9 mai – Ziua Europei

Ziua Europei, rămasă în istorie și sub numele de „Ziua Schuman”, este marcată în fiecare an, la data de 9 mai, când sunt sărbătorite și Ziua Independenţei României, dar și Ziua Victoriei aliaţilor în cel de-al Doilea Război Mondial. Anul acesta, din cauza pandemiei de COVID-19, Ziua Europei va fi sărbătorită online.Ziua Consiliului Europei reflectă propria înființare în 1949, în timp ce Uniunea Europeană celebrează data propunerii înființării CECO în 1951. Ziua Europei este unul dintre simbolurile europene menite să promoveze unitatea în rândul europenilor.

Această expoziție virtuală este o încercare de a vă cunoaşte şi familiariza cu documentele deţinute de biblioteca ”Ștefan cel Mare” la acest subiect, pentru a vă lărgi orizontul de cunoaştere, dragi utilizatori.

Rogowski, Ralf. Forma noii Europe / Ralf Rogowski, Charles Turner ; trad. : Dragoş Rusu. – Ch. : Cartier, 2009. – 220 p.

Uniunea Europeană şi identitatea europeană erau până de curând, subiectele diferitelor categorii de burse şi de cercetare. Odată cu intrarea membrilor central ­ şi est-europeni în UE, a devenit clar faptul că viitorul ei este legat de de viitorul identităţii europene. Cartea mai argumentează faptul că viitoarea formă a Europei va rezulta din interacţiunea dintre sferele sociale din cadrul Europei.  

Radu de Hohenzollern-Veringen, principe. Europa din noi : Regalitatea şi democraţia-spectacol / Radu Principe de Hohenzollern-Veringen. – Iaşi : Polirom, 2005. – 237 p.

 

Volumul este o cădere în narcisistul nărav de a publica propriile conferinţe. Aşadar, este o culegere de conferinţe şi articole, care după părerea autorului, sunt suficient de bune pentru a fi cuprinse într-o carte şi care reflectă regalitatea şi democraţia-spectacol. Este o carte care merită citită şi vă îndemn să o faceţi! 

Suvorov, Victor. Spărgătorul de gheaţă : Cine a declanşat al doilea război mondial? [mărturia unui spion condamnat la moarte] / Victor Suvorov ; trad. ; Radu Părpăuţă. -Iaşi : Polirom, 1995. – 295 p. – (Hexagon)

Cartea include informaţii despre nenumăratele documente la care unul dintre agenţii de frunte al GRU (spionajul militar sovietic) a avut acces, mărturiile combatanţilo, analiza minuţioasă a desfăşurării de luptă, a tehnicii militare utilizate şi a pregătirilor din spatele frontului, totul vine să confirme presupunerea lui Victor Suvorov privind adevăratul instigator al celui de al doilea război mondial.

Procesul politic în Uniunea Europeană / resp. de ed. : Helen Wallace, William Wallace ; trad. : Genoveva Bolea. -­ Ed. a IV-a. -­ Ch. : Arc, 2003. ­-660 p.

Uniunea Europeană este cu certitudine cel mai important agent al schimbării în guvernarea şi procesul de elaborare a politicilor din Europa. În cadrul volumului prezent este schiţat cadrul larg al procesului politic al UE şi instituţiile prin intermediul cărora acesta este pus în aplicare, constă dintr-o serie de studii de caz, care acoperă multe din domeniile politice în care dimensiunea UE este semnificativă şi pune la dispoziţie unele concluzii asupra caracterului procesului şi a direcţiilor în care evoluează acestea.

Statele Unite, mare putere europeană / Caterine Durandin. -­ Ch. : Cartier, 2007. – 336 p.

Criza care a afectat relaţiile intra-europene şi dialogul transatlantic şi care persistă în anii prezenţi, ne îndeamnă să ne punem întrebări asupra unui context de actualitate geopolitică şi pe termen mai lung, de solidaritate ideologică sau de îndepărtare şi de ruptură între Europa şi Statele Unite, odată cu sfârşitul războiului rece.Am putea argumenta că aceste dificultăţi reprezintă problema europenilor şi nu ar trebui să intervină în articularea relaţiilor dintre Europa şi Statele Unite, dar în realitate interferenţele se manifestă din plin…. Cu ce, veţi afla citind această carte.

Bărbulescu Gheorghe, Iordan. Noua Europă : Identitate și model european / Gheorghe , Bărbulescu Iordan. – București : Polirom, 2015. – 624 p.

In perioada 2000-2015, Uniunea Europeana a intrat intr-o noua etapa semnificativa a devenirii sale, comparabila cu inceputurile Comunitatilor Europene din anii 1950 si cu trecerea de la comunitati economice la uniune politica din 1992. Iordan Gheorghe Barbulescu arata cum Europa s-a transformat dupa un model social-liberal, centrat pe individ, pace, cooperare, dialog si negociere. Analizind noua identitate europeana, care are la baza, pe de o parte, valorile, democratia si cetatenia UE asociate economiei sociale de piata si, pe de alta parte, federalismul si constitutionalismul, autorul sustine ca aceasta nu va avea ca efect destramarea Uniunii Europene, ci, dimpotriva, consolidarea ei pe plan intern si impunerea ei la nivel international, acestea din urma promovind un model viabil de globalizare regional-continentala. Lucrarea face parte dintr-un ciclu numit Noua Europa, celelalte volume cuprinzind o analiza a constructiei politice europene, a institutiilor si deciziei in UE, a politicilor publice europene si, in fine, un amplu dictionar de concepte europene.

Să înțelegem Uniunea Europeană. – București : Codecs, 2006. – 360 p.

Uniunea Europeană este un actor semnificativ pe scena lumii, schimbând modul de viaţă al europenilor precum şi modul în care restul omenirii percepe Europa. UE este încă puţin înţeleasă, iar mulţi cetăţeni ai săi simt rolul Uniunii în existenţa lor fie confuz, fie ambiguu. Devenită best-seller, cartea lui John McCormick oferă o perspectivă unică şi amplă despre UE, adresându-se tuturor celor care doresc o introducere concisă şi clară asupra Uniunii Europene. Cartea se referă la istoria şi instituţiile UE, la principiile fundamentale ale integrării europene, la impactul UE asupra cetăţeanului şi asupra statelor membre, la evoluţia şi semnificaţiile politicilor europene. „Să înţelegem Uniunea Europeană” este o carte foarte utilă candidaţilor la concursurile organizate de European Personnel Selection Office pentru ocuparea de posturi în instituţiile europene, oferindu-le o viziune coerentă asupra instituţiilor şi politicilor europene, informaţii concrete de interes major, precum şi statistici utile despre UE. John McCormick, cetăţean britanic, este profesor universitar şi coordonatorul Departamentului de Ştiinţe Politice al Universităţii Indiana, Indianapolis, SUA.

Capitalele Europei. De la Amsterdam la Zagreb. – Chișinău : 2015, Litera. – 240 p.

Capitalele Europei au la fel de multe chipuri ca şi continentul însuşi.

Leagănele civilizaţiei noastre s-au aflat cândva la Atena şi la Roma, iar sublimele vestigii ale Antichităţii pot fi încă admirate în capitala Greciei, respectiv a Italiei. Parisul şi Londra impresionează cu gloria şi bogăţia străvechilor regate şi puteri coloniale, dar şi cu viaţa trepidantă de azi.

Ce au în comun nişte oraşe atât de diferite ca Berlin şi Madrid? Ele sunt capitale relativ tinere care atrag vizitatori din toată lumea cu incitanta lor viaţă de noapte. În plus, ca multe alte capitale, ambele se pot lăuda cu muzee şi colecţii de artă de renume internaţional.

Praga, una dintre metropolele cu cea mai mare încărcătură istorică din Europa Centrală, odinioară era numită „Oraşul de Aur“ şi stră- luceşte şi azi graţie marilor sale bogăţii arhitectonice. În Viena şi Budapesta, poți retrăi farmecul maiestuos al fostului Imperiu Austro-Ungar, care stăpânea cândva jumătate din Europa.

Metropola Suediei, Stockholm, se întinde pe mai multe insule din Marea Baltică, în vreme ce capitala Maltei, Valetta, se ridică dintre valurile albastre ale Mediteranei, dincolo de zidurile puternice ale fortificaţiilor din vremea cruciadelor.

Dincolo de ţărmul Adriaticii, în Peninsula Balcanică, oraşe precum Skopje şi Podgorica au ajuns la rang de capitală abia după destrămarea fostei Iugoslavii. Chişinău – capitala Republicii Moldova – sau Tirana – capitala cândva izolatei Albanii – îşi revendică astăzi locul cuvenit între capitalele Europei.

Aceste capitale cu extraordinar de multe faţete reflectă diversitatea culturală şi geografică a Europei, având o istorie care nu a fost scutită de evenimente dramatice.

Creată de : Doina Spătaru

9 mai – semnificația istorică

Europa şi importanţa acesteia pot fi definite doar prin câteva cuvinte, aparţinându-i cunoscutului Charles de Gaulle : “Este Europa, de la Atlantic la Urali, care va decide soarta lumii !“. Ideea europeană cunoaşte, în evoluţia ei, o permanentă metamorfoză. Ea se modifică în funcţie de experienţele şi evenimentele pe care locuitorii continentului le trăiesc.

Întâlnirea cu cei care ameninţau securitatea: cu arabii şi turcii, cu maghiarii şi tătarii sau cu“sălbaticii” din Lumea Nouă şi Africa a fost prilejul de a privi cu atenţie asupra valorilor noastre, aindentităţii noastre. Aşadar, relaţia dintre “noi“ si “ceilalţi”, a fost esenţială în devenirea ideii europene,o aşezare creştină şi un ideal politic.

Încă din antichitate, termenul Europa are origine asiriană şi apare pe ţărmul asiatic al Mediteranei. El se explică în relaţia “răsărit – apus“, “lumină – întuneric“. Pentru asirieni, Asia este “Răsăritul”, iar Europa este “Apusul“, “regiunea întunecată“. De la asirieni, cei doi termeni antinomici au trecut la fenicieni, apoi la greci. În lumea greaca, Europa apare în mitologie, aceasta este fiica unui rege fenician al Tyrului, de care se îndrăgosteşte “părintele zeilor“. Zeus o răpeşte şi o duce cu el în Grecia, care avea să ia numele frumoasei prințese.

 Ca noţiune geografică, Herodot supranumit şi “parintele istorei “ defineşte Europa ca fiind regiunea de la vest de Don, fără a-i preciza limitele vestice . Acesta este înţelesul universal al greco-romanilor din vechime.  Din punct de vedere al creştinătăţii, în primele secole medievale, Europa apare brusc, cu încărcătură identitară. Duce ce Islamul invadează Spania, ei ameninţă şi regatul franc, însă sunt învinşi. În urma acestei experienţe, cărturarii descoperă indentitatea creştinătăţii opusă arabilor şi turcilor. Europa fiind însăsi creştinătatea, “imperium Christianum“. Noţiunea devenind un ideal de civilizaţie şi solidaritate.

Cruciadele fiind o nouă experienţă din înfruntarea cu popoarele islamice. În opoziţie cu aceştia, europenii sunt creştinii. Dar ceva mai mult îi uneşte decât credinţa lor, un ideal de viaţă, o cultură . În schimb, tot cruciadele rup punţile dintre cele două jumătăţi ale creştinătăţii, catolicii sunt “creştinii“, iar ortodocşi devin “schismaticii“, devianţi de la credinţa creştină pură.

 Însă alte evenimente modifică perspectivele europeanului. Mai întâi luptele din interior dintre papi şi împăraţi, apoi invazia tătară şi pericolul comun, însă secolul al XV-lea, cu ofensiva musulmană asupra Europei, aduce o lărgire a noţiunii de creştinătate. În ea intră nu numai catolicii, dar şi cei care asigură securitatea în faţa turcilor, de aceea românii devin si ei “creştini“, iar principatele sunt numite “porţi ale creştinătăţii“ .

 Întâlnirea cu “sălbaticii“ din Lumea Nouă şi Africa a întărit conceptul medieval de creştinătate şi valorile lui. Reforma şi lungile războaie divid Occidentul, iar conflictele confesionale sângeroase din Germania şi Franţa fac zeci de victime si clatină vechile valori. Dar aceste valori comune şi nevoia de pace au învins diferenţele confesionale. Europa devine o comunitate de state, ce cultivă un set de valori comune şi un ideal politic, toate acestea fiind reprezentate prin motto-ul Uniunii Europene : “Unită în diversitate!”, care simbolizează faptul că, prin intermediul Uniunii Europene, populaţia europeană este unită în promovarea păcii şi prosperităţii, şi că diversitatea culturală, de tradiţii şi limbi a Europei constituie un element pozitiv pentru acest continent, idealul european fiind în sine, o realitate în devenire, care va continua să înflorească în ciuda obstacolelor sorţii !

Creat de Doina Spătaru

Oare viața ne spune povești sau noi îi spunem ei?

Lectura are un rol important în dezvoltarea și formarea personalității. Este evident că deprinderea lecturii rămâne o bază solidă pentru toată viața. În lipsa îndrumării părinților, educatorilor, profesorilor, foarte mulți școlari nu simt nevoia de a citi. Numai o lectură îndrumată poate să dezvolte un interes continuu. Prin lectura unei povești copiii află noi scriitori și ascultă povești interesante, frumoase și utile în dezvoltarea imaginației și vocabularului.

Poveștile îi antrenează să urmărească o desfășurare logică în care anumite acțiuni ajung la consecințe așteptate sau surprinzătoare. Poveștile aduc însă copiilor ceva mai mult decât atât. Trezindu-le inteligența și imaginația, ele îi ajută să-și descopere unele capacități și talente de care ei nici nu știau că le posedă.

Poveștile le permit să-și imagineze soluții posibile pentru temerile lor inconștiente și conflictele sale interioare, pentru că personajele trec prin aventuri în care copii se pot recunoaște. Ei se simt dezvinovățiți, pentru că nu sunt singuri în cazul lor, iar lucrul acesta le dau mai multă încredere în ei. În poveștile, în care unele personaje pozitive sunt cu adevărat bune, iar personajele negative cu adevărat rele, copii se regăsesc cu ușurință. Este fericit, pentru că cei buni triumfă : viziunea sa asupra unei lumi drepte se întărește.

Prin povești copiii pășesc în țara basmelor și a viselor. După fiecare poveste citită, sunt fascinați de personaje și nu contenesc să le admire din paginile ilustrate ale cărții. Ei sunt mereu în așteptarea unei noi povești, unor noi personaje sau eroi. După lecturarea unei povești ei pot face asemănări cu alte povești, altfel punându-și creativitatea și ingeniozitatea lor la noi încercări. Poveștile sunt cele mai bune prietene ale copiilor, deoarece le trezesc curiozitatea de a cunoaște și de afla ceva nou. Deoarece conțin aventuri și fiind dat că personajele sunt puse uneori în situații excepționale, ceea ce îi face pe copii să se simtă niște mici luptători ca și eroii din poveștile care le sunt citite.

Deoarece le dezvoltă imaginația deasemenea le dezvoltă și gândirea. Când le citim povești copiilor observăm că ei sunt fericiți atunci când povestea are un final fericit, și se întristează atunci când povestea are un final trist. Poveștile sunt ilustrate pentru a asigura copiilor o înțelegere mai bună a textului.

În urma lecturii unor povești, copii cunosc diferiți scriitori și creația lor, învață să distingă binele de rău, bucuria de tristețe, frumosul de urât, utilul de dăunător, cunoaște interacțiunea dintre om și natură, ia cunoștință cu mediul ambient : păsări, animale, plante, locuri impresionante. Prin povești copiilor li se cultivă valori morale, li se formează deprinderi de comunicare, ei învață să fie azi mai buni decât ieri și mâine mai buni decât azi, într-un cuvânt, li se pune baza concepției despre om și lume.

În concluzie putem afirma că poveștile sunt un proces de socializare, prin care copiii descoperă și cunoaște lumea. Poveștile sunt ca un balsam pentru suflet și un stimul pentru minte în folosul creativității imaginației atât copiilor cât și adulților.

Realizat de : Doina Spătaru

Emil Cioran – artistul seducţiei şi al paradoxului, om de o rarisimă fineţe şi inteligenţă

Motto: “Dragostea creşte în ardorile banalităţii şi se micşorează în trezirile inteligenţei. Dobitocia extatică se repetă cu uşurinţă, căci nicio piedică nu intervine dintr-un creier luciu. „Creşteţi şi vă înmulţiţi” – poruncă într-un univers de slugi, deschise spre patima orizontală şi incapabile de voluptăţi fără tăvăliri.” – Emil Cioran în „Îndreptar pătimaş” – anul 1945

Azi, 8 aprilie, se împlinesc 109 ani de la naşterea marelui filosof român şi scriitor de limbă franceză, Emil Cioran, unul dintre cei mai importanți gânditori lumii din secolului al XX-lea, descris ca aristocrat al dubiului, dandy al metafizicii, sau stilist al disperării şi încadrat în generaţia interbelică a mentorilor, alături de Noica, Eliade şi Ţuţea.

Emil Cioran s-a născut la  8 aprilie 1911, la Rășinari, în comitatul – pe atunci – Sibiu, tatăl său, Emilian Cioran, fiind protopop ortodox, preot în sat și consilier al Mitropoliei din Sibiu – unul dintre cei mai respectaţi oameni din localitate, iar mama sa, Elvira, fiind fiică de nobil transilvănean originară din Veneția de Jos, de lângă Făgăraș,.

Cioran păşeşte în clasa I la şcoala generală din satul natal, aceeaşi unde avea să înveţe şi Octavian Goga, pe parcursul primelor clase dovedindu-se „deplin corespunzător“ la purtare morală şi „distins“ la religie şi morală, citire, scrierea corectă, gramatică, aritmetică-geometrie, fizică-chimie şi celelalte.

Continuă învăţătura la Liceul „Gheorghe Lazăr“ din Sibiu, una dintre şcolile de elită ale oraşului, atunci şi acum.

Pentru a participa la cursuri, Cioran a plecat din Răşinariul natal cu o tristeţe extraordinară, fiind nevoit să locuiască în gazdă, la Sibiu.

În liceu, Cioran se dovedeşte deosebit de silitor, cu calificativele „foarte bine“ la religie, limba română, franceză, istorie, geografie, ştiinţe naturale şi desen şi „bine“ la germană, matematică, muzică şi restul.

La vârsta de 17 ani devine student al Facultăţii de Litere şi Filosofie din cadrul Universităţii Bucureşti, unde a fost coleg cu Constantin Noica şi i-a avut profesori pe Tudor Vianu şi pe Nae Ionescu.

În această perioadă, Cioran, bun cunoscător al limbii germane, i-a studiat în limba lor maternă pe Immanuel Kant, Arthur Schopenhauer, și mai ales pe Friedrich Nietzsche, manifestând o înclinație spre agnosticism, sau cum spunea el ulterior spre „incoveniența existenței”. Începe să fie influenţat de operele lui Georg Simmel, Ludwig Klages și Martin Heidegger, precum și de filozoful rus Lev Șestov, care situase întâmplarea în centrul sistemului său de gândire.

În ultimul an al facultăţii publică articole în periodicele „Calendarul“, „Floarea de foc“, „Gândirea“, „Vremea“ şi „Azi“, iar după absolvire, în anul 1932, se înscrie la doctorat, în speranţa obţinerii unei burse în Franţa sau în Germania.

Un an mai târziu obține o bursă a Fundaţiei Humboldt, care îi permite să continue studiile de filosofie la Berlin, până în 1935, unde intră în contact cu gândirea lui Nicolai Hartmann și a lui Ludwig Klages.

În anul 1934, i se publică în România primul volum, „Pe culmile disperării“, pentru care primeşte Premiul Comisiei pentru scriitorii tineri needitaţi şi Premiul Tinerilor Scriitori Români.

Un an mai târziu îi este publicată „Cartea amăgirilor“, urmată de „Schimbarea la faţă a României“ – în 1936 şi „Lacrimi şi sfinţi“ – în anul 1937.

Revenit în ţară în 1936, devine timp de un an profesor de filosofie la Liceul „Andrei Şaguna“ din Braşov, fără însă să fie atras de această latură pedagogică. Dealtfel Cioran le spunea studenţilor să nu înveţe, fiindcă filosofia nu trebuie învăţată, ci trebuie judecată.

În anul 1937, obţine o bursă a Institutului Francez din București şi pleacă la Paris, şederea sa aici prelungindu-se până în 1944.

În această perioadă începe să scrie „Îndreptar pătimaș”, ultima sa carte în limba română, încheiată în 1945, în acelaşi an Cioran stabilindu-se definitiv în Franța, în Cartierul Latin din Paris, unde a trăit ca apatrid după retragerea cetățeniei române de către autoritățile comuniste.În 1942 o cunoaşte chiar la cantina studenţească, când lua masa, pe Simone Boué, cea care, fără a-i fi fost soţie în acte, i-a stat alături până la plecarea în eternitate a filosofului. Se spune că Simone Boué este cea care, de fapt, a adus un real echilibru în viaţa lui Emil Cioran.

În anul 1949, îi apare „Précis de décomposition“ („Tratat de descompunere“), prima sa carte în limba franceză, la Editura Gallimard, care va publica apoi majoritatea cărţilor sale. Volumul îi aduce în anul 1950 Premiul Rivarol, singurul pe care îl va mai primi, refuzând ulterior toate distincţiile şi premiile care aveau să îi fie acordate (între care Sainte-Beuve, Combat şi Nimier), dar şi remuneraţii de mii de franci.

Ulterior a trăit mult timp retras, nefiind atras de publicitate.

A urmat publicarea volumelor Syllogismes de l’amertume (Silogismele amărăciunii) –în 1952, La tentation d’exister (Ispita de a exista) – în 1956, Histoire et utopie (Istorie şi utopie) – în 1960, La Chute dans le temps (Căderea în timp) – în 1964, Le Mauvais démiurge (Demiurgul cel rău) – în 1969, De l’inconvénient d’être né (Despre neajunsul de a te fi născut) – în 1973, Écartèlement (Sfârtecare) – în 1979, Exercises d’admiration (Exerciţii de admiraţie) – în 1986 şi Aveux et anathèmes (Mărturisiri şi anateme) – în 1987.

A pornit prin a fi un gânditor torturat de sentimente și senzații violente, mereu preocupat de problematica morții și a suferinței, fiind atras de ideea sinuciderii ca idee de sprijin a supraviețuirii şi de tema alienării omului, prezentă la Sartre sau Camus, dar formulată de Cioran astfel: „Să fie oare pentru noi existența un exil și neantul o patrie?”.

La mijlocul vieţii a părăsit gândirea sistematică și speculațiile abstracte, pentru a se consacra unor cugetări profund personale, manifestate şi în perioada sa epistolară, în care a cultivat darul conversației cu numeroșii săi prieteni – Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Paul Celan, Samuel Beckett, dovedindu-se un excepţional autor al genului.

Însă în anul 1981, venit pentru un colocviu la Răşinari, Cioran avea să o cunoască şi să se îndrăgostească de Friedgard Thoma, tânără cu calităţi extraordinare, inteligentă, cultă, care preda filosofia la o facultate din Germania şi cu care ulterior a întreţinut o corespondenţă intensă bazată pe o admiraţie intelectuală – şi nu numai –  profundă şi reciprocă, numită ulterior de Cioran „blestemul său indispensabil”.

În 1990, la 79 de ani, Emil Cioran era considerat cel mai important stilist francez al secolului.

În ultimii ani ai vieţii este chinuit de Boala Alzheimer şi este internat la Spitalul Broca, un centru renumit din Paris, unde Simone Boué, partenera sa de viaţă, îl vizitează zilnic, îl îngrijeşte şi îi este alături până în ultima clipă.

Emil Cioran a trecut la cele veşnice la 20 iunie 1995, la vârsta de 84 de ani, şi este înmormântat în cimitirul Montparnasse din Paris.

Casa filosofului din comuna natală este acum proprietate privată, pe care se află un bust al filosofului. Anual aici au loc colocviile „Emil Cioran“, iar oamenii din sat încă îi ştiu bine viaţa şi păstrează despre el cele mai frumoase legende.

Lada cu manuscrise şi documente lăsate de Emil Cioran în grija părinţilor la plecarea la Paris în 1937, a ajuns peste ani în strada Dealului din Sibiu, pentru ca mai apoi să fie adjudecată, pentru 36.000 de euro, de Laurence Tacou, directoarea Editurii L’ Herne, şi fiica lui Constantin Tacou, unul dintre bunii prieteni ai lui Cioran. Ulterior colecţia a fost cumpărată, cu 507.500 de euro cu tot cu taxe, la licitaţie, de omul de afaceri de origine română, George Brăiloiu, care a donat-o Academiei Române.

Mai mult, mai există 37 de manuscrise semnate de Emil Cioran, evaluate la peste un milion de euro, care au fost în dispută în justiţie între Universitatea din Paris şi o firmă  de curăţenie care le-a descoperit în urmă cu câţiva ani în pivniţa apartamentului lui Simone Boue, după decesul acesteia.

Cioran a fost şi un om al contrastelor. Filosoful a scris cuvinte înfiorătoare despre români şi istoria lor, însă în anul 1989, după prăbuşirea dictaturii, ţopăia realmente pe stradă de bucurie şi striga că „ţara lui şi-a recăpătat libertatea”, în contextul în care el nu a cerut niciodată cetăţenia franceză. A abandonat limba română motivând că nu dorea să scrie într-o limbă „pe care n-o înţelege nimeni”, dar a rămas până la sfârşitul vieţii cu sentimentul că, atunci când vorbeşte franceza, o „maltratează”.În februarie 1995, Simone Boue scria Cancelariei Universităţilor din Paris că vrea să doneze bibliotecii instituţiei mai multe manuscrise ale lui Emil Cioran, însă ea a decedat după doi ani, iar donaţia nu s-a mai realizat. În cele din urmă justiţia franceză a decis că firma de curăţenie va putea dispune în mod liber de aceste manuscrise.

În tinereţe se declara, într-un articol, admirator al lui Hitler și justifica provocator „Noaptea cuțitelor lungi”, manifesta vădite afinităţi legionare – ca şi prietenii săi Ţuţea şi Eliade -, dar şi clare idei antisemite, viziuni repudiate peste ani, cu furie și rușine, motivându-le ca fiind „inadmisibile rătăciri ale tinereții”.

Emil Cioran, om de o rarisimă inteligenţă şi fineţe, ne-a oferit însă lecţia unei existenţe în care a luptat neîncetat să arate că noi oamenii suntem prost alcătuiţi, o aglomerare de fragmente, în care se întâlnesc urâtul şi divinul, în schimb a indicat ca sublime muzica şi poezia – ca fiind singurele care ne pot duce în rai. Desigur că sensurile cele mai ascunse ale gândirii şi creaţiei sale, ni se vor arăta celor care vom avea „cutezanţa” să îi studiem impresionanta sa operă.

Însă cel mai bine tot Cioran îşi sintetizează propria viaţă şi operă: „Am avut, mai mult ca oricine altcineva, exact viaţa pe care am vrut-o: liberă, fără constrângerile unei profesii, fără umilinţe usturătoare şi griji meschine. O viaţă de vis, aproape, o viaţă de leneş, cum nu sunt multe în acest veac. Am citit mult, însă numai ce mi-a plăcut, şi dacă m-am străduit să scriu şi eu cărţi, efortul mi-a fost răsplătit de satisfacţia că nu m-am abătut, în ele, nicio clipă de la ideile şi gusturile proprii. Dacă sunt nemulţumit de ce am făcut, genul de viaţă pe care am dus-o, în schimb, nu mă nemulţumeşte. Şi asta înseamnă enorm […] Marele succes al vieţii mele e că am reuşit să trăiesc fără o meserie. În fond, mi-am trăit viaţa destul de bine. M-am prefăcut că a fost un eşec. Însă n-a fost.”

Realizat de Doina Spătaru, șef -sector

10 lucruri esenţiale pentru sănătate

O viaţă  mai sănătoasă se numără cu siguranţă printre preocupările noastre principale. Să ai grijă de corpul tău se poate reduce la câteva alegeri de zi cu zi care pe termen lung îţi vor aduce o mulţime de beneficii. Nu trebuie să ţii o dietă strictă, să iei un pumn de pastile zilnic sau să petreci ore lungi la sală pentru a fi mai sănătoasă, a ajunge la greutatea dorită sau pentru a trăi o viaţă mai lungă. 

Ştii ce ai putea să faci în schimb? Decizii atente în fiecare zi care în legătură cu întreg stilul tău de viaţă! Alegerile de zi cu zi îţi vor beneficii importante pentru inimă, creier, digestie şi o stare de spirit mai bună.

Iată 10 lucruri esenţiale pentru sănătatea ta!

1. Consumă legume cu frunze verzi în fiecare zi

Dacă există un singur aliment care îţi poate schimba semnificativ starea de sănătatea, majoritatea studiilor indică legumele cu frunze verzi. Spanac, kale, salata verde, năsturelul, andivele sau pătrunjelul conţin clorofilă care poate reduce inflamaţiile din organism, îmbunătăţeşte sănătatea ficatului, au multă vitamina A (betacaroten) care întăreşte sistemul imunitar, sunt bogate în vitamina C şi fibre.

În plus, au foarte puţine calorii şi îţi dau o senzaţie de saţietate. Un alt beneficiu al legumelor cu frunze verzi se referă la cantitatea marea de magneziu, care reduce glicemia, conferă energie, reduce stresul şi te ajută să dormi mai bine. Crude sau gătite la aburi, legumele cu frunze verzi nu trebuie să lipsească din dieta ta zilnică!

2. Hidratează-te corespunzător

Te chinui să bei cei doi litri de apă pe zi sau, şi mai rău nici măcar nu încerci? Este important să ştii că o bună hidratare este esenţială pentru sănătate deoarece fiecare celulă din corp are nevoie de apă. Hidratarea este vitală pentru funcţiile de bază ale organismului precum reglarea temperaturii corpului, tensiunii arteriale, buna funcţionare a celulelor nervoase sau realizării digestiei.

3. Încearcă să te culci mai devreme

În afară de atenţia pe care o oferi alimentaţiei şi hidratării, fă tot posibilul să te culci mai devreme. Sunt convinsă că ai mai auzit asta de multe ori, dar este unul dintre cele mai importante lucruri pe care le poţi face pentru sănătatea ta. Un somn de minim şapte ore, de preferat 8, îţi vor garanta hormoni sănătoşi, care la rândul lor înseamnă mai puţin stres şi o greutate normală (ambele elemente esenţiale ale unui organism sănătos!).

4. Consumă grăsimi sănătoase

Acizii graşi esenţiale omega 3 şi 6 sunt esenţiali pentru reducerea riscului de boli cardiovasculare, buna funcţionare a sistemului nervos, sau reducerea riscului de obezitate. Mai mult, aceştia au propietăţi anti-inflamatorii. Cele mai bogate alimente în acizi Omega 3 sunt: uleiul de nuci, macrou, sardine, hering, somon, ton şi alge marine. Alte surse de grăsimi sănătoase: nucile, seminţele de chia, seminţele de in, caju, migdale, avocado şi fructele acai. 

5. Mişcarea este esenţială

Chiar dacă nu ai timp să mergi la sală sau să urmezi un program de exerciţii, o plimbare alertă de jumătate de oră de trei ori pe săptămână poate să își întenirească creierul cu 10 ani! Poţi încerca să faci exerciţii uşoare când te uiţi la serialul tău preferat. Activitatea fizică este necesară nu numai pentru menţinerea muşchilor şi a oaselor, dar şi pentru o bună funcţionare a inimii, a creierului, a vaselor de sânge, a articulaţiilor şi nu în ultimul rând, al sistemului imunitar.

6. Provoacă-ţi gândirea

Activităţile mentale care te stimulează, precum învăţarea unei limbi străine, lectura unui roman psihologic te ajută să îţi menţii mintea alertă. Nenumărate studii arată că dacă petreci mai mult timp învăţând ai şanse mai mici de a fi afectată de boli precum demenţa. În cele din urmă, studiul este un antrenament fundamental pentru creier – cu cât înveţi mai mult, cu atât vei avea mai multe avantaje. Fie că rezolvi un puzzle, un rebus sau un joc de Sudoku, astfel de activităţi sunt un mod simplu de a-ţi activa creierul şi de a-ţi ţine mintea trează.

7. Gândeşte optimist

Una dintre calităţile pe care au în comun cei mai mulţi centenari este abilitatea de a accepta dificultăţile vieţii şi de a trece mai uşor peste obstacole şi încercări. Stresul provoacă un răspuns psihologic dăunător organsimului. Cortizolul şi andrenalina,  care te ajută să faci faţă pericolului pe termen scurt îţi pot slăbi sistemul imunitar, inima şi creierul atunci când sunt activate constant. Doctorul Becca Levy de la Universitatea Yale a arătat că o gândire optimistă are beneficii extraordinare asupra sănătății. Subiecţii care reuşeau să privească pozitiv ideea de înaintare în vârstă şi-au mărit speranţa de viaţă cu şapte ani jumătate faţă de cei care aveau gânduri negative despre bătrâneţe.

8. Mintea şi corpul tău au nevoie de un moment de pauză

Rezervă-ţi câteva minute în fiecare zi numai pentru tine. Uită de stresul zilnic şi concentrează-te pe lucrurile care te fac să te simţi bine sau care te relaxează. O sesiune scurtă de meditaţie, scrie într-un jurnal sau citeşte câteva pagini care te inspiră. Astfel de momente de pauză reduc stresul, care te face mai vulnerabilă la boală. Exerciţiile de respiraţie sunt un alt mod simplu prin care poţi să-i dai creierului tău un time out.

9. Mergi la un control medical periodic

Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le poţi face pentru sănătatea ta este să mergi la un control medical periodic. Este bine să mergi măcar o dată pe an la medic pentru o evaluare completă care să cuprindă şi analizele uzuale.Iată o listă cu analizele care nu trebuie să lipsească din controlul medical periodic:

• analize de sânge care să cuprindă: hemoleucograma, uree şi creatinina (pentru monitorizarea funcţiei renale), transaminaze (monitorizarea funcţiei hepatice), profil lipidic (colesterol, trigliceride), glicemie.
• sumar de urină
• electrocardiograma
• radiografie pulmonară (în cazul celor care fumează)
• măsurarea tensiunii arteriale
• Testul Babeş – Papanicola
• Mamografie

10. Un stil de viaţă sănătos. Fii moderată

Încearcă să te concentrezi pe acumularea de experienţe plăcute şi pe crearea unui stil de viaţă sănătos. Găseşte un echilibru în viaţa ta. Poţi să faci aproape orice, atâta timp cât eşti ghidată de moderaţie. Un pahar de vin, o prăjitură, cartofi prăjiţi, o noapte pierdută la dans, prea multe ore la birou –  totul este permis dacă faci aceste alegeri ghidată de moderaţie. Este în regulă să mai treci din când în când prin astfel de momente. Ţine minte: Totul cu moderaţie, inclusiv moderaţia în sine.

Realizat de Doina Spătaru : șef-sector

Adoptă un animal abandonat

Cel mai rațional lucru pe care puteţi să îl faceţi pentru un animal abandonat pe stradă este să îl adoptaţi. În cazul în care nu aveţi această posibilitate, puteţi să îi căutaţi un stăpân printre prietenii voștri sau  să le oferiţi hrana, care îl poate salva de la foame, măcar și pentru o zi. Puteţi să faceţi donaţii  pentru adăposturi și să faceți voluntariat acolo. Iar dacă doriţi să nu mai apară animale pe stradă, hai să le oferim această posibilitate de a avea stăpân ÎMPREUNĂ!

4 aprilie este Ziua Internaţională a Animalelor fără Stăpân. Ea a fost declarată ca un semnal de alarmă și un apel la compasiune, lansat la nivel mondial, față de situația în care se află sute de milioane de animale fără stăpân din întreaga lume.

 Olanda este țara în cadrul căreia a fost inițiată pentru prima data o zi specială dedicată acestor ființe neajutorate. Acum, acest eveniment se desfășoară în mai mult de 15 țări cu scopul de a sensibiliza oamenii și de a manifesta milă față de suferințele animalelor fără adăpost.

Aceste suflete neajutorate nu au ales această situație. Motivele sunt diverse. Ele ba au fost aruncate fără milă în stradă, ba pierdute, dar au avut și nenorocul de a se naște acolo. Așa au devenit nedorite înfruntând realitatea crudă de pe străzi zi de zi. Uneori erau moarte de foame și bolnave, alteori călcate de mașini. Cred că mulţi privesc un animal fără stăpân ca pe o mare bătaie de cap. Dar situațiile în care s-au pomenit aceste animale ale nimănui li se întâmplă tot din cauza lucrurilor pe care noi, oamenii, le-am făcut. Deci, tot noi, oamenii suntem în măsură să redresăm situația. Ajutorul poate fi oferit de fiecare dintre noi, găsind soluții întru salvarea acestor ființe neajutorate.

Instituirea acestei zile este întru a încuraja adopția și de a găsi soluții pentru a salva cât mai multe animale ale străzii, pentru că ele fac parte din viață noastră și e nevoie să ne asumăm conviețuirea alături de ele. Bunăvoința de care vom da dovadă întotdeauna va fi răsplătită cu mărinimie de aceste creaturi înzestrate cu dragoste, sensibilitate, așa cum numai un animăluț îl poate face.

„Fii om cu animalele” , fii alături de cei care sunt în suferință, implică-te în viața lor pe cât îți permit posibilitățile și treci la acțiune pentru a face viața lor mai bună! Situația dificilă a animalelor fără stăpân va fi rezolvată numai prin implicarea fiecăruia dintre noi, dar și a întregii comunități.
           

            Realizat: Lilia Canțîr

1 aprilie : ” Ziua Internațională a păsărilor”

Cu zborul, cântecul şi frumuseţea lor ne încântă şi inspiră. Sunt sanitari ai pădurilor, împrăştie seminţe, fertilizează solul, oxigenează aerul şi contribuie la stabilizarea climei, iar ca atracţii turistice sprijină economia. În plus, ne dau şi nenumărate lecţii de viaţă. Cea mai veche sărbătoare din calendarul mediului este Ziua Internaţională a Păsărilor, sărbătorită în 1 aprile încă din anul 1906, şi are la baza Convenţia pentru apărarea păsărilor care promoveză principii legate de importanţa lor în ecosistemul planetei.

Vă oferim și o mică listă de cărți despre și pentru păsări, fie exotice, domestice sau pentru apartament.

Păsări exotice : Totul despre creșterea și îngrijirea păsărilor de apartament. – București : Lucman, 2005. – 384 p.

Cu ajutorul acestei cărţi, copiii vor descoperi diversitatea şi frumuseţea lumii înconjurătoare, îmbogăţindu-şi imaginaţia şi limbajul, dezvoltându-şi atenţia şi flexibilitatea gândirii. Care este cea mai mică pasăre, cine este cel mai puternic, cine cântă cel mai frumos? Citind această carte cei mici vor afla multe lucruri interesante despre felul în care arată şi se comportă păsările de pe diferite continente. Din cuprins: Ciocârlia. Mierla, Vulturul, Papagalul etc.

Cartea cu păsări. – Chișinău : Prut Internațional, 2006. – 10 p.

Andreescu, Ileana. Păsări de apartament / Ileana Andreescu. – S.l : Venus, 1996. – 192 p.

Enciclopedia descrie succint păsările reprezentative pentru regiunile zoogeografice ale globului. Volumul oferă micului cititor informaţii despre structura păsării, despre modul de viaţă al prietenilor noştri înaripaţi, despre mediul în care vieţuiesc, îşi dobîndesc hrana şi se reproduc, de­­spre migraţiile pe care le săvîrşesc anual. Textul e scris pe înţelesul copiilor, oferind şi un şir de detalii surprinzătoare despre viaţa păsărilor, ceea ce face lectura deosebit de captivantă.

Păsările lumii : enciclopedie pentru copii. – Chișinău : Arc, 2001. – 48 p.

Ursache, Silvia. Păsările de la Zoo / Silvia Ursache. – Chișinău : Silvius Libris, s.a. – 11 p.

Simion Florea Marian. Legende despre păsări / Florea Marian Simion. – Chișinău : Prut Internațional, 2007. – 150 p.

Realizat de Doina Spătaru, șef – sector