Arhive

Pe urmele Marelui Domnitor – patrimoniu cultural moștenit

Comunicare din cadrul Conferinței Științifice Internaționale, ediția a I-a cu genericul „ȘTEFAN CEL MARE ÎN MEMORIA POSTERITĂȚII”, organizată la biblioteca „Ștefan cel Mare și Sfânt”.

Realitatea istorică a personalității lui Ștefan cel Mare, figură aureolată de legende, descinde atât din documente, hrisoave, cronici și cântece populare, cât și din amintirea vie a contemporanilor lui Ștefan cel Mare și Sfânt, gloriosul domn și stăpân al Moldovei, prin vitejia și înțelepciunea sa, prin măiestria militară și marea-i dragoste pentru poporul său, a ajuns să fie admirat încă din viață. Admirat de prieteni și respectat de dușmani.

Situația Moldovei în a II-a jumătate a secolului al  XV-lea era de așa natură, că trebuia dusă o luptă grea și neîncetată pentru a-și menține independența.  Țară mică, Moldova era amenințată de două mari puteri – Polonia și Turcia. În această complicată și dificilă situație Ștefan cel Mare apare ca un mare și iscusit diplomat. Iar atunci când diplomația nu mai putea servi și trebuia să pună mâna pe arme, el s-a dovedit a fi un mare comandant de oști. Avea de întreținut legături politice cu o serie de state: Polonia, Lituania, Ungaria, Turcia, Hanatul din Crimeea.

În acea perioada  Ștefan devenise un nume notoriu printre suverani și popoare, realizând fapte mari cu mijloace mici.  Despre aptitudinile marelui domnitor avea să susțină si istoricul rus Al. Caramazin în „Istoria Statului Rus”: „În acea vreme a apărut un nou stat de seamă în vecinătate cu Lituania și care a devenit obiectul politicii lui Ivan al III-lea…Ștefan al III cel Mare, care s-a arătat curajos în primejdie, tare în nenorocire, modest în fericire”.

Contemporanii lui Ștefan cel Mare, care au avut ocazia nu odată să-l admire în faimoasele  sale campanii de luptă cu turcii, tătarii, ungurii și leșii, de unde i-au parvenit domnitorului moldovean încă în timpul vieții titlurile onorabile de cel Mare și Viteaz. Regele Sigismund al Poloniei, martor ocular al dezastrului din codrii Comunului,  i-a atribuit încă de pe atunci numele de Ștefan cel Mare. Iar cronicarul Macarie îl numește la 1452 „Ștefan voievod cel viteaz”.

Prin victoria de la Vaslui (1475), marele domn al Moldovei a intrat în circuitul istoriei universale. Prin înfrângerea unei armate atât de mari și a unui comandant atât de vestit ca pașa Suleiman s-a dat o lovitură grandioasă turcilor, redobândindu-se speranța și posibilitatea înlăturării pericolului turcesc, care agita toată lumea europeană contemporană.

Mai mult chiar, dezastrul turcilor e confirmat și de cronicarii turci, care descriu înfrângerea complectă a lui paşa Suleiman. „A făcut mulţi martiri,- scrie Nensi,- şi foarte mulţi au rămas prizonieri”. O alta mărturie: „Ştefan îi bătu şi alungă peste Dunăre, – confirmă Angiolelo, vistierniculluiMahomed, – unde mulţi au fost omorâţi şi mulţi oameni de frunte au fost făcuţi prizonieri, mulţi s-au aruncat în apă şi s-au înecat”.

Pentru vremea aceea, vremea lui Ştefan cel mare, victoria de la Vaslui reprezenta triumful întregii lumi creştine. Nimeni nu se aştepta la o victorie atât de fulgerătoare.

Personalitatea lui Ştefan a devenit în ochii contemporanităţii un mit viu, iar ţara mică a Moldovei se stabilise pe picior egal cu toate ţările puternice din lume.

Despre personalitatea şi domnia Marelui voievod s-au scris o sumedenie de lucrări istorice, artistice, au fost turnate filme artistice, dedicate cântece şi poezii. Numele strălucitului domnitor a intrat în toate enciclopediile lumii, prin care a dus faimă Ţării Moldovei.

Printre primele enciclopedii românești, care deja au devenit o raritate bibliografică se numără și Minerva. Enciclopedie Română apărută în 1930 la Cluj. În acest volum cu 977 de pagini, găsim informații interesante și utile despre Ștefan cel Mare, unele din care sunt chiar inedite.

În această lucrare importantă găsim scrise toate bătăliile si victoriile ce le-a purtat pe tot timpul domniei Marele domnitor: ,,Ștefan al III cel Mare(aprilie 1457- 2 iulie 1504) fiul lui Bogdan al II-lea și a Doamnei Oltea. După ce învinse cu ajutorul lui Vlad Țepeș la Orbec și Doljești pe Petru Aron, ucigașul tatălui său, intră în Suceava, unde fu recunoscut de mitropolitul țării și boieri. Petru fugi în Polonia. Primul gând a lui Ștefan a fost organizarea unei armate regulate”.

Îl găsim apoi atacând Polonia, pentru că îl adăpostea pe Petru Aron. După împăcarea lui Ștefan cu polonii (1459) Petru fugi la secui. Ștefan îl urmărește și aici (1461). În 1462 cu expediția lui Mohamed împotriva lui Vlad Țepeș, încearcă să ocupe Chilia pierdută de Petru Aron Vodă, dar fără succes, s-a ales numai cu o rană la picior pentru întreaga viață. N-a putut-o ocupa decât  în 1465. Ocuparea Chiliei, pe care regele o considera ungurească, rădăcinile în secuime şi răscoala încurajată de el, hotărî pe Matei Corvinul să facă o expediție în Moldova pentru pedepsirea lui Ştefan şi înlocuirea lui cu Petru Aron. Suferi însă un adevărat dezastru la Baia (1467), Ştefan victorios, putu să intre în voie în Ardeal, să-l prindă şi să-l decapiteze pe Petru Aron. Pe tătarii, care năvăliră în  Moldova (1469) îi învinse la Lipnic. În Ţara Românească a fost nevoit să poarte războaie împotriva lui Radu cel Frumos, pus de Mohamed în locul lui Vlad Ţepeş (1462). Ştefan nu putea să tolereze aici pe un supus al turcilor. În 1470, arse Brăila. Radu ca răspuns năvăli în Moldova (1471), dar oastea lui fu zdrobită la Soci. În 1473 Ştefan dădu lovitura hotărâtoare. În cursul apei învinge pe Radu, care fugi la turci de peste Dunăre, luă în prinsoare pe soţia şi fiica lui şi puse în scaunul domnesc pe Basarab Laiotă, ca să-l schimbe în curând, după ce trece şi el de partea turcilor, cu Basarab cel Tânăr, zis Ţepeluş-Vodă. La aceste schimbări turcii se hotărăsc să-l înlăture. Îi cer mai întâi tributul şi cetăţile de la Dunăre, intră apoi în Moldova. Ştefan le ţinu calea la Podul Înalt (Vaslui), zdrobi oştirea turcească într-o strălucită victorie (10 ianuarie 1475). În aşteptarea răzbunării sultanului, Ştefan se împăcase cu regele Matei (1475), obţinând ca feude Cireul şi Cetatea de Baltă în Ardeal. În expediţia întreprinsă  în 1475, Mohamed se mărgini cu ocuparea Crimeii, abia în vara următoare (1476) întră în Moldova. Lupta se dădu la Valea Albă (în codri Neamţului). Ştefan a reuşit să-şi scape  din această luptă ucigaşă partea cea mai mare a oştirii sale – a pierdut numai 200 de morţi şi 800 de prizonieri, tunurile şi carele, – pe când 30 de mii de turci au rămas morţi pe câmpul de luptă. Încercarea turcilor de a cuceri cetăţile Suceava şi Neamţ au dat fiasco şi astfel au fost siliţi să părăsească ruşinos Moldova – falnicii ostaşi a lui Mohamed, cuceritorul Constantinopolului. În 1476 toamna îl găsim în fruntea unei noi oştiri , împreună cu ardelenii pătrund în Ţara Românească şi înlocuieşte pe Basarab cu Vlad Ţepeş. Acesta fu ucis însă în curând de turci, care readuceau pe Basarab Laiotă. În 1477 Ştefan îl înlocuieşte  apoi încă o dată cu Basarab cel Tânăr (Ţepeluş). Din nenorocire şi acesta trecu de partea turcilor în 1479 se luptă alături de ei pe Câmpul Pâinii, iar în 1481 încearcă să recâştige tot cu ajutorul lor Cilia. Ştefan îl bătu la Râmnicul Sărat şi îl înlocui cu un Mircea, dar la urmă rămăsese pe tron pretendentul adăpostit în Ardeal, Vlad Călugărul (1482) Sultanul cel nou, Baiazid al II-lea în 1484 cuceri prin surprindere Chilia şi Cetatea Albă, care n-au mai ajuns sub stăpânire românească decât în vremurile mai noi.

În speranţa unui ajutor pentru a le recâştiga Ştefan făcu personal închinare regelui polon la Calomeia (1485). Turcii în acest timp aduceau pe un pretendent  Hruet, fără să-l poată întrona. În a doua expediţie Haruet îşi pierdu chiar capul, dar cele două cetăţi nu le-a mai putut recuceri. Neprimind ajutor de la Polonia, trebuia să renunţe la acest gând, ceia ce a adus o îmbunătățire în relaţiile cu turcii. Păstra încă şi posesiunile din Ardel, la Vad a pus chiar şi vlădâcă şi a zidit o biserică. În schimb s-au înrăutăţit relaţiile cu Polonia. În 1490 Ştefan luă în stăpânire Pocuţia. Ca răzbunare regele Albert în 1497, sub pretextul că-l ajută să recucerească Chilia şi Cetatea Albă, întră în Moldova, dar în loc să se îndrepte spre sud, se opri la Suceava, cu gândul de a înlocui pe Ştefan cu fratele său Sigismund. Neputând însă cuprinde cetatea, primi bucuros mijlocirea regelui ungar şi a voievodului ardelean, Bartolomei Dragfi – „cuscrul” lui Ştefan cel Mare – pentru pace, se împăcă cu Ştefan şi se învoi să se reîntoarcă pe un drum stabilit pentru a nu prăda ţara. Nerespectând acest drum, Ştefan îl ajunse din urmă şi în Codrul Cosminului (26 octombrie 1497) îi zdrobi aproape întreaga armată. Victoriei îi urmă răzbunarea. Ştefan dădu drumul turcilor şi tătarilor spre Polonia. Prădăciunile în această parte au ţinut doi ani. Moldovenii se înfăţişară şi sub zidurile Lembergului (actualul Livov-E.S.). Abia în  aprilie 1499 se făcuse împăcarea. Albert recunoaşte pe Ştefan domn de sinestătător. De acum în colo Ştefan nu mai purta războaie, nu se mai încredea în planurile creştinilor de a porni noi lupte împotriva turcilor.Singurul lui act războinic a fost ruperea tratatului cu Polonia şi ocuparea din nou a Pocuţiei (1502). A murit în Suceava la 2 iulie 1504 şi e înmormântat la mănăstirea Putna, ridicată de el. A fost cel mai mare stăpânitor din trecutul românilor, dotat cu cele mai alese calităţi politice şi războinice. În cei 47 de ani de domnie a ridicat Moldova la un prestigiu, pe care nu l-a avut niciodată.

A ştiut în exterior să-i lărgească hotarele, să-i afirme neatârnarea faţă de poloni, unguri şi turci; să-i asigure influența în Ardeal şi protectoratul asupra Ţării Româneşti; să-i poarte prin războaiele sale faima până la Veneţia, iar în interior să organizeze şi să desăvârșească instituțiile sociale, politice şi bisericeşti, iniţiate de predecesorii săi, să asigure o înflorire a comerţului şi a bunăstării generale, mai mult decât adât, prin construcţii de biserici şi mănăstiri (Putna, Humor, Voroneţ, Dorohoi, Popăuți, Baia, Hârlău, Iași,  etc. 44 la număr) protejarea meşteşugurilor şi vieţii mânăstirești, să patroneze o strălucită și originală epocă de cultură și mai ales de artă bisericească”.

Ștefan cel Mare era conștient  de importanța pe care o avea Moldova pentru apărarea Europei, amenințată de invazia otomană. De aceasta își dădeau seama și turcii. Îndemnând pe hanul tătarilor să năvălească în Moldova, sultanul Baiazid al II-lea îi scria în 1502 : „Dacă tu vei avea în mână Moldova, noi vom putea înainta liber în toate pârțile lumii”. Izvorâte din dragostea de țară și luciditatea celei mai înalte cugetării, trei idealuri se înscriu cu litere de aur în testamentarul Marelui Voievod: Crucea, Țara și Steagul!”.

Elena SINIȚA, șef filiala, Filiala Maramureș, Biblioteca Municipală B.P. Hasdeu

Întâlnire cu scriitorul Nicolae Spătaru – 60 ani de la naștere

În data de 13 ianuarie, pe platforma zoom, a avut loc întâlnire cu poetul, prozatorul, publicistul  și traducătorul Nicolae Spătaru. Fiind și data de naștere a scriitorului, moderatorul și scriitoarea Claudia Partole a condus acea discuție, în care a vorbit despre scriitorul Nicolae Spătaru ca om și ca scriitor. După această mică introducere în viața și activitatea literară a poetului a făcut prezentările de rigoare ale participanților la această întâlnire. Aici îi putem vedea pe scriitorul, eseistul, dramaturgul  și prozatorul Dumitru Crudu, Mihai Vîlcu – scriitor, Maria Pilchin – poetă și critic literar, Ludmila Șimanschi – cercetător, doctor conferențiar,  critic literar, Diana Vrabie – critic literar, conferențiar universitar și colegii noștri de la Biblioteca ”Nicolae Titulescu” și Biblioteca ”Adam Mickiewicz”.

Moderatoarea întâlnirii a pus o întrebare scriitorului Nicolae Spătaru : ”Ce îl face, ce îl provoacă pe un om de creație în aceste vremuri vitrege să stea la masa de gândire” (cum zicea Alexei Marinat), despre Măștile lui Brejnev, unde a anticipat teama de măști, de un dușman nedorit venit în viața noastră.

Participanții la această întâlnire și lansarea cărților ”Apusul unei biciclete” și  ”Măștile lui Brejnev”, apărute în anul pandemiei cât și cu un cuvânt de felicitare la această sărbătoare virtuală.

Primul cititor al romanului ”Măștile lui Brejnev”  a fost Dumitru Crudu care, zicea că ” E bine ca despre un scriitor să vorbim despre cea mai nouă carte a lui ” (Alexandru Mușina), fiind cea mai  bună și una de referință, piesa lui de rezistență.  Acest roman îl reprezintă plenar. Autorul a prevăzut cumva în această carte și ceea ce se întâmplă astăzi, dictatura măștilor din romanul lui se conjugă bine cu teroarea măștilor de astăzi.

Maria Pilchin a venit cu un cuvânt de felicitare, dar și cu un discurs despre proza scriitorului Nicolae Spătaru. Cărțile : ”Îngerașul purta fustă mini”, ”Omul izgonit de ceasuri”, ”Apusul unei biciclete” și ”Măștile lui Brejnev”, unde a găsit o legitate în titlurile acestora  și anume un obiect – fusta, ceasurile, bicicleta și măștile. Pe marginea romanului ”Măștile lui Brejnev”, Maria Pilchin zice că subiectul pornește dintr-un imperiu la răului.

Ludmila Șimanschi : ”Proza lui Nicolae Spătaru propune un stil narativ inedit. Un stil original, bine format, cu formule neobișnuite, straniii în perioada actuală. Romanul este plasat în timpul istoric pe care noi l-am trăit, unii fiind copiii, alții cu o amintire istorică, alții au trăit repercusiunile acestea. Creația lui Nicolae Spătaru, este o încercare de a demonstra că viața noastră este plină de stranietăți, niciodată nu avem siguranța în ce credem, în ce trăim”.

Scriitorul Mihail Vîlcu, s-a axat pe poezia scriitorului Nicolae Spătaru. ”Proza scriitorului Nicolae Spătaru este accesibilă pentru cititor. Cititorul devine pasionat de opera sa. Poeziile sale pun în mișcare gândirea copiilor, fiind bune pentru perioada preșcolară”.

Diana Vrabie a scris mult despre proza lui  Nicolae Spătaru. Romanul îi dă autorului măsura talentului, tot ce a pregătit în proza scurtă dă roade acum. Umorul este elegant, chiar dacă el pare desprins dintre noi, respiră foarte modern, niciodată nu cade în vulgaritate, autorul știind cum să îl gestioneze destul de atent.

Cititorii și criticii literari așteaptă în următorii ani să ne bucure scriitorul Nicolae Spătaru cu noi texte la fel de bune.

Realizat de : Doina Spătaru, șef – sector

Un patriot se recunoaște prin faptul că iubește

Republica Moldova sărbătorește a 29-a aniversare de la declararea Independenței față de Uniunea Sovietică în care s-a aflat 47 de ani.

Ziua de 27 august 1991 coincide cu ziua de 27 august 1989, atunci când a avut loc prima  Adunare Națională în care s-a cerut cu voce tare obiectivul desprinderii de Uniunea Sovietică, declararea limbii române ca limbă de stat și trecerea la grafie latină. Este o zi întâmplătoare sau nu am încercat să aflăm de la mai mulți oficiali, atât de la deputații primului Parlament ales democratic, cât și de la cei care au fost aleși în celelalte legislaturi. E dificil de aflat, fiindcă părerile sunt diferite.

Semnarea Declarației de independență – un act de curaj al elitei intelectuale din Republica Moldova.  Suntem foarte mândri să-l regăsim printre rândurile acesteia pe protoiereul  Grigore Jelihovschi, deputat în  Parlamentul -90 și semnatar al Declarației de Independență a Republicii Moldova. Dumnealui ne-a acordat un mic interviu și pe această cale îi mulțumim din suflet și îi dorim  sănătate, liniște sufletească, prosperitate și multe, multe bucurii.

Ce a însemnat pentru Dumneavoastră personal acest pas spre independență, făcut de tânărul stat Republica Moldova?

Grigore Jelihovschi . Plecăciune întregii țări și mulțumesc pentru amintire și interviu. Mai întâi, am simțit în toată această lucrare duhul patriotic, pentru că îmi iubesc baștina și poporul care trebuia descătușat. Am trăit mulți ani într-un imperiu cu o ideologie ateistă, care voia să construiască raiul aici, pe pământ, dar fără Dumnezeu. Au fost chinuiți, uciși mulțime de preoți, arhierei, călugări și buni creștini, inclusiv cei mai buni intelectuali, dintre care mulți au emigrat. Au fost distruse și multe biserici de o mare valoare culturală… Eu, fiind în parlament, am pledat pentru predarea religiei în școală, punând ca deviză ecologia sufletului. Mult m-a susținut mult regretatul poet Ion Vatamanu. Pe el și pe mulți alții apropiați mie îi pomenesc la Sfintele Liturghii.

Fiind un proces foarte complex, actul de independență a avut parte, firește, de pași reușiți și mai puțin reușiți… Ce ne puteți spune în acest sens?

Grigore Jelihovschi .  Pentru primul Parlament al Republicii Moldova practica a fost nouă și cu puțină experiență și, cu părere de rău, au fost și vărsări de sânge (Transnistria). Nu sunt politician și nici nu cunosc lucrurile ascunse ce s-au produs în decursul anilor, dar am rămas, pe undeva, dezamăgit. Și nu doar eu… E puțin iubită țara. Dar, trăim cu speranța pentru mai bine. Local, mult m-au încurajat activitățile din liceul nostru ”Meșterul Manole”, diriguite de administrația acestuia, cu pedagogi buni și totodată creștini buni, care au susținut predarea religiei în școală la nivelul cel mai înalt. Contează mult promovarea valorilor, adevăratelor valori. Simțim o luptă globală pentru păstrarea acestora. Poporul român s-a născut creștin ortodox cu nenumărate tradiții frumoase, ce pun baza unei culturi autentice. Dar Sfinții Părinți au prorocit că va veni vremea când se va zice binelui rău și răului bine. Nu încerc să ofer detalii, pentru că fiecare om înțelege. Ne rugăm Bunului Dumnezeu să ne dea înțelepciune!

            Care ar fi mesajul dumneavoastră după 29 de ani de independență către cetățenii acestui stat? Sau poate chiar un indemn, un sfat?

 Grigore Jelihovschi  Mesajul meu este pur religios. În romanul renumitului scriitor francez Victor Hugo – Mizerabilii – scrie : „Cum este filosofia omului așa-i și viața lui.” Paralel, voi cita cuvintele din Evanghelie: „Luminătorul trupului este ochiul. De va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat” ( Matei 6,22). Ochiul este mintea omului. Iar mintea se luminează prin pocăință. Iar pocăința înseamnă schimbare de cuget, de mentalitate… Am spus într-o emisiune televizată că dacă toți oamenii ar trăi după Evanghelie, ar trăi ca în rai. Aceasta se referă la toți: conducători și conduși. Astfel, îndemnul meu personal este să ne studiem credința strămoșească, să trăim potrivit acesteia, să ne educăm duhul patriotic, să ținem la cultura și tradițiile noastre milenare și nu ne vom descuraja în orice situații care s-ar crea. Iisus Hristos spune: „Îndrăzniți, căci Eu am biruit lumea.” La fel Sf. Ap. Pavel ne încurajează: „Totdeauna bucurați-vă, neîncetat vă rugați.”

Mulțumim mult, protoiereului  Grigore Jelihovschi pentru curajul de a semna Declarația de Independență, pentru Libertatea pe care a oferit-o cetățenilor, pentru îndemnurile înțelepte, povețe și argumente concludente din cartea sfântă cu speranța că noi toți vom trage concluzii pentru a avea o viață demnă de a fi trăită.

 Un interviu cu ceilalți colegi-deputați ai primului Parlament, numit și Parlamentul-Independenței îl puteți viziona pe pagina de Youtube a bibliotecii „Ștefan cel Mare” https://www.youtube.com/watch?v=f9zdCMrM1YA

Realizat de L. Canțîr, șef serviciu

Secretele iubirii descrise în cartea „Rebela” de Claudia Partole

    Descoperim pagini rebele, adolescentine în proza cu același nume „Rebela” de Claudia Partole. OMUL care știe să ofere emoții de bucurie și satisfacție sufletească.  La întâlnirile cu cititorii, este mereu cu surprize deosebite și încurajează copiii spre creație. Este ca un univers care își revarsă cuvintele și reflectă culorile care creează armonia. E ca o „vrăjitoare” care,  prin grai, prin semne, prin miracol o descoperi de fiecare dată mai frumos, mai încântător.  Plantează mereu în suflet emoții răscolitoare și amintiri ce nu se șterg din inimi.  Cititorul îi savurează cuvântul ca pe o pastilă a cugetului, spiritului.

  În 2018, la editura Prut a apărut proza „Rebela”, în care este descrisă frumos adolescența de ieri și de azi. Un adevăr împletit cu multe momente artistice, amuzante, înduioșătoare, unice. Un adevăr dureros cu care se confruntă azi Republioca Moldova, cum ar fi emigrarea populației, copii rămași fără părinți, părinți divorțați, certuri familiale. Constatăm importanța părinților și a prietenilor în viața adolescenților, precum și impactul lor major la această etapă a vieții. Sunt bine descrise emoțiile și percepțiile adolescenților de azi. Personajele lucrării au fost selectate cu o finețe aleasă, adolescenți sensibili și inteligenți care își descriu relațiile cu colegii, părinții, vecinii, maturii.

   E o proză utilă pentru elevi, pedagogi şi părinţi, în care vor descoperi o multitudine de materiale didactice, cum ar fi: limbaj rafinat, fragmente unde sunt redate scrisori, aforisme despre viață,  relațiile cu semenii, intriga vieții, întrebări trăsnite, reflecții postate pe pagina de facebook ș.a. În ea regăsești o multitudine de situații pe care le întâlnești în școlile contemporane. Cititorii, cu siguranță, își vor găsi răspunsurile la frământările, întrebările speciale din universul adolescenților de azi.

   Un rol aparte îi revine problemei dragostei, lecturii și muzicii. Autoarea recomandă, prin prisma personajelor, un șir de lucrări literare, muzicale de importanță majoră, cum ar fi: „Allegretto” din Simfonia a șaptea de Beethoven; ,,Caravana animalelor” de Saint-Saens; romanele „Pantofii roz” de Beatrice Marrini; „Inimă de cerneală” de Cornelia Funke; „Minunea” de R.J.Palacio; „Matilda” de Roald Dahl; „Sub aceeași stea” de John Green; „Băiatul în pijamale în dungi” de John Boyne; „7 din 7” de Holly Golaberg Sloan; „Madame Bovary” de Gustave Flaubert; „Băiatul miliardar” de David Walliams; „Emil și detectivii” de Erich Kastner; poezia „Muma lui Ștefan cel Mare” de Dumitru Bolintineanu ș.a.

   În lucrare, arta e reflectată ca ceva mistic, citez: „E ceva miraculos în dans. Dacă te lași în voia muzicii, corpul parcă ar culege sunetele venite de undeva de sus, care te învăluie și pătrund în tine prin toți porii”. Ce poate fi mai frumos decât acest gând exprimat foarte sugestiv!

Emoționant este descris sentimentul dragostei, voi cita câteva gânduri:

  • „… ce e atunci când cineva te zăpăcește? Când totul se umple cu acel cineva. Oriunde te uiți, este el, deși nu e. Toate spațiile dintre gânduri, altădată goale, se umplu cu cineva-ul acela! Simptomele virusului, zis „dragoste”… Mă întreb: Unde trăiesc iubirile cele mai mari, adevărate? În vis? În cărți? În filme? Sau le purtăm în noi, ca pe niște microbi care așteaptă?… Ce așteaptă? /Nu știu…/Pentru că / Nu cred, dar…/ Am impresia…/ Îmi fură gândul cineva!/ Mereu…/ Îl plac oare?/ Știe?/ N-are de unde./ Și foarte bine,/ pentru că…/ Nu-mi place faptul că…/ Îmi place! …”;
  • „… Adevărata iubire este atunci când pui în prim-plan ceea ce-și dorește celălalt. Iubești cu adevărat pe cineva atunci când îi dorești fericirea, chiar dacă nu e alături de tine…”;
  • „… De foarte multe ori, atunci când vrem să ne apropiem unul de altul, de fapt ne înarmăm. Chiar îndrăgostiți fiind, ne înarmăm. Cu îndoieli, suspiciuni, gelozie, neîncredere. Uneori avem în spate, dar mai ales în gând, armate întregi, gata de atac. Armata pe care trebuie să le împăcăm, ori să le supunem, prin confruntrări drastice. Dacă reușim să evitem ofensiva, biruim ambii. Astfel războiul nu va avea sfârșit…”;
  • „… Iubirea are mai multe fețe. Este ceea ce trăiești în sufletul tău când îți place de cineva și vrei mereu să fii ca el. Asta e foarte important, poate cel mai important. Dar nu toți au norocul să găsească persoana potrivită. Uneori o găsesc, apoi o pierd. Deci trebuie să te străduiești să găsești iubirea și în alte lucruri, ca să nu rămâi niciodată fără…”;
  • „… Există o forță extrem de puternică, pentru care, cel puțin până în prezent, știința nu a găsit o explicație formală. Este forța care include și guvernează totul, e în spatele oricărui din Univers și încă nu a fost localizată. Această forță universală este IUBIREA…”;
  • „…Prima dragoste vine ca o primăvară. Nu știi dacă a venit, nu bănuiești cât va dura. Abia după ce-a trecut îți dai seama că-a fost…”;
  • „… ce e iubirea? Ceva care te leagă și totodată îți prinde aripi… Pe când trădarea îți frînge aripile și tare, rupe orice legătură… Ce e viața? Nimic și Totul? Deci nu-mi doresc Totul, nu pot să accept nimicul…” .

   Claudia Partole e scriitoarea care deschide spații lărgite după impulsul imaginației. Prin ea descoperi perspectiva viitorului necunoscut. Reușești să te înalți în zonele perfectului și te transfigurează prin harul său al inspirației, lipsind din subconștientul fanteziei personale.Te descoperi cu un alt eu.  Astfel, devii mai fericit prin faptul că ai cunoscut avalanșa celestă a frumosului din inima scriitoarei.

  Descoperă, CITITORULE, tainele cuvântului, ale culorilor refletate prin universul scrisului și, astfel, vei putea crea armonia între suflet și inima ta.

Realizat: Gamarța L.

Design fără titlu

Vizite ghidate la bibliotecă

Adevărata universitate a viselor noastre este o bibliotecă. Locul unde mergem să citim, să ascultăm, să discutăm, să ne întîlnim cu personalități, cu alţi semeni de ai noştri ingenioşi, interesanţi și setoși de a țese noi performanțe și de a valorifica potențialul cunoașterii. Biblioteca este locul care ne păstrează amintirile, ne delectează sufletul, ne farmecă cu mulţimea de tezaure ce așteaptă fără răgaz să fie răsfoite.

La aniversarea a cincisprezece ani de la fondarea  Filialei ,,Ștefan cel Mare’’, biblioteca rămâne a fi o instituție importantă, de valoare, cu profil cultural, informativ și știiințific, ce sprijină procesul de studii, fiind solicitată de toate categoriile de citittori. Pentru promovarea și popularizarea colecției de documente au fost organizate activități specifice lucrului cu măria sa cartea. Biblioteca deservește toate categoriile  de vârstă: preșcolari, elevi, studenți,  biblioteca fiind mereu  deschisă tuturor cititorilor care ne vizitează pentru prima oară.

În aceste zile de mare sărbătoare a bibliotecii, ne-am dorit cu adevărat să demonstrăm cît de importantă este cartea pentru cititori, astfel ne-am propus să venim în întâmpinarea intereselor utilizatorilor noi cu organizarea vizitelor ghidate în bibliotecă.

La solicitarea educatorilor și profesorilor am avut onoarea să-i avem în ospeție pentru prima data pe picii de la Grădinița nr. 96, preșcolarii de la Grădinița ,,Alba ca zăpada’’ și clasa I-a de la Liceul Teoretic ,,Iulia Hasdeu’’.

Prima impresie a copiiilor a fost ,,uau’’, deoarece chiar în fața  bibliotecii era amenajată cifra aniversării, apoi în hol o expoziție de fluturași, pe perete afișate poze în formă de cifra 15 cu evenimente și personalități pe parcursul activării bibliotecii. Copii au aflat cum sunt aranjate cărțile la raft sau la expoziții, ce sunt divizionarele, cum aranjăm cărțile pe domenii și care sunt regulile de utilizare a calculatorului. De asemenea i-am familiarizat cu regulile de înregistrare, de obținere a carnetului de cititor, regulile de împrumut și de restituire a documentelor.

Le-am vorbit și despre serviciile care se desfășoară în bibliotecă, îndeosebi pentru copii, cum ar fi: Cercul de pictură Micii Genii, Fantezie – arta Macrameu, Tablețel, Semaforul – prietenul meu, Cartea senzorială, Ora de lectură – lecturarea și înscenarea poveștiilor (teatru de păpuși).

Scopul principal a vizitelor ghidate este promovarea culturii informaționale, iar drept obiectiv este informarea, instruirea cititorilor și motivarea tuturor vizitatorilor pentru bibliotecă și lectură.

Totuși, biblioteca rămâne a fi o comoară nebănuită, un izvor de cultură, informare și recreere și poate fi asemănată cu un temple al culturii.

Bibliotecarii și utilizatorii Filialei ,,Ștefan cel Mare’’ a BM ,,B.P.Hasdeu’’ se bucură de faptul că fac parte din  sufletul și inima tuturor chișinăuienilor care aspiră spre tot ce e frumos, plăcut și sublim.

69566352_2500792633511473_5086699870832558080_nNatalia Sofroni, bibliotecar

15 ani de activitate a Bibliotecii „Ștefan cel Mare”

În toamna anului 2019 biblioteca „Ștefan cel Mare” a împlinit 15 ani de activitate. Aniversarea a fost celebrată la 12-13 noiembrie în incinta biblioteci de pe bl. Decebal  91. Evenimentul s-a desfășurat cu Genericul „Descoperă-ți, dezvoltă-ți și folosește-ți punctele forte!”.

În cadrul evenimentului au participat: consilierul Președintelui în domeniul educației, culturii și cercetării,  Corneliu Popovici, oaspeții de onoare din România – managerul Bibliotecii Județene „Duiliu Zamfirescu” Vrancea din Focşani, dna Oana-Raluca Boian și scriitorul Adrian Ţiglea, pretorul sectorului Botanica, Boris Prepeliță scriitorii – dnii Ion Găină, Ștefan Sofronovici, Ianoș Țurcanu, Vitalie Răileanu, Nicolae Spătaru, Dumitru Crudu, precum mulți voluntari și utilizatori. La deschiderea evenimentului o scurtă retrospectivă despre bibliotecă a prezentat directorul general al Bibliotecii Municipale ”B.P. Hasdeu”, dna Mariana Harjevschi.

Invitații și-au amintit cu nostalgie de anul 2004 când a avut loc deschiderea filialei „Ștefan cel Mare”.  Doamna Lidia Kulikovski, exdirector general al Bibliotecii Municipale ”B.P. Hasdeu” a menționat aportul considerabil al exdirectorului Bibliotecii Județene „Duiliu Zamfirescu” Vrancea din Focşani,  dnaTeodora Fîntînaru, al Consiliului Județean Vrancea în persoana Președintelui dlui  Marian Oprișan, exprimarul municipiului Chișinău – dl Serafim Urecheanu și a Direcției Cultură a Primăriei municipiului Chișinău – dlui Iulian Filip, pentru îcheierea protocolului de colaborare. S-a menționat despre scopul protocolului care a fost onorat cu mare responsabilitate până în prezent de ambele părți. S-a menționat inițiativa diverselor proiecte precum și continuitatea acestora. O binecuvântare pentru chișinăuieni sunt donațiile de carte românească aduse de peste Prut. Colaborarea între aceste biblioteci a devenit ca un sânge comun purtat de același neam românesc.

Doamna Oana-Raluca Boian, manager al bibliotecii Vrâncene precum și scriitorul Adrian Ţiglea au prezentat reușitele colaborării bibliotecilor surori. Au fost menționate proiectele, activitățile profesionale organizate în Chișinău și Focșani. La acest ceas aniversar a fost semnat și protocolul de colaborare pentru următorii 2 ani. Astfel vor continua cu succes proiectele, acțiunile culturale de dezvoltare și implementare a noilor practici internaționale.

Un invitat special a fost și pretorul sectorului Botanica, Boris Prepeliță împreună cu Iacob Cibotaru, arhitect. Cu ajutorul domniilor sale s-a pășit sigur și ferm pe treptele bibliotecii. Susținerea materială a dat posibilitatea să se realizeze cu succes proiectul „Șanse egale pentru toți”. Astfel împreună cu invitații s-a tăiat panglica proiectului realizat recent. Cu bucurie vor beneficia toată comunitatea de treptele și rampa accesibilă pentru mămici și persoane cu nevoi speiale. Le mulțumim că au reușit din multitudinea de proiecte să fie prioritară cartea și biblioteca.

Consilierul Președintelui dl Cornel Popovici, actualmente ministrul educației, culturii și sportului, a oferit un set consistent de cărți, literatură de valoare și necesară publicului larg.

O donație de carte inedită a primit biblioteca și de la scriitorul Ion Găină, autorul imnului bibliotecarului.  Mare a fost surpriza momentului când bibliotecii i-a fost oferită o medalie cu chipul lui  Alexei Mateevici. Preotul-poet şi poetul-preot, care a cântat cu dăruire totală necazurile şi năzuinţele moldovenilor, a elogiat limba moldoveneacă, a scris în competenţă de cauză despre influenţele slavone asupra limbii materne. Cel care a scris fermecătorul poem „Limba noastră”, o excelentă odă închinată limbii, care mai apoi a devenit Imnul Republicii Moldova. Îi mulțumim domnului Ion Găină pentru emoțiile pozitive oferite bibliotecii precum și celor prezenți.

Participarea scriitorilor la eveniment a fost ca o binecuvântare cerească, dăruind multe bucurii sufletești prin versuri și amintiri remarcabile de la începuturile acestei instituți. Aceste amintiri au trecut ca un fir roșu prin memoriile anilor magnifici ai bibliotecii care poartă numele de Ștefan cel Mare”, iar nostalgia timpurilor s-a simțit în ochii tuturor.

O altă categorie importantă pentru bibliotecă sunt voluntarii, cei care sprijină comunitatea sectorului Botanica prin instruiri, lecții și traininguri sistematice. Mulțumim voluntarilor: Nicolae Bordean, medic; Țugui Vera, profesoară; Paladi  Laura, eleva cl.XII-a –   Liceul Teoretic „Iu. Hasdeu”; Moșanu Robert, elev – cl.XI-a – Liceul Teoretic „S. Haret”;  Daniela Danu, eleva clasa XII-a – Liceul Teoretic „Vasile Alecsandri; Mariana Malear, eleva – cl.X-a. Liceul Teoretic „M. Cogâlniceanu” , Alexei Mercedis,   eleva – cl. V-aI, Liceul Pro Succes; Maria Hava, Afina Popa, eleve ai cl. XI-a, Liceul român-german Mihail Cogălniceanu;

Sunt o echipă tînără, activă, conștiincioară și depun suflet în tot ce fac. Au reușit să crească utilizatori și să se bucurie înpreună cu ei de succesele acestora. Au reușit să organizeze activități cu voluntari cunoscuți la nivel internațional. Au reușit să creeze o comunitate mică în care interacționează, atrag și alți voluntari cu experiență. O echipă care cresc împreună cu bibliotecarii și aduc o rază de lumină, o schimbare comunității.

Un rol important pentru bibliotecă sunt partenerii care ne susțin mereu la toate inițiativele culturale organizate. La fel a participat cu drag în cadrul manifestări culturale câte un reprezentant din toate 18 instituții. Au prezentat recitale artistice și comunicări: Centrul de Excelență în Educația Artistică „Ștefan Neagă” liceiile Elena Alistar; Iulia Hasdeu; Mircea cel Bătrân; Grădinița „Alba ca zăpada”, ONG -ul ,,OPORTUNITATE”. Formația „Tinerii mușatini” au sensibilizat publicul prin excepționalul recital de cântece patriotice.

Susținerea partenerilor puternici este eficientă și fundamentală pentru abordarea dezvoltării comunitare şi totodată oferă o componentă substanţială a valorii adăugate a abordării culturale. Acest lucru se obține treptat cu eforturi de ambele părți ale acestuia. Deoarece un partener eficient trebuie întreţinut prin multă muncă, gestionare atentă şi monitorizare continuă. Cu mult curaj și răbdare sperăm să mărim cercul partenerilor cu interese comune.

Cu ajutorul partenerilor și a oamenilor de valoare s-au reușit pe 12-13 noiembrie o serie de activități culturale:  Nota ludică în activitățile de bibliotecă, moderator: Lidia Kulikovski, director adjunct Bibliotecii Municipale „B.P.Hasdeu”; Concurs de cultură generală: Aici e Moldova; lecție publică : Viața și succesul, moderator: Valentin Dolganiuc; masă rotundă: Semnificația istorică a Marii Uniri,  moderator: Adrian Cojocaru, participanți Adrian Țiglea, Diana Ețco, doctor în științe istorice, Valeriu Pelivan, descendent al Ion Gheorghe Pelivan (om politic, publicist, apărător și promotor al limbii române, animator al vieții culturale); Spectacolul: Cine a zis că graiuri felurite ne dezbină?; Trainingul: 15 idei pentru o bibliotecă activă; Expoziția concurs de pictură: Ținutul natal, unde au participat Ghenadie Jalbă, Vicepreședintele Uniunii Artiștilor Plastici (UAP) din R. Moldova, profesorii: Sergiu Bădrăgan și Emil Cojocaru precum și studrnții de la Colegiu de Arte Plastice „Alexandru Plămădeală”; Cenaclul „Singur printre cărți” moderator: Nicolae Spătaru – au participat un grup  de scriitori basarabeni.

Evenimentul a fost urmărit de mas-media: radio și tv cum ar fi: Radio Moldova, emisiunea „Matinal național”; Radio actualități, interviu Nicolae Becciu; Academia Radio, interviu Andrei Viziru; Moldpresa, categoria cultură; RTR categoria Știri.

Kareem Abdul-Jabbar spune că  „un om poate să fie un element foarte important într-o echipă, dar un om nu poate face o echipă”. Astfel sarcinile divizate în atribuții mai mici, face munca mai eficientă și este mult mai avantajos să muncești în echipă.  Și lucrând în această manieră poți deprinde multe lucruri care pe plan individual ar fi mai greu de obținut. Dar bineînțeles că nu poţi să faci lucrurii mari de unul singur. E de menționat echipa mică a bibliotecii care și-a repartizat obligațiile atent și a parcurs cu succes drumul pregătirilor. Felicitări echipei pentru curaj, energie, colaborare, încredere, respect și pentru comunicare eficientă.

Realizat: Lilia Gamarța, șef filială





O istorie a sectorului Botanica povestită și trăită de pictorul Grigore Plămădeală

Au trecut anii și orașul Chișinău s-a schimbat radical sub privirile dlui Plămădeală, pictor de meserie. Dincolo de marile clădiri apărute ca ciupercile după ploaie, există o altă istorie a acestor locuri, multe amintiri care răscolesc sufletele celor ce le-au trăit. Cu regret, revenirea în mintea lui Grigorie Plămădeală a faptelor, a lucrurilor din trecut , a imaginilor păstrate despre orașul  de altă dată, Chișinău, și în special a sectorului Botanica, unde și-a petrecut copilăria, l-au tulburat și emoționat.  Sunt niște aduceri-aminte înainte și de după război, foamete și neajunsuri pe care le-a suportat, aici la Chișinău. De fiecare dată când povestește despre orașul lui drag are emoții, căci chiar dacă orașul s-a modernizat, s-a umplut de teatre, săli de concerte, muzee, grădini publice, totuși  casele, bisericile care s-au păstrat și care au fost distruse îi sunt dragi și sunt reflectate în picturile măriei sale, dăruindu-le eternitatea. Ne-am bucurat nespus să auzim că pe locul bibliotecii „Ștefan cel Mare”, cândva a crescut o livadă de mere, prune, nuci … și acum i-a luat locul o livadă de cărți.  Am aflat și despre strada Botanica Veche, care și-a păstrat traseul inițial, pe ea a fost fondată prima instituție de învățământ mediu de specialitate, școala de Horticultură, devenind apoi de Viticultură. Datorită acestei școli a fost înființat renumitul parc, numit „Grădina Botanică”, considerată prototipul multor parcuri și grădini publice, apărute ulterior în Chișinău.

Realizat: L. Canțîr20191009_102907

„O bibliotecă începe cu două cărți și nu se mai sfârșește niciodată…”

        

         Lumea în care trăim se schimbă vertiginos și uneori  nici nu știm în care direcție să o luăm. Biblioteca a fost și va fi  întotdeauna  locul unde omul se simte ca la el acasă, mediul care stimulează  spiritul creativ al copiilor, acolo unde bibliotecarul își călăuzește cititorii spre a-și realiza aspirațiile, a-și descoperi aptitudinile, a însuși domenii moderne, a le asigura accesul la informație etc. Cartea și biblioteca sunt elemente ale continuității, ele au fost ieri, sunt azi și vor fi întotdeauna.

                  Cum își realizează biblioteca  misiunea de a folosi la maxim potențialul bibliotecarilor,  de a descoperi nevoia de carte ca mijloc de formare și dezvoltarea a tinerei generații, astăzi au simțit pe pielea lor participanții proiectului „100 de profesii explicate copiilor”, întrând în rolul bibliotecarilor pentru o singură zi. Ei au avut parte de o experiență inedită, interesantă și de neuitat. Deservirea, informarea, consultarea  cititorilor, precum și rezolvarea problemelor apărute în bibliotecă i-au făcut importanți și au învățat  ce înseamnă să fii mijlocitorul între carte și cititor.

            De asemenea, copiii au luat interviuri de la cei mai buni  bibliotecari pentru a afla mai multe subtilități despre această nobilă profesie. Ei au avut parte și  de o surpriză. În ospeție la bibliotecă a venit scriitoarea Valentina Moșneaga-Mitrofan, fostă bibliotecară, cu o nouă carte, cea de-a opta din creațiile dumneaei. Ea a povestit copiilor despre experiența sa ca bibliotecară și motivele care au făcut-o să scrie cărți pentru copii, și a interacționat ațât de frumos cu micii cititori, recitănd  împreună cu ei. Cartea care a fost lansată se numește „Dăruire  ”. Activitatea a căpătat amploare și copiii nu mai voiau să plece acasă, pentru că ea scriitoarea i-a învățat să dăruiască  lumină și iubire din lumina și iubirea lor și toți împreună să dăm o nouă viață planetei Pământ!

Realizat: Lia Canţîr

Momentul în care timpul s-a oprit în loc

100 de profesii explicate copiilor: Cum să devii un bun fotograf

De câte ori văd o fotografie, îmi pare că lumea reală s-a transpus în altă dimensiune, în una  ireală, că  totul a încremenit. E vorba de arta fotografică, cea care ne oferă imagini uluitoare, fascinante, emoționante, care ne pot cuceri, dar și înfiora.

Joi, 11 aprilie, copiii au avut ocazia să afle despre o nouă profesie, și anume despre cea de fotograf. Ei au fost surprinși cu adevărat de această meserie, despre care credeau că știu multe, pe  care aproape fiecare copil a practicat-o, având la dispoziție telefoane mobile cu camere foto performante, dar s-a adeverit că puține lucruri le sunt cunoscute. Într-adevăr, ne-am convins că este cu adevărat o artă, este o pasiune, și invitatul nostru, Igor Gherghișan, care este un adevărat profesionist, ne-a demoinstrat-o cu prisosință. El i-a purtat prin mrejele acestei arte începând cu data oficială a invenției fotografiei, 1939, conducându-i prin istoria și evoluția ei, până în era digitală în care copiii se simțeau ceva mai confortabil.

Copiii au stat cu „gura căscată” pe tot parcursul lecției. Au fost impresionați de evoluția și parcursul istoric al fotografiei, pentru că domnul Gherghișan le-a prezentat aparate foto de anticariat din colecția sa. El este un fotograf  bun și știe întotdeauna cum să fascineze sau să uimească.  Fotografia  în mâinile domnului Gherghișan este  ca un instrument magic în mâinile unui fotograf magician. De aceasta s-au convins copiii la această întâlnire extraordinară. Jocul de culori și comunicarea prin imagini unice i-a surprins pe copii. Maestrul a  improvizat în sala un atelier unde a demonstrat în direct cum se fac unele efecte în fotografii, lăsându-I fără grai pe cei prezenți. Spre final, copiii au privit un album de fotografii și deja recunoșteau metodele de executare a fotografiilor și genurile lor.

Entuziasmați de această splendidă întâlnire, probabil că fiecare din participanți vor face fotografii de calitate și desigur că au început să simtă gustul acestei pasiuni.

Realizat: Lilia Canţir

20190411_113515