În luna iulie s-au născut mai mulți scriitori, printre care: Marcel Proust, Octavian Paler, Franz Kafka, Marcel Proust, Vasile Alecsandri. Vă invităm să îi cunoașteți și să le citiți opera!

Geroge Sand a fost numele de plume (pseudonimul ei literar) al Amantinei Lucile Aurore Dupin , o scriitoare și memorialistică franceză. Ea a fost una dintre cele mai populare scriitoare ale timpului ei, chiar mai populară decât Victor Hugo și Honoré de Balzac în Anglia în anii 1830 și 1840, fiind până astăzi recunoscută drept unul dintre cei mai notabili scriitori ai literaturii romantice din Europa.
George Sand a găsit inspirație în unele dintre experiențele sale din copilărie pentru a scrie La Mare au Diable (1846), La Petite Fadette (1849) sau Les Beaux Messieurs de Bois-Doré (1857). Și în cartea Un hiver à Majorque , publicată pentru prima dată în 1841, ea a descris perioada petrecută cu Frédéric Chopin pe insulă.
În cărțile sale, ea și-a exprimat preocuparea pentru problemele sociale ale timpului ei, așa cum putem vedea în Consuelo (1842-43) și în Le Compagnon du Tour de France (1840). Ea visa la o lume în care iubirea frăţească să poată uni diferitele clase sociale. A scris peste 70 de titluri (inclusiv romane, nuvele, piese de teatru și alte texte) cu caracter politic. Sand a avut o participare activă la revoluția din 1848.
În ultimii ei ani a scris povești simple, în maniera poveștilor ca Contes d’une Grand-Mère (1873) cu povești pe care le-a scris nepoților săi. Cu toate acestea, memoriile ei sunt lucrările care trezesc cel mai mult interes, în special Histoire de ma vie (1854-55) și Elle et Lui (1859), ultima referitoare la legătura ei cu Alfred de Musset.
”Viața seamănă cu un roman mai des decât seamănă romanele cu viața.” – George Sand.

Octavian Paler (2 iulie 1925 Lisa, județul Făgăraș). A fost un scriitor, jurnalist, editorialist și om politic român. După evenimentele din decembrie ’89, fondează împreună cu Ana Blandiana, Gabriel Liiceanu ș.a. Grupul de Dialog Social, care se evidențiază prin pozițiile sale anti-comuniste. Devine, pe rând, director onorific și editorialist al ziarului România liberă, apoi editorialist la Cotidianul și Ziua. Rămâne un jurnalist și comentator apreciat. Participă la talk-show-ri, pe teme de politică, de moralitate etc, la diferite posturi de televiziune. În ultimii ani de viață, devine un critic acerb al clasei politice românești. S-a stin din viață în 2007.
Hermann Karl Hesse, pseudonim: Emil Sinclair (n. 2 iulie 1877), Calw, Baden-Württemberg, Germania – d. 9 august 1962, Montagnola(d), Cantonul Ticino, Elveția scriitor german, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1946. Este faimos pentru romanele sale Lupul stepelor (Der Steppenwolf, 1927), Jocul perlelor de sticlă (Das Glasperlenspiel, 1943), Narziss și Goldmund (Narcis und Goldmund, 1930) și Siddhartha.

Romanele sale, majoritatea psihoanalitice și simbolice, includ Peter Camenzind (1904), Unterm Rad (Sub roată) (1906), Rosshalde (1914) și Demian (1919). Lupul de stepă (1927), unul dintre cele mai cunoscute și mai complexe romane ale sale, descrie natura duală a umanității. Aceeași temă se regăsește și în Narziss und Goldmund (Narcis și Gură de aur) (1930).
Între scrierile sale se regăsesc Jocul perlelor de sticlă (1943) și Siddhartha, povestea unui tânar indian, fiu de brahman, plasată in timpul vietii lui Gautama Buddha, în timp ce acesta își propovăduia învățăturile. Cartea a fost publicată în 1922 și a constituit un roman ilustrativ pentru interesul lui Hesse în studierea budismului.
Finețea și calitatea lirică a prozei lui se regăsesc și în versurile pline de melancolie din Gedichte (Poeme) (1922) și Trost der Nacht (1929). Eseurile sale sunt adunate în Betrachtungen (1928) și Krieg und Frieden (Dacă războiul va continua) (1946). În 1946 îi este decernat Premiul Nobel pentru Literatură.
Hesse a editat publicațiile März (1907-1912) și Vivos voco (1919-1923).
Citat: Unii dintre noi cred că să te ții de ceva înseamnă să fii puternic. Alții știu că să fii puternic înseamnă să dai drumul acelui lucru.

Franz Kafka s-a născut la 3 iulie 1883, Praga. Kafka a fost un scriitor evreu de limbă germană, originar din Praga. Reprezentant remarcabil al prozei moderne, a exercitat o influență covârșitoare asupra literaturii postbelice. Cu mesaje adesea codificate în parabole ce pot genera multiple interpretări, operele sale se caracterizează printr-o viziune halucinantă, grotescă, tragicomică asupra realității, caracteristică expresionismului și suprarealismului. Franz Kafka a influențat scriitori precum Jorge Luis Borges, Albert Camus, Jean-Paul Sartre sau Gabriel García Márquez. Publicul german l-a descoperit abia după episodul nazist, iar Cehia după relaxarea cenzurii comuniste din anii 60. În multe limbi, cuvântul „kafkian” a ajuns să descrie o situație absurdă, coșmărească și suprarealistă. A decedat pe 3 iunie 1924 la Viena.
Citat: Sunt o colivie în căutarea unei păsări.
Marcel Proust s-a născut la 10 iulie 1871. Romancier, eseist și critic francez, cunoscut mai ales datorită romanului În căutarea timpului pierdut. Opera lui Proust a fost influențată masiv de romanele lui Lev Tolstoi, în special de Anna Karenina, de stilul alb al romanelor lui Gustave Flaubert și de teoria despre artă a lui John Ruskin. Proust și-a petrecut ultimii trei ani de viață închis în celebra sa cameră cu pereții din dopuri de plută, și a lucrat zi și noapte la încheierea romanului său, rămas în ciuda tuturor acestor eforturi, neterminat. A murit în 1922 din cauza unei bronșite căpătate în timp ce vizita expoziția pictorului său olandez preferat, Vermeer și este înmormântat în cimitirul Père-Lachaise din Paris.
Citat: Nu primim înțelepciune. Trebuie să o descoperim și să o cultivăm singuri.
Francesco Petrarca s-a născut la 20 iulie 1304, Incisa/ Arezzo. A fost un prozator, poet și umanist italian din secolul al XIV-lea, unul din cei mai importanți poeți lirici ai literaturii italiene. În special forma perfectă a sonetelor sale s-a impus și în afara spațiului de limbă italiană, influențând lirica europeană. Prin convingerea sa asupra strânsei legături între cultura clasică și învățătura creștină, Petrarca a contribuit la dezvoltarea umanismului european, care reunește aceste două ideale. Alături de Dante Alighieri, Petrarca este unul din principalii precursori ai Renașterii. A trecut în neființă la 19 iulie 1374. Mintea interesantă a lui Petrarca și dragostea pentru autorii clasici l-au determinat să călătorească, vizitând oameni de învățătură și căutând în bibliotecile monahale manuscrise clasice. A fost considerat cel mai mare savant al epocii sale.
Citat : ”Cărţile ne delectează până la măduva oaselor, ne grăiesc, ne dau sfaturi şi sunt unite cu noi printr-o familiaritate vie şi armonioasă”.
Adrian Păunescu s-a născut la 20 iulie 1943 la Copăceni, Bălți. A fost un autor, critic literar, eseist, director de reviste, poet, publicist, textier, scriitor, traducător și om politic român. Adrian Păunescu este cunoscut mai ales ca poet – debutând în 1960 și fiind unul dintre cei mai prolifici autori români contemporani – și ca organizator al Cenaclului Flacăra, întrunire muzical-culturală desfășurată periodic în anii 1973–1985, de regulă în orașele mari ale României, unde artiștii promovați de poet prezentau lucrări muzicale și literare în fața unui public numeros. S-a stins din viață la 5 noiembrie 2010.
A debutat ca autor literar în anul 1960. Autorul a peste cincizeci de cărți, în majoritate volume de versuri, Păunescu a fost unul dintre cei mai prolifici poeți români contemporani. Cărțile sale au fost editate într-un tiraj record de peste un milion de exemplare.[necesită citare] Un număr apreciabil de poezii ale sale au fost făcute cunoscute prin punerea lor pe muzică de către compozitori din genurile folk și rock; există și situații în care Păunescu a colaborat direct cu muzicienii, îndeosebi în cadrul Cenaclului Flacăra.
Talentul său poetic a fost apreciat de mulți critici literari importanți. Astfel, Șerban Cioculescu a spus că Adrian Păunescu că este cel mai mare poet social de după Tudor Arghezi, iar Eugen Simion îl consideră „ultimul mare poet social român”.
Citat : ”Două lucruri sunt imposibile în viață: a vedea cu ochii pe Dumnezeu și a povesti dragostea„
Vasile Alecsandri – 21 iulie 1821, în ținutul Bacăului, Moldova. A fost un poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, membru fondator al Academiei Române, creator al teatrului românesc și al literaturii dramatice în România, personalitate marcantă a Moldovei și apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea. A fost unul dintre fruntașii mișcării revoluționare din Moldova, redactând împreună cu Kogălniceanu și C. Negri Dorințele partidei naționale din Moldova, principalul manifest al revoluționarilor moldoveni. În 1854 – Apare sub conducerea sa România literară, revistă la care au colaborat moldovenii C. Negruzzi, M. Kogălniceanu, Al. Russo, dar și muntenii Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu, Al. Odobescu. În 1859 – Este numit de domnitorul Al. I. Cuza ministru al afacerilor externe; va fi trimis în Franța, Anglia și Piemont pentru a pleda în scopul recunoașterii Unirii. Primește Premiul Academiei pentru Literatură în 1881. A murit la 22 august 1890, Mircești, județul Roman, România).
Citat : ”Limba este cartea de noblețe a unui neam„
Alexandre Dumas s-a născut la 24 iulie 1802, Villers-Cotterêts, Aisne, fiind un autor de romane istorice de aventuri, prin care a devenit cel mai popular scriitor francez din lume. După studii neglijate, a lucrat ca funcționar în biroul unui notar și a debutat redactând piese de teatru împreună cu prietenul său, vicontele Adolphe Ribbing de Leuven. Continuă să scrie teatru și cunoaște, în fine, succesul în 1829, grație reprezentației cu Henric al III-lea și curtea sa, la Comedia Franceză. Succesul continuă pe toată durata carierei sale literare, în genurile sale predilecte: dramatic și romanul istoric. A fost un autor prolific (cu ajutorul cunoscut al unor „negri”, mai ales Auguste Maquet care a participat la cele mai multe opere ale lui Dumas), semnând mari opere, cum ar fi Cei trei mușchetari sau Contele de Monte-Cristo în 1844. A decedat la 5 decembrie 1870.
Citat : ”Pentru orice rău există două leacuri: timpul și tăcerea„
Realizat de Doina Spătaru
Șef-sector