Un număr apreciabil de poezii ale sale au fost făcute cunoscute prin punerea lor pe muzică de către compozitori din genurile folk și rock; există și situații în care Păunescu a colaborat direct cu muzicienii, îndeosebi în cadrul Cenaclului Flacăra.

Talentul său poetic a fost apreciat de mulți critici literari importanți. Astfel, Șerban Cioculescu a spus că Adrian Păunescu că este cel mai mare poet social de după Tudor Arghezi, iar Eugen Simion îl consideră „ultimul mare poet social român”.

Citat : ”Două lucruri sunt imposibile în viață: a vedea cu ochii pe Dumnezeu și a povesti dragostea

Vasile Alecsandri  – 21 iulie 1821, în ținutul Bacăului, Moldova. A fost un poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, membru fondator al Academiei Române, creator al teatrului românesc și al literaturii dramatice în România, personalitate marcantă a Moldovei și apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea. A fost unul dintre fruntașii mișcării revoluționare din Moldova, redactând împreună cu Kogălniceanu și C. Negri Dorințele partidei naționale din Moldova, principalul manifest al revoluționarilor moldoveni. În 1854 – Apare sub conducerea sa România literară, revistă la care au colaborat moldovenii C. Negruzzi, M. Kogălniceanu, Al. Russo, dar și muntenii Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu, Al. Odobescu. În 1859 – Este numit de domnitorul Al. I. Cuza ministru al afacerilor externe; va fi trimis în Franța, Anglia și Piemont pentru a pleda în scopul recunoașterii Unirii. Primește Premiul Academiei pentru Literatură în 1881. A murit la 22 august 1890, Mircești, județul Roman, România).

Citat : ”Limba este cartea de noblețe a unui neam

 Alexandre Dumas  s-a născut la 24 iulie 1802, Villers-Cotterêts, Aisne, fiind un autor de romane istorice de aventuri, prin care a devenit cel mai popular scriitor francez din lume. După studii neglijate, a lucrat ca funcționar în biroul unui notar și a debutat redactând piese de teatru împreună cu prietenul său, vicontele Adolphe Ribbing de Leuven. Continuă să scrie teatru și cunoaște, în fine, succesul în 1829, grație reprezentației cu Henric al III-lea și curtea sa, la Comedia Franceză. Succesul continuă pe toată durata carierei sale literare, în genurile sale predilecte: dramatic și romanul istoric. A fost un autor prolific (cu ajutorul cunoscut al unor „negri”, mai ales Auguste Maquet care a participat la cele mai multe opere ale lui Dumas), semnând mari opere, cum ar fi Cei trei mușchetari sau Contele de Monte-Cristo în 1844. A decedat la 5 decembrie 1870.

Citat : ”Pentru orice rău există două leacuri: timpul și tăcerea

Realizat de Doina Spătaru

Șef-sector

Scriitorii lunii iunie

Prima lună de vară ne aduce vacanța multașteptată. Chiar dacă vom fi în vacanță, să nu uităm de cărți, care ar trebui să ne fie prieteni nelipsiți. În continuare vă prezentăm scriitorii născuți în iunie, în speranța că veți lectura câte ceva din opera lor. 


Mircea Cărtărescu (1 iunie 1956) – scriitor român. Mircea Cărtărescu a debutat cu poezii la Cenaclul de Luni și în România Literară în anul 1978, coordonat de profesorul Nicolae Manolescu, și în volum în antologia „Aer cu diamante”, dar a citit și proză la Cenaclul de proză „Junimea” condus de Ovid S. Crohmălniceanu. Actualmente, Mircea Cărtărescu este conferențiar universitar la Catedra de literatură română a Facultății de Litere a Universității din București 

Opere: Visul chimeric; Frumoasele străine; Parfumul aspru al ficțiunii; Vreau să-mi spui, frumoasă Zaraza etc.

Federico Garcia Lorca (5 iunie 1898) – a fost un poet, prozator și dramaturg spaniol. Este considerat poetul național al Spaniei, dar și un mare poet universal. Lirica sa este una deosebită, cu fundament în creația populară hispanică și rezonanțe de meditații filosofice universale. Capodopera poetului este Romancero gitano. Universul lorchian se caracterizează printr-o sistematizare palpabilă : poezia, drama, proza sunt alimentate de obsesii și chei stilistice constante. Varietatea formelor și tonalităților nu atentează niciodată împotriva acestei unități, a cărei chestiuni fundamentale este frustrarea personajelor.

Volume publicate: Cartea de poeme, Cântece țigănești, Nunta însângerată, Yerma, Poetul la New York.

Aleksandr Sergheevici Pușkin (6 iunie,1799), a fost un poet și dramaturg clasic rus din perioada romantică, considerat a fi cel mai mare poet rus și fondatorul literaturii ruse moderne. Pușkin a fost inițiatorul folosirii dialectului local în poeziile și piesele sale, creând un stil propriu de amestec al narațiunii cu teatrul, idila și satira. În 1820 vede lumina tiparului primul său poem, Ruslan și Ludmila. Poetul devine incomod din pricina scrierilor lui anti despotice, ca urmare, în același an, pentru a evita deportarea în Siberia, se mută la Chișinău unde va locui până în 1823.

George Călinescu (19 iunie 1899, București) a fost critic, istoric literar, scriitor, publicist, academician român, personalitate enciclopedică a culturii și literaturii române, de orientare, după unii critici, clasicizantă, după alții doar italienizantă sau umanistă. Este considerat drept unul dintre cei mai importanți critici literari români din toate timpurile, alături de Titu Maiorescu sau Eugen Lovinescu. A fost profesor universitar la Facultatea de Litere din Iași și la Facultatea de Litere și Filozofie din București. Este autorul unor studii fundamentale despre scriitori români (Viața lui Mihai Eminescu, Opera lui Mihai Eminescu, Viața lui Ion Creangă ș.a.). Publică, după 1945, studii și eseuri privind literatura universală (Impresii asupra literaturii spaniole, Scriitori străini). S-a afirmat și ca scriitor (Enigma Otiliei, Arca lui Noe, Cartea nunții etc)      

 

George Orwell (pseudonimul literar și jurnalistic al lui Eric Arthur Blair) (n.  25 iunie 1903, Motihari, statul Bihar, India  Britanic d. 21 ianuarie 1950, Londra, Regatul Unit) a fost un romancier, eseist, nuvelist, critic literar și jurnalist britanic, comentator al radio BBC,  editorialist și reporter. El a luptat ca voluntar în Războiul civil din Spania de partea comuniștilor. A scris romane, eseuri și critică literară.

George Orwell este autorul a două faimoase romane satiră în care atacă totalitarismul:

  • Ferma animalelor (1945) și
  • O mie nouă sute optezi și patru (1949).

Dan Brown ( 22 iunie 1964) Este un autor american de thrillere detective de senzație. Brown este interesat de criptografie, chei și coduri, care sunt o temă recurentă în poveștile sale. Până în prezent, cărțile sale au fost traduse în peste 40 de limbi. Primele trei romane ale lui Brown au avut puțin succes, cu mai puțin de 10.000 de copii fiecare, dar cel de-al patrulea, Codul lui Da Vinci, a devenit un bestseller răsunător, intrând în topul de la New York Times Best Seller list în prima săptămână după ce a fost publicată, în 2003. Acum, este considerată ca fiind una dintre cele mai cunoscute/populare cărți din toate timpurile, cu 60,5 milioane copii vândute în toată lumea până în anul 2006.

Erich Maria Remarque – Erich Paul Remark n. 22 iunie 1898 Osnabruck, Regatul Prusiei – d. 25 septembrie 1970, Locarno, Cantonul Ticino, Elveția) este un scriitor german, unul dintre cei mai cunoscuți și populari autori de literatură germană din secolul al XX-lea. Multe din operele sale au fost ecranizate de-a lungul timpului.

Erich Paul Remark s-a născut în maternitatea din Osnabrück. Părinții săi au fost Peter Franz Remark și Anna Maria Remark, născută Stallknecht. A învățat la școala populară din Osnabrück (între anii 1904 –1912), apoi la Seminarul Pedagogic Catolic, până în anul 1915, când, din cauza războiului, a fost nevoit să-și întrerupă studiile, pe care le-a reluat în ianuarie 1919 și le-a finalizat în iunie același an.

Antoine de Saint Exupery (29 iunie 1900) romancier, eseist și reporter francez, aviator căzut pe frontul antifascist. S-a făcut cunoscut unui cerc larg de cititori în special datorită povestirii „Le Petit Prince“ („Micul Prinț“, 1943), una din cele mai răspândite cărți din lume, tradusă în circa 110 limbi. Alte opere: „Curierul de Sud“, „Zbor de noapte“, „Pilot de război“ redau tema războiului… A murit la 31 iulie 1944, deasupra Mării Mediterane.

citate din „Micul Prinț”

  • Dacă vrei să construiești un vapor, să nu începi prin a-i trimite pe oameni după lemne, cuie, unelte, sfori și alte materiale. Învață-i întâi să tânjească după marea îndepărtată, nesfârșită.
  • Limpede nu vezi decât cu inima. Miezul lucrurilor nu poate fi văzut cu ochii.
  • Orice viață este un miracol.
  • A te judeca pe tine însuți este mult mai greu decât a-i judeca pe alții. Dacă ajungi să te judeci cum trebuie, înseamnă ca ești într-adevăr un om înțelept.

Luigi Pirandello (28 iunie 1867). Dramaturg, romancier, poet și eseist italian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1934. Creația sa cuprinde versuri (Veselul întristat, Elegii renane, Primăvara Pământului) romane (Unul nici unul, o sută de mii, Șalul negru, Bărbatul ei) nuvele (Iubiri fără iubire, Viața goală, Albe și negre) .

Accidentul produs în 1903 la mina de sulf a tatălui său declanșează un șir de nenorociri în viața scriitorului: soția lui suferă o pareză care va lăsa grave sechele psihice (în 1919 va fi internata într-un ospiciu), situația financiară devine precară, ajunge în pragul sinuciderii.

În 1908 este profesor definitiv cu activitate didactică până în 1922, când se retrage.

Romanul Răposatul Mattia Pascal (1904) îi aduce un oarecare succes – e tradus în germană –, publică eseuri (Artă și știintăUmorismul), iar piesele scrise încep să-l facă cunoscut. Anii ’20 sunt anii veritabilei lui afirmări internaționale.

Realizat de Doina Spătaru

Șef-sector

Scriitori născuți în luna mai

Jerome Klapka Jerome (n. 2 mai 1859, Walsall, Staffordsire – d. 14 iunie a fost un eseist, romacier și umorist englez, cel mai bine cunoscut pentru romanul satiric Trei într-o barcă  (Three Men in a Boat – to Say Nothing of the Dog).

S-a născut și a crescut în sărăcie la Londra, într-o casă, care este astăzi un muzeu dedicat lui.

Alte titluri cunoscute sunt: colecția de eseuri „Gândurile trândave ale unui pierde-vară” și „Trei pe două biciclete”, o continuare a romanului „Trei într-o barcă”.

Prin proza sa umoristică, a manifestat înțelegere pentru slăbiciunile omenești și capacitatea de a descoperi partea comică a neplăcerilor domestice. A fost unul dintre fondatorii revistei The Idler.

Niccolo Machiavelli (3 mai 1489, Florența)  a fost un diplomat, funcționar public, filozof, om politic și scriitor italian. Ca scriitor este cunoscut prin opera c, Principele (1513), în care descrie metodele prin care un principe poate dobândi și menține puterea politică. Acest studiu, care a fost privit, adeseori, ca o sprijinire a tiraniei și despotismului unor conducător este bazat pe credința lui Machiavelli că un suveran nu este constrâns de normele etice tradiționale. Machiavelli credea că aceste reguli pot fi descoperite, prin deducție, din practicile politice ale vremii, ca și ale perioadelor anterioare. Alte opere: Belfagor, La mandragola („Mătrăguna„), Sette libri dell’arte della guerra („Șapte cărți despre arta războiului”) etc. A murit în anul 1527. 

Amos Oz (în ebraică עמוס עוז, născut Amos Klausner, n. 4 mai 1939, Ierusalim, Palestina sub mandat britanic – d. 28 decembrie 2018, Petah Tikva, Israel) a fost un scriitor israelian.

În limba română i-au apărut traducerile a șapte romane: Soțul meu, Michael ( Polirom, 2005), Cutia neagră (Univers, 2002), Să cunoști o femeie (Polirom, 2004), Fima (polirom, 2008), Să nu pronunți: noapte (Univers, 1997), Pantera din subterane (Univers, 2003) și Poveste despre dragoste și întuneric (Humanitas, 2008) – volum premiat cu Premiul France Culture 2004, Premiul Goethe 2005,Rime despre viață și moarte (Humanitas, 2009).

Ultima sa poziție profesională a fost aceea de profesor la catedra de literatură de la Universitatea Ben Gurion din Beer Seva.

Henryk Sienkiewicz ( 5 mai 1846 Polonia) a fost un romancier și nuvelist polonez, unul dintre cei mai mari prozatori polonezi, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1905. În timpul primului război mondial, Sienkiewicz organizează în Elveția, împreună cu Ignacy Paderewski, Comitetul de ajutorare a victimelor războiului din Polonia. Opera care l-a marcat ca scriitor este Quo Vadis, dar pe lângă ea mai are alte opere ce merită a fi citite:  (Prin foc și sabie),  (Familia Połaniecki), (Pe țărmul însorit) etc. Moare la 15 noiembrie 1916 la Vevey, Elveția. Osemintele i-au fost aduse în patrie în 1924.

Rabindranath Tagore (6 mai 1861Calcuta). a fost un scriitor și filosof indian din provincia Bengal, supranumit Sufletul Bengalului șiProfetul Indiei moderne, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1913.Tagore a fost un scriitor bilingv, exprimându-se atât în limba bengali cât și în limba engleză, în care și-a tradus unele opere concepute în bengali. Moștenirea literară a lui Tagore cuprinde peste 100 de povestiri, 50 de volume de versuri, 12 romane, articole publicistice, lucrări filosifice, eseuri. S-a stins din viață la  7 august 1941.

Lucian Blaga ( (n. 9 mai 1895, Lancrăm, Sibiu). a fost un filozof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar, academician și diplomat român. Personalitate impunătoare și polivalentă a culturii interbelice, Lucian Blaga a marcat perioada respectivă prin elemente de originalitate compatibile cu înscrierea sa în universalitate. Copilăria i-a stat, după cum mărturisește el însuși, „sub semnul unei fabuloase absențe a cuvântului”,  viitorul poet – care se va autodefini mai târziu într-un vers celebru „Lucian Blaga e mut ca o lebădă” – neputând să vorbească până la vârsta de patru ani. 

Mihail Bulgakov (15 mai 1891) –  romancier și dramaturg sovietic de origine ucraineană.În 1920 renunță la cariera de medic și se dedică scrisului. Începe să colaboreze cu ziarele și trupele de teatru locale. În 1921 se mută la Moscova. Editura moscovită “Nedra” îi publică nuvelele Diavoliada și Ouăle fatale. În revista “Rossia” apare primul său roman, Garda Albă.  În 1928 începe întâia schiță a romanului Maestrul și Margareta sub titlul Inginerul cu copite. Îi sunt interzise piesele Zilele TurbinilorApartamentul Zoicăi (1929) și Cabala bigoților (1930) și nu se mai publică nimic din proza sa.

Honore de Balzac (20 mai 1799) – romancier, critic literar, eseist, jurnalist și scriitor francez. El este considerat unul dintre cei mai mari scriitori francezi în domeniul romanului realist, romanului psihologic și a romanului fantastic. Primul succes al lui Balzac “Les Chouans” 1829, inițial publicat sub numele de “Le Dernier Chouan”) a fost urmat de “La Peau de chagrin” (1831). În următorii 20 de ani el a scris o vastă colecție de romane și scurte povești cunoscută sub numele “La Comédie humaine”.

Hector Malot (20 mai 1830) – a fost unul dintre cei mai cunoscuți scriitori francezi. A scris mai multe romane dar este cunoscut mai ales pentru romanul „Singur pe lume„. 

Tudor Arghezi (21 mai 1880, București) a fost un scriitor român cunoscut pentru contribuția sa la dezvoltarea liricii românești sub influența baudelairianismulu. Pseudonimul Arghezi provine, explică însuși scriitorul, din Argesis – vechiul nume al Argeșului. Pentru activitatea sa remarcabilă în literatură primește prima oară în 1936, la egalitate cu George Bacovia și a doua oară în anul 1946, Premiul Național de Poezie. În anul 1955 este ales membru al Academiei Române, este distins cu numeroase titluri și premii, iar în anul 1965 primește Premiul Internațional Johann Gottfried von Herder.

Realizat de Doina Spătaru, șef-sector

Scriitori născuți în luna aprilie

Continui seria articolelor despre zilele de naștere ale marilor personalități cu scriitori născuți în luna aprilie. 

Octavian Goga – 1 aprilie 1881

(1 aprilie 1881) – a fost un poet român, politician,  prim-ministrul României de la 28 decembrie 1937 până la 11 februarie 1938 și Membru al Academiei Române din anul 1920. În numărul din 12–24 decembrie (nr. 275, p. 1098).

Scriitorul Octavian Goga și-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei, în satul natal al tatălui său, unde 20% dintre localnici purtau numele de Goga. Printre cele mai cunoscute poezii ale lui sunt: Toamna, Pribeag Străin, Plugarii, Noi. Las mai jos câteva versuri din poezia Toamna.

Hans Christian Andersen (2 aprilie 1805) –  a fost scriitor și poet danez, celebru pentru basmele sale:  „Crăiasa Zăpezilor”, „Mica sirenă”, „Hainele cele noi ale împăratului”, „Rățușca cea urâtă” etc. Basmele sale au fost traduse în peste o sută de limbi și continuă să fie publicate în milioane de exemplare în întreaga lume. În portul din Copenhaga există o statuie a micii sirene, plasată în memoria lui Hans Christian Andersen, iar ziua de 2 aprilie, ziua de naștere a lui Andersen, este celebrată drept Ziua Internațională a Cărții pentru Copii. A murit în anul 1875.

Emile Zola (2 aprilie 1840)

A fost un romancier francez. Majoritatea romanelor lui Zola sunt parte dintr-un ciclu ce poartă numele Les Rougon-Macquart (Familia Rougon-Macquart). Având ca scenă cel de-al doilea imperiu francez, seria urmărește, pe parcursul a cinci generații, traseul ereditar al unor fenomene deviante într-o familie franceză obișnuită, ale cărei ramuri principale sunt cea a respectabililor Rougon și cea a infamilor Macquart. 

Fănuș Neagu (5 aprilie 1932) – povestitor, memorialist, nuvelist, romancier și dramaturg român.  A îndeplinit funcția de director al Teatrului Național din București (1993-1996); a fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1993 și membru titular în anul 2001. În anul 1954 debutează cu povestirea „Dușman cu lumea”, în revista „Tânărul scriitor”. În anul 1960 are loc debutul editorial cu volumul de povestiri „Ningea în Bărăgan”, volum retipărit în 1964 sub titlul „Cantonul părăsit”. În anul 1960 publică „Somn de la amiază”, iar în 1962 „Dincolo de nisipuri”. În anul 1967 publică „Vara buimacă”, piesa „Scoica de lemn” etc. A murit pe data de 24 mai 2011 la spitalul Elias din București.

Cele mai cunoscute opere ale sale sunt Frumoșii nebuni ai marilor orașe, Cartea cu prieteni, Cantonul părăsit. Există chiar o Casă Memorială ce poate fi vizitată în comuna natală braileana Gradistea.

Emil Cioran (8 aprilie 1911) – a fost un filozof și scriitor român stabilit în Franța, unde a trăit până la moarte fără să ceară cetățenia franceză. Prima lui carte apărută în 1934 în România, Pe culmile disperării, a fost distinsă cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitați și premiul Tinerilor Scriitori Români. A murit în 1995. Emil Cioran este probabil unul dintre cei mai cunoscuți scriitori români. Născut într-un sat din România, Rășinari, acesta și-a petrecut cea mai mare parte a vieții în Franța, unde a și murit. Cele mai cunoscute opere sunt: Pe culmile disperării, Cartea amăgirilor, Schimbarea la față a României.

Barbu Ștefănescu Delavrancea (11 aprilie 1858) – a fost un scriitor, orator și avocat român, membru al Academiei Române și primar al Bucureștiului. Este tatăl pianistei și scriitoarei Cella Delavrancea, precum și al arhitectei Henrieta (Riri) Delavrancea, una dintre primele femei-arhitect din România.

Rămâne în literatură, întâi de toate prin Hagi-Tudose și prin trilogia dramatică moldovenească. A decedat în 1918.

Camil Petrescu – 9 aprilie 1894

Cu siguranță, mulți dintre voi ați avut de studiat la școală opera lui Camil Petrescu. Probabil ați avut de învățat pentru bacalaureat Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război. Iar romanul Patul lui Procust și Jocul ielelor au fost în lectura obligatorie pentru vacanță.

Camil Petrescu (n. 9/21 aprilie 1894BucureștiRomânia – d. 14 mai 1957,BucureștiRomânia) a fost un romancierdramaturg, doctor în filozofie, nuvelist și poet. El pune capăt romanului tradițional și rămâne în literatura română, în special, ca inițiator al romanului modern.

Nicolae Manolescu scria că „Întreaga poetică a romanului camil-petrescian exprimă renunțarea curajoasă la iluzia cunoașterii absolute a omului”. Membru titular al Academiei Române (din 1948).

Madga Isanos (17 aprilie 1916)  Avocată, poetă, prozatoare și publicistă română. A fondat în 1938, împreună cu alți scriitori Gruparea scriitorilor tineri. Anul 1933 a fost un an de referință în activitatea poetei: colaborează la mai multe reviste, publică poezii ca Rugăciune în pădurea de bradBuniculRegret, în Însemnări Ieșene. Apoi, Întoarcerea gospodaruluiFragmentZoriMoartea buniculuiLeagănulInteriorInsulăPoemPomii cei tineri, în ”ziarul Iașul” și, în același ziar, recenzii la  ”Enigma Otiliei” de G. Călinescu. 

Calistrat Hogas – 19 aprilie 1848

Prozatorul român Calistrat Hogas s-a născut la Tecuci în anul 1848. Numele real al scriitorului era Dimitriu și nu Hogas (porecla bunicului dinspre tata). Un lucru de amintit aici este ca fata acestuia, Sidonia, a murit în anul 1976, fix de ziua tatălui. Dintre operele sale amintesc: Pe drumuri de munte, Legenda lăcrămioarei. Scriitorul Calistrat Hogaș s-a născut la Tecuci, cu numele de Dimitriu. A fost fiul protopopului Gheorghe Dimitriu și al Mioarei Dimitriu (născută Stanciu). A fost înscris la școala publică din Tecuci, sub patronimicul Hogáș, din inițiativa învățătorului, Hogáș fiind porecla bunicului dinspre tată.

Charlotte Bronte (22 aprilie 1816) –  a fost o romancieră și poetă engleză, sora mai mare a celorlalte două scriitoare: Emily Brontë și Anne Brontë. Charlotte Brontë, care obișnuia să folosească pseudonimul de Currer Bell, este cunoscută pentru cartea ei Jane Eyre, unul dintre cele mai celebre romane din literatura engleză și cea universală.

Veronica Micle (22 aprilie 1850) – a fost o poetă română. A publicat poezii, nuvele și traduceri în revistele vremii și un volum de poezii. E cunoscută publicului larg în special datorită relației cu Mihai Eminescu. Debutează în 1872 în Noul curier român cu două lucrări în proză: Rendez-vous și Plimbarea de mai în Iași. Majoritatea poeziilor sunt publicate în Convorbiri literare

Gib I Mihaescu – 23 aprilie 1894

Gib I. Mihaescu sau Gheorghe Ion Mihăescu a scris cunoscutele opere: Rusoaica, Donna Alba, Bratul Andromedei, Grandiflora, Zilele și nopțile unui student întârziat.  Pe lângă scrierile sale, acesta a luat parte și la Primul Război Mondial și a fost decorat pentru săvârșirea de acte de bravură.

William Shakespeare (23 aprilie 1564) –  fost un dramaturg și poet englez, considerat cel mai mare scriitor al literaturii de limba engleză. El este adesea numit poet național al Angliei. Lucrările sale au supraviețuit, incluzând și unele realizate în colaborare, opera sa fiind alcătuită din aproape 38 de piese de teatru, 154 de sonete, 2 lungi poeme narative, precum și alte multe poezii. Piesele lui de teatru au fost traduse în aproape fiecare limbă vorbită. A murit în anul 1616.

Vladimir Nabukov (23 aprilie 1899) – a fost un scriitor american de origine rusă; familia sa aparținea aristocrației și a fost nevoită să emigreze în timpul revoluției bolșevice.

O specie de fluturi descoperită de unchiul lui Nabokov poartă numele familiei. Faima lui Vladimir Nabokov este legată, în schimb, de o „specie de personaj“, nimfeta, pe care a lansat-o în 1955, în Franța, prin intermediul unei edituri pariziene specializate în scrieri pornografice. Romanul Lolita, publicat în 1958 și în America, unde provoacă scandal, rămâne cea mai cunoscută carte semnată de Vladimir Nabokov. A murit în 1977.

Ștefan Augustin Doinaș (26 aprilie 1922) – poet, eseist, traducător, deținut politic, academician, și politician român, senator în legislatura 1992–1996, ales în municipiul București pe listele partidului Partidului Alianța Civică. Numele adevărat Ștefan Popa.A debutat în 1939, cu o poezie, în Jurnalul literar, câștigând apoi, cu volumul Alfabet poetic, în 1947, premiul Eugen Lovinescu. Volumul însă nu a mai apărut, din cauza instaurării comunismului, eveniment tragic ce l-a trimis în spatele gratiilor, pentru convingerile sale, și pe poet. A decedat în anul 2002.

Ioan Mânăscurtă (28 aprilie 1953 – 27 martie 2021) – Prozatorul, publicistul, traducătorul Ioan Mânăscurtă s-a născut la 28 aprilie 1953, în s. Popeştii de Sus, Drochia. Îşi începe activitatea profesională în calitate de redactor la ziarul „Tinerimea Moldovei”, apoi la revista „Femeia Moldovei. Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova (1981). În 1997 a obţinut Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru volumul Tăierea capului, iar în 2004 – Premiul „Carte pentru promovarea spiritului de toleranţă” acordat de către Comisia Naţională a Republicii Moldova pentru UNESCO în cadrul ediţiei a VIII-a a Salonului Internaţional de Carte pentru Copii de la Chişinău (pentru Primul meu dicţionar). Iar în anul 2021 cartea sa „Citirea a doua nu ultima” a fost propusă spre lectură în programul de lectură pentru adulți „Chișinău citește”.

Realizat de Doina Spătaru, șef sector

Scriitori născuți în luna martie

Ion Creanga – 1 martie 1837

Cred că nu există copil în această țară care să nu își fi petrecut copilăria alături de Nică și poznele lui. Este vorba de „Amintiri din copilărie”, opera lui Ion Creanga. Deși există suspiciuni cu privire la data exactă a nașterii, locul e consemnat ca fiind Humulești. Recunoscut datorită măiestriei basmelor, poveștilor și povestirilor sale, Ion Creangă este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române.

Gheorghe Asachi, născut la 1 martie 1788,  poet, prozator și dramaturg român. Precursor al generației pașoptiste, Gheorghe Asachi a fost unul din întemeietorii nuvelei istorice la noi, a condus numeroase reviste literare. Asachi a fost și unul din întemeietorii Academiei Mihăilene.

A publicat prima gazetă româneasca din Moldova, Albina Românească (1829). Traduce și adaptează piese de teatru străine. În poezie, abordează toate speciile: ode, elegii, sonete, imnuri, fabule, meditații, balade. Versifică legendele istorice „Dochia și Traian”, „Ștefan cel Mare înaintea Cetății Neamț”. A scris și nuvele istorice (Dragoș, Petru Rareș, Rucsandra Doamna ș.a.), care au constituit sursa de inspirație pentru nuvelele lui Costache Negruzzi. S-a stins din viață la 12 noiembrie 1869. 

Gabriel Garcia Marquez s-a născut la 6 martie 1927 în Columbia. A fost un scriitor columbian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1982, pentru roman și proză scurtă, în care fantasticul și realul sunt combinate într-o lume liniștită de bogată imaginație, reflectând viața și conflictele unui continent. 

  Cel mai cunoscut roman al său este: „Cien años de soledad” (Un veac de singurătate). 

 Mai multe producții cinematografice mexicane din anii 1960 au fost scrise de García Márquez. Filme la care a colaborat: El gallo de oro (1964) (Cocoșul de aur),Roberto Galvadón și Tiempo para morir (1966) (Timp pentru moarte), En este pueblo no hay ladrones (1965) (În satul ăsta nu există hoți), Juego peligroso (1966) (Joc periculos), La viuda de Montiel (1979) (Vaduva lui Montiel), Mária de mi corazón (1979) (Maria inimii mele) etc.S-a stins din viață la 17 aprilie 2014 în Ciudad de México,Mexic. 

Radu Tudoran – 8 martie 1910

Radu Tudoran este unul dintre scriitorii mei preferați. Numele lui adevărat este Nicolae Bogza și este fratele lui Geo Bogza. Mi-a plăcut extrem de mult cartea „Fiul risipitor”, scrisă de acesta. Dar am în bibliotecă și alte cărți cum ar fi „Anotimpuri”, „Toate pânzele sus”.

Mircea Eliade – 13 martie 1907

Unul dintre cele mai frumoase romane din literatura română, Maitreyi, este scris de Mircea Eliade. Cu siguranță l-ai întâlnit și tu, ca și mine, în manualele din școală. Pe lângă acestea, am citit cu drag și ”Domnișoara Christina”, „Nunta în cer”, „Romanul adolescentului miop”, „Pe strada Mantuleasa”. Autor a 30 de volume științifice, opere literare și eseuri filozofice traduse în 18 limbi și a circa 1200 de articole și recenzii cu o tematică extrem de variată, foarte bine documentate. Opera completă a lui Mircea Eliade ar ocupa peste 80 de volume.

Alexandru Macedonski s-a născut la 14 martie 1854 la București. A fost un poet, prozator, dramaturg și publicist român. Supranumit poetul rondelurilor, inspirându-se din literatura franceză, este primul reprezentant al simbolismului în literatura română. Inițiatorul cenaclului și revistei literare Literatorul, a susținut modernizarea poeziei românești, fiind într-o continuă polemică cu junimiștii. Alexandru Macedonski a încurajat, la începuturile activității lor scriitoricești, numeroși tineri talentați, printre care George Bacovia și Tudor Vianu, Tudor Arghezi și Gala Galaction. A decedat la 24 noiembrie 1920, București.

Alecu Russo s-a născut 17 martie 1819, Chișinău. A fost poet, prozator, eseist, memorialist și critic literar român (originar din Basarabia), ideolog al generației de la 1848. Este autorul volumului Cântarea României, tipărit anonim. Alecu Russo a studiat în Elveția. După studiile din Elveția, își continuă studiile la Institutul lui Francois Naville din satul Vernier de lânga Geneva. Pe băncile institutului scrie primele sale încercări literare. Majoritatea lucrărilor au fost scrise în limba franceză și au apărut postum în traducerea lui Vasile Alecsandri și Alexandru Odobescu.  A decedat la 5 februarie 1859 la Iași.
Opere: Cântarea României; Amintiri; Iașii și locuitorii lui în 1840; Palatul lui Duca Vodă;Decebal și Ștefan cel Mare; Piatra Teiului; Stânca Corbului.

Ion Barbu, pe numele adevărat Dan Barbilian,  s-a născut la 18 martie 1895, Câmpulung-Muscel. A fost un poet și matematician român.  A fost unul dintre cei mai importanți poeți români interbelici, reprezentant al modernismului literar românesc.În anul 1919 începe colaborarea la revista literară Sburătorul, adoptând la sugestia lui Eugen Lovinescu, criticul cenaclului ca pseudonim numele bunicului său, Ion Barbu. În timpul liceului îl cunoaște pe viitorul critic literar Tudor Vianu, de care va fi legat prin una din cele mai lungi și mai frumoase prietenii literare.
Debutul său artistic a fost declanșat de un pariu cu Tudor Vianu. Plecați într-o excursie la  Dan Barbilian îi promite lui Tudor Vianu că va scrie un caiet de poezii, argumentând că spiritul artistic se află în fiecare. Din acest „pariu”, Dan Barbilian își descoperă talentul și iubirea față de poezie. A murit la11 august 1961, București.

George Topîrceanu – 20 martie 1886

Cred că prima poezie învățată în școală îi aparține lui George Topirceanu și vorbesc despre „Balada unui greier mic”. Și acum îmi aduc aminte de versurile: „Cri cri cri/ toamna gri/ nu credeam c-o sa mai vii/ înainte de Crăciun..” Debutează încă din liceu, la 19 ani, publicând primele încercări, sub pseudonimul „G. Top” la revista umoristică Belgia Orientului (1904). Volumele sale (Balade vesele și triste, Migdale amare, Scrisori fără adresă, Pirin – Planina) se bucură de succes de public și de presă, în special poezia, pentru care obține în 1926 Premiul Național de Poezie. Se stinge din viață la 7 mai 1937, Iași. 

Ovidius – Publius Ovidius Naso s-a născut la 20 martie, 43 î.Hr. în Sulmo, azi Sulmona, provincia Aquila. A fost fost un mare poet roman. Datorită perfecțiunii formale a stilului, umorului fin și fanteziei creatoare a devenit unul dintre clasicii literaturii latine, alături de Horațiu și Virgiliu. În toamna anului 8 d.Hr., în timp ce poetul se afla pe insula Elba, în mod neașteptat, fără o hotărîre prealabilă a Senatului, Augustus hotărăște exilarea lui Ovidiu laTomis. Posibil a fost exilat din cauza poeziei  Ars amatoria, care ar fi venit în contradicție cu principiile morale stricte ale împăratului. În Tristia, Ovidiu se referă și la faptul că „ar fi văzut ceva ce n-ar fi fost permis să vadă”. Cercetătorii sunt de părere că Ovidiu ar fi fost martorul scandaloaselor aventuri amoroase ale Juliei, nepoata lui Augustus.

Ana Blandiana, pe numele ei real Otilia Valeria Coman, s-a născut la  25 martie 1942, Timișoara. Este o scriitoare și luptătoare pentru libertate civică în România. Înainte de revoluția din 1989, faimoasă disidentă și apărătoare a drepturilor omului, a avut curajul să-l înfrunte direct pe dictatorul Nicolae Ceaușescu prin declarații sale publice.  De-a lungul anilor, poeta a întreprins mai multe călătorii de documentare și studiu în diverse țări europene și a participat la congrese și festivaluri de poezie. I-au mai apărut grupaje de poeme în reviste și antologii din Anglia, S.U.A., Italia, Spania, Franța etc.

Elena Farago s-a născut la 29 martie 1878, Bârlad. A fost o poetă română care a compus poezie pentru copii. Creații cunoscute sunt „Cățelușul șchiop”, „Gândăcelul”, „Cloșca”, „Sfatul degetelor” și „Motanul pedepsit”.
Premiul „Adamachi” din partea Academiei Române pentru volumele Șoapte din umbră (1908) și Traduceri libere (1908), apoi pentru volumele Șoaptele amurgului (1920) și Din traista lui Moș Crăciun (1920). A fost distincă cu mai multe premii:
Premiul „Neuschotz” al Academiei Române (1927) pentru Ziarul unui motan (1924)
Premiul Internațional „Femina” (1924)
Premiul Național pentru Literatură (1938)
Medalia „Bene Merenti” – clasa I și „Ordinul Meritul Cultural” – Cavaler clasa a II-a din partea regelui Carol al II-lea pentru merite literare. A murit la 4 ianuarie 1954, Craiova.

Nichita Stănescu s-a născut la 31 martie 1933, Ploiești, județul Prahova. Poet, scriitor și eseist român, ales post-mortem membru al Academiei Române. Considerat atât de critica literară cât și de publicul larg drept unul dintre cei mai de seamă scriitori pe care i-a avut limba română.  Nichita Stănescu aparține temporal, structural și formal, poeziei moderniste sau neo-modernismului românesc din anii 1960-1970.  A debutat în 1957  în revistele „Tribuna” din Cluj și în „Gazeta literară” cu trei poezii. Premii: Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul de poezii ” O viziune a sentimentelor”;  Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul de poezii ” Necuvintele”;  Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul de eseuri;  Premiul Internațional „Gottfried von Herder”;  Premiul “Mihai Eminescu” al Academiei Române pentru volumul de poezii “Opera Magna”. A decedat la 13 decembrie 1983.

Realizat de Doina Spătaru

Șef-sector

Scriitori omagiați în luna februarie

Am adunat în acest articol 8 scriitori născuți în luna februarie. E un bun prilej să ne amintim cărțile pe care le-am citit de la fiecare dintre ei. În cazul în care nu am reușit să citim până în prezent una dintre operele lor, atunci e momentul să îi punem pe listă cu cel puțin o carte.

Iată deci o enumerare de scriitori născuți în luna februarie:

Geo Bogza  – 6 februarie 1908

A fost un scriitor, jurnalist, poet român, teoretician al avangardei, autor al câtorva din textele ei definitorii (Urmuz, Exasperarea creatoare, Reabilitarea visului), ziarist de curajoasă și consecventă atitudine democratică, patriotică, umanistă (Anii împotrivirii (1953), Pagini contemporane, Paznic de far). Se stinge din viaţă la 14 septembrie 1993.  

Charles Dickens – 7 februarie 1812

Charles Dickens este un scriitor de origine engleză,  născut pe 7 februarie 1812, într-o familie modestă. Este cunoscut pentru operele lui „Marile speranțe”, „Oliver Twist” și, preferata mea, „Poveste de Crăciun”.

Jules Verne – 8 februarie 1828

Jules Verne, pe numele său întreg Jules Gabriel Verne, a fost un vizionar, reușind să își imagineze în romanele lui lucruri din viitor. Printre cele mai cunoscute lucrări ale sale se numără: Cinci săptămâni în balon, 2000 de leghe sub mări, Călătorie spre centrul pământului, Copiii căpitanului Grant, Ocolul pământului în 80 de zile.

Otilia Cazimir – 12 februarie 1894

Otilia Cazimir este pseudonimul literar al Alexandrinei Gavrilescu. Aceasta s-a născut pe 12 februarie 1894 și este cunoscută mai ales pentru versurile pentru copii pe care le-a scris. Cu siguranță, toți am fost adormiți cu poezia „Cântec de leagăn”, sau am învățat în copilărie „Puișorul cafeniu”.

Grigore Vieru – 14 februarie 1935

Poet basarabean, membru al Academiei Române. În anul 1957 debutează editorial (fiind student) cu o plachetă de versuri pentru copii, Alarma, apreciată de critica literară. Se angajează ca redactor la redacția numită revista pentru copii „Scânteia Leninistă”, actualmente „Noi”, și ziarul „Tânărul leninist”, actualmente „Florile Dalbe”. La sfârșitul anilor ’80, Grigore Vieru se găsește în prima linie a Mișcării de Eliberare Națională din Basarabia, textele sale (inclusiv cântecele pe versurile sale) având un rol important în deșteptarea conștiinței naționale a românilor din Basarabia.

În 1970, apare Abecedarul, elaborat în colaborare cu scriitorul Spiridon Vangheli. Acest manual a servit drept bază mult timp pentru învăţăcei. Se stinge din viaţă la 20 ianuarie 2009 la Chișinău, după ce pe 16 ianuarie 2009, a suferit un grav accident.

Grigore Alexandrescu – 22 februarie 1810

Grigore Alexandrescu s-a născut la 22 februarie 1810 și, cu siguranță, i-am citit fabulele în manuale de limba română din școală. Printre cele mai cunoscute sunt: Câinele și cățelul, Lupul moralist, Vulpea liberală.

Victor Hugo – 26 februarie 1802

Victor Hugo este un romancier francez născut pe 26 februarie 1802 în Franța. Deși era un regalist convins în tinerețea sa, opiniile sale politice s-au schimbat cu trecerea deceniilor, devenind un susținător pasionat al republicanismului; lucrările sale ating majoritatea problemelor politice și sociale, și tendințele artistice ale timpului său.

Este înmormântat în Panthéon, la Paris. Moștenirea lui a fost onorată în numeroase moduri, inclusiv prin imprimarea portretului său pe bancnotele franceze.

Romanele lui sunt arhicunoscute: „Mizerabilii” și „Notre-Dame de Paris”.

Realizat de Doina Spătaru

Șef-sector

Recital de poezie : Mihai Eminescu : poetul fără pereche

În data de 17 ianuairie, la biblioteca ,,Ștefan cel Mare și Sfânt” a avut loc un recital de poezie dedicat celor 172 de ani de la nașterea marelui poet fără pereche -Mihai Eminescu. Protagoniștii recitalului au fost elevii de la Liceul Teoretic ,,Iulia Hașdeu”, însoțiți de învățătoarea lor Eugenia Sarabaș. Elevii ne-au încântat cu colinde din folclorul românesc : Bucurie de Crăciun, Într-un grajd, într-o iesle, O noapte Preasfântă, Urare de Crăciun. Aceste colinde au fost interpretate vocal și cu instrumente muzicale.

Elevii de asemenea au prezentat cu lux de amănunte date biografice din viața poetului și desigur au recitat poezii : ,,Ce te legeni, codrule”, ,,De-aș avea”, ,,O, rămâi”, ,,De ce nu-mi vii”, ,,Mai am un singur dor”, ș.a. Membrii juriului – scriitoarea Ana Onică, Lia Canțîr, șef – serviciu au desemnat cei mai buni elevi declamatori și le-au oferit diplome de merit pentru locul I,II,III, dar diplome de mențiune și pentru toți participanții activității.

Scriitoarea Ana Onică a venit cu un cuvânt de felicitare și încurajare pentru participanții la acest recital de poezie. Scriitorul și directorul Săptămânalului ,, Florile DalbeIon Anton, le-a oferit elevilor ca premiu câte un exemplar din acest an și le-a dorit succese și cât mai multe participări la activitățile organizate la Biblioteca ,,Ștefan cel Mare și Sfânt”.

Din partea bibliotecii copiii au fost răsplătiți cu mere, covrigi, nuci și dulciuri pentru modul în care ne-au încântat cu colinde, care ne-au încălzit sufletele și inimile. Aceste colinde au fost interpretate într-un mod foarte deosebit și inedit.

Îi așteptăm la bibliotecă cu drag să ne încânte cu alte cântece frumoase și minunate interpretate la instrumente muzicale.

Ar putea fi o imagine cu 4 persoane, persoane în picioare şi text care spune „Mihai Eminescu poetul fără pereche Recital de poezie im ነማ”

Realizat de : Doina Spătaru

Șef-sector

Aniversări ale scriitorilor și poeților în luna Ianuarie

Scriitorii și poeții aniversării din 2022 au lăsat o amprentă strălucitoare în istoria literaturii. Am creat o listă pentru cititori, profesori, bibliotecari, care include atât scriitori ruși, cât și străini.

O atenție specială ar trebui acordată scriitorilor aniversari ai copiilor din 2022, care au creat capodopere pentru tinerii cititori.

Quotes about Tolkien (141 quotes)

03.01. În urmă cu – 130 de ani s-a născut scriitorul, poetul englez John Tolkien, creatorul unui nou gen literar, „high fantasy”. Autorul celebrelor lucrări „Hobbitul, sau acolo și înapoi” și „Silmarillionul” și trilogia „Stăpânul inelelor”. Acestea, împreună cu Hobbitul și Stăpânul Inelelor, formează un complex de povestiri și poezii legate între ele, precum și istorii fictive, limbi și dialecte inventate și eseuri despre lumi imaginare precum Arda și Pământul de Mijloc. Între 1951 și 1955, Tolkien a publicat un Legendarium al acestor povestiri. 

15.01. Acum – 400 de ani, s-a născut dramaturgul francez, reformator al comediei clasice Jean Baptiste Moliere. Leo Tolstoi a spus despre el: „Moliere este poate cel mai popular și, prin urmare, un excelent artist al noii arte”. A fost un scriitor francez de teatru, director și actor, unul dintre maeștrii satirei comice.

Jean-Marc Nattier, Portrait de Pierre-Augustin Caron de Beaumarchais (1755).jpg

24.01. În urmă cu – 290 de ani, s-a născut dramaturgul și satiristul francez Pierre Augustin Caron de Beaumarchais, faimos pentru piesele sale de comedie Frizerul din Sevilla și Căsătoria lui Figaro.

A fost un ceasornicar, inventator, muzician, politician, refugiat, spion, editor, traficant de arme și revoluționar (atât francez cât și american). El a fost totuși cunoscut pentru piesele lui de teatru, în special cele trei piese cu bărbierul Figaro.

Lewis Carroll 1863.jpg

27.01. Lewis Carroll, un scriitor, matematician, filosof englez, s-a născut în urmă cu – 190 de ani. A primit recunoaștere la nivel mondial datorită basmelor „Alice în Țara Minunilor” și „Alice prin oglindă”. a fost un prozator, matematician, logician, cleric și fotograf englez.

A realizat : Doina Spătaru

șef-sector

În memoria lui Mircea Eliade la 35 de ani de la trecerea în eternitate

La 22 aprilie 2021 comemorăm 35 de ani de la trecerea în eternitate a marelui istoric al religiilor, filosof şi scriitor Mircea Eliade (13 martie 1907 – 22 aprilie 1986). Personalitate genială, care a lăsat o amprentă substanţială în metodologia conştientizarii istoriei şi filosofiei religiilor lumii în secolul XX, care, pe bun merit, a fost plasat de către  români în topul celor mai mari români din toate timpurile. Opera completă a lui Mircea Eliade ocupă peste 80 de volume.

Cea mai bună comerorare a marelui  Mircea Eliade este actualizarea ideilor umaniste şi constructive, expuse de către maestru în cârţile sale.  Astăzi, cu mare drag,  ne vom împrospăta sufletul şi mintea, sorbind din capodoperele lui Mircea Eliade  „Sacrul şi Profanul”, editată în 1957, şi „Oceanografie”, editată în 1934 (pe care le puteţi găsi la Biblioteca „Stefan cel Mare şi Sfânt”).

Aceste două cărţi îmi sunt personal foarte dragi:

1. Ele mă  ghidează în lumea contemporană, cu vitezele ei colosale, manipularea enormă, valorile încurcate, cu informaţia civilizaţiei prezentă în telefonul meu mobil.

2. Ideile, trăirile descrise şi descifrate în aceste cărţi, îmi permit să înţeleg mai profund cum să-mi modelez  şi trăiesc viaţa mai înţelept.  Autorul  face aceste descoperiri în baza analizei istoriei religiei şi istoriei contemporane a „homo sapiens”. Deci, ne vom inspira pe rând din aceste cărţi.

Scopul scrierii cărţii „Sacrul şi Profanul”, susținea M. Eliade, nu a fost „o nostalgie secretă pentru condiția trecută a lui homo religiosus din timpurile străvechi, ceea ce nu  stă nicidecum in intenția autorului. Scopul scrierii acesteia fost dorinţa de a-l ajuta pe cititorul cărţii ” (1. p.6) să perceapă nu numai semnificația profundă a unei existențe religioase de tip arhaic și tradițional, dar și să-i recunoască valabilitatea ca decizie umană, să-i aprecieze frumusețea si „noblețea ” (1. p.6)

Deci, ce înţelegem prin cuvântul „profanul”. Dicționarele ne spun că profanul este o persoană neștiutoare, care este neînvăţată, incultă, nepricepută, nepregătită, neîndemânatică. In contextul lui M. Elade, profanul este o persoană neștiutoare, care este neînvăţată, incultă, nepricepută, nepregătită, neîndemânatică de a fi armonioasă, cu adevărat  fericită şi eficientă în lume.

Dar ce înţelegem prin cuvântul „sacru”. Dicţionarele ne spun că sacrul este ceea ce este sfânt. Poate fi un om sfănt. Îi cunoaştem, ca exemplu, pe sfinţii bisericii creştine. De altfel, Mircea Eliade defineşte religia nu ca pe o credinţă în Dumnezeu sau în zei, ci ca pe o experienţă a sacrului.  

În opinia lui Eliade, „modul cel mai uşor de a defini sacrul e totuşi acela de a-l opune profanului”, prin care el înţelege domeniul experienţei în genere, în sens empirist, sau, cum îl denumeşte adesea, spaţiul experienţei omului. Omului care studiază istoria vieţii sale, istoria vieţii copământenilor, istoria trecutului, pentru a deveni mai știutor, mai  învăţat, mai cult, mai priceput, mai pregătit, mai îndemânatic, mai înţelept.

Mircea Eliade scria că sacrul si profanul sunt două modalităţi de a fi în lume, două situaţii existenţiale asumate de către om de-a lungul istoriei sale. Aceste moduri de a fi în lume nu prezintă interes doar pentru istoria religiilor sau pentru sociologie, nu fac doar obiectul unor studii istorice, sociologice, etnologice. De fapt, cele două moduri de a fi, sacrul şi profanul, sunt determinate de diferitele poziţii pe care omul le-a cucerit în Cosmos, fiind importante atât pentru filosofi, cât şi pentru orice cercetător care doreşte să cunoască dimensiunile posibile ale existenţei umane” (1.p.15).

Principala temă abordată în această lucrare de Mircea Eliade este cum încearcă omul religios să rămână cât mai mult într-un univers sacru; cum se înfăţişează experienţa sa totală de viaţă în raport cu experienţa omului lipsit de sentiment religios (1.p.14). A omului care trăieşte sau care doreşte să trăiască într-o lume desacralizată.  Eliade încearcă să dovedească că lumea profană în totalitate, cosmosul total desacralizat de această lume, este o descoperire recentă a minţii omeneşti. „Nu ne propunem să arătăm prin ce procese istorice şi în urma căror schimbări ale comportamentului omul modern şi-a desacralizat lumea şi şi-a asumat o existenţă profană. Ajunge să constatăm că desacralizarea este proprie experienţei totale a omului nereligios al societăţilor moderne, căruia îi este prin urmare din ce în ce mai greu să regăsească dimensiunile existenţiale ale omului religios al societăţilor arhaice” (1.p.14).  

Şi, deci, ecuaţia care este actuală pentru om (sau generaţia oamenilor), care doreşte să se modifice spre bine, spre verticalitate şi integritate, spre creştere continuă, este traiectoria creşterii de la profan la sacru. Pentru a vorbi despre această creştere, Mircea Eliade a folosit termenul de hierofanie, ceea ce descoperă sacrul.

Mircea Eliade scria: „Pentru a reda actul acestei manifestări a sacrului, am propus termenul de hierofanie, care ne este la îndemână, cu atât mai mult cu cât nu are nevoie de lămuriri suplimentare: el nu exprimă decât ceea ce este cuprins în conţinutul etimologic, adică ni se arată ceva sacru. S-ar putea spune că istoria religiilor, de la cele mai primitive până la cele mai elaborate, este alcătuită dintr-o acumulare de hierofanii, din manifestările realităţilor sacre. (1.p13).

Problema majoră

Problema majoră a civilizaţiei noastre este pierderea, de-a lungul istoriei,  a sacrului din noi, din înăuntrul nostru, a sacrului în societate şi în civilizaţie. Ceea ce a prins denumirea morţii lui Dumnezeu. Dar nu Dumnezeu, nu Sacrul  este mort, ci noi suntem pe calea morţii. Părăsind spaţiul sacrului, omul şi-a pierdut orientarea cosmică din sine. A pierdut legătura cu valorile şi legile lumii cosmice, care menţin echilibrul vieţii şi ghidează  calea evoluţiei. Omul profan şi omenirea profană este pierdută în haosul spaţiului şi timpului, ea nu mai este verticală şi integră, şi nu îşi mai asumă responsabilitatea pentru creaţie proprie la nivel intregru pământesc şi cosmic.

În opoziţie, cum arată M Eliade, omul secolelor şi culturilor trecute, care în credinţă se ţine de sacru, îşi asumă responsabilitatea sa, poate primitivă, pentru creaţia proprie, la nivel  pământesc, cât şi cosmic 1.p. 72.

În  lucrarea „Oceanografie”, Mircea Eliade scrie despe diferenţa omului profan contemporan şi omului nou, care ar trebui să se formeze. Omului, care prin religie şi ştiinţă poate transcede la starea sacrului.   Iată ce ne vorbea maestru despre omul profan contemporan: „Este ciudat cât de puţin se interesează oamenii de lucrurile esenţiale; de acele lucruri care pot face din viaţă o creştere necontenită, sau o moarte spirituală timpurie. De exemplu, de ce face cutare lucru, de ce vorbeşte, „de ce porneşte în fiecare dimineaţă la lucru; sau, de unde are siguranţa că un lucru este bun şi altul rău, că un lucru trebuie făcut şi altul evitat sau ascuns ş.a.m.d.” (2. p.13).  Aşadar, participăm „la un automatism în care nu încercăm niciodată să intervenim; le facem din teamă sau din obişnuinţă, credem în realitatea lor fără să o cercetăm; nu încercăm nici să le depăşim, nici să le modificăm; într-un cuvânt suntem trăiţi de viaţă, nu trăim noi viaţa” (2. p.13)

Si, Mircea Eliade trage concluzia că numai cel care izbuteşte să depăşească orgoliul, umilinţa, remuşcarea, răzbunarea, ura – doar acel om poate fi un om nou. Să nu sufere niciodată pentru înfrângerea personală, să nu-i pese de opinia publică; să nu urască pe cel care i-a trecut pe nedrept înainte. Un om care să nu aibă o memorie personală, mai ales; adică o memorie sentimentală, nostalgică, prin care actele nu se consumă, oamenii nu se uită, durerile şi bucuriile înseminţează alte acte inutile. (2. p.135)

1. M.Eliade. Sacrul şi profanul. Bucureşti, 2013.

2. M.Eliade. Oceanografie. Bucureşti, 1991.
Autor: Igor Fonari, doctor în filosofie, colaborator al bibliotecii „Ștefan cel Mare şi Sfânt”

Vargas Llosa, Mario – prozator, dramaturg, eseist – 85 ani de la naștere

Mario Vargas Llosa  născut pe 28 martie Peru – este unul dintre cei mai cunoscuți scriitori  din Peru. Este de asemenea unul din cei mai importanți romancieri și eseiști născuți în  America Latină. A obținut Premiul Nobel pentru Literatură  (2010) pentru „cartografierea structurilor puterii și imaginile sale tranșante ale rezistenței, revoltei și înfrângerii individului”.

A  obținut apoi un doctorat în filozofie și litere la „Universitatea Complutense” din Madrid în 1959. Între timp, se stabilește pentru o perioadă în Franța unde lucrează ca profesor de spaniolă și ziarist. Călătorește, predă la universități din America și Europa, devine un scriitor celebru prin forța epică, luciditatea și ironia sa.

După o tinerețe în care se apropie de comunism, la maturitate ia distanță față de Fidel Castro, ba chiar îl acuză pe Gabriel Garcia Marquez, odinioară prieten, de servilism față de regimul castrist.

Aici puteți citi mai mult din viața și opera scriitorului. https://ro.wikipedia.org/wiki/Mario_Vargas_Llosa

Vă propun spre lectură următoarele cărți din creația lui literară.

Vargas Llosa, Mario. Elogiu mamei vitrege / Mario Vargas Llosa. – București : Humanitas, 2003. – 130 p.

Elogiu mamei vitrege este, probabil, cel mai rafinat roman erotic contemporan. Și, în același timp, o usturătoare lecție de viața, dincolo de binele și de răul moraliștilor.

Romanul este o pledoarie pentru artă în general, cea erotică în special. Llosa inovează explicând întâmplările din triunghiul amoros prin realizarea unei paralele între acestea și personajele dintr-o serie de tablouri foarte cunoscute. Data viitoare când vom merge într-un muzeu, cu astfel de explicații, vom privi aceste tablouri (poate și altele) cu alți ochi, conștienți că personajele, natura, ambianța au o însemnătate profundă și ascund, poate, fapte reale, istorie, viață.” Elogiu mamei vitrege” este un excelent roman erotic, dar și o lecție frumoasă despre diferitele modalități în care putem privi și înțelege arta.

https://humanitas.ro/humanitas/carte/elogiu-mamei-vitrege-0

Vargas Llosa, Mario. Băieții și alte povestiri / Mario Vargas Llosa. – București : Humanitas, 2013. – 170 p.

Șefii, primul dintre cele două volume cuprinse în Băieții și alte povestiri, a fost publicat pentru întâia oara in urma cu 50 de ani, marcând debutul oficial ca prozator al lui Mario Vargas Llosa. Realismul lucid al acestor șase povestiri, lipsit de inflexiuni mitologice, anunță o perspectivă aparte în contextul literaturii sud-americane, identificați adesea cu realismul de tip magic. Povestirea Băieții, scrisă un deceniu mai târziu, e un punct de cotitura: violenta e aici mai insidioasă și nu mai ține atât de un tacit „cod“ al onoarei si al machismului, ca in povestirile si romanele de pana in 1967, cat, mai degrabă, de însăși regula jocului. „Șefii este prima mea carte și în ea apar câteva din multele povestiri scrise când eram adolescent și student. Era un concurs de povestiri la Barcelona, Leopoldo Alas, cu un premiu destul de modest, și, cum îmi doream sa public, am participat, fără prea mari speranțe, însă am fost premiat. Zece ani mai târziu am scris Băieții. Subiectul îmi dădea târcoale de când citisem, într-un ziar, că un câine a emasculat un nou-născut, într-un sătuc din Anzi.

https://librarius.md/ro/book/001100-baietii-si-alte-povestiri

Vargas Llosa, Mario. Mătușa Julia și condeierul / Mario Vargas Llosa. – București : Humanitas, 2011. – 367 p.

Panamericana, un tânăr redactor de ştiri temperează gustul pentru catastrofe al colaboratorului său şi se îndrăgosteşte de o mătuşă prin alianţă, Julia. El are 18 ani, e student la Drept şi scrie scenarii care ajung la coş. Ea are 32 de ani, e boliviană şi proaspăt divorţată. Pe măsură ce avalanşa radionovelelor scapă de sub controlul fanaticului condeier, viaţa tânărului Mario şi cea a mătuşii sale Julia scapă de sub controlul familiei. Cu un umor la fel de năvalnic, Vargas Llosa îşi transferă elemente autobiografice ale relaţiei cu propria sa mătuşă, Julia Urquidi Illanes, într-un roman sa­vuros şi năvalnic, lipsit de prejudecăţi inutile.

https://www.elefant.md/matusa-julia-si-condeierul_805c667e-b007-451a-b5fc-8a5f121891c8

Vargas Llosa, Mario. Rătăcirile fetei nesăbuite / Mario Vargas Llosa. – București : Humanitas, 2011. – 338 p.

În vara anului 1950, Ricardo Somocurcio trece de la pantaloni scurți la pantaloni lungi. Petrecerile se țin lanț în cartierul Miraflores din Lima, iar viața este trăită în ritm de mambo. Până când Ricardo se îndrăgostește de Lily. Pentru totdeauna. O pierde și o regăsește, mereu sub un alt nume, în scenarii variate: Lima burgheza, apoi Parisul revoluționar al anilor 60, Londra hippy din 70, Japonia modernă. El este băiatul bun, care visează să trăiască la Paris și crede că întâlnirile lor țin de destin. Ea este fata rea, o aventurieră calculată, care crede că întâlnirile lor țin doar de hazard. Un roman despre bucuria și caznele unei iubiri clandestine urmărite de-a lungul a patru decenii, pe trei continente. Dar și o cronică a lumii postbelice care, asemenea fetei nesăbuite, a avut nevoie de mult timp pentru a-și recăpăta inocența și pentru a învăța să iubească.

https://www.elefant.md/ratacirile-fetei-nesabuite_45a971a2-4197-4248-a727-6c06c23c92cd

Vargas Llosa, Mario. Orașul și câinii / Mario Vargas Llosa. – București : Humanitas, 2017. – 368 p.

Orașul și câinii e un roman despre adolescență și despre violența unei lumi în care numai cei duri reușesc. Personajele, tineri peruani din toate straturile societății, evoluează între zidurile unui colegiu militar asemenea celui în care a învățat timp de doi ani și Vargas Llosa. „Câinii” (bobocii din primul an) sunt continuu agresați și umiliți de elevii mai mari, care le demonstrează că a fi bărbat înseamnă să te impui prin forță în fața celui mai slab.   O carte despre ostilitate, violență și dramele adolescenței, scrisă de unul dintre cei mai mari autori contemporani.

Apariția, în 1963, a romanului Orașul și câinii îi aduce lui Mario Vargas Llosa o rapidă consacrare internațională: cartea e tradusă imediat în 20 de limbi, pentru ca apoi să fie ecranizată.
Este momentul în care începe spectaculoasa carieră literară a scriitorului peruan, același care în 1990 avea să candideze la președinția țării sale.

https://booknation.ro/carti/carte.php?product_id=13124990

Realizat de Doina Spătaru

Șef sector