Arhive

„O bibliotecă începe cu două cărți și nu se mai sfârșește niciodată…”

        

         Lumea în care trăim se schimbă vertiginos și uneori  nici nu știm în care direcție să o luăm. Biblioteca a fost și va fi  întotdeauna  locul unde omul se simte ca la el acasă, mediul care stimulează  spiritul creativ al copiilor, acolo unde bibliotecarul își călăuzește cititorii spre a-și realiza aspirațiile, a-și descoperi aptitudinile, a însuși domenii moderne, a le asigura accesul la informație etc. Cartea și biblioteca sunt elemente ale continuității, ele au fost ieri, sunt azi și vor fi întotdeauna.

                  Cum își realizează biblioteca  misiunea de a folosi la maxim potențialul bibliotecarilor,  de a descoperi nevoia de carte ca mijloc de formare și dezvoltarea a tinerei generații, astăzi au simțit pe pielea lor participanții proiectului „100 de profesii explicate copiilor”, întrând în rolul bibliotecarilor pentru o singură zi. Ei au avut parte de o experiență inedită, interesantă și de neuitat. Deservirea, informarea, consultarea  cititorilor, precum și rezolvarea problemelor apărute în bibliotecă i-au făcut importanți și au învățat  ce înseamnă să fii mijlocitorul între carte și cititor.

            De asemenea, copiii au luat interviuri de la cei mai buni  bibliotecari pentru a afla mai multe subtilități despre această nobilă profesie. Ei au avut parte și  de o surpriză. În ospeție la bibliotecă a venit scriitoarea Valentina Moșneaga-Mitrofan, fostă bibliotecară, cu o nouă carte, cea de-a opta din creațiile dumneaei. Ea a povestit copiilor despre experiența sa ca bibliotecară și motivele care au făcut-o să scrie cărți pentru copii, și a interacționat ațât de frumos cu micii cititori, recitănd  împreună cu ei. Cartea care a fost lansată se numește „Dăruire  ”. Activitatea a căpătat amploare și copiii nu mai voiau să plece acasă, pentru că ea scriitoarea i-a învățat să dăruiască  lumină și iubire din lumina și iubirea lor și toți împreună să dăm o nouă viață planetei Pământ!

Realizat: Lia Canţîr

Reclame

De vorbă cu un salvamontist

„Această meserie îmi aduce o satisfacție imensă, de fiecare dată când, în urma unei acțiuni, reușesc să salvez pe cineva…”- ne-a mărturisit invitatul de astăzi, Victor Untilă, salvamontist de profesie.

Salvamontistul este persoana calificată, care se ocupă cu salvarea oamenilor rătăciți sau accidentați pe munte. Munca salvamontistului, ca și cea a salvamarului, presupune o foarte bună condiție fizică, curaj pentru a interveni în situațiile dificile, zone periculoase, dar și o bună cunoaștere a zonei în care acționează. La fel de importante sunt și regulile de salvare și cunoașterea măsurilor de prim ajutor care se acordă în caz de accident la munte.

Datorită eforturilor salvamontiștilor, evenimentele neplăcute sunt depășite cu bine și turiștii sunt salvați la timp și se simt în siguranță. Evident, că salvamontistul își pune viața în pericol, dar este de neînchipuit acel moment când îl aduci „acasă” teafăr pe cel căzut în prăpastie și momentul când primești mulțumiri din partea acestuia, bineînțeles , că te simți fericit.

Copiii au aflat multe lucruri interesante de la dl. Victor Untilă, dovada a fost numeroasele întrebări pe care i le-au adresat și la care dumnealui a răspuns cu plăcere.

Proiectul de educație profesională „100 de profesii explicate copiilor” a mai completat agenda copiilor cu informații și cunoștințe  despre o nouă și foarte importantă meserie pe care,  probabil,  se va hotărî cineva să o aleagă. Profesia aleasă ne marchează viața și personalitatea. De aceea este important să cunoaștem de mici despre acestea și alte profesii, ca, atunci când va veni momentul să o alegem, să fim pregătiți pentru a lua o decizie corectă, optând pentru meseria ce ne reprezintă.

Realizat: L. Canţîr

Cu dragoste, de Dragobete!

Astăzi este zi de soare

Peste inimi iubitoare.

De-dragobete-iubeste-Afish-ziarulpiatraneamt.ro_

Este zi de Dragobete,

Zi pentru băieți și fete.

Sărbătoare a iubirii

Peste suflete și inimi,

Ziua noastră românească,

Dragostea să o vorbească.

Să o cânte, să o joace,

Să aibă pe vino-încoace,

Să iubească mai cu foc,

Este ziuă cu noroc.

Dragii mei, iubiți cu toții,

Laolaltă cu nepoții,

Dragostea  nu are vârstă,

Niciodată nu e tristă.

Sărbătorim astăzi Dragobetele, cunoscut de mulţi ca „Valentine’s Day” al românilor. În vremurile de demult, în această zi, tinerii, îmbrăcaţi în straie frumoase, obişnuiau să se strângă prin păduri şi să culeagă în buchete cele dintâi flori ale primăverii. În fiecare an pe 24 februarie românii sărbătoresc Dragobetele, la scurt timp de la sărbătoarea împrumutată de la americani, Valentine s Day. De unde vine acest „Dragobete” şi ce este el?

Dragobete este cunoscut în cultura populară a românilor ca fiind fiul Babei Dochia, un zeu al iubirii al tinereţii şi al veseliei, un tânăr extrem de chipeş care cucerea toate femeile ce îi ieşeau în cale.

Obiceiul Dragobetelui se păstrează încă viu în unele sate din nordul şi vestul Olteniei şi, în funcţie de regiune, poate avea şi alte denumiri precum “Cap de primăvară”, “Logodnicul sau Însoţitul Păsărilor”, “Dragostitele”, “Ziua Îndrăgostiţilor”, “Sânt Ion de primăvară” sau “Granguru”. Dragobetele este zeul tinereţii, al veseliei şi al iubirii, provenit din tradiţiile dacice şi sărbătorit în fiecare an pe 24 februarie.

Dragobetele a fost marcat, de-a lungul timpului, de numeroase tradiţii şi superstiţii, de la jurământul fraţilor de sânge, ”zăpada zânelor” strânsă de tinerele necăsătorite pentru proprietăţile ei magice, sărutul obligatoriu în fiecare cuplu care doreşte să îşi menţină iubirea, până la interzicerea plânsului, care ar atrage necazuri în următoarele luni.

În anumite zone ale țării, în această zi, tinerii își unesc destinele prin logodnă, promițandu-și credință și iubire. Dacă vor ca iubirea să rămână vie de-a lungul întregului an, tinerii care formează un cuplu trebuie să se sărute în această zi. Nu ai voie să plângi în ziua de Dragobete. Se spune că lacrimile care curg în această zi sunt aducătoare de necazuri și supărări în lunile care vor urma.

Realizat de Doina Spătaru

Șef -Oficiu

 

 

 

Grigore Vieru – pilonul de rezistență al culturii naționale

Ștefan cel  Mare și Sfânt

Cînta-voi cu drag mereu

El este și fi-vă oricînd

Icoana neamului meu”.

       Grigore Vieru a fost un poet român, ales membru corespondent al Academiei Române. S-a născut și a activat în Republica Moldova, devenind un simbol al valorilor şi unității românești, fiind strâns legat de ambele maluri ale Prutului. Tematica lui Grigore Vieru este aparent simplă, dar foarte profundă – a scris poezii despre mamă, natură, sat, poezii cu caracter social, abordând de asemenea valorile și tradițiile românești. A ţinut să sensibilizeze caracterul cititorului, încercând să facă omul mai bun și mai spiritual. A adus un aport considerabil la dezvoltarea limbii române şi grafiei latine pe teritoriul de azi al Republicii Moldova, pe vremuri încă inclus în fosta Uniune Sovietică. Vieru face parte din grupul celor care au luptat pentru independența țării. Personalitatea lui va rămâne veșnic în memoria şi sufletul nostru.

              Pe data de 14 februarie , poetul basarabean Grigore Vieru ar fi împlinit 84 de ani. Rămas în amintirea românilor de pe ambelor maluri ale Prutului ca poet iubitor de neam, care a slăvit mama în poezia sa și care l-a avut mereu ca model pe Eminescu, Grigore Vieru a avut o intensă activitatea dedicată copiilor. Un detaliu poate mai puțin cunoscut publicului românesc e că el este autorul versurilor din cântecele care apar în cunoscutul film „Maria Mirabela

            Fiind întotdeauna un copil în adâncul fiinţei sale, Grigore Vieru este, fără îndoială, cel mai mare poet pentru copii din literatura română şi unul dintre cei mai mari din literatura lumii. Mărturii întru susţinerea acestei afirmaţii constituie tirajele de ordinul zecilor de mii ale cărţilor de versuri pentru copii, dintre care Albinuţa – abecedar pentru preşcolari – a ajuns la cifra de o sută de mii de exemplare, dar şi conferirea, în 1988, a celei mai înalte distincţii din domeniul literaturii pentru copii – Premiul Andersen.

         La fel ca şi întreaga creaţie poetică viereană, poezia sa pentru cei mici îşi are ca punct de geneză acea sfâşietoare singurătate pe care a fost nevoit s-o îndure poetul în copilărie. De fapt, deşi se spune că cea mai frumoasă vârstă este copilăria (chiar şi în pofida tuturor intemperiilor care ar putea caracteriza-o), această perioadă din viaţa lui Grigore Vieru, ca şi a milioanelor de semeni de-ai săi, nu a fost una tocmai fericită: a avut imprimată pe ea – ca urma unui fier înroşit pe pielea fragedă a unui copil – foametea şi războiul, fenomene care, vom vedea, ies din timpul real şi-l însoţesc pe cel care le-a gustat amărăciunea întreaga sa viaţă. În acest sens, Grigore Vieru spunea: „Copilăria mea a fost pârjolită, săraca de ea, de focul războiul şi a fost umilită de urmările sale. Jocul meu principal era culesul spicelor pe mirişte în urma recoltării, unde găseam mai mult gloanţe ruginite, pentru că nici şobolanii nu stăteau degeaba. O muncă, în fond, zădarnică şi un joc destul de trist. Mă legănam pe picioare bolnăvicios, topit de slabă nutriţie”. Vieru constituie, pentru multe generaţii, alături de cei şapte ani de-acasă, întâia şi cea mai durabilă şcoală a adevăratelor valori, a omeniei şi a bunului-simţ.

Grigore Vieru a fost poetul care a știut să pătrundă adânc în sufletul neamului românesc, creația lui descătușând gândirea și mintea mai multor generații. Visul marelui poet era de a ne uni pe noi toți prin cuvânt, prin bunătate și iubire de aproape, prin dragostea de mamă, de natură, de tot ce avem mai sfânt pe acest pământ.

 

646x404.jpg

Realizat de Doina Spătaru

Șef – Oficiu

Recital de poezie: Mihai Eminescu –  poet al neamului nostru

  “Recitindu-l pe Eminescu ne reîntoarcem, ca într-un dulce somn, la noi acasă”.

                                                                                                    (Mircea Eliade)

              Cu prilejul a  169  ani de la naşterea „Luceafărului” poeziei româneşti, pe  28 ianuarie  la Biblioteca „Ștefan cel Mare  și Sfânt” a avut loc un recital de  poezie dedicat marelui poet român Mihai Eminescu.  Creația eminesciană este încă actuală în rândul  celor care mai vibrează la auzul unei poezii sau al numelui  poetului nepereche. Opera lui Mihai Eminescu este cunoscută de la mic la mare, cântată și admirată de cei care încă aduc omagiu geniului neamului românesc.

               Protagoniștii  recitalului au fost elevii de la Liceul Teoretic cu Profil de Arte “Elena Alistar”, Liceul Teoretic “Iulia Hașdeu” și “Școala-Grădiniță Pas cu Pas nr. 152”, care au fost însoțiți de profesoarele Gomeniuc  Natalia de la “Elena Alistar”,  Cerneleanu  Maria – de la “Școala- Grădiniță Pas cu Pas nr.152” și Nona Bejan – de la “Iulia Hașdeu”.

              Un grup de elevi ai claselor a II-a, III-a  și a IV-a,  Liceul Teoretic cu profil de Arte de la “Elena Alistar”, au încântat publicul  cu un Omagiu și un Elogiu dedicate lui  Eminescu –  Luceafăr. Ei   au recitat fragmente din scrisoarea a II-a și  a  III-a, din poemul “Luceafărul” și unele  poezii:  “Lacul”, “Somnoroase păsărele”, “Codrule,  codruțule”,  “De ce  nu-mi vii”, “Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”.

          Elevii prezenți din alte instituții au prezentat  poeziile „Și era ploaie cu senin”, „Codrule, Măria ta!”, „Crăiasa din povești”, „Ce te legeni, codrule”, „Povestea codrului(fragment) ”, „Glossă”, „De-aș avea”, intercalate cu repere biografice ale poetului. Prestația elevilor a demonstrat încă o data că  opera marelui  poet este actuală,  plină de frumusețe,  de muzicalitate, memorându-se  foarte ușor.  Toți cei prezenți au rămas plăcut încântați  de modul de  recitare  și citire  a  vastei  creații a geniului  poeziei românești.

          Membrii  juriului  –   scriitorul “Ianoș Țurcanu” și șefa bibliotecii Lilia Gamarța – au desemnat  cei mai buni elevi declamatori și au decernat în mod obiectiv și corect  diplome pentru locul I, II și III.

        Profesorii și elevii au rămas mulțumiți de desfășurarea recitalului și au fost invitați să mai participe la astfel de recitaluri de poezie,  organizate de bibliotecă.

IMG-43c980e35be4279cae69f9cba03e74c6-V

 

 

 

 

 

 

 

Doina Spătaru

Șef- Oficiu

 

Comemorarea victimelor Holocaustului

La Biblioteca „Ștefan cel Mare” a fost comemorată Ziua victimelor Holocaustului, fiind organizată o lecție publică în cadrul căreia s-a discutat despre cel mai mare măcel din istoria omenirii. Invitatul Anatol Petrencu, doctor habilitat în științe istorice, profesor universitar USM, a ținut o prelegere captivantă în fața elevilor de la Școala profesională nr.3, Liceul teoretic „Iulia Hasdeu” și Colegiul de Ecologie.

Participanții la discuție și-au pus întrebarea cum a fost posibil ca o țară cu o cultură admirabilă, cum este Germania, să comită atrocități de genul Holocaustului? Domnul profesor a ținut să remarce că măcelul nazist fusese precedat de pogromuri organizate în Rusia țaristă, unde evreii erau persecutați pe motive religioase. Anume din această cauză, în cadrul mișcărilor antițariste și erau implicați numeroși activiști de origine evreiască. Apoi a urmat revoluția bolșevică, iar evreii erau suspectați în Europa de organizarea ei.

Germania a fost învinsă în Primul Război Mondial, fiind obligată să plătească despăgubiri de război uriașe, suferind în plus și pierderi de teritorii. În rândul populației au început să se formeze atitudini resentimentare față de evrei, bazate de regulă pe fantasmagorii și mituri. De exemplu, dacă niște foști soldați de pe front își aminteau că în timpul luptelor nu ajungeau obuze sau pâine, iar șefi la întreprinderile respective erau evrei, se ajungea la ideea că a fost vorba de un sabotaj, de un complot evreiesc și că, respectiv, aceștia erau vinovați de înfrângerea Germaniei, nu armata germană.

În anii 30 ai secolului trecut, în Germania accede la putere un partid revanșard național-socialist, al cărui lider a devenit Adolf Hitler, fiind vehiculată intens teza superiorității rasei ariene față de alte rase care urmau să se supună. Germanii, umiliți în Primul Război Mondial, și-au găsit consolare în această teorie. După accederea național-socialiștilor la putere, primele victime au fost evreii. Ei erau învinuiți că nu produc bunuri, că parazitează pe spatele altor popoare și altele. În 1933 încep pogromurile antievreiești. Au fost adoptate legile privitoare la ocrotirea sângelui și cetățeniei, care prevedeau interdicția căsătoriei cu evrei, iar cetățenia germană o puteau deține doar arienii.

În 1939 începe tragedia evreilor din Germania, care sunt închiși în lagăre și ghetouri, fiindu-le aplicat un tratament inuman. În 1942, liderii naziști iau decizia ca evreii să fie exterminați fizic. Noțiunea de Holocaust a fost extinsă, în sensul că evreii urmau să fie nimiciți nu doar în Germania. Țările aliate sunt implicate în acest proiect nazist.

Numărul evreilor exterminați în timpul Holocaustului este uriaș. Se vehiculează cifra de 6 mln. de oameni. Doar în lagărul de concentrare de la Auschwitz au fost nimiciți 3 mln. de evrei. Au fost comise masacre și în alte țări. La Chișinău a fost creat cel mai mare ghetou din România. În decembrie 1941 – ianuarie 1942, evreii locali au fost deportați peste Nistru. Totodată, ostașii români au împușcat mulți evrei.

Deși nu există un consens între istorici privitor la numărul total de victime ale Holocaustului, elevii care au asistat la lecție au înțeles ideea ce se impune: omenirea ar fi trebuit să tragă învățăminte odată și pentru totdeauna după producerea acestui măcel terifiant, învățând să prevină pe viitor discriminarea sau chiar uciderea în masă a unor oameni doar pentru că țin de o etnie, rasă, confesiune sau alte criterii similare.

Marea Unire a Principatelor Române

Imagini pentru marea unire a principatelorAcest eveniment este de o deosebită importanță pentru istoria noastră s-a petrecut la data de 24 ianuarie 1859. Românii afirmaseră de foarte multe ori că doreau să se unească într-un singur stat, lucru precizat și în Rezoluțiile Adunărilor ad-hoc din octombrie 1857. Dubla alegere a lui Cuza ca domnitor, la 5 și la 24 ianuarie 1859, a reprezentat un pas important în lupta pentru constituirea statului național român.

 

Iorga, Nicolae. Istoria Românilor / Nicolae Iorga. – Chișinău : Universitas, 1992. – P. 332 – 338.   

1 Istoria românilor, lucrare esențială a marelui istoric Nicolae Iorga, este o sinteză a istoriei românilor și totodată un manual de istorie națională recomandat pentru toate categoriile de cititori: elevi, studenți, autodidacți, specialiști etc.

Ediție rarisimă, reprodusă dupa N. Iorga, Istoria Românilor pentru clasa a IV-a și a VIII-a secundară. Ediția III, Bucureşti 1919. Textul este reprodus intact, păstrând ortografia originalului. Această carte este reprodusă după un exemplar provenit din biblioteca profesorului Mihai I. Avădanei Iași.

 

Stan, Magda, Vornicu Cristian. Dicționar 101 personalități și evenimente istorice / Magda Stan, Cristian Vornicu. – București : Editura Niculescu, 2007. – P. 218.

dictionar-101-personalitati-si-evenimente-istorice_1_fullsize

Această lucrare cuprinde biografiile a 101 personalități care de-a lungul timpului s-au a firmat în plan politic și/sau militar,  precum  și descrierea a 101 de evenimente care au influențat la un moment dat istoria națională sau a lumii. Un loc important îl ocupă în cadrul lucrării personalitățile și evenimentele legate de istoria națională. Partea a doua cuprinde descreri a celor 101 evenimente. Lucrarea de față contribuie la dezvoltarea interesului față de istorie și de la îmbogățirea orizontului de cultură generală al cititorilor. Autorul oferă informația din cele mai recente surse bibliografice, într-un material ușor de citit și de utilizat.

 

Pop, Ioan – Aurel. Istoria românilor / Ioan – Aurel Pop. – Chișinău : Litera, 2010. – P. 138.

Românii si-au facut is3toria cum s-au priceput, nici mai bine, nici mai rău decât alte popoare. Istoria lor nu a fost pură sau imaculată, dar nici oribilă și plină de dezastre. A fost de toate felurile, ca viața, fiindcă istoria înseamnă viață. Este important de știut că românii există și ei între națiunile lumii, că au un stat sau chiar două state ale lor, cu un trecut bogat, cu Dunărea și cu Munții Carpați, cu țăranii Maramureșului, uitați parcă de timp, cu mănăstirile pictate ale Moldovei, cu Delta și cu Marea Neagră, cu hrubele de la Cricova, cu Eminescu, Blaga, Enescu sau Brâncuși, cu oameni care așteaptă să fie cunoscuți. Ei au un mesaj de transmis pentru comunitatea internațională și țin profund la mesajul lor.

 

Nouzille, Jean. Moldova : Istoria tragică a unei regiuni europene / Jean Nouzille. – Chișinău : Prut Internațional, 2005. – P. 104.

Istoricul francez Jean Nouzille, specialist în istoria Europei Centrale și de Sud 4– Est, prin lucrarea de față se înfățișează, pentru prima dată, cititorului dintre Prut și Nistru. În lucrarea de față, Jean Nouzille, în baza unui număr imprsionant de surse istoriografice, provenite din diverse țări, expune succint istoria constituirii Țării Moldovei, afirmări politice a acesteia ăn sud-estul european. Izolarea politică și culturală a românilor din Basarabia s-a accentuat în a doua jumătate a secolului al XIX-leadrept consecință a unirii Principatelor (1859) și a constituirii statului național român. Această carte este deosebit de necesară intelectualilor români, și care ocupă un loc deosebit în istoriografia contemporană a românilor și va deveni una de referință în redactarea altor studii istorice.

 

Panaitescu, Petre P. Istoria Românilor / Petre P. Panaitescu. – București : Editura Didactică și Pedagogică, 1990. – P. 286 – 292.

Lu5crarea este prevăzută pentru sistemul de învățămînt cât și pentru cadrele didactice. În lucrare autorul descrie succint geneza istoriei românilor de la ăceput până la domnia lui Ferdinand I. Unirea definitvă a celor două principate române într-un singur stat nu era pentru Cuza –  Vodă decât un pas înainte spre un ideal mai măreț : unitatea tuturor Rmânilor, la care el s-a gândit întotdeauna. Convenția de la Paris cît și Vasile Boerescu au arătat că unirea se poate îndeplini cea mult dorită. Însuși Gheorghe Bibescu fusese pentru unire în divanul ad-hoc și acum nu mai poate candida împotriva ei. Unirea Principatelor Române într-un singur stat era în sfârșit  îndeplinită.

 

Istoria României. – București : Editura Enciclopedică, 1998. – P. 374 – 378.

6

Introdu un text asociat

 Această carte înfățișează trecutul poporului romîn și al spațiului romînesc, în toată complexitatea sa, în interacțiunea permanenetă dintre români, și ceilalți locuitori ai acestui spațiu și în contextul creat de realitățile internaționale care au constituit cadrul geopolitical istoriei românești.

Cartea cuprinde date de la începutirile civilizției la sinteza românească.

                         

 Realizat de Doina Spătaru
              Șef - oficiu