Arhive

La Fontaine, Jean de, poet și fabulist francez (1621–1695)- 400 ani de la naștere

  Jean de La Fontaine (1621 – 1695) a fost un poet, dramaturg şi prozator francez, membru al Academiei Franceze. La Fontaine s-a impus în literatura universală prin fabulele sale, publicate în 12 cărţi, în perioada 1668-1694. Fiind inspirat de anticii Esop şi Fedru, precum şi de tradiţiile populare, şi înzestrat cu un talent deosebit, el a depăşit caracterul unilateral didactic al vechilor fabule, transformându-le în adevărate opere de artă. Prin intermediul fabulelor, La Fontaine a criticat moravurile sociale din Franţa în timpul absolutismului şi a demascat cu mult umor şi vervă viciile claselor dominante necruţându-l nici pe rege şi nici pe curtenii săi. Eroii din fabulele sale, care aparţin lumii animaliere sau regnului vegetal, personificând tipuri şi caractere, reprezintă diferite aspecte ale vieţii sociale din Franţa acelui timp. Fabulele lui La Fontaine au fost traduse în foarte multe limbi, iar acest fapt a influenţat dezvoltarea ulterioară a acestei specii literare, inclusiv a fabulei româneşti…

La fontaine ne-a lăsat opere și fabule impresionante și neprețuite pe care le voi prezenta în această revistă bibliografică.

La fontaine, Jean. Fabule /Jean de la Fontaine. – Chișinău.: Litera Internațional, 2002. – 312 p.

Fabule - Jean de La Fontaine - TargulCartii.ro

Fabulele, mai ales cele din Cărțile a VII-ea-a XI-ea, oglindesc nemijlocit realități ale societății franceze dina doua jumătate a secolului al XVII-lea. Realități ce merg de la aluzia satirică la evenimente politice contemporane și până la critica claselor sociale și a instituțiilor regimului feudal. Rând pe rând, monarhul și curtenii săi, nobilimea de la Versailles și cea din provincie, marchizi grotești și gentilomii disprețuitori, preoții, călugării, negustorii, bancherii, judecătorii, medicii, țăranii se perindă pe dinaintea cititorului, surprinși de fabulist în atitudinile cele mai caracteristice, cu mentalitatea, gesturile și vorbirea specifică fiecărei clase sau profesiuni. Leul, lupul, ursul, câinele, vulpea, cerbul, pisic, broasca, barza sau șobolanul lui La Fontaine depășesc cadrele vechii tipologii animale din Evul Mediu sau din Antichitate. Ele devin personaje cu o semnificație istorică și socială precisă, sunt tipuri ale societății feudale franceze, trăiesc, gândesc și acționează ca oamenii secolului al XVII-lea, cu ideile și gusturile acelei umanități.

La Fontaine Jean de. Fabule / Jean de la Fontaine. – Chișinău.: Litera Internațional, 1998. – 295 p.

La Fontaine e universal ca Homer : oameni, zei, animale, peisaje, natura eternă și societatea vremii, totul e cuprins în unica sa carte. Țăranii și alături de ei regii, sătencele și în vecinătatea lor doamnele de la curte, pe fiecare La Fontaine îl pictează după chipul, sentimentele și limbajul lui. Fabulele lui La Fontaine reușesc transpuneri magistrale ale faunei în trăsături și caractere umane : leul reprezintă forța și maiestatea, vulpea – șiretenia și lingușirea, iepurele – teama, mielul – blândețea, furnica – hărnicia. La Fontaine conferă personajelor sale și atributele caracteristice unor categorii sociale ale epocii în care a trăit. În fabule, un loc important îl joacă decorul, care, de regulă, este însăși natura. Fabulele lui La Fontaine își păstrează și astăzi o prospețime, o tinerețe care fac din el poate cel mai modern și cel mai apropiat de noi dintre toți scriitorii veacului clasic.

https://www.anticariat-unu.ro/fabule-de-la-fontaine-1998-p165137

La Fontaine, Jean de. Fabule / Jean de la Fontaine. – București : Corint, 2004. – 119 p.

Scriitorul francez Jean de la Fontaine face parte din familia marilor fabuliști ai literaturii universale. Autor al unei opere bogate – a scris poeme, elegii, epigrame, povestiri, chiar și un roman -, La Fontaine este cunoscut mai ales drept creator de fabule, 243 la număr. Scurtele sale povestiri alegorice, reunite sub titlul de Fabule, au la bază motive împrumutate din literatura antică, de la Esop, Fedru și de la Babrios, dar și vechi tradiții populare franceze, toate interpretate de fabulistul francez cu talent, într-o manieră proprie. Fabulele lui La Fontaine au fost apreciate drept satire usturătoare la adresa moravurilor societății contemporane, din timpul lui Ludovic al XIV-lea, dar și la adresa deprinderilor, mentalităților specific umane. Scriitorul transpune întâmplări din lumea reală cel mai des în lumea animalelor, pe care o înzestrează cu defecte și calități umane, cu scopul de a dezvălui, direct sau indirect, o învățătură, o pildă sau o morală și de a contribui la îndreptarea răului.

https://www.editura-andreas.ro/fabule-la-fontaine-corint

La Fontaine Jean de. Fabule / Jean de la Fontaine. – București : Regis, s.a. – 127 p.

Eroii din fabulele lui La Fontaine aparțin lumii animaliere sau regnului vegetal, dar care personifica tipuri si caractere întâlnite in diferite aspecte ale vieții sociale. „Se zice ca pe vremuri niște hoți. Furaseră-mpreună un măgar. Și se băteau de zor, ca doi netoți, Ca nu știau cum sa-si împartă prada. Când iată ca apare alt tâlhar, Le ia măgarul și le lăsa sfada.”

Cu mult timp în urmă, Jean de la Fontaine a scris celebrele sale fabule, rămase texte de referință peste ani. De atunci, generații de copii s-au bucurat sa le citească sau să le asculte, întâlnind personaje amuzante și multe din animalele lor preferate. Fabulele lui La Fontaine îi învață pe copii diferența dintre bine si rău, condensând mesajul plin de înțelepciune în morala de la sfârșitul fiecărei fabule.

https://www.emag.ro/cele-mai-frumoase-fabule-la-fontaine-esop-grigore-alexandrescu-reg978-606-8487-23-6/pd/DZ51LCBBM/

La Fontaine Jean de. Fabule alese / Jean de la Fontaine. – București : Regis : s.a. – 154.

Alese Fabule. Esop, La Fontaine. – Cartea MEA

Incontestabil fabula se numără printre cele mai vechi specii literare din câte se cunosc până azi. În esență, fabula transpune întâmplări din lumea reală în lumea animalelor, odată cu vicii și însușiri umane, acordându-le acestora și capacitatea de a vorbi, de a spune adevăruri îndeobște acceptate. Atât cât și în alte opere, în operele lui la Fontaine fabula demonstrează mai mult decât oricare alt gen sau specie literară că cele relatate de autor nu se săvârșesc gratuit, ci cu un scop bine definit – pentru a dezvălui o învățătură, o morală, a îndrepta răul și a arăta cele demne de urmat. La Fontaine dezvoltă progresiv narațiunea și extinde dialogul desfășurat pe scenă de comedie sau dramă deghizată, oferind tablouri vii, iar prin însușirile atribuite vietăților prinse în alegoria fabulei. Prin intermediul fabulelor, La Fontaine a criticat moravurile sociale din Franța în timpul absolutismului și a demascat cu mult umor și vervă viciile claselor dominante necruțându-l nici pe rege și nici pe curtenii săi, ca în „Greierele și furnica”, „Corbul și vulpea”, „Lupul și mielul” etc. Eroii din fabulele sale, care aparțin lumii animaliere și regnului vegetal, personificând tipuri și caractere, reprezintă diferite aspecte ale vieții sociale din Franța acelui timp.

Cele mai frumoase fabule. – București: s.a. – 96 p.

Cândva, demult, demult de tot, erau doi tineri prieteni, care hoinăreau împreună. Dintr-odată, le-a ieșit în cale un urs mare. Unul dintre tineri s-a speriat așa de tare, că s-a cățărat într-un copac înalt și s-a ascuns. Celălalt și-a dat seama că este prea târziu ca să mai fugă. S-a întins pe jos, și-a ținut respirația și s-a prefăcut mort. Ursul a venit, l-a mirosit și a plecat. Tânărul din copac era foarte curios. S-a dat jos și l-a întrebat pe prietenul său : Ce ți-a șoptit ursul la ureche? Să nu mai merg niciodată cu cel, care uită de prietenul lui când este în primejdie. Morala : Prietenul la nevoie se cunoaște.

La Fontaine nu scria despre corbi, cocoși, lei, șobolani, vulpi, musculițe, greieri, vrăbiuțe, pisici, lilieci, cămile, cerbi, măgăruși, papagali, elefanți, porumbei, ulii, coțofene și alte jivine doar ca să le facă pe plac unor copii. Lumea animalelor din paginile acestei cărți nu e una de jucărie: leii sunt regii ajutați uneori de micuții șobolani, vulpile viclene și inteligente își bat joc de maimuțoii care se vor împărați, liliecii reușesc să păcălească nevăstuicile hămesite, dându-se drept șoareci sau păsări. Trebuie să fiți de acord cu autorul că, de multe ori, oamenii se vor civilizați, dar se poartă, de fapt, foarte asemănător cu animalele. Cititorul este invitat să se amuze de întâmplările prin care trec personajele fabulelor și, la urma, e învățat să nu facă la fel.

https://librarius.md/ro/book/001700-cele-mai-frumoase-fabule

Realizat de Doina Spătaru

Șef-sector

Orientarea și îndrumarea în spațiile biblioteci

         Biblioteca  modernă a secolului XXI este o bibliotecă informatizată care, datorită facilităților oferite de tehnologia informației și a telecomunicațiilor, schimbă modul de acces la informații, activitatea de organizare a colecțiilor, întreaga activitate de informare, conducând la dezvoltarea de instrumente de regăsire și difuzare a informației, mai performante, de stocare a ei.

       Evoluția impresionantă a tehnologiilor informației și comunicațiilor a determinat schimbări majore în activitatea structurilor info-documentare, accesul la informații și gradul de valorificare a potențialului informațional al bibliotecii devenind cele mai importante repere ale unei activități de calitate. În această ordine de idei, pentru a face față schimbărilor semnificative care au loc în ultimii ani în toate activitățile desfășurate de biblioteci, este necesar ca angajații acestor instituții  să fie dispuși și capabil să învețe și să se adapteze la noile cerințe dictate de era digitală. Și ,,dacă biblioteca tradiţională are în centru cartea, biblioteca erei digitale trece print-o reconceptualizare a bibliotecii ca spaţiu fizic, centrându-şi activitatea pe utilizatori, pentru a corespunde noilor cerinţe ale acestora”.  

      Meseria de bibliotecar este atât individuală, cât și colectivă. Spre deosebire de alte profesii care implică colaborarea cu oamenii și documentele, un bibliotecar nu numai că gestionează activitățile bibliotecii,  fondul de carte, dar interacționează și cu utilizatorii,  instituțiile școlare și organizațiile publice.

Motivația  bibliotecarului o reprezintă obiectivele activității sale, în realizarea cărora se bazează pe cercetări științifice moderne, practica bibliotecară avansată, își coordonează acțiunile cu nevoile societății.

Un bibliotecar profesionist, pe lângă competențele de bază,  este înzestrat cu o serie de abilități, atitudini și valori care  îi permit să își desfășoare activitatea etic și eficient: să fie bun comunicator, să își dorească perfecționare profesională de-a lungul întregii cariere, să se adapteze noilor schimbări ale domeniului, să posede capacitatea analitică și spirit critic care să aducă la luarea unor decizii și  inițiative.

  De asemenea, pentru a implementa cele mai noi și relevante realizări din domeniul teoriei și practicii biblioteconomiei și științei informării, un bibliotecar trebuie să dețină abilități de investigare a necesităților oamenilor din comunitate, de creativitate pentru a genera noi idei,  dinamism în dezvoltarea de noi activități.

Recent, bibliotecile și-au deschis larg ușile și și-au reluat activitățile offline. Ne așteaptă o vară fierbinte cu multă lectură de calitate, cu explorări etc. Cele mai spectaculoase activități sunt dedicate orașului drag – Chișinău. Copiii cu vârsta cuprinsă între 8-12 ani sunt invitați la tradiționala „Provocare a verii-2021”

L. Canțîr, șef serviciu

15 mai – ziua internațională a Familiei

15 Mai: Ziua Internaţională a Familiei. Punctul central al interacţiunilor  dintre generaţii, care ne susţine în această criză | Ziarul Unirea

La data de 15 mai comunitatea internațională celebrează „Ziua Internațională a Familiei”, obiectivul principal al acestei zile este de a accentua importanţa familiei şi de a promova valorile familiei – egalitatea, dragostea, respectul, împărţirea echitabilă a responsabilităţilor casnice, combaterea tuturor formelor de violenţă împotriva femeilor, copiilor, persoanelor în etate.
Menirea acestei sărbători este sensibilizarea tuturor cetățenilor și autorităților cu privire la problemele cu care se confruntă familia în societatea contemporană.

În scopul acestei minunate sărbători vă propunem spre lectură o expoziție virtuală cu și despre familie. Lectură frumoasă!

Caras-Cumpenici, Maria. ABC-ul familiei / Maria Caras-Cumpenici. – Chișinău.: Pontos, 2010.- 260 p.

Cartea ABC-ul Familiei se adresează în special, părinților, chemați să îngrijească solul pe care să poată crește oameni demni. Datorită lor, copiii ar înțelege mai lesne ideile reflectate de scriitori în literatura artistică, de marii filosofi și gânditori, care și-au lăsat semnele înțelepciunii în operele lor.         

Cartea este ca un apel către cei ce vor să făurească bine. Vă poate învăța cum să luați o atitudine, atunci când se cere, să influențați benefic caracterul propriu sau cel al copilului, să demonstrezi verticalitatea, demnitatea etc. Ne bucurăm atunci când ne aflăm alături de un om generos, credincios cu gândire pozitivă. Iată de ce, conținutul unora dintre texte relevă un aspect religios, bazat pe Biblie– unica lucrare din care se desprinde adevărata învățătură despre arta de a trăi pentru binele umanității.

În această carte autoarea a încercat să transpună gândurile sale în cuvinte, expresii, poezii, texte cu dăruire sufletească.

https://shop.eastview.com/results/item?sku=5094615B

Cernăianu, Laurențiu. Alimentația sănătoasă a familiei moderne / Laurențiu Cernăianu. – București : Phobos Publishing house, 2005. – 428 p.

Lucrarea are drept scop de a face recomandări în ce privește alimentația individuală și familială, una din cele mai obișnuite activități umane. Aici putem găsi rețete culinare, autohtone, cât și străine. Aceste rețete au menirea de a oferi gospodinelor posibilitatea pregătirii a diferite feluri de mâncare și, deci a unor meniuri, atât pentru mesele obișnuite, cât și pentru mese festive sau ocazionale.

Aceste rețete sunt adunate de la diferite gospodine cu ocupații diferite și cu preferințe variate, inedite și de-a lungul câtorva zeci de ani. Cartea conține diete a medicilor specializați și cu competență de alimentație.

https://www.emag.ro/alimentatia-sanatoasa-a-familiei-moderne-laurentiu-cernaianu-pho973-86638-8-1/pd/EXQ460BBM/

Colac, Tudor. Familia : valori și dimensiuni culturale / Tudor Colac. – Chișinău.: Universul, 2005. – 364 p.

Familia a fost dintotdeauna modulul generator de cultură și civilizație, prin care fiecare popor și-a exprimat devenirea istorică, gândirea și sensibilitatea, aspirațiile spre sublim, lupta cu vicisitudinile vremurilor, întreaga lui evoluție spre o viață mai bună. Familia este radiografiată din perspectiva folclorică și etnografică, sociologică și antropologică, psihologică și pedagogică, istorică și lingvistică, teologică și filosofică.

Familia, copilul, societatea

În studiul propus autorul ne prezintă familia drept o constantă în procesul de făurire a culturii şi civilizaţiei poporului român, dar şi ca o entitate dinamică, sursă de valori ce se implementează în mod continuu în realitatea vieţii grupurilor şi a individului, de la apariţia nevoii de cultură în evoluţia familiei. Studiile şi rezultatele obţinute de autor prin metoda anchetării sociologice scot în evidenţă rolul ei în crearea, conservarea, valorificarea şi transmiterea unor vechi modele de cultură şi artă tradiţională, precum şi larga ei receptivitate faţă de inovaţiile curente. În acest sens familia se înscrie firesc în imaginea de întreg a creaţiei spirituale tradiţionale româneşti ca o dovadă a continuităţii istorice şi etnice. Paliere de percepere de mare diversitate o constituie textele folcloristice la care apelează autorul în ideea confirmării vitalităţii funcţionale a ritualităţii de familie şi relevării mărcii identitare în cadrul relaţiilor de înrudire. Demersul autorului este construit pe surse bibliografice fundamentale şi idei corelate în permanenţă cu cercetările similare întreprinse în România, dar şi în Europa occidentală şi Statele Unite. 

Cuznețov, Larisa. Tratat de educație pentru familie. Pedagogia familiei / Larisa Cuznețov. – Chișinău.: CEP USM, 2008. – 624 p.

Familia – veriga societății | Biblioteca „Alexandru Donici”

Familia ca valoare, fenomen antropologic, instituție socială evocă ideea unui spațiu uman important. Familia își creează imaginea prin eforturi conștiente de tip moral, spiritual, intelectual, economic, civic. Problema educației familiale, arta înțelegerii și educației copilului și a adolescentului plasează în centrul atenției devenirea personalității individului prin strategii și tehnologii moderne, originale și coerente, accesibile pentru a fi aplicate în cadrul familiei și în educația pentru familie.

Lecturarea tratatului ne incită spre acțiuni concrete, fie de tip investigativ, corecțional, educativ sau de autoperfecționare, principalul, constă în faptul că ne face să gândim și să inițiem o schimbare, armonizare a propriei persoane și o armonizare a relațiilor familiale. Pentru fiecare persoană, familia și procesul de autoperfecționare, reechilibrarea modului de viață, spiritualizarea educației, reprezintă o realitate practică, o activitate într-un context faptic și factorial important și complex.

Cuznețov, Larisa. Jocul copilului și cultura educației familiale : Ghid pentru părinți, psihologi și educatori / Larisa Cuznețov. – Chișinău.: CEP USM, 2007. – 184 p.

Lucrarea este orientată spre acordarea unui ajutor concret familiei și cadrelor didactice, ce se ocupă de educația copiilor și implicarea părinților în activitatea școlilor / atelierelor de perfecționare, formare continuă a competențelor parentale și optimizare a educației familiale. Autoarea în lucrare propune : unele precizări conceptuale privind jocul și educația familială; analiza succintă a factorilor și a influențelor educative familiale; tabloul psihocomportamental și caracteristica succintă, explicită a etapelor de vârstă ale copiilor; organizarea conduitelor pruncului și implicațiile educative; principiile culturii dirijării jocului și a conduitei parentale în corelație cu aplicarea variatelor jocuri în cadrul educației familiale; jocuri – activități pentru dezvoltarea moral – etică, intelectuală, estetică și psihofizică a copilului; recomandări privind inițierea și dirijarea jocurilor în baza analizei așteptărilor copilului și a analizei lumii lui interioare; modelul unei zile de odihnă și jocurile ce pot fi desfășurate într-o zi de odihnă în cadrul familiei;: posterul faptelor frumoase și bune ca metodă de stimulare și aprobare familială; agenda familiei.

Problematica educației prin joc devine una prioritară și din considerentele posibilităților mari de a forma armonios personalitatea copilului în afara tendințelor coercitive și a celor didacticiste, a organiza și menține modul sănătos de viață, relațiile empatice, de colaborare în cadrul familiei.

http://37.233.62.218/carte/jocul-copilului-si-cultura-educatiei-familiale-ghid-pentru-parinti-psihologi-si-educatori-757529?limba=ro

Goody, Jack. Familia europeană: o încercare de antropologie istorică / Jack Goody. – Iași : Polirom, 2003. – 256 p.

În lucrare autorul scoate în evidență perioadele importante și ia în discuție aspectele controversate ce le înconjoară. Punctul de inspirare este nu doar Anglia ci și țările din Occident. Revenind la studiile europene are convingerea că, în încercarea de a analiza istoria familiei europene, profesioniștii din domeniu și-au îngustat foarte mult perspectiva. Dar, în cadrul domeniului amintit, istoricii analizează aspecte mai vaste, cum ar fi copilăria sau dragostea maternă, pe care unii nu le privesc ca fiind specifice Europei, ci semnificativ corelate la procesul de modernizare, în sensul global al cuvântului.

Autorul analizează efectele evoluției sociale, politice și economice din istoria europeană asupra modului de organizare a familiei, incluzând importantele modificări produse de apariția creștinismului. Studiul său este unul comparatist în sens larg, căci autorul utilizează exemple de pe întregul continent european, făcând totodată scurte paralele și conexiuni cu situația de pe alte continente.

https://www.librariamaranatha.ro/familia-europeana-o-incercare-de-antropologie-istorica.htm

Durrell, Gerald. Familia mea și alte animale / Gerald Durrell. – București : Youngart, 2017. – 357 p.

Atunci cand excentrica familie Durrell nu mai suporta deprimanta climă britanică, face ceea ce orice familie rezonabilă ar face: își vinde casa din Anglia și se mută cu tot cu cățel în însorita insulă grecească Corfu.

Pentru Gerry, în vârstă de zece ani, acesta este începutul unei perioade magice și pline de aventuri. Întâlnirea dintre fabuloasa menajerie pe care Gerry o aduce în casă și originala lui familie dă naștere unei serii de catastrofe irezistibil de comice: șerpi salvați de insolație care ajung în cadă, cutii de chibrituri pline cu scorpioni mișunând pe masă la micul dejun, doua coțofene care devastează casa și se îmbată criță la o petrecere, o cățelușă urâțică în călduri căreia îi iese piciorul din încheietură când ți-e lumea mai dragă și multe altele. 

Nici ceilalti membri ai familiei Durrell nu sunt tocmai insipizi: o sa vedeti ce se poate intampla in fata unor moaste sfinte, cum iesi dintr-o mlastina la vanatoare de rate, cum se conduce o barca rotunda cand suferi din amor etc.

“O idilă dintre cele mai delectabile cu putință.”

 “O cascadă fermecătoare de zbenguieli amuzante care îți dă un sentiment foarte plăcut că ai fost transportat într-un loc încântător în care grijile sunt interzise și orice este posibil.”

“Dacă animalele, păsările și insectele ar putea vorbi, i-ar da lui Durrell unul dintre primele lor Premii Nobel.”

https://librarius.md/ro/book/007773-familia-mea-si-alte-animale

Malot, Hector. În familie / Hector Malot. – Chișinău.: Prut Internațional, 2011. – 334 p.

Scris în tradiția subiectelor despre copiii aflați în căutarea originilor, a descendenței lor adevărate, romanul „În familie” urmărește destinul sinuos al unei fetițe orfane, Perrine, care ajunge a trăi și a se maturiza în cadrul vieții și evoluției unui mare complex industrial de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Legendele captivante despre Perrine, eroina plină de viață, îi fascinează pe copiii timpurilor noastre, precum s-a întâmplat și cu copiii de acum aproximativ un secol și jumătate, când Hector Malot le-a făcut/ne-a făcut acest dar ales, rămânând unul dintre cei mai îndrăgiți povestitori.

În familie, al cărui titlu face ecou la Singur pe lume, publicată în 1878, este cea de-a cincizecea lucrare a lui Malot, operă care denunță condițiile de muncă, în special cele ale copiilor.

În linia poveștilor despre copii în căutarea originilor lor, acest roman „popular” se concentrează de asemenea pe problema socială care preocupa pe mulți scriitori din epocă.

https://www.elefant.md/in-familie_37285586-87d7-47e7-b34f-0b80229cf022

Birdsall, Jeanne. Familia Penderwick / Jeanne Birdsall. – București : Editura RAO, 2012. – 283 p.

O poveste despre patru surori, doi Iepuri și un băiat foarte interesant este un roman pentru copii, publicat de Knopf în 2005. A câștigat anual Premiul Național de Carte SUA (Statele Unite). 

Romanul a fost inspirat de tipul de povești pe care autorul le-a citit când a crescut, Citarea Premiului Național al Cărții compară romanul cu Femeile mici ale lui Louisa May Alcott și Povestea căutătorilor de comori a lui E. Nesbit . Cadrul fictiv este mai modern decât cel al lui Alcott sau Nesbit, deși nu este clar contemporan cu scrierea lui Birdsall. Stilul este similar cu cărțile lui Alcott, cum ar fi Femeile mici, bărbații mici, băieții lui Jo, sub liliac și Rose in Bloom. Există diferite personaje principale în întreaga serie, cum ar fi în Sarah, Plain and Tall sau Narniaserie. Birdsall se referă adesea la elemente din literatura clasică, precum Emily of New Moon de Lucy Maud Montgomery 

Aceasta a fost prima carte publicată de Birdsall și a inaugurat seria Penderwicks, al cărei al cincilea și ultim volum a fost publicat în 2018. Atât A Summer Tale, cât și continuarea sa The Penderwicks on Gardam Street (Knopf, aprilie 2008) au fost bestsellerurile  New York Times .  Cărțile rămase din serie sunt Penderwicks la Point Mouette , Penderwicks în primăvară și Penderwicks în cele din urmă .

Fiecare capitol spune unei terțe persoane omniscient , dar se concentrează foarte mult pe punctul de vedere al fiecăreia dintre surorile Penderwick. Cele patru fete din Penderwick au unele asemănări cu cele patru surori din martie de la Little Women . Rosalind este cea mai veche, ca Meg. Ambii sunt amabili, responsabili și iubesc florile. Skye este un băiețel cu un temperament rapid ca Jo, deși este, de asemenea, îngrijită și bună la matematică. Este considerată cea mai inteligentă soră. Jane este scriitoare, la fel ca Jo, și un jucător de fotbal bun. Este imaginativă și are tendința de a „trăi în propria lume”. Batty este sora cea mai mică. Este foarte timidă și iubește animalele. Până la final, ea poartă întotdeauna o pereche de aripi de fluture, pe care doamna Tifton le consideră lipicioase.

https://www.elefant.md/familia-penderwick_6e8c60d1-5f82-497a-9a58-d7c289400f21

Trollope, Joanna. O altă Familie / Trollope Joanna. – București : Editura Lira, 2011. – 318 p.  

O poveste destul de interesantă despre tragedia unei familii. Cartea debutează cu o tragedie, cu moartea lui Richie Rossiter, un faimos muzician, tată a patru copii: un băiat din prima căsnicie, Scott și trei fete din relația cu cea de-a doua ,,soție”: Tamsin, Dilly și Amy. Chrissie a fost întotdeauna convinsă că Richie a iubește, pe ea și pe cele trei fete ale lor,  doar că desi și-au construit o familie și au petrcut împreună douazeci și trei de ani, Richie nu a facut niciodată pasul important, de a divorța de prima lui soție. Cand acesta moare, între cele două familii apar conflicte, iar pe Chrissie o încearca resentimente, frustrări și gelozii. Multe cărți aleg acest episod drept final, dar aici avem punctul culminant al poveștii. 
Practic cartea ne arată că lucrurile neterminate sau secretele pot duce la urmări neplăcute peste care suntem nevoiți să trecem.  O poveste care ne aduce la cunoștință că iubirea are mai multe forme și că se poate  să iubești și într-un mod egoist, iar că acest mod de a-ți exprima sentimentele, poate tulbura liniștea unor persoane nevinovate.

https://www.librarie.net/p/175020/o-alta-familie

Realizat de Doina Spătaru

șef – sector

Sărbătoarea Paștelui: istorie și semnificație

Originile celei mai importante sărbători creștine se regăsesc în istoria poporului evreu. În anul 1400 înainte de Hristos, Dumnezeu intervine pentru a-l elibera din robia egipteană. Faraon permite evreilor să părăsească țara, doar după înfăptuirea celei de-a zecea minuni și a evenimentelor premergătoare acesteia, iar contextul se poate găsi în Biblie, cartea Exod, capitolul 12 – Domnul a zis lui Moise și lui Aron în țara Egiptului: ”În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om să ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casă. (…). Să-l păstrați până a în ziua a patrusprezecea a lunii acesteia; și toată adunarea lui Israel să-l junghie seara. Să ia din sîngele lui și să ungă amândoi stâlpii ușii și pragul de sus al caselor unde îl vor mânca. (…). În noaptea aceea, Eu voi trece prin țara Egiptului și voi lovi pe toți întâii născuți din țara Egiptului, de la oameni până la dobitoace; și voi face judecată împotriva tuturor zeilor Egiptului; Eu, Domnul. Sângele vă va sluji ca semn pe casele unde veți fi. Eu voi vedea sângele, și voi trece pe lîngă voi, așa că nu vă va nimici nici o urgie, atunci când voi lovi țara Egiptului.”

          La aproximativ 1500 de ani de la ieșirea poporului Israel din Egipt, în zilele în care evreii sărbătoreau Paștele, Domnul Isus Hristos a fost vândut pentru treizeci de arginți, adus în fața judecății, răstignit, iar a treia zi a înviat. Despre Isus se spune în Evanghelia după Ioan, cap.1,vers.29 – ”Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii”, iar apostolul Petru spune: ”Nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ați fost răscumpărați, (…), ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur și fără prihană.”

                                     realizat de Lilia Beșan

Dansul – o modalitate de exprimare

Dansul este una dintre cele mai apreciate forme de artă, deoarece prin intermediul lui ne putem exprima foarte bine trăirile și sentimentele. Prin dans comunicăm cu cei din jur și le transmitem bucurie sau tristețe, iubire sau ură. Pentru că este însoțit mereu de muzică, beneficiile dansului se extind dincolo de sfera fizică, intrând și în cea mentală și spirituală.
Dansul ne ajută să exprimăm lucruri în privința cărora poate în mod normal am avea rețineri. Este un bun remediu pentru persoanele timide și are efecte pozitive și asupra persoanelor afectate de anxietate sau depresie. De asemenea, studiile au arătat că mișcarea îi ajută și pe cei care întâmpină dificultăți în procesele de învățare, iar dansul tratează mintea și corpul ca fiind un întreg.

Această revistă bibliografică vă va duce în lumea baletului, a dansului, cât și titluri de cărți care au ca subiect principal dansul.

Lectură plăcută!

Coroliov, Elfrida. Baletul moldovenesc : actori, roluri, spectacole / Elfrida Coroliov. – Chișinău.: Biblioteca Științifică Centrală, 2015. – 304 p.

Întemeiat pe muzică și dans, baletul, ca nicio altă artă, dezvăluie mișcările interioare, nedescrise prin cuvinte, ale sufletului omenesc și atmosfera în aparență imperceptibilă a existenței societății. Spre deosebire de dans care a apărut odată cu apariția umanității, baletul este relativ tânăr. Devenind o artă de curte, baletul își însușea principiile estetice ale artiștilor proeminenți renascentiști. Arta baletului devine un prestigiu al regilor europeni și țarilor ruși. Astfel, au luat naștere capodopere ale artei mondiale a baletului, precum ”Lacul lebedelor”, ”Frumoasa din pădurea adormită”, ”Chopiniana”, Don Quijote”.

Teatrul moldovenesc de balet s-a format pe baza școlii ruse a baletului. Enciclopedia ”Baletul Moldovei” îi oferă cititorului exigent posibilitatea de a studia istoria dezvoltării artei baletului în republica noastră, de a cunoaște coregrafii, compozitori, scenografii, dirijori – creatori ai spectacolelor de balet și interpreții de balet ai câtorva generații.

https://enciclopedia.asm.md/?p=2112

Un magician al dansului scenic. – Chișinău.: Universitas, 2002. – 72 p.

Victor Tanmoșan a fost un coregraf înnăscut. El a conștientizat însă acest lucru întâmplător și destul de târziu, abia la 18 ani, când majoritatea dansatorilor sunt deja pregătiți din punct de vedere profesional pentru a se lansa în viața artistică a scenei. Evenimentul care i-a marcat destinul s-a petrecut prin 1950. A practicat boxul în timpul liber, a deprins meseria de strungar. În 1961 întreprinde un turneu la Bacu. La ansamblul moldovenesc de dansuri populare Joc. În 1965 devine balerin al Teatrului de Operă și Balet din Moldova.

Pentru un coregraf, găsirea unei rezolvări plastice a unui atare spectacol e o sarcină pe cât de dificilă pe atât de tentantă. Având un potențial de creator înnăscut, talent ce s-a manifestat în mod surprinzător în arta dansului, inegalabilul coregraf Victor Tanmoșan este o individualitate artistică eminentă, care s-a realizat prin căutări asidue ale noilor forme, în luptă cu sine însuși.

Cartea conţine articole şi aprecieri. Textul aprecierilor este paralel în limbile română şi rusă. Sunt incluse și poze din arhiva personală, precum și din spectacolul Carmen de P. Mérimée.

https://chisinauorasulmeu.wordpress.com/2014/03/30/un-magician-al-dansului-scenic-victor-tanmosan/

Figes, Orlando. Dansul Natașei : o istorie culturală a Rusiei / Orlando Figes. – Iași : Polirom, 2018. – 538 p.

Dansul Natașei a fost nominalizată pentru Duff Cooper Prize și Samuel Johnson Prize (2003). În 2009 a primit prestigiosul Premiu „Przeglad Wschodni” (Polonia) pentru cea mai bună carte străină despre istoria Europei de Est.

O cuprinzătoare istorie culturală a Rusiei, țesută din povești și personaje extraordinare, Dansul Natașei acoperă o perioadă ce se întinde de la construirea Sankt-Petersburgului, sub domnia lui Petru cel Mare, și până în anii regimului sovietic. Orlando Figes abordează domenii dintre cele mai diverse, de la arta populară până la ritualurile magice ale șamanilor asiatici, de la poezia lui Pușkin până la muzica lui Musorgski și Stravinski sau filmele lui Eisenstein, mobilizând o impresionantă distribuție de artiști și aristocrați, revoluționari și exilați, preoți și libertini, tari și tirani. Titlul volumului este inspirat de o scenă simbolică din ”Război și pace”, în care tânăra contesă aude o melodie populară și, instinctiv, începe să danseze. Pornind de la semnificația dansului Natașei, autorul explorează tensiunile dintre cultura înaltă și cultura populară, dintre componenta europeană și componenta asiatică ale culturii ruse și examinează modul în care artiștii, scriitorii și gânditorii ruși au construit mitul „sufletului rus”.

https://www.elefant.md/dansul-natasei-o-istorie-culturala-a-rusiei_8b675e12-4dea-43b8-85aa-a1598995efad

Arpino, Giovanni. Parfum de femeie / Giovanni. – București : Humanitas Fiction, 2012. – 188 p.

Cea mai cunoscută opera a lui Giovanni Arpino, Parfum de femeie a fost ecranizat în 1974, de Dino Risi, cu Vittorio Gassman în rolul principal, și în 1992, în regia lui Martin Brest, cu Al Pacino și Chris O’Donnell în distribuție. Pentru memorabila interpretare a personajului Frank Spade, colonelul infirm, Al Pacino a primit premiul Oscar. În fiecare an, căpitanul Fausto călătorește o săptamână prin Italia, dar nu se poate bucura de priveliștea inundată de soarele verii. În timpul unor manevre militare pe timp de pace, explozia unui obuz i-a răpit vederea și i-a retezat degetele de la o mână. De aceea, are nevoie de un însoțitor, un recrut trimis de la garnizoană. Alături de dezabuzatul Fausto, ale cărui vorbe mușcătoare nu iartă pe nimeni, tânărul începe prin a-și regreta fapta bună. Călătoria lor pare un pelerinaj fără credință, o odisee fără glorie: Fausto, cufundat în lumea întunericului, fuge de sine și de casă în care își trăiește calvarul nemărturisit. Dar orașele toropite de caniculă se dovedesc reperele unui paradoxal parcurs inițiatic: ținta tânărului este să ajute un nevăzător, dar acesta din urmă îi va deschide ochii asupra lumii. Ținta lui Fausto este autodistrugerea, dar va sfârși găsind iubirea.

https://librarius.md/ro/book/001047-parfum-de-femeie

Țurcanu, Ianoș. Dansul florilor / Ianoș Țurcanu. – Chișinău. : Prut International, 2016. – 32 p

În această carte sunt poezii cu desene ilustrate, în versuri. Aceste versuri aparțin unora din autori contemporani din întreg spațiul românesc. Cartea se impune atât prin cuvintele potrivite, cat si prin ilustrațiile vii, atractive, realizate de graficieni talentați din diferite generații. Dacă de carte te-apropii discret, poţi să descoperi orice secret… Aşa începe poezia  „Cartea” de Ianoş Ţurcanu. Cartea a fost promovată în anul 2017 într-un program de lectură. Este o carte perfectă pentru un concurs sau un recital de poezii, mai ales că suntem în anotimpul primăverii și a florilor.

https://www.elefant.md/dansul-florilor_ac077659-c339-4847-9323-a238952c17a3

Andone, Cristina. Ceaicovski și dansul notelor de argint / Cristina Andone. – București : Adevărul Holding, 2011. – 37 p.

Colecția Povești din Pădurea Muzicală reprezintă o serie de povești pentru copii scrise de Cristina Andone, ale căror personaje principale sunt cei mai mari compozitori ai lumii. Cărțile, original ilustrate de Adriana Gheorghe, Sebastian Oprița și Thea Olteanu, îi vor „împrieteni“ pe copii cu muzica clasică, oferindu-le, într-un mod accesibil, informații esențiale pentru cultura lor generală.

Micii cititori vor învăța : Cine a fost Piotr Ilici Ceaikovski, Pentru ce simfonii e foarte cunoscut, Care sunt cele mai cunoscute compoziții pentru balet semnate de el, De ce e încadrat Ceaikovski la romantism, cum se înrudește cu Chopin sau Beethoven și ce îi desparte.

https://www.librarie.net/p/212842/ceaikovski-si-dansul-notelor-de-argint-carte-cd

Realizat de Doina Spătaru

șef-sector

În memoria lui Mircea Eliade la 35 de ani de la trecerea în eternitate

La 22 aprilie 2021 comemorăm 35 de ani de la trecerea în eternitate a marelui istoric al religiilor, filosof şi scriitor Mircea Eliade (13 martie 1907 – 22 aprilie 1986). Personalitate genială, care a lăsat o amprentă substanţială în metodologia conştientizarii istoriei şi filosofiei religiilor lumii în secolul XX, care, pe bun merit, a fost plasat de către  români în topul celor mai mari români din toate timpurile. Opera completă a lui Mircea Eliade ocupă peste 80 de volume.

Cea mai bună comerorare a marelui  Mircea Eliade este actualizarea ideilor umaniste şi constructive, expuse de către maestru în cârţile sale.  Astăzi, cu mare drag,  ne vom împrospăta sufletul şi mintea, sorbind din capodoperele lui Mircea Eliade  „Sacrul şi Profanul”, editată în 1957, şi „Oceanografie”, editată în 1934 (pe care le puteţi găsi la Biblioteca „Stefan cel Mare şi Sfânt”).

Aceste două cărţi îmi sunt personal foarte dragi:

1. Ele mă  ghidează în lumea contemporană, cu vitezele ei colosale, manipularea enormă, valorile încurcate, cu informaţia civilizaţiei prezentă în telefonul meu mobil.

2. Ideile, trăirile descrise şi descifrate în aceste cărţi, îmi permit să înţeleg mai profund cum să-mi modelez  şi trăiesc viaţa mai înţelept.  Autorul  face aceste descoperiri în baza analizei istoriei religiei şi istoriei contemporane a „homo sapiens”. Deci, ne vom inspira pe rând din aceste cărţi.

Scopul scrierii cărţii „Sacrul şi Profanul”, susținea M. Eliade, nu a fost „o nostalgie secretă pentru condiția trecută a lui homo religiosus din timpurile străvechi, ceea ce nu  stă nicidecum in intenția autorului. Scopul scrierii acesteia fost dorinţa de a-l ajuta pe cititorul cărţii ” (1. p.6) să perceapă nu numai semnificația profundă a unei existențe religioase de tip arhaic și tradițional, dar și să-i recunoască valabilitatea ca decizie umană, să-i aprecieze frumusețea si „noblețea ” (1. p.6)

Deci, ce înţelegem prin cuvântul „profanul”. Dicționarele ne spun că profanul este o persoană neștiutoare, care este neînvăţată, incultă, nepricepută, nepregătită, neîndemânatică. In contextul lui M. Elade, profanul este o persoană neștiutoare, care este neînvăţată, incultă, nepricepută, nepregătită, neîndemânatică de a fi armonioasă, cu adevărat  fericită şi eficientă în lume.

Dar ce înţelegem prin cuvântul „sacru”. Dicţionarele ne spun că sacrul este ceea ce este sfânt. Poate fi un om sfănt. Îi cunoaştem, ca exemplu, pe sfinţii bisericii creştine. De altfel, Mircea Eliade defineşte religia nu ca pe o credinţă în Dumnezeu sau în zei, ci ca pe o experienţă a sacrului.  

În opinia lui Eliade, „modul cel mai uşor de a defini sacrul e totuşi acela de a-l opune profanului”, prin care el înţelege domeniul experienţei în genere, în sens empirist, sau, cum îl denumeşte adesea, spaţiul experienţei omului. Omului care studiază istoria vieţii sale, istoria vieţii copământenilor, istoria trecutului, pentru a deveni mai știutor, mai  învăţat, mai cult, mai priceput, mai pregătit, mai îndemânatic, mai înţelept.

Mircea Eliade scria că sacrul si profanul sunt două modalităţi de a fi în lume, două situaţii existenţiale asumate de către om de-a lungul istoriei sale. Aceste moduri de a fi în lume nu prezintă interes doar pentru istoria religiilor sau pentru sociologie, nu fac doar obiectul unor studii istorice, sociologice, etnologice. De fapt, cele două moduri de a fi, sacrul şi profanul, sunt determinate de diferitele poziţii pe care omul le-a cucerit în Cosmos, fiind importante atât pentru filosofi, cât şi pentru orice cercetător care doreşte să cunoască dimensiunile posibile ale existenţei umane” (1.p.15).

Principala temă abordată în această lucrare de Mircea Eliade este cum încearcă omul religios să rămână cât mai mult într-un univers sacru; cum se înfăţişează experienţa sa totală de viaţă în raport cu experienţa omului lipsit de sentiment religios (1.p.14). A omului care trăieşte sau care doreşte să trăiască într-o lume desacralizată.  Eliade încearcă să dovedească că lumea profană în totalitate, cosmosul total desacralizat de această lume, este o descoperire recentă a minţii omeneşti. „Nu ne propunem să arătăm prin ce procese istorice şi în urma căror schimbări ale comportamentului omul modern şi-a desacralizat lumea şi şi-a asumat o existenţă profană. Ajunge să constatăm că desacralizarea este proprie experienţei totale a omului nereligios al societăţilor moderne, căruia îi este prin urmare din ce în ce mai greu să regăsească dimensiunile existenţiale ale omului religios al societăţilor arhaice” (1.p.14).  

Şi, deci, ecuaţia care este actuală pentru om (sau generaţia oamenilor), care doreşte să se modifice spre bine, spre verticalitate şi integritate, spre creştere continuă, este traiectoria creşterii de la profan la sacru. Pentru a vorbi despre această creştere, Mircea Eliade a folosit termenul de hierofanie, ceea ce descoperă sacrul.

Mircea Eliade scria: „Pentru a reda actul acestei manifestări a sacrului, am propus termenul de hierofanie, care ne este la îndemână, cu atât mai mult cu cât nu are nevoie de lămuriri suplimentare: el nu exprimă decât ceea ce este cuprins în conţinutul etimologic, adică ni se arată ceva sacru. S-ar putea spune că istoria religiilor, de la cele mai primitive până la cele mai elaborate, este alcătuită dintr-o acumulare de hierofanii, din manifestările realităţilor sacre. (1.p13).

Problema majoră

Problema majoră a civilizaţiei noastre este pierderea, de-a lungul istoriei,  a sacrului din noi, din înăuntrul nostru, a sacrului în societate şi în civilizaţie. Ceea ce a prins denumirea morţii lui Dumnezeu. Dar nu Dumnezeu, nu Sacrul  este mort, ci noi suntem pe calea morţii. Părăsind spaţiul sacrului, omul şi-a pierdut orientarea cosmică din sine. A pierdut legătura cu valorile şi legile lumii cosmice, care menţin echilibrul vieţii şi ghidează  calea evoluţiei. Omul profan şi omenirea profană este pierdută în haosul spaţiului şi timpului, ea nu mai este verticală şi integră, şi nu îşi mai asumă responsabilitatea pentru creaţie proprie la nivel intregru pământesc şi cosmic.

În opoziţie, cum arată M Eliade, omul secolelor şi culturilor trecute, care în credinţă se ţine de sacru, îşi asumă responsabilitatea sa, poate primitivă, pentru creaţia proprie, la nivel  pământesc, cât şi cosmic 1.p. 72.

În  lucrarea „Oceanografie”, Mircea Eliade scrie despe diferenţa omului profan contemporan şi omului nou, care ar trebui să se formeze. Omului, care prin religie şi ştiinţă poate transcede la starea sacrului.   Iată ce ne vorbea maestru despre omul profan contemporan: „Este ciudat cât de puţin se interesează oamenii de lucrurile esenţiale; de acele lucruri care pot face din viaţă o creştere necontenită, sau o moarte spirituală timpurie. De exemplu, de ce face cutare lucru, de ce vorbeşte, „de ce porneşte în fiecare dimineaţă la lucru; sau, de unde are siguranţa că un lucru este bun şi altul rău, că un lucru trebuie făcut şi altul evitat sau ascuns ş.a.m.d.” (2. p.13).  Aşadar, participăm „la un automatism în care nu încercăm niciodată să intervenim; le facem din teamă sau din obişnuinţă, credem în realitatea lor fără să o cercetăm; nu încercăm nici să le depăşim, nici să le modificăm; într-un cuvânt suntem trăiţi de viaţă, nu trăim noi viaţa” (2. p.13)

Si, Mircea Eliade trage concluzia că numai cel care izbuteşte să depăşească orgoliul, umilinţa, remuşcarea, răzbunarea, ura – doar acel om poate fi un om nou. Să nu sufere niciodată pentru înfrângerea personală, să nu-i pese de opinia publică; să nu urască pe cel care i-a trecut pe nedrept înainte. Un om care să nu aibă o memorie personală, mai ales; adică o memorie sentimentală, nostalgică, prin care actele nu se consumă, oamenii nu se uită, durerile şi bucuriile înseminţează alte acte inutile. (2. p.135)

1. M.Eliade. Sacrul şi profanul. Bucureşti, 2013.

2. M.Eliade. Oceanografie. Bucureşti, 1991.
Autor: Igor Fonari, doctor în filosofie, colaborator al bibliotecii „Ștefan cel Mare şi Sfânt”

12 aprilie: Ziua Mondială a Aviaţiei şi Ziua Cosmonauticii.

La data de 12 aprilie 1961, Iurie Gagarin a devenit primul om, din întreaga lume, care a ajuns in spațiu, atunci când vehiculul sau spațial, Vostok, a efectuat o rotație completă în jurul Terrei, care a durat o oră și 48 de minute. Această reușită a reprezentat un real succes atât pentru programul spațial sovietic cat și începutul unei noi ere a explorării în domeniu.

În sfârşit: misterul morţii lui Iuri Gagarin, primul om în spaţiu, a fost  rezolvat după 45 de ani! | Istorie

12 aprilie să fie declarată Ziua Cosmonauticii în Uniunea Sovietică. Sărbătoarea a căpătat caracter oficial pe 9 aprilie 1962, la aproape un an de la misiunea spaţială de succes.

Sărbătoarea a fost păstrată în Rusia după căderea regimului comunist. Ea îşi menţine caracterul oficial după ce Duma de Stat (camera inferioară a Parlamentului rus) a aprobat, pe 13 martie 1995, legea federală pentru „Zilele de glorie militară şi datele comemorative din Rusia”, dedicată victoriilor armatei şi sărbătorilor importante din ţară.

Ziua Cosmonauticii mai este celebrată şi în Polonia, unde este cunoscută ca Ziua Internaţională a Aviaţiei şi Cosmonauticii.

În 1968, participanţii la cea de-a 61-a conferinţă a Federaţiei Aeronautice Internaţionale au decretat ziua de 12 aprilie ca Ziua Mondială a Aviaţiei şi Astronauticii.

Din 2001, evenimentul mai este marcat prin sărbătoarea internaţională „Noaptea lui Iuri”, cunoscută şi sub numele de „Petrecerea spaţială mondială”. Aceasta este marcată în numeroase ţări de pe glob, printre care Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Germania, Franţa, Italia, Polonia, România, Australia, Canada şi Rusia.

După această mică introducere în semnificația acestei zile de 12 aprilie, aș dori să vă fac cunoștință cu niște titluri de cărți despre cosmos și aviație. Cărțile se află în bibliotecă la o expoziție tematică și așteaptă cititorii să le împrumute.

Vă doresc lectură plăcută!

Descoperă spațiul : Carte cu peste 50 de clapete și o broșură cu Hărțile cerului / Katie Daynes. – București : Didactica Publishing House, 2018 . – 15 p.

Ce este in spatiu? Cum a aparut spatiul? Si de unde stim despre el? Acum poti afla, intr-un mod interactiv, secretele fascinante ale universului nostru, de la inceputul timpului pana la viitoarele misiuni spatiale din această fascinantă carte.

Cartea prin foi cartonate ne explică ce este Big Bang, Crearea spațiului, Ce se află în spațiu, Calea Lactee, Călătoria în spațiu și alte teme interesante care nu vor lăsa cititorul indiferent și pasiv.

https://www.elefant.md/descopera-spatiul_63c0412f-cade-4f95-89c1-db3ace3560c9

Atlasul spațiului cosmic / Carolyn DeCristofano. – București : Litera, 2018. – 160 p.

Acest atlas vă va purta într-o călătorie imaginară prin univers. Cu ajutorul hărților atractive și informative, al uimitoarelor fotografii, al diagramelor explicative și al numeroaselor informații, veți afla lucruri interesante despre spațiul cosmic și despre obiectele care îl traversează. Va di o călătorie plină de descoperiri surprinzătoare de la Lună la lumi îndepărtate. Această navă spațială prin paginile sale pline de informație și descoperiri vă vor purta printr-o călătorie vizuală în univers. Mai mult, veți călători prin univers, oriunde veți dori și oricând veți dori.

https://www.litera.ro/atlasul-spa-iului-cosmic

Goldsmith, Mike. Spațiul cosmic / dr. Mike Goldsmith. – București : Enciclopedia RAO, 2007. – 54 p.

O fascinantă călătorie în spaţiu împreună cu Sally Ride, prima femeie – astronaut americancă. O poveste unică despre ce înseamnă să străbaţi spaţiul cosmic. Informaţii despre antrenamentul astronauţilor, aparatura de bord a navelor spaţiale şi condiţiile de viaţă în timpul călătoriilor în cosmos. Împreună cu Sally Ride afi cu adevărat cum e să te afli în spațiu. Întorcând paginile trasparente poți vedea funcționarea interioară a unui costum de navetă EVA.

https://www.emag.ro/calatorii-spatiul-cosmic-9789737171580/pd/ENKK50BBM

Jennings, Ken. Cărțile micului geniu : Spațiul cosmic / Ken Jennings. – București : Arthur, 2019. – 160 p.

Această carte oferă cititorului ocazia să se simtă un mic geniu datorită acestei serii de cărți. Citind această carte vei deveni un expert în spațiul cosmic și îți vei uimi prietenii și profesorii. Știai că pe Marte există un vulcan mai întins decât statul Arizona? Sau că există o stea al cărei centru e de fapt un diamant mai mare decât Luna noastră?

În Spațiul cosmic vei găsi ilustrații minunate, informații interesante și jocuri amuzante care îți vor testa cunoștințelor și te vor ajuta să dezlegi unele dintre cele mai adânci mistere ale universului.

https://www.librarie.net/p/362705/cartile-micului-geniu-spatiul-cosmic

Plinivis cel bătrân : Naturalis historia. Enciclopedia cunoștințelor din Antichitate / Plinius. – Iași : Polirom, 2001. – 307 p.

Lucrare cu caracter enciclopedic, dedicat in anul 77 imparatului Titus si pentru a carei elaborare Plinius afirma ca ar fi consultat peste 2000 de carti. Naturalis historia sintetizeaza cunostintele vremii lui in domeniul geografiei matematice si fizice, asupra continentelor si popoarelor cunoscute lumii romane, antropologiei, zoologie, mineralogie.

Cartea este organizată pe baza a două principii care se suprapun în mare parte : diviziunea universului în patru sectoare (stelele, atmosfera, globul terestru, apele) și tradiționala împărțire a materiei în patru elemente ( focul, aerul, pământul și apa).

https://www.goodreads.com/book/show/54627898-naturalis-historia-enciclopedia-cunostintelor-din-antichitate-volumul

Becklake, Sue. Aparate de zbor / Sue Becklake. – S.l : Prut, 2012. – 48 p.

Această carte te teleportează în lumea uimitoare a aparatelor de zbor de ieri și de azi. Prin această carte poți explora în amănunt lumea extraordinară ce conține o sută de articole deosebit de interesante și fascinante, însoțite de imagini fascinante, desene amuzate și jocuri ce îți testează cunoștințele. Află secretele avioanelor de spionaj, ale rachetelor și ale avioanelor militare, aruncă o privire asupra funcționării motoarelor și descoperă de ce pot elicopterele să zboare în orice direcție.

https://www.librariaeminescu.ro/ro/isbn/973-1972-69-5/Sue-Becklake__Aparate-de-zbor.html

Cum funcționează lucrurile : Mecanica din spatele lumii înconjurătoare. – Chișinău.: Arc, 2017. – 256 p.

Prin capitolele sale variate și viu colorate, enciclopedia Cum funcționează lucrurile simplifică, în sfârșit, înțelegerea mecanicii lumii înconjurătoare. Peste o sută de lucruri sunt analizate de așa manieră, încât să poată fi examinate mecanismele interioare ale unor aparate. Descoperiți cum au evoluat aceste obiecte de-a lungul timpului și cum au influențat ele cursul dezvoltării omenirii. Volumul este organizat în zece capitole tematice, care abordează teme ca transportul, comunicațiile, civilizații antice.

https://librariadorinta.md/ro/catalog/product/cum-functioneaza-lucrurile

Realizat de Doina Spătaru

șef-sector

Sănătatea – valoarea supremă a omului

Sănătatea este ceea ce omul are mai de preț. Sănătatea trebuie să fie pe primul loc înainte de toate prioritățile pe care le urmăm în viață. Majoritatea se conduc după un stil de viață sănătos, prin terapie sau sport, prin renunțarea de alcool și fumat. Și un mod natural de prevenire a bolilor și tratarea afecțiunilor este alegerea corectă a oamenilor. Prin prisma cărților pe care vi le propun, este posibil de a ne reface sănătatea și să cunoaștem beneficiile medicinei naturiste și a ceea ce consumăm și mâncăm.

Sănătatea este o stare de armonie completă a corpului, minţii şi spiritului”.

B. K. S. Iyengar

Lista care vă o propun sper să fie utilă și de ajutor pentru fiecare în parte. Lectură plăcută!

Friedman, Howard S. Autovindecarea și personalitatea : de ce unii rămân sănătoși, iar alții sunt învinși de boală / dr. Howard S. Friedman. – București : Humanitas, 2007. – 235 p.

… de ce unii rămân sănătoşi, iar altii sunt învinşi de boală…

„Dr. Howard S. Friedman, fiind un expert domeniul psihologiei sănătăţii, susţine că vindecările „miraculoase” sunt de fapt procese de autovindecare. Există tipuri de personalitate capabile să reziste la îmbolnăviri sau chiar să oprească evoluţia unor maladii grave, cum sunt cancerul şi bolile de inimă. Şi există, la cealaltă extremă, tipuri de personalitate predispuse la anumite boli. Vestea bună este că putem învăţa să ne dezvoltăm o persoanlitate capabilă de autovindecare, iar autorul ne învaţă cum să procedăm, fiindcă ideile noastre „de bun-simţ”, ba chiar şi indicaţiile medicale tradiţionale nu sunt întotdeauna corecte. Înţelepciunea corpului, stresul benefic, celulele ucigaşe, efectul placebo, voinţa de a tră şi voinţa de a muri creierul multiplu, psihoneuroimulogia, homeostazia câteva dintre noţiunile pe care le vom întâlni în aceste pagini incitante, având la baza studii ştiinţifice serioase, dar scrise simplu şi accesibil.

Unele descoperiri științifice au demonstrat modul în care oamenii înțeleg sănătatea fizică și vindecarea. Există o puternică relație reciprocă între starea generală de sănătate și între gânduri, sentimente, comportament și psihic.

Cartea o puteți vizualiza pe linkul următor:

https://cartimuzica.ro/preturi/autovindecarea-si-personalitatea

Roult – Wack, Anne – Lucie. Hrana : Spune-mi ce mănânci, ca să-ți spun cine ești. Vol. 6 / Ane-Lucie, Roult-Wack. – București : Univers, 2007. – 128 p.

Alimentația satisface o imperioasă necesitate biologică, dar totodată este o sursă de plăcere și de convivialitate. Tradițiile culinare, par a fi puternice mărci culturale. În ultimele decenii, raportul dintre om și hrană a fost bulversat de industrializare și mondializare. Autoarea pune în lumină multiplele laturi ale alimentației și analizează mizele acesteia, pe cele individuale cât și cele colective : cum să fie hrănită întreaga omenire și în același timp să fie protejată planeta pentru generațiile viitoare. Cartea ne ajută să putem alege o alimentație corectă, să avem o alimentație echilibrată, cum ne hrănește câmpul, calitatea și siguranța alimentelor și ce vom mânca mâine?

https://www.targulcartii.ro/anne-lucie-raoult-wack/hrana-univers-2007-133028

Del Toma, Eugenio. Sfaturi culinare pentru o viață lungă / Eugenio Del Toma. – Iași : Polirom, 2000. – 168 p.

Este știut faptul că oamenii pot ajunge la vârsta de o sută de ani indiferent dacă mănâncă sau nu carne, dacă beau sau nu vin ori bere. Nu alimentele în sine, ci cantitatea și alte erori de nutriție dau naștere sau accentuează apariția unor boli. În realitate, nu există alimente nesubstituibile, după cum nu există alimente-medicament. O alimentație neglijentă poate scurta cu ani buni intervalul de viață stabilit de codul genetic. Între respectarea strictă a normelor de alimentație ce respectă regulile fundamentale, dar care nu reduce diferitele feluri de mâncare la o serie de cifre desemnând numărul de calorii și gramajul.

În această carte atât tinerii cât și oamenii vârstă, vor ști alimentația corectă, câteva probleme de nutriție care influențează în mod direct starea sănătății noastre. Această carte are drept scop să ajute cititorii să se elibereze de obsesiile alimentare și de absurditățile pe care o serie de ”vânzători de diete” le popularizează, cu bună sau rea-credință, profitând de disponibilitatea pe care persoanele le manifestă privitor la sănătatea lor.

https://www.librarie.net/p/16709/sfaturi-culinare-pentru-o-viata-lunga

Sigel, Bernie S. Iubire, medicină și miracole : lecții de autovindecare ale pacienților excepționali / dr. Bernie S. Siegel. – București : Humanitas, 2006. – 255 p.

Pacienții diferă enorm între ei. Unii fac aproape orice pentru a-și spori șansele de vindecare, dar refuză să-și schimbe stilul de viață. Opt din zece persoane când sunt puși să aleagă între o intervenție chirurgicală și schimbarea modului de viață aleg operația. La cealaltă extremă se află cei pe care eu îi numesc pacienți excepționali, sau supraviețuitori. Unii pacienți excepționali au demonstrat că mintea poate influența covârșitor corpul și că puterea iubirii nu este limitată de boala trupească. Cercetările altor medici și experiența autorului de zi cu zi l-au convins că starea mentală schimbă starea trupului, acționând prin intermediul sistemului nervos central, al sistemului endocrin și al sistemului imunitar.

Oricine poate fi un pacient excepțional, iar momentul cel mai bun e să începem înainte de a ne îmbolnăvi. Partea minții ne este accesibilă oricând și ea se poate manifesta mai bine înainte de apariția dezastrului. Problema fundamentală cu care se confruntă majoritatea pacienților este incapacitatea de a se iubi pe ei înșiși, determinată de faptul că nu au fost iubiți de alții într-o perioadă crucială a vieții. În majoritatea cazurilor, e vorba de copilărie – când relațiile cu părinții ne cizelează modalitățile specifice de a reacționa la stres. Ajunși adulți, repetăm aceste reacții și devenim vulnerabili în fața bolilor, iar personalitatea noastră determină adesea natura celor pe care contractăm. Acesta e un ghid de transformare și instruire spre însănătoșire.

https://humanitas.ro/humanitas/carte/iubire-medicina-si-miracole

Schipor, Valerian A. Energie și sănătate prin vitamine, săruri minerale, enzime și antioxidanți / Valerian A. Schipor. – Iași : Polirom, 2001. – 168 p.

Lucrarea de față constituie un mijloc cât mai eficient în privința cunoașterii și utilizării, în alimentație, a unor substanțe foarte importante în asigurarea unei funcționări normale a organismului uman și, încă prea puțin cunoscute și avute în vedere de marea masă a populației. Din această categorie fac parte vitaminele, sărurile minerale, enzimele și antioxidanții, principii alimentare cunoscute sub numele de biocatalizatori sau micronutrienți. Dintre acești nutrienți sau trofine, mai cunoscute, dar încă nu îndeajuns, sunt vitaminele și sărurile minerale, cu toate că și celelalte sunt cel puțin la fel de importante, chiar indispensabile bunei funcționări a organismului.

Ce exigențe presupune o alimentație sănătoasă? Ce produse trebuie să consumăm pentru o mai bună funcționare a organismului? Această carte răspunde la întrebări evidențiind principiile alimentare care influențează în mod esențial starea de sănătate a corpului. Un manual foarte practic la care putem apela ori de cîte ori vrem să estimăm reacțiile propriului corp la consumul unui produs sau altul!

https://www.librarie.net/p/16797/energie-si-sanatate-prin-vitamine-saruri-minerale-enzime-si-antioxidanti

Bojor, Ovidiu. Sănătate prin remedii naturale / Ovidiu Bujor, Catrinel Perianu. – Iași : Polirom, 2011. – 290 p.

Această carte ne oferă recomandări pentru o viață sănătoasă fizică, mentală și spirituală. Deoarece, în prezent, marele public este derutat de recomandări aberante, cum ar alimentația după grupele sanguine, după horoscop sau după anumite concepte religioase, extremiste. Ca urmare a evoluției, suntem omnivori. Prin urmare, avem nevoie de proteine animale de calitate, de glucide nerafinate și de grăsimi naturale, au dublu rafinate. La toate acestea se adaugă darurile regnului vegetal : cereale, legume, fructe, semințe, care, după cum ne furnizează : factori biotici, vitamine, enzime, săruri minerale, microelemente.

Important este ca, sub aspect alimentar, să păstrăm un echilibru stabil. În ceea ce privește stilul de viață, e necesar să respectăm și ceasul nostru biologic : opt ore de muncă activă, opt ore de odihnă activă și opt ore de somn. Important e să nu facem din excepții o regulă de viață.

https://litera.md/sanatate-prin-remedii-naturale-338663

Sainte – Breuves, Xael de. Fructele și legumele, izvor de sănătate / Xael de Sainte-Breuves. – Iași : Polirom, 2001. – 200 p.

Din vechimi omul a găsit în natură toate materiile vegetale și minerale de care are nevoie pentru a-și menține sănătatea și frumusețea. De-a lungul a milioane de ani, virtuțile terapeutice ale plantelor au fost experimentate, iar proprietățile lor extraordinare s-au transmis din generație în generație, la început prin viu grai, apoi ți în scris. Astăzi, medicina modernă continuă să se slujească de calitățile nemaipomenite ale plantelor, întocmai după cum o făceau și cei din vechime. Este foarte important ca medicii să cunoască virtuțile plantelor și să nu utilizeze un arsenal de produse de sinteză decât în cazurile în care remediile naturiste ar fi ineficiente. Astfel, vor fi evitate mule neplăceri și suferințe, chiar cheltuieli greu de suportat. Plantele rămân cel mai bun remediu naturist.

Plantele, ale căror virtuți terapeutice sunt cunoscute de secole, rămân cel mai bun remediu naturist. Datorită bogăției de vitamine pe care le au, legumele și fructele joacă un rol esențial în combaterea diferitor afecțiuni. În comparație cu produsele chimice de sinteză, remediile bazate pe plante prezintă imensul avantaj de a nu genera efecte secundare. Acest ghid practic, ne ajută să ne menținem sau să ne redobândim sănătatea. Ea conține numeroase rețete și sfaturi utile.

https://www.targulcartii.ro/xael-de-sainte-breuves/fructele-si-legumele-izvor-de-sanatate-polirom-2001-1612712

Crețu, Larisa. Plante alimentare / Larisa Crețu. – Chișinău.: Arc, 2005. – 320 p.

Omul întotdeauna a folosit plantele ca alimente și ca medicamente. Plantele alimentare nu au încetat niciodată să fie studiate și utilizate. Ele au anumite proprietăți terapeutice sau preventive pe care le manifestă în tratamentul unor afecțiuni. Substanțele curative, aflate în flori, legume, semințe, fructe, rădăcini sau arbori, prezintă un interes deosebit de mare. În lucrare sunt prezentate 153 de plante alimentare. Fiecare plantă este descrisă, iar speciile sunt în trei limbi – română, rusă și latină.

Descrierea plantelor este însoțită de indicații privind cultura, modul de utilizare, componența chimică, acțiunea asupra organismului. Cititorul va găsi în lucrare lămâiul, ananasul, bananul, smochinul, ceaiul, curmalul, portocalul, precum și unele specii spontane aromatice și medicinale, care tind să intre în cultura horticolă și cea floricolă, cum at fi anghinarea, măceșul, tarhonul, urzica. Cititorul trebuie să fie convins că fiecare loc de pământ își are legumele, fructele și cerealele sale, înfrățite cu omul născut în zona respectivă. Cartea reprezintă o sursă de informare pentru un cerc larg de cititori, fiind totodată și un model de manual de educație sanitară.

https://www.bestseller.md/plantele-alimentare-care-ne-apara-sanatatea-larisa-cretu.html

Realizat de Doina Spătaru

Șef-sector

Ziua mondială a scriitorilor

„Un scriitor nu îşi ia niciodată vacanţă.

Viaţa înseamnă pentru el fie să scrie, fie să gândească la ce va scrie.”

(Eugene Ionesco)

Scriitori, poeți, prozatori, romancieri, nuveliști, publiciști, eseiști, critici literari din toată lumea celebrează astăzi ziua de creație. Această sărbătoare, mai degrabă universală decât profesională, reprezintă un bun prilej pentru evocarea rolului pe care îl are scrisul în viața omului. Dacă „la început a fost Cuvântul”, atunci Scrisul este nu doar mărturia celor spuse, dar și a celor făcute, descoperite și trăite

Stabilită în 1986, la cel de-al 48-lea Congres Internațional PEN Club, Ziua Mondială a Scriitorilor ne reamintește, în fiecare an, de importanța literaturii în dezvoltarea culturii mondiale, de cei care ne creează noi lumi și ne deschid noi orizonturi. De la romancieri, nuveliști, poeți și eseiști, până la istorici și jurnaliști, cu toții merită aprecierea și gratitudinea noastră.

Doar prin scris putem înţelege problemele existenţiale, putem păstra și transmite informații generațiilor viitoare, fără a depinde de resursele epuizabile ale tehnologiilor moderne. Anume prin literatură ne redescoperim pe noi înșine, dar şi pe cei din jurul nostru, în toate formele posibile.

De Ziua Mondială a Scriitorilor aducem omagiu celor care prin condeiul și talentul lor au dat lumii literatură de mare valoare, contribuind esențial la dezvoltarea culturii și a spiritualității, la îmbogățirea lexicului și a exprimării în limba maternă.

În prezent, PEN Club International are filiale în peste 130 de tari si reprezintă cea mai mare organizație literara, care accentuează rolul literaturii în dezvoltarea culturii mondiale și lupta pentru libertatea de expresie. Cel mai mare și important centru PEN Club se afla in SUA.
PEN Clubul Roman a fost înființat în anul 1923, printre inițiatori aflându-se Liviu Rebreanu. Evenimentele care au urmat, dar si instaurarea regimului comunist i-au întrerupt activitatea pana in anul 1964, când a existat din nou, la nivel formal. Renașterea clubului s-a realizat in 1990, când Ana Blandiana a devenit conducătorul clubului din Romania si a încercat sa refacă legătura cu marii scriitori aflați în exil.

https://radiochisinau.md/astazi-este-ziua-mondiala-a-scriitorilor–104884.html

Mai jos voi reda textul unei poezii : Rugăciuea unei flori de Alexandru Vona  3 martie 1922București – d. 12 noiembrie 2004,

Dă, Doamne,

O vară nesfârșită,

C-o ploaie aurită,

Cu câmpul veșnic verde,

Cu un vânt să ne dezmierde

A noastre chipuri mici.

(Versuri, București, 1936)

Articol realizat de Doina Spătaru

Șef-sector

Mărțișorul – simbolul primăverii

De 1 martie, este marcată sărbătoarea Mărţişorului, cel mai cunoscut simbol al primăverii. Tradiţie veche de mii de ani, obiceiul mărţişorului este legat de reînnoirea naturii cu ocazia venirii primăverii, devenind astfel simbolul renaşterii universului şi al redefinirii fiinţei umane.Totodată mărţişorul este şi un simbol al iubirii.

În continuare vă recomandăm câteva titluri de cărți în veți găsi legende și informații despre Mărțișor. Lectură plăcută!

  1. Legende strămoșești. – Chișinău. : s.a. – P. 29

Această carte cuprinde legende despre facerea lumii, fenomene ale naturii, aștrii cerești și despre om. De asemenea putem găsi legende despre animale, legende despre păsări și legende despre plante.

https://librarius.md/ro/book/legende-stramosesti–200255

2. Granaci, Lidia. Sărbători, oboceiuri, tradiții / Lidia Granaci. – Chișinău.: Epigraf, 2006. – P. 44 – 46.

Această carte ajută elevilor și copiilor, profesorilor și bibliotecarilor să-și aprofundeze cunoștințele legate de sărbătorile laice și cele religioase, care servesc drept sursă de bază în organizarea activităților. Folclorul și tradițiile populare sunt vitale pentru definirea și existența oricărei națiuni.

https://epigraf.ro/product/sarbatori-obiceiuri-traditii/

3. Cristea, Julia Maria. Sărbători, tradiții, ritualuri, mituri… / Julia Maria, Cristea. – București : Oscar Print, 2007. – P. 73-78.

Această carte despre sărbători, tradiții, ritualuri, mituri este un imens material etnografic și folcloric privind anumite credințe, convingeri, concepții pe care le respectăm. Fiecare popor are datinile și tradițiile sale specifice, datini care în ansamblu sunt asemănătoare, deoarece sunt generate de aceeași motivație, datini, care sunt păstrate cu religiozitate, deoarece îl reprezintă, îl identifică, îi dă acel sentiment de continuitate neîntreruptă pe pământul țării sale, în legea moșilor și strămoșilor.

https://www.librariaeminescu.ro/ro/isbn/973-668-168-4/Julia-Maria-Cristea__Sarbatori-traditii-ritualuri-mituri.html

4. Sadoveanu, Mihail. Trei povești minunate / Mihail Sadoveanu. – Chișinău.: Iulia, 1997. – P. 3-17.

Era o babă veche, care nu se închina seara şi dimineaţa. Trăia acolo singurică, unde se târăsc jnepenii de piatră şi unde înfloresc mărunţii trandafiri ai stâncilor. În nopţi de vară pluteau către ea duhurile prăpăstiilor. Pe negre vijelii, când scăpărau fulgere rupte, suaiu pe ţancuri zvârcolindu-se făpturi de pe ţărâmurile dedesubt, din împărăţia necuratului Tartor. Cu toate avea legătură baba Dochia, care orice babă depărtată de lume şi uitată de Dumnezeu.

https://bibliotecanicolaetitulescu.wordpress.com/2013/08/07/revista-bibliografica-bucuria-lecturii-in-vacanta/

5. Ghinoiu, Ion. Sărbători și obiceiuri românești / Ion Ginoiu. – București : Elion, 2003. – P. 233 – 234.

Mărțișorul, începea a fi purtat nu de 1 martie, ci la apariția pe cer a Lunii Noi în timpul lunii martie. Mărțișor se numește și cadou făcut de 1 martie. După tradiție, mărțișorul se purta la mână și nu era un atribut sau un privilegiu exclusiv al fetelor și nevestelor. Acesta a fost un obiect ritual, care a devenit spre vremurile noastre obiect de podoabă purtat la gât sau în piept, fără să mai păstreze semnificația inițială.

https://www.printrecarti.ro/75783-ion-ghinoiu-sarbatori-si-obiceiuri-romanesti.html

6. Sărbători și obiceiuri. Vol. 1. – București :Editurab Enciclopedică, 2001. – 266-268.

În această carte aflăm denumirea Mărțișorului din părțile Olteniei. Cum erau confecționate mărțișoarele, din ce obiecte sau diferite tipuri de ață. Cine purta aceste mărțișoare și chiar unde se purta pe atunci. Mărțișorul se poartă toată luna martie, și are diferite semnificații unde se atârnă la sfârșitul lunii. Le aruncau pe mărăcinii înfloriți ca să lepede urâciunile și smoala care erau prinse de corpul lor în timpul iernii.

https://www.anticariatdalles.ro/sarbatori-si-obiceiuri-oltenia

Realizat de Doina Spătaru, șef-sector.