Ca dovadă avem impresiile copiilor

Săptămâna culorilor, ideilor și creației s-a sfârșit într-o dispoziție absolut pozitivă și fascinantă. Prezența și zâmbetul sincer al copiilor au dăruit bibliotecii din nou haina fericirii și a copilăriei.

În aceste săptămâni, împreună, am descoperit alte lucruri interesante și utile copiilor, formându-le noi păreri despre anumite lucruri studiate.
În acest timp, noi, bibliotecarii, împreună cu copiii, ne-am început activitatea la monumentul lui Ștefan cel Mare, informându-i pe cei mici despre importanța cunoașterii lui pentru poporul și identitatea noastră.

De altfel, am mai confecționat și o zebră din mac și orez. Copiii au fost implicați activ în acest eveniment pentru că ,,le-a plăcut foarte mult și au rămas super impresionați”, zice Caproș Evelina, o fetiță străduitoare, zglobie și foarte pozitivă, care este participantă la proiectul Provocarea Verii

Orele de lectură din cadrul programului de asemenea i-au fascinat pe copii, astfel încât am lecturat povestioare care i-au făcut să gândească la învățăturile acestora.  Povestea Silviei Drăgan ,,De ce cucul își cântă numele” le-a oferit o informație clară despre această pasăre, iar copii s-au arătat foarte interesați de subiectul discutat.

S-au abordat și diferite teme, pe baza cărora copiii au  răspuns activ și și-au expus părerile asupra lor.

De altfel, copiilor le-au plăcut și discuția cu un profesor universitar despre domnia lui Ștefan cel Mare care, ulterior,  s-a transformat într-un atelier  frumos de creație. Copiii s-au distrat confecționând coroana lui Ștefan cel Mare din foi cartonate.

Cel mai mult copiilor le-a plăcut descoperirea trandafirului ca o prăjitură din lavaș și dulceață de trandafir pe care, mai apoi, le-au savurat gustul cu cel mai mare entuziasm.

Mare distracție a fost și în timpul concursului Zâna Vară. În programul acestuia, toți au prezentat o paradă de modă, au recitat poezii și au dansat frumos. Onoarea a fost pe capul băieților care au fost în juriu. ,,Mi-a plăcut enorm că am fost în juriu și am dat note fetelor care au prezentat”,  zice băiețelul Buza Vladislav, care s-a arătat tare entuziasmat.

Și, într-un final, am încheiat evenimentele cu proiectul de grup ,,Curățenia este mama Sănătății”, în cadrul căruia copiii și-au aflat și alte calități gospodărești.

Activitățile din această vară au avut loc cu succes, cei mai impresionați fiind copiii, alături de noi, iar ca dovadă avem impresiile lor din tot acest timp petrecut la bibliotecă:

,,Mie mi-a plăcut ziua de ieri pentru că am fost la monumentul lui Ștefan cel Mare”, spune Alex Cojocari.

,,Pe mine m-a impresionat concursul Zâna Verii și discoteca care a avut loc după asta”, spune Buza Emilia.

,,Zebra din orez și mac a fost super  tare! ”- Emily Caproș

,,Astăzi cel mai mult mi-a plăcut faptul că am organizat un concurs, care în final a fost unul extrem de original și distractiv ”- Ciocan Dumitrița

,,Mi-a plăcut să facem ikebane din flori de trandafir” – Moloșag Raluca

,,Ce bine că am avut ocazia să luăm interviuri de la oameni de pe stradă și că am construit o masă din cărți” – Sofia Ciocan

,,Mi-au plăcut prăjiturelele din trandafir pe care le-am făcut ”- Sofia Ciocan

,,Mi-a plăcut mult rolul în juriu la concursul de frumusețe Zâna Vară. Multe momente bune, dansuri, distracție și clipe muzicale”- Sofia Ciocan

 

,,La activitatea creativă de azi, am avut o invitată specialist în istorie care ne-a povestit despre activitatea și domnia lui Ștefan cel Mare și ne-a povestit o grămadă de lucruri frumoase și necunoscute până acum de mine, a fost foarte interesant!” – Țugui Ana- Maria

,,Mie în general îmi place să vin mereu, pentru că îmi place totul aici. Azi am confecționat flori de floarea-soarelui . Ce bine a fost azi !” – Țugui Ana- Maria

,,Ce frumoasă a fost zebra din mac și orez!”- Frațman Alexandrina

,,Mie cel mai mult mi-a plăcut când am citit cartea „Emoții și sentimente”, deoarece m-am descoperit pe mine și ce emoții am”- Frațman Alexandrina.

Realizat de Daniela Danu

Reclame

Training: Cum se construiește reputația și relațiile bune cu colegii la locul de muncă?

„A munci înseamnă a relaționa”

Mulți oameni fac doar ceea ce li se cere și atât, nici mai mult, nici mai puțin. Totuși, acest lucru nu este suficient pentru satisfacția în muncă și pentru o reputație bună în rândul colegiilor.

Când vine vorba de relațiile interpersonale la locul de muncă, cei mai respectați sunt angajații care, prin cunoștințe, aptitudini, creativitate, responsabilitate și prin obiceiuri de muncă, știu cum să stabilească o relație ideală între sarcinile și obligațiile celor care îi înconjoară.

La training-ul de joi, 15 august, am vorbit despre cît de important este pentru noi un salariu decent și o colaborare minunată la locul de muncă. Având un loc de muncă și un salariu bun, este un lucru important în viață.

Este important să avem relații bune cu colaboratorii și cu angajatorul. Dar, ce facem cu ceilalți angajați, care își doresc condiții mai bune, colaboratori mai buni, un angajator mai corect? Pe scurt – o situație mai bună la locul de muncă.

Cu toții suntem ființe sociale. Diverse tipuri de relații la locul de muncă ne pot influența performanța profesională. Într-un colectiv bun există relații de alianță, relații de dezvoltare și relații de tip personal.

Angajatorul apreciază cel mai mult angajații care reușesc prin cunoștințe, abilități, creativitate, responsabilitate, și care construiesc o relație ideală între obligațiile lor și celor din jur. Deci, nu numai că asigurăm îndeplinirea bună a sarcinilor noastre, ci și a colegilor.

Pentru a îmbunătăți relațiile cu colegii trebuie să:

• Raspundem cererilor care ni se fac prin a arăta cum anume putem contribui;
• Să ne asumăm promisiunile și angajamentele făcute;
• Asculta fără a judeca și a oferi sfaturi după ce am ascultat;
• A comunica cu respect;
• Atunci când ni se oferă asistență și suport, să ne exprimăm recunoștința;
• Atunci când apar diferențe de opinie, să înțelegem perspectivele celuilalt;
• A transforma sinceritatea într-o practică normală;
• A folosi umorul de bună calitate.

A realizat: Doina Spătaru

Emoții și sentimente

Copiii sunt încercați, deseori, de diferite stări și trăiri atât pozitive, cât și mai puțin fericite. Emoții și sentimente pe care le-ar putea ușor stăpâni, spre exemplu, atunci când ei se simt fericiți, entuziasmați sau uimiți, dar mai ales atunci când simt că cineva îi iubește. Există însă și trăiri negative, cele care produc o gamă întreagă de senzații pe care nu le pot stăpâni sau care provoacă probleme de comportament. Din această categorie fac parte tristețea, furia sau frustrarea.  De aceea noi, maturii, trebuie să fim alături de ei atunci când se confruntă cu anumite situații mai complicate din viața lor. Ne-am propus, în cadrul programului „Provocarea verii”, să discutăm despre emoțiile și sentimentele care îi copleșesc pe copii – fie pozitive, fie negative – și să dăm câteva exemple de exerciții , care ar putea să îi scoată din impas sau iar ajuta să-și gestioneze emoțiile, chiar și când sunt foarte fericiți.

Copiii au aflat o mulțime de lucruri despre emoții și sentimente, așa ca „ce înseamnă să fii apatic”, „cum e să fii nervos”, „ cum e să fii din cale afară de timid”, „cum se manifestă aceste stări și cum să-ți învingi emoțiile negative”. De asemenea, copiii au aflat cât este de necesar să-și cunoască emoțiile și sentimentele, pentru a ști cum să se comporte atunci când le trăiesc.

Cei prezenți la activitate au înțeles că, atunci când sunt cuprinși de sentimente negative, înseamnă că au o problemă pe care neapărat trebuie să o rezolve, singur sau cu ajutorul unui matur: părinți, profesori, educatori, bibliotecari etc.

Când se simt fericiți trebuie să se bucure și, la fel, trebuie să-și coordoneze emoțiile, pentru a savura pe deplin și eficient cele ce li se întâmplă, pentru că aceste trăiri le aparțin în totalitate și trebuie să le stăpânească.

Concomitent cu teoria, copiii s-au descurcat excelent și în practică. Au primit  mai multe însărcinări pentru a găsi soluții în anumite situații, simulând anumite senzații, așa ca atunci când își doreau foarte mult să facă ceva și, dintr-un motiv oarecare,  n-au reușit.

Acest sentiment se numește dezamăgire:

• ” Am fost foarte dezamăgit atunci când împreună cu prietenul meu ne-am făcut planuri să mergem în parc, dar n-am putut ieși, pentru că a început furtuna…” Însă, în loc să ne supărăm  și să fim triști, am găsit altceva de făcut, poate chiar mai amuzant. Tu ce faci cănd ai asemenea situații?”

Alt  caz este atunci când ești încordat  sau stresat.

• „Ai încercat vreodată să întinzi un elastic, dar oricât te-ai strădui, elasticul este atât de încordat, încât nu mai poate fi întins. Uneori, când ești stresat, mușchii îți devin încordați și rigizi. De exemplu, trebuie să mergi la dentist și ești puțin speriat și nervos. Tu ce faci?”

Copiii au învățat mai multe exerciții de relaxare, de profundă respirație, pentru ca mușchii să se relaxeze și să-și poată înfrunta teama care îi cuprinde în anumite situații, fără voia lor.

Senzații de Fericire și Extaz

• „Ai fost vreodată atât de exaltat, încât să ai senzația că explodezi? Participi la un concert, unde s-au adunat sute de persoane, care așteaptă cu nerăbdare să le cânți. Când ai ieșit pe scenă, lumea pare că a înnebunit: te aclamează, te aplaudă, cântă și dansează împreună cu tine. Trebuie să-ți controlezi emoțiile și să și le stăpânești bine pentru a trăi bucuria împreună”

Sunt calmi sau nervoși, voioși sau țâfnoși, mândri sau dezamăgiți, timizi sau îndrăzneți, însă oricum te-ai simți, toate sentimentele și emoțiile îți aparțin și trebuie să te accepți așa cum ești.

Realizat de L. Canțîr

Cele mai frumoase cărți de dragoste de ziua iubirii!

Cine nu-și dorește să aibă în bibliotecă cele mai frumoase cărți de dragoste cu povești fascinante de iubire, pline de senzualitate, acțiune și mister, sau în paginile cărora pot găsi personaje pregătite să îi trădeze pe cei din jur pentru a câștiga afecțiunea acelei persoane speciale din viața lor? Te poți pierde în universul unor astfel de romane pline de pasiune pentru ore întregi sau le poți răsfoi cu câteva ore înainte de culcare, după o zi lungă la birou pentru a evada din cotidian. Pentru că ești pasionată de lectură și îți place genul romance, dar nu ai întotdeauna timp să cauți în librării sau în magazinele online cele mai noi și cele mai frumoase cărți de dragoste, ți-am pregătit o listă cu romane care te vor captiva cu siguranță și pe care nu îți vei mai dori să le lași din mână.

Vă lăsăm să vă delectați cu cărți inedite de Dragobete!

Flaubert, Gustave. Doamna Bovary / Gustave Flaubert. – Iași : Polirom, 2000. – 396 p.

Doamna Bovary – este scrierea ce dă întreaga măsură a talentului literar aparținând unui titan al literaturii mondiale – nu consider că această exprimare este un clișeu – , Gustave Flaubert. Scriitorul care a stârnit admirația lui Mario Vargas Llosa înfățișează în romanul amintit viața tumultoasă a unui personaj multifatetat și complex, ale cărui valuri cad pe parcursul cărții. Geniul lui Flaubert se remarcă prin multiplele tehnici de dezvoltare a personajului. Emma Bovary este, datorită lui, o ființă complexă, a cărei esență nu poate fi cuprinsă și înțeleasă decât prin intermediul întregului roman. Comparațiile sunt strălucite, alternarea planului real cu cel imaginar ne dă o perspectivă poliedrică asupra caracterului, iar împreună cu stilul de a povesti, de a zugrăvi situațiile de viață, toate acestea justifică admirația totală  față de o scriere perfectă.

McGuire, Jaime. Iubirea doare / Jamie McGuire. – București : Editura Trei, 2018. – 164 p.

„Jamie McGuire este Regia Haosului în iubire … Retrage-te câteva ore și bucură-te de această mică bijuterie fermecătoare”. Deși doare uneori, iubirea învinge mereu… Iubirea doare este o carte încântătoare, intensă și emoționantă, o mică nestemată romantică! Cartea are o dulceață aparte, America și Shepley te cuceresc prin felul lor de a fi și te conving pe deplin de intensitatea sentimentelor lor, mai ales cînd destinul îi pun la o grea încercare.

Brown, Sandra. Sub pretextul iubirii / Sandra Brown. – București : Litera, 2014. – 234 p.

Sexy și carismatic, Lucky Tyler e un rebel înnăscut, care atrage necazurile – dar și femeile – ca un magnet. Seara în care sare în ajutorul unei roșcate misterioase într-un bar sordid îi oferă  mai mult decât se aștepta. Tânăra îl înfruntă, îi stârnește pasiunea, apoi dispare fără urmă. Dar când poliția îl consideră principalul suspect în cazul incendiului care a avut loc în aceeași noapte, este singura care îl poate salva, oferindu-i un alibi.

Devon Haines încearcă în zadar să scape de amintirea clipelor fierbinți petrecute alături de necunoscutul care i-a furat inima. Când Lucky îi dă de urmă, ea se trezește pusă în fața unei alegeri dificile. Să-l ajute ar însemna să-și dezvăluie cele mai negre secrete, dar un refuz i-ar pune în primejdie pe el și pe toți ai lui. Oricare i-ar fi decizia, Devon riscă să-l piardă pentru totdeauna.

Sandra Brown este una dintre cele mai cunoscute autoare americane contemporane. Cele peste 70 de cărți scrise de ea au fost publicate în 33 de țări, în peste 80 de milioane de exemplare. În anul 2007 a fost premiată de Romance Writers of America, iar în 2008 a fost numită „maestru al suspansului“ de către International Thriller Writers Association.

Susann, Jacqueline. Valea păpușilor : roman. Vol. 1 / Jacqueline Susann. – București : Litera Internațional, 2012. – 299 p.

Valea păpușilor a cunoscut încă de la apariție un succes incredibil, fiind vândută în peste 30 de milioane de exemplare în întreaga lume. Romanul a fost ecranizat într-o miniserie pentru televiziune și adaptat pentru marele ecran într-un film nominalizat la premiile Globul de Aur și Oscar.

Susann, Jacqueline. Valea păpușilor : roman. Vol. 2 / Jacqueline Susann. – București : Litera Internațional, 2012. – 316 p.

O poveste șocantă și emoționantă, despre prețul ce trebuie plătit pentru a fi invidiat de o lume ăntreagă.  Jacqueline Sussan a fost prima scriitoare care a avut trei romane consecutive ce au ajuns pe locul 1 în topul de bestselleruri din The New York Times.

Trigiani, Adriana. Valentine / Adriana Trigiani. – București : Litera Intrernațional, 2011. – 515 p.

Cartea de dragoste prezintă povestea unei tinere, ucenică a unei maestre artizan de la o firmă de pantofi de lux, aflată la un pas de faliment. Valentine Roncalli își dorește să salveze afacerea, iar viața ei se împarte între dragostea pentru un maestru bucătar, datoria față de propria familie și provocarea de a participa la o competiție organizată de un prestigios magazin din New York. Scrisă cu sensibilitate, dar și cu umor, cartea Adrianei Trigiani este o celebrare a dragostei, o desfătare pentru cititorul pasionat de experiențe de viață împlinite.

Nabokov, Vladimir. Lolita / Vladimir Nabukov. – București : Polirom, 2013. – 324 p.

Din cauza subiectului său extrem de șocant – pasiunea morbidă a unui bărbat matur pentru o fetiță de doispre­zece ani –, romanul Lolita a fost respins de editori, fiind publicat în Statele Unite abia după apariția sa în Franța. Construită pe schema mitologică a povestirilor cu fauni și nimfe, Lolita este însă, înainte de toate, un poem de dragoste închinat limbii engleze și posibilităților sale expresive.

Poveste a iubirii obsesive și blestemate a lui Humbert Humbert pentru nimfeta Dolores Haze, capodopera lui Vladimir Nabokov a fost, pe rînd, carte interzisă, roman scandalos, obiect de cult, pentru a deveni apoi un roman clasic al secolului XX.

 

Cu dragoste, de Dragobete!

Astăzi este zi de soare

Peste inimi iubitoare.

Este zi de Dragobete,

Zi pentru băieți și fete.

Sărbătoare a iubirii

Peste suflete și inimi,

Ziua noastră românească,

Dragostea să o vorbească.

Să o cânte, să o joace,

Să aibă pe vino-încoace,

Să iubească mai cu foc,

Este ziuă cu noroc.

Dragii mei, iubiți cu toții,

Laolaltă cu nepoții,

Dragostea  nu are vârstă,

Niciodată nu e tristă.

Sărbătorim astăzi Dragobetele, cunoscut de mulţi ca „Valentine’s Day” al românilor. În vremurile de demult, în această zi, tinerii, îmbrăcaţi în straie frumoase, obişnuiau să se strângă prin păduri şi să culeagă în buchete cele dintâi flori ale primăverii. În fiecare an pe 24 februarie românii sărbătoresc Dragobetele, la scurt timp de la sărbătoarea împrumutată de la americani, Valentine s Day. De unde vine acest „Dragobete” şi ce este el?

Dragobete este cunoscut în cultura populară a românilor ca fiind fiul Babei Dochia, un zeu al iubirii al tinereţii şi al veseliei, un tânăr extrem de chipeş care cucerea toate femeile ce îi ieşeau în cale.

Obiceiul Dragobetelui se păstrează încă viu în unele sate din nordul şi vestul Olteniei şi, în funcţie de regiune, poate avea şi alte denumiri precum “Cap de primăvară”, “Logodnicul sau Însoţitul Păsărilor”, “Dragostitele”, “Ziua Îndrăgostiţilor”, “Sânt Ion de primăvară” sau “Granguru”. Dragobetele este zeul tinereţii, al veseliei şi al iubirii, provenit din tradiţiile dacice şi sărbătorit în fiecare an pe 24 februarie.

Dragobetele a fost marcat, de-a lungul timpului, de numeroase tradiţii şi superstiţii, de la jurământul fraţilor de sânge, ”zăpada zânelor” strânsă de tinerele necăsătorite pentru proprietăţile ei magice, sărutul obligatoriu în fiecare cuplu care doreşte să îşi menţină iubirea, până la interzicerea plânsului, care ar atrage necazuri în următoarele luni.

În anumite zone ale țării, în această zi, tinerii își unesc destinele prin logodnă, promițandu-și credință și iubire. Dacă vor ca iubirea să rămână vie de-a lungul întregului an, tinerii care formează un cuplu trebuie să se sărute în această zi. Nu ai voie să plângi în ziua de Dragobete. Se spune că lacrimile care curg în această zi sunt aducătoare de necazuri și supărări în lunile care vor urma.

Realizat de Doina Spătaru

Șef -Oficiu

 

 

 

Grigore Vieru – pilonul de rezistență al culturii naționale

“Ștefan cel  Mare și Sfânt

Cînta-voi cu drag mereu

El este și fi-vă oricînd

Icoana neamului meu”.

       Grigore Vieru a fost un poet român, ales membru corespondent al Academiei Române. S-a născut și a activat în Republica Moldova, devenind un simbol al valorilor şi unității românești, fiind strâns legat de ambele maluri ale Prutului. Tematica lui Grigore Vieru este aparent simplă, dar foarte profundă – a scris poezii despre mamă, natură, sat, poezii cu caracter social, abordând de asemenea valorile și tradițiile românești. A ţinut să sensibilizeze caracterul cititorului, încercând să facă omul mai bun și mai spiritual. A adus un aport considerabil la dezvoltarea limbii române şi grafiei latine pe teritoriul de azi al Republicii Moldova, pe vremuri încă inclus în fosta Uniune Sovietică. Vieru face parte din grupul celor care au luptat pentru independența țării. Personalitatea lui va rămâne veșnic în memoria şi sufletul nostru.

              Pe data de 14 februarie , poetul basarabean Grigore Vieru ar fi împlinit 84 de ani. Rămas în amintirea românilor de pe ambelor maluri ale Prutului ca poet iubitor de neam, care a slăvit mama în poezia sa și care l-a avut mereu ca model pe Eminescu, Grigore Vieru a avut o intensă activitatea dedicată copiilor. Un detaliu poate mai puțin cunoscut publicului românesc e că el este autorul versurilor din cântecele care apar în cunoscutul film „Maria Mirabela

            Fiind întotdeauna un copil în adâncul fiinţei sale, Grigore Vieru este, fără îndoială, cel mai mare poet pentru copii din literatura română şi unul dintre cei mai mari din literatura lumii. Mărturii întru susţinerea acestei afirmaţii constituie tirajele de ordinul zecilor de mii ale cărţilor de versuri pentru copii, dintre care Albinuţa – abecedar pentru preşcolari – a ajuns la cifra de o sută de mii de exemplare, dar şi conferirea, în 1988, a celei mai înalte distincţii din domeniul literaturii pentru copii – Premiul Andersen.

         La fel ca şi întreaga creaţie poetică viereană, poezia sa pentru cei mici îşi are ca punct de geneză acea sfâşietoare singurătate pe care a fost nevoit s-o îndure poetul în copilărie. De fapt, deşi se spune că cea mai frumoasă vârstă este copilăria (chiar şi în pofida tuturor intemperiilor care ar putea caracteriza-o), această perioadă din viaţa lui Grigore Vieru, ca şi a milioanelor de semeni de-ai săi, nu a fost una tocmai fericită: a avut imprimată pe ea – ca urma unui fier înroşit pe pielea fragedă a unui copil – foametea şi războiul, fenomene care, vom vedea, ies din timpul real şi-l însoţesc pe cel care le-a gustat amărăciunea întreaga sa viaţă. În acest sens, Grigore Vieru spunea: „Copilăria mea a fost pârjolită, săraca de ea, de focul războiul şi a fost umilită de urmările sale. Jocul meu principal era culesul spicelor pe mirişte în urma recoltării, unde găseam mai mult gloanţe ruginite, pentru că nici şobolanii nu stăteau degeaba. O muncă, în fond, zădarnică şi un joc destul de trist. Mă legănam pe picioare bolnăvicios, topit de slabă nutriţie”. Vieru constituie, pentru multe generaţii, alături de cei şapte ani de-acasă, întâia şi cea mai durabilă şcoală a adevăratelor valori, a omeniei şi a bunului-simţ.

Grigore Vieru a fost poetul care a știut să pătrundă adânc în sufletul neamului românesc, creația lui descătușând gândirea și mintea mai multor generații. Visul marelui poet era de a ne uni pe noi toți prin cuvânt, prin bunătate și iubire de aproape, prin dragostea de mamă, de natură, de tot ce avem mai sfânt pe acest pământ.

 

Realizat de Doina Spătaru

Șef – Oficiu

Istoria cărţii şi evoluţia ei

a început oamenii scriau cu ajutorul semnelor pe pereții peșterilor. Mai târziu scriau prin simboluri, unele mai ciudate decât altele, numite hieroglife. Fenicienii sunt primii care au creat alfabetul.

 Odată apărute literele, oamenii căutau material pentru a scrie. În unele țări se scria pe frunze de palmier cu oase de pește, în Rusia se folosea coaja de mesteacăn, în Egiptul antic se scria pe papirus, care se obținea din tulpini de trestie ce creștea pe malul Nilului. Apoi oamenii au continuat să caute un material mult mai ușor și rezistent. Astfel a apărut pergamentul – piele de vițel prelucrată foarte bine. În secolul al II-lea, chinezii au inventat hârtia. Ea se producea manual din diferite fibre încleiate în formă de coli aproape până în secolul al XVII-lea.

 Cel care a inventat tiparul a fost Johann Gutenberg. Prima lucrare tipărită  în două volume în număr de 1282 de pagini a fost Biblia.

 Cartea a parcurs un drum lung, până a ajunge în fața cititorului sub forma de acum. Există cărți diverse: gigantice, minuscule, iar odată cu apariția calculatoarelor au apărut și cele digitale.

 Această informație despre istoria cărților și parcursul lor, dar și unde locuiesc ele, elevii clasei a IV-a de la Școala-Grădiniță nr. 152 „Pas cu Pas” au aflat-o astăzi, 11 decembrie, în cadrul unei lecții care a avut loc la bibliotecă noastră.

Realizat: L. Canţîr