Arhive

10 lucruri esenţiale pentru sănătate

O viaţă  mai sănătoasă se numără cu siguranţă printre preocupările noastre principale. Să ai grijă de corpul tău se poate reduce la câteva alegeri de zi cu zi care pe termen lung îţi vor aduce o mulţime de beneficii. Nu trebuie să ţii o dietă strictă, să iei un pumn de pastile zilnic sau să petreci ore lungi la sală pentru a fi mai sănătoasă, a ajunge la greutatea dorită sau pentru a trăi o viaţă mai lungă. 

Ştii ce ai putea să faci în schimb? Decizii atente în fiecare zi care în legătură cu întreg stilul tău de viaţă! Alegerile de zi cu zi îţi vor beneficii importante pentru inimă, creier, digestie şi o stare de spirit mai bună.

Iată 10 lucruri esenţiale pentru sănătatea ta!

1. Consumă legume cu frunze verzi în fiecare zi

Dacă există un singur aliment care îţi poate schimba semnificativ starea de sănătatea, majoritatea studiilor indică legumele cu frunze verzi. Spanac, kale, salata verde, năsturelul, andivele sau pătrunjelul conţin clorofilă care poate reduce inflamaţiile din organism, îmbunătăţeşte sănătatea ficatului, au multă vitamina A (betacaroten) care întăreşte sistemul imunitar, sunt bogate în vitamina C şi fibre.

În plus, au foarte puţine calorii şi îţi dau o senzaţie de saţietate. Un alt beneficiu al legumelor cu frunze verzi se referă la cantitatea marea de magneziu, care reduce glicemia, conferă energie, reduce stresul şi te ajută să dormi mai bine. Crude sau gătite la aburi, legumele cu frunze verzi nu trebuie să lipsească din dieta ta zilnică!

2. Hidratează-te corespunzător

Te chinui să bei cei doi litri de apă pe zi sau, şi mai rău nici măcar nu încerci? Este important să ştii că o bună hidratare este esenţială pentru sănătate deoarece fiecare celulă din corp are nevoie de apă. Hidratarea este vitală pentru funcţiile de bază ale organismului precum reglarea temperaturii corpului, tensiunii arteriale, buna funcţionare a celulelor nervoase sau realizării digestiei.

3. Încearcă să te culci mai devreme

În afară de atenţia pe care o oferi alimentaţiei şi hidratării, fă tot posibilul să te culci mai devreme. Sunt convinsă că ai mai auzit asta de multe ori, dar este unul dintre cele mai importante lucruri pe care le poţi face pentru sănătatea ta. Un somn de minim şapte ore, de preferat 8, îţi vor garanta hormoni sănătoşi, care la rândul lor înseamnă mai puţin stres şi o greutate normală (ambele elemente esenţiale ale unui organism sănătos!).

4. Consumă grăsimi sănătoase

Acizii graşi esenţiale omega 3 şi 6 sunt esenţiali pentru reducerea riscului de boli cardiovasculare, buna funcţionare a sistemului nervos, sau reducerea riscului de obezitate. Mai mult, aceştia au propietăţi anti-inflamatorii. Cele mai bogate alimente în acizi Omega 3 sunt: uleiul de nuci, macrou, sardine, hering, somon, ton şi alge marine. Alte surse de grăsimi sănătoase: nucile, seminţele de chia, seminţele de in, caju, migdale, avocado şi fructele acai. 

5. Mişcarea este esenţială

Chiar dacă nu ai timp să mergi la sală sau să urmezi un program de exerciţii, o plimbare alertă de jumătate de oră de trei ori pe săptămână poate să își întenirească creierul cu 10 ani! Poţi încerca să faci exerciţii uşoare când te uiţi la serialul tău preferat. Activitatea fizică este necesară nu numai pentru menţinerea muşchilor şi a oaselor, dar şi pentru o bună funcţionare a inimii, a creierului, a vaselor de sânge, a articulaţiilor şi nu în ultimul rând, al sistemului imunitar.

6. Provoacă-ţi gândirea

Activităţile mentale care te stimulează, precum învăţarea unei limbi străine, lectura unui roman psihologic te ajută să îţi menţii mintea alertă. Nenumărate studii arată că dacă petreci mai mult timp învăţând ai şanse mai mici de a fi afectată de boli precum demenţa. În cele din urmă, studiul este un antrenament fundamental pentru creier – cu cât înveţi mai mult, cu atât vei avea mai multe avantaje. Fie că rezolvi un puzzle, un rebus sau un joc de Sudoku, astfel de activităţi sunt un mod simplu de a-ţi activa creierul şi de a-ţi ţine mintea trează.

7. Gândeşte optimist

Una dintre calităţile pe care au în comun cei mai mulţi centenari este abilitatea de a accepta dificultăţile vieţii şi de a trece mai uşor peste obstacole şi încercări. Stresul provoacă un răspuns psihologic dăunător organsimului. Cortizolul şi andrenalina,  care te ajută să faci faţă pericolului pe termen scurt îţi pot slăbi sistemul imunitar, inima şi creierul atunci când sunt activate constant. Doctorul Becca Levy de la Universitatea Yale a arătat că o gândire optimistă are beneficii extraordinare asupra sănătății. Subiecţii care reuşeau să privească pozitiv ideea de înaintare în vârstă şi-au mărit speranţa de viaţă cu şapte ani jumătate faţă de cei care aveau gânduri negative despre bătrâneţe.

8. Mintea şi corpul tău au nevoie de un moment de pauză

Rezervă-ţi câteva minute în fiecare zi numai pentru tine. Uită de stresul zilnic şi concentrează-te pe lucrurile care te fac să te simţi bine sau care te relaxează. O sesiune scurtă de meditaţie, scrie într-un jurnal sau citeşte câteva pagini care te inspiră. Astfel de momente de pauză reduc stresul, care te face mai vulnerabilă la boală. Exerciţiile de respiraţie sunt un alt mod simplu prin care poţi să-i dai creierului tău un time out.

9. Mergi la un control medical periodic

Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le poţi face pentru sănătatea ta este să mergi la un control medical periodic. Este bine să mergi măcar o dată pe an la medic pentru o evaluare completă care să cuprindă şi analizele uzuale.Iată o listă cu analizele care nu trebuie să lipsească din controlul medical periodic:

  • analize de sânge care să cuprindă: hemoleucograma, uree şi creatinina (pentru monitorizarea funcţiei renale), transaminaze (monitorizarea funcţiei hepatice), profil lipidic (colesterol, trigliceride), glicemie.
  • sumar de urină
  • electrocardiograma
  • radiografie pulmonară (în cazul celor care fumează)
  • măsurarea tensiunii arteriale
  • Testul Babeş – Papanicola
  • Mamografie

10. Un stil de viaţă sănătos. Fii moderată

Încearcă să te concentrezi pe acumularea de experienţe plăcute şi pe crearea unui stil de viaţă sănătos. Găseşte un echilibru în viaţa ta. Poţi să faci aproape orice, atâta timp cât eşti ghidată de moderaţie. Un pahar de vin, o prăjitură, cartofi prăjiţi, o noapte pierdută la dans, prea multe ore la birou –  totul este permis dacă faci aceste alegeri ghidată de moderaţie. Este în regulă să mai treci din când în când prin astfel de momente. Ţine minte: Totul cu moderaţie, inclusiv moderaţia în sine.

Realizat de Doina Spătaru : șef-sector

Curiozităţi despre păsări:

Păsările – cele mai desăvârşite dintre toate fiinţele zburătoare – îşi fac apariţia odată cu omul, pretutindeni unde acesta se stabileşte.

– Se spune că dacă păsările zboară cât mai sus pe cer, vremea va fi frumoasă, însă, în cazul în care acestea zboară aproape de sol e semn că vremea se înrăutăţeşte;

– Proporţional cu dimensiunile ei, o pasăre are nevoie de mai multă mâncare decât un bebeluş sau o pisică;

– Albatroşii pot să doarmă în timp ce zboară cu viteze de până la 40 de kilometri pe oră;

– Prima pasăre domesticită a fost gâscă;

– Măcăitul raţei nu are ecou şi acesta este un fapt pe care nici cercetătorii nu-l pot explica;

(w500) Pasari Cos

– Lebăda sălbatică din Islanda are un cântec excepţional şi plin de forţă şi muzicalitate. Ea este singura pasăre din neamul lebedelor, gâştelor şi raţelor sălbătice înzestrată cu acest talent;

– Potârnichea trăieşte în perechi, bărbatul fiind credincios soţiei;

– Bufniţele îşi răsucesc capul aproape circular, întrucât nu-şi pot mişca ochii. Ochii lor nu sunt rotunzi, ci tubulari;

– Pasărea-liră este un adevărat fenomen al naturii, este o imitătoare neîntrecută şi poate reproduce lătratul câinelui, hohote de râs, ţipete de copii şi cântecele altor păsări;

– Pasărea-călugăr, mare cât un cocostârc, îşi face un un cuib înalt de 1m şi în diametru de 2m;

– Pescăruşul albastru este cea mai răbdătoare pasăre din ţara noastră, stă ore în sir la pândă cu privirea ţintă pe luciul apei, iar dacă nu prinde peştişorul din prima încercare se ia după el, înot, servindu-se de aripi ca de lopeţi.

– Pupăza este o pasăre ce poate fi domesticită uşor, ca şi papagalul;

– Păsările adulte care trăiesc în colonii iau apărarea tuturor puilor;

(w500) Martinica

– Pinguini îşi cresc puii în adevărăte grădiniţe, sub supravegherea adulţilor;

– Graurii care nu au pui hrănesc puii din cuiburile vecine;

– Fiecare specie are drumul ei de migraţie, dar toate formează o reţea complicată de linii curbe care pleacă din nord, se apropie între ele, se întretaie şi se opresc acolo unde sunt condiţii bune de trecere şi de hrană;

– Păsările migratoare au ordinea de zbor diferită de la o specie la alta. Cocorii, lebedele zboară în unghi, raţele sălbatice una lângă alta în linie dreaptă, gâştele pe o linie oblică, păsările mici zboară în front larg, iar cele mari în stoluri rotunde.

Realizat de Doina Spătaru, șef – sector

Cioc! Cioc! Cioc!, de Emil Garleanu

Şi păsările se-nţeleg între ele. Dumneavoastră poate nu mă veţi crede. Atâta pagubă! Dar eu ştiu multe asupra lucrului ăstuia de la gaiţa mea, de la gaiţa mea care, fiindcă am învăţat-o să vorbească omeneşte, mi-a descoperit câteva taine ale graiului păsăresc.D-ta, spre pildă, auzi ciripind o rândunică, crezi că i-a venit, aşa, un gust să facă gălăgie, în vreme ce dânsa dă poveţe puişorilor ei: „Nu ieşiţi la marginea cuibului!” „Nu strigaţi când nu sunt eu cu voi!” „Tst! pisica!”

O vrabie ciripeşte pe gard. D-tale puţin îţi pasă. Şi ei, biata! i-a sărit inima din loc: „Uliul!” În nopţile cu lună asculţi privighetoarea, — te încântă; ajungi să crezi că pentru tine îşi revarsă în gâlgâiri ploaia de mărgăritare. Nici nu bănuieşti că-şi plânge numai dragostea ei .  Aşa, mulţumită gaiţei mele, am ascultat, deunăzi, o convorbire între un măcăleandru şi-un scatiu. Să v-o spun.
„Cioc! cioc! cioc!” se aude de departe. Măcăleandrul zice:
— E ciocănitoarea!
— Ciocănitoarea, răspunse scatiul, ce-o fi ciocănind mereu?
— Caută veveriţa, îl desluşi măcăleandrul.
— Veveriţa? De ce?
— Urâţi îmi sunteţi voi, scatiii, că nu ştiţi nimic. Nu-i cunoşti povestea? Să ţi-o spun!

   (Mărturisesc că vreo câteva ciripiri nu le-am înţeles, dar le-am ţinut însă minte. Acasă i le-am spus gaiţei, şi gaiţa mi le-a tălmăcit. Aşa vă pot spune întocmai, după zisele măcăleandrului, povestea ciocănitorii:)

— Demult, m-asculţi, scatiule? începu măcăleandrul, demult tare, la-nceput, pe când oamenii erau puţini de tot, şi poamele şi mai puţine, veveriţa a dat, într-o bună zi, peste un pom ciudat, cu roadă rotundă, tare, dar cu miezul dulce şi gustos. Dăduse, frate, peste alun. I-au plăcut alunele şi, vezi, fiinţă prevăzătoare, să nu mai păţească cum o păţise când rosese o iarnă întreagă coaja copacilor, să se hrănească, ce i-a venit în gând? Să strângă alune! Şi şi-a umplut scorbura de cu toamnă. Tocmai se bucura că dăduse norocul peste dânsa, făcea planuri mari, să nu se mişte toată iarna din căsuţa ei, nici cu vârful botului să nu miroase viforniţa, când, într-o bună dimineaţă, se zgârie la un picior într-o coajă. Caută, — coajă de alună! De unde? că ea nici nu se atinsese încă de merindele strânse. Cercetează: un sfert de alune mâncate!  S-a mâhnit veveriţa, dar s-a şi mâniat. S-a pus la pândă, să prindă pe hoţ. S-a ghemuit în fundul scorburii, una cu copacul, şi-a aşteptat. Ce era? Ciocănitoarea, cum o vezi: sai ici, vâră-te colea, dă de scorbură, în scorbură de alune, şi, cum e iscusită, a înţeles ea că-n alune trebuie să fie ceva. Plisc are, slavă Domnului! Craţ! iaca şi miezul. Bun! Craţ-craţ-craţ, s-a pus pe mâncat. Din ziua aceea venea în fiece amiază să-şi ia prânzul.

În dimineaţa când o pândea veveriţa, a sosit tot aşa zglobie, dar de-abia intră în scorbură, că veveriţa se repezi. Ciocănitoarea vroi s-o zbughească afară, dar veveriţa o prinsese de coadă! Dă-i în sus, dă-i în jos, lasă coada, ca şopârla, în laba veveriţei, şi pe ici ţi-i drumul. Mai târziu, când i-a venit inima la loc şi s-a văzut fără coadă, s-a întors la veveriţă să se roage de dânsa. N-a mai intrat în scorbura ei şi, smerită, a bătut cu ciocul: Cioc! cioc! cioc! Dar veveriţa îşi mutase culcuşul! De atunci mereu ciocăneşte la fiecare copac, dar nici că dă de răspuns…

— Zi, de atunci, întrebă scatiul, n-are ciocănitoarea coadă?…
— Vezi bine… Ssst! Uite-o…

Mă uit şi eu. O fulgerare roşie străbate luminişul. Ciocănitoarea se caţără cu ghearele de trunchiul unui mesteacăn şi-l ciocăneşte de jos până sus. Apoi trece la alt copac, şi la altul. Fagul sună mai tare, frasinul mai înăbuşit. Un stejar găunos răsună ca un hârb. Şi ciocănaşul bate mereu, se duce, se şterge din ochii mei. De-abia se mai aude, departe: Cioc! cioc! cioc!

Scatiul piruie iar:
— Ştii una, frate măcăleandru? Eu cred că tot ce mi-ai spus sunt numai nişte vorbe. Ea ciocăneşte fiindcă suge din mustul copacilor, i-o fi plăcând hrana asta.
Măcăleandrul se supără:
— Se cunoaşte că eşti pasăre neisprăvită. S-o fi hrănind ea cu mustul copacilor, dar ce şi-o fi zis: „Dacă mi-i dat să ciocănesc mereu, cel puţin să trag din asta un folos, să mă hrănesc!”
— Aşa-i! încheie scatiul.

Acestea le-am auzit mai deunăzi povestite de către un măcăleandru unui scatiu. Un lucru însă: dacă veniţi cineva pe la mine, să nu spuneţi cumva gaiţei mele cele ce v-am destăinuit. Mă asurzeşte cu ocările. Vă rog!

 Test

Am lecturat! Să exersăm…

Titlul textului––––––––––––––

Autorul––––––––––––––-

Povestirea înfățișază o–––––––––––––având ca personaje–––––––––

Ele sunt––––––––––––––––- și comunică în ––––––––– doar de ele înțeles.

Povestitorul află de la ––––––––– lui de o întâmplare de demult, povestită de  –––––

Povestirea este despre o lecție de viață pe care –––––––––––––––o dă ––––––––––– care i-a furat alunele.

Indicii: gaiță, întâmplare, măcăleandru, veverița, personificate, vețuitoarele pădurii, ciocănitorii.

  1. Pune în ordine evenimentele.
  2. Ciocănitoarea intră să se ospăteze cu alune
  3. Veverița descoperă alunul cu fructe gustoase
  4. Veverița își face provizii pentru iarnă
  5. Ciocănitoarea caută să își ia coada înapoi de la veveriță
  6. Veverița descoperă lipsa alunelor
  7. Ea prinde ciocănitoarea furând și îi smulge coada
  8. Completează corespunzător.

Veverița adună alunele ca să –––––––––––––––––-

Când a descoperit că I se furase alunele, veverița –––––––––––––– pentru a prinde hoțul.

Ciocănitoarea bate cu ciocul fiecare copac –––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––.

  • Cum a descoperit veverița că I s-au furat alunele?

Cum a reușit veverița să descopere hoțul?

  • Găsește corespondența cuvintelor din cele două coloane.

Alimente                                              a se mania

Le-a tradus                                            șe-a tălmăcit

De exemplu                                           merinde

A se supăra                                            spre pildă

  • Transcrie cuvintele care sugerează sunete din natură–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-
  • Care este opinia ta?
  • Ciocănitoarea aprocedat bine luând alunele?   DA/NU   De ce?
  • Ghici ghicitoarea:
  • O sportivă cu renume

Umblă-n pomi după alune.

  • Vine doctoru-n pădure

Cu fes roșu și secure.

Știai că…..

  • Ca toboșar al orchestrei pădurii, ciocănitoarea își revendică teritoriul lovind cu ciocul în scoarța copacilor pentru a căuta insecte cu care se hrănește?
  • Dacă intri pe teritoriul unei veverițe roșii, vei auzi țipete și schelălăieli puternice. Ăn acest fel, prin sunete care își sfredelesc timpanele, veverița alungă animalele care se apropie de cămara ei cu provizii.

Realizat: L. Canțîr

Perfecţionismul – latura întunecată a unei presupuse calităţi

A te strădui să faci tot ce-ți stă în putință și a fi perfectionist sunt două lucruri total diferite: primul implică echilibru, al doilea nu.

Perfecționismul este o problemă, dar pe măsură ce încerci să o depășești te vei bucura de avantaje nebănuite.  Perfecționiștii nutresc falsa idee că nu trebuie să greșești niciodată. Gândește-te la o activitate pe care ai tot amânat-o de teamă că n-o să-ți iasă perfect. Stabilește-ți o data la care să o duci la bun sfârșit.

Nimănui nu-i place să stea în compania unor oameni care-i fac pe alții să se simtă inferiori. Din motive neînsemnate oamenii își pierd prietenii apropiați. Uneori se întâmplă  ca cineva să nu-și dorească să fie prieten cu cei care nu sunt suficienți de buni pentru el. Perfecționismul te îndepărtează de oameni. De fapt, a crede că poți face toate lucrurile perfecte e la fel de absurd  ca a crede că e suficient să sari și deja ti-ai luat zborul. Oricât de mult nu vei crede în această idee, ea nu va deveni realitate. Așa dar nimeni nu poate fi perfect în sensul absolut.  Ce poți face în acest sens pentru a nu adopta această mentalitate?

În primul rând, redefinește „succesul”. Îți dorești cu ardoare să devii cel mai bun și muncești până la epuizare. Realitatea că puțini sunt cei care reușesc să fie cu adevărat cei mai buni. Iar când ajung să fie cel mai bun într-un domeniu, nu e nevoie decât de puțin timp pentru ca altcineva să-l întreacă.  A avea success înseamnă a face tot ce-ți stă în putință, în nici un caz a depăși performanțele altcuiva.

În al doilea rând nu trebuie să ai așteptări prea înalte cu privire la tine. Ține cont de capacitățile, și de limitile tale. Dacă ridici prea sus ștacheta, dovedești probabil, că nu ești modest sau chiar că ai o părere prea bună despre tine. Așadar, fii realist. Revizuește-ți părerea despre propria persoană. Străduește-te să faci tot ce poți. Nu încerca să atingi perfecțiunea.

În al treilea rând, încearcă să faci unele lucruri la care nu ești bun, de exemplu să cânți la un instrument. Evident că vei greși de nenumărate ori. Caută să-ți privești greșelile cu alți ochi, cu umor. Așa dar, încearcă să nu te prea ei în serios. Astfel, vei ajunge să înțelegi că greșelile fac parte din procesul de învățare. Probabil nu-ți va fi ușor să accepți că ceva nu ți-a ieșit perfect. Dar fă eforturi conștiente să-ți scoți din minte gândurile negative, critice. Așa dar fii mai puțin exigent.  Nu permite niciodata perfectionismului să te împiedice să îți duci la îndeplinire obiectivele. Acceptă-te așa cum ești și bucură-te de viață!

Realizat: Lilia Canțîr

Dorești să fii fericit?

    De multe ori suntem prizonierii tristeții. Fiecare din noi nu o dată a trecut prin această stare de suflet. Și astăzi îmi amintesc versurile din poezia lui Grigore Vieru ,,Cîntecul puișorului de melc’’ :

,,S-a stins soarele cel bun,

Eu mă culc, povești îmi spun,

Dar nici una nu-i frumoasă…

Greu e singurel în casă.’’

    Dorești să fii fericit? Ce trebuie să faci ca să te simți fericit?

    Pe mine, de exemplu, în momentele triste m-ar face să zîmbesc mai multe lucruri, nu pot spune cu exactitate că unul singur. Depinde de personalitatea fiecăruia, desigur de vîrstă și de generație. Cred că fericirea este foarte aproape, în inima noastră.

    Iți propun o listă cu cîteva lucruri care ar trebui să contribuie la fericirea ta.

    Iubește natura – o sursă eternă de fericire

    Petrecerea timpului în natură ne ajută să devenim mai sociabili și automat mai buni și mai generoși. Este inutil să te opui fericirii cînd ești înconjurat de un miros plin de iasomie sau de un miros îmbietor de lavandă abia înflorită.

    Înconjoară-te de oameni optimiști!

    Chiar și întîlnirile cu prietenii te pot ajuta să te simți mai fericit. Simplu fapt că aveți alături oameni pozitivi va fi de ajuns ca să zîmbiți mai des. Petrece-ți timpul cu un prieten care ține la tine, te apreciază!

   Păstrează pacea în familie!

    Chiar dacă suntem supărați sau avem nevoie de ajutor membrii familiei vor fi mereu lîngă noi pentru a ne susține. Să vă iubiți ca florile și atunci fiecare lacrimă se va transforma într-o clipă de fericire. Iubirea necondiționată pe care familia ne-o oferă ne ajută să trecem peste cele mai grele momente. Orice urmă de tristețe trece atunci cînd auzi un sincer Te iubesc! de la omul drag.

     Citiți o carte!

    Citind o carte poți să gasești ceva captivant sau nostim care te-ar face să uiți de probleme, dar și să birui tristețea din suflet pentru un timp îndelungat.

    Nu există o ocupație mai plăcută decît cea de a rămîne tête-à-tête cu cartea, de a trăi în toată profunzimea cele exprimate de scriitor, încît să vrei să-i continui gîndurile.

 1O carte care merită citită este ,,Hoțul de cărți’’ de Markus Zusak. E un amestec de lacrimi, repulsie și o fericire ciudată. Din roman afli despre o fetiță de zece ani ce încearcă să supraviețuiască printre străini, despre plăcerea și fericirea ei de a citi și de a fura cărți. Această carte îmi aduce în suflet o nemărginită bucurie.

Realizat: Irina Haraz, bibliotecar

Ca dovadă avem impresiile copiilor

Săptămâna culorilor, ideilor și creației s-a sfârșit într-o dispoziție absolut pozitivă și fascinantă. Prezența și zâmbetul sincer al copiilor au dăruit bibliotecii din nou haina fericirii și a copilăriei.

În aceste săptămâni, împreună, am descoperit alte lucruri interesante și utile copiilor, formându-le noi păreri despre anumite lucruri studiate.
În acest timp, noi, bibliotecarii, împreună cu copiii, ne-am început activitatea la monumentul lui Ștefan cel Mare, informându-i pe cei mici despre importanța cunoașterii lui pentru poporul și identitatea noastră.

De altfel, am mai confecționat și o zebră din mac și orez. Copiii au fost implicați activ în acest eveniment pentru că ,,le-a plăcut foarte mult și au rămas super impresionați”, zice Caproș Evelina, o fetiță străduitoare, zglobie și foarte pozitivă, care este participantă la proiectul Provocarea Verii

Orele de lectură din cadrul programului de asemenea i-au fascinat pe copii, astfel încât am lecturat povestioare care i-au făcut să gândească la învățăturile acestora.  Povestea Silviei Drăgan ,,De ce cucul își cântă numele” le-a oferit o informație clară despre această pasăre, iar copii s-au arătat foarte interesați de subiectul discutat.

S-au abordat și diferite teme, pe baza cărora copiii au  răspuns activ și și-au expus părerile asupra lor.

De altfel, copiilor le-au plăcut și discuția cu un profesor universitar despre domnia lui Ștefan cel Mare care, ulterior,  s-a transformat într-un atelier  frumos de creație. Copiii s-au distrat confecționând coroana lui Ștefan cel Mare din foi cartonate.

Cel mai mult copiilor le-a plăcut descoperirea trandafirului ca o prăjitură din lavaș și dulceață de trandafir pe care, mai apoi, le-au savurat gustul cu cel mai mare entuziasm.

Mare distracție a fost și în timpul concursului Zâna Vară. În programul acestuia, toți au prezentat o paradă de modă, au recitat poezii și au dansat frumos. Onoarea a fost pe capul băieților care au fost în juriu. ,,Mi-a plăcut enorm că am fost în juriu și am dat note fetelor care au prezentat”,  zice băiețelul Buza Vladislav, care s-a arătat tare entuziasmat.

Și, într-un final, am încheiat evenimentele cu proiectul de grup ,,Curățenia este mama Sănătății”, în cadrul căruia copiii și-au aflat și alte calități gospodărești.

Activitățile din această vară au avut loc cu succes, cei mai impresionați fiind copiii, alături de noi, iar ca dovadă avem impresiile lor din tot acest timp petrecut la bibliotecă:

,,Mie mi-a plăcut ziua de ieri pentru că am fost la monumentul lui Ștefan cel Mare”, spune Alex Cojocari.

,,Pe mine m-a impresionat concursul Zâna Verii și discoteca care a avut loc după asta”, spune Buza Emilia.

,,Zebra din orez și mac a fost super  tare! ”- Emily Caproș

,,Astăzi cel mai mult mi-a plăcut faptul că am organizat un concurs, care în final a fost unul extrem de original și distractiv ”- Ciocan Dumitrița

,,Mi-a plăcut să facem ikebane din flori de trandafir” – Moloșag Raluca

,,Ce bine că am avut ocazia să luăm interviuri de la oameni de pe stradă și că am construit o masă din cărți” – Sofia Ciocan

,,Mi-au plăcut prăjiturelele din trandafir pe care le-am făcut ”- Sofia Ciocan

,,Mi-a plăcut mult rolul în juriu la concursul de frumusețe Zâna Vară. Multe momente bune, dansuri, distracție și clipe muzicale”- Sofia Ciocan

 

,,La activitatea creativă de azi, am avut o invitată specialist în istorie care ne-a povestit despre activitatea și domnia lui Ștefan cel Mare și ne-a povestit o grămadă de lucruri frumoase și necunoscute până acum de mine, a fost foarte interesant!” – Țugui Ana- Maria

,,Mie în general îmi place să vin mereu, pentru că îmi place totul aici. Azi am confecționat flori de floarea-soarelui . Ce bine a fost azi !” – Țugui Ana- Maria

,,Ce frumoasă a fost zebra din mac și orez!”- Frațman Alexandrina

,,Mie cel mai mult mi-a plăcut când am citit cartea „Emoții și sentimente”, deoarece m-am descoperit pe mine și ce emoții am”- Frațman Alexandrina.

Realizat de Daniela Danu20190703_112449

Evenimente unice din viața lui Ștefan cel Mare

220px-HumorstefanŞtefan cel Mare a murit la 2 iulie 1504, la vârsta de 70 de ani.  Viața marelui voievod este una bogată în evenimente unice din istoria Țării Moldovei. Iată unele dintre cele mai curioase.

  1. Cele mai favorabile luni din viața lui Ștefan cel Mare au fost decembrie și ianuarie (23–26 ianuarie 1465 cucerește Chilia; 15 decembrie 1467 îl învinge pe Matei Corvin la Baia; 10 ianuarie 1475 – victoria de la Vaslui etc.), iar cele mai nefaste luni din viața lui au fost iunie și iulie (26 iulie 1462, a fost rănit la Chilia; 5 iunie 1463 – căsătorie fericită cu Eudochia din Kiev, însă de scurtă durată, deoarece iubita soție moare la 25 noiembrie 1467; 26 iulie 1476 – înfrângerea de la Valea Albă–Războieni; 14 iulie 1484 – turcii cuceresc definitiv Chilia; 2 iulie 1504 – moare).
  2. A organizat, consolidat și modernizat oastea mare țărănească (constituită din 40 000 de oameni) și oastea cea mică de curteni (12 000 de călăreți), dotând-o cu tunuri. Totodată, menținea o legătură afectivă cu militarii. După fiecare victorie, la intrarea în cetatea Suceava, organiza o ceremonie numită „ospățul domnesc”, în acest scop fiind construită o sală uriașă, numită „casa domnească”, unde lua masa întreaga sa oaste. Înainte de ospăț, voievodul acorda titlul de viteji (echivalentul cavalerilor în Occident) boierilor și țăranilor care s-au distins în luptă.
  3. În anii 1466–1467 a fost zidită din temelie cetatea de la Roman („Cetatea Nouă”), spațiul din preajma căreia a devenit loc tradițional de trecere în revistă a oastei marelui voievod. La această adunare, numită beleagul (din germană – Belage-rung – tabără), era controlat echipamentul ostașilor, cei cu echipament necorespunzător fiind aspru pedepsiți, zicându-se că au fost dați „în beleag”. De aici provine expresia metaforică păstrată până în prezent – „în vileag”.
  4. Către 1470, Ștefan cel Mare a renovat cea mai veche cetate tătărească de piatră de la Orheiul Vechi, de lângă satul Trebujeni, numele căruia, potrivit istoricului C. Rezachevici, amintește că pe aici trecea un drum comercial protejat de cetate, pe care mergeau negustorii de peste mare de la Trapezon (Trapezunt) spre Iași, unde se afla o uliță cu același nume.
  5. Niciun document nu a fost semnat de Ștefan cel Mare, el dădea doar indicații, care erau notate cu grijă de dregătorii de la curte. Conform tradiției medievale, domnul făcea parte din tagma luptătorilor, iar cu scrisul se ocupau diecii, care se considerau meseriași din rândurile celor care muncesc.
  6. În anul 1501, Ștefan cel Mare redobândește de la poloni regiunea Pocuția, instalând în cetăți pârcălabi. Victoria a fost asigurată de prestația domnului, care, fiind bătrân și bolnav de picioare, a condus armata dintr-o caretă, inspirându-i în luptă și fiind astfel cât mai aproape de popor.
  7. Ștefan cel Mare credea în semne prevestitoare. Conform tradiției, înainte de lupta de la Vaslui a văzut o stea din direcția Dunării. I s-a descifrat că va lupta cu păgânii și-i va învinge. Un alt semn, din 1484, arăta că urma să fie înfrânt la Cetatea Albă, de aceea a preferat să nu continue acțiunile de luptă. În realitate, nu a întreprins acțiuni militare, din considerente strategice și tactice. Visul cu „bourul alb” (bourul era reprezentat în stema țării) a fost tălmăcit ca o avertizare că țara este în primejdie și trebuie chemat poporul pentru a o apăra.
  8. Până în prezent se păstrează în mediul monahal legende despre Ștefan cel Mare. Cele mai frumoase poveşti sunt cele ce fac referință la întâlnirile duhovnicești dintre voievod cu Daniil Sihastrul. Potrivit unei legende povestite de călugări domnului academician Demir Dragnev, la mănăstirea Dobrovăț nu rezista construcția bisericii, care se ruina la cutremur. În vis, îngerii l-au sfătuit pe domn să îndemne zidarii să pună var nestins între pietre. Se considera că astfel lăcașul va rezista atâta timp „cât va fi creștinătatea și pământul”, iar atunci când sunt cutremure, monahii se protejează în această construcție.
  9. A fost considerat conducător laic și ultim împărat al creștinilor ortodocși, asemănător lui Constantin cel Mare. În anul 7000 de la facerea lumii (1492 d. Hr.) se aștepta o apocalipsă, de aceea domnul Țării Moldovei a mizat pe edificarea și finisarea construcției lăcașurilor sfinte. Înfrângerile le atribuia păcatelor sale, iar victoriile – lui Dumnezeu. O reprezentare a simbolismului ocrotirii divine unice în Țara Moldovei și foarte rară în lumea ortodoxă la acea vreme este legată de biserica „Înălțării Cinstitei Cruci” de la Pătrăuți, azi jud. Suceava, a cărei zidire a început la 13 iunie 1487. Spre deosebire de alte biserici, care serbează hramul la 14 septembrie, acest lăcaș sfânt îl serbează în săptămâna înjumătățirii Postului Mare, închinată Sfintei Cruci. Potrivit istoricului Emil Dragnev (fiul academicianului Demir Dragnev), enigma se explică prin faptul că anume la 6 martie 1486 (în acel an a fost o zi de luni ce urma imediat săptămânii Sfintei Cruci) Ștefan-Vodă s-a luptat la Șchei (Bulgari) cu pretendentul Hronoda. În acea luptă voievodul s-a aflat în pericol de moarte (căzând de pe cal) și apoi s-a salvat miraculos. „Sacrificarea” și „readucerea la viață” s-a produs sub ocrotirea Sfintei Cruci, exprimând simbolismul ei ca unealtă a patimilor și tot ea dătătoare de viață. Pictura murală a bisericii transmite un mesaj de rugăciune din partea ctitorului, care după 13 ani de luptă cu dușmanii creștinătății s-a bucurat de protecția divină. Prin scena „Cavalcada Sfinților Militari” el se roagă să fie acceptat, împreună cu oastea sa, în glorioasa cavalcadă, precum a fost Constantin cel Mare, pe care îl urmează sub semnul biruitor al Sfintei Cruci. Era o chemare simbolică la supraviețuire în condițiile păcii cu turcii prin includerea țării sale în istoria sacră, ce avea finalitate în Judecata de Apoi.
  1. Ștefan cel Mare, caz unic în istoria Țării Moldovei, a transmis puterea domnească la 30 iunie 1504 fiului său, Bogdan al III-lea. Evenimentul s-a produs în cadrul unui sfat domnesc lărgit (cu funcții elective) la care Ștefan-Vodă a fost adus pe pat. El a anihilat opoziția unor boieri, a intervenit energic în favoarea fiului său, pe care el însuși l-a așezat pe tron și a impus boierii să-i jure credință. Prin urmare, nu a fost domn până în ultima zi a vieții. Mormântul lui Ștefan-Vodă de la mănăstirea Putna, ctitoria voievodului, este loc de pelerinaj al creștinilor. A fost înmormântat, ca și monahii, cu cărămidă sub cap, considerent ce a generat mai multe speculații nejustificate că înainte de moarte s-ar fi călugărit.

La 20 iunie 1992 a fost canonizat, fiind înscris în sinaxar, cărțile de cult etc., cu numele „Dreptcredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt”. Biserica Ortodoxă sărbătoreşte la 2 iulie pe Sf. Voievod Ştefan Cel Mare

A.David