Arhive

La langue française et la Francophonie

La francophonie se fonde sur le partage de la langue française, pour l’épanouissement et l’enrichissement de tous les pays qui la compose. Or, une langue trouve son accomplissement dans l’activité littéraire, qui mobilise toutes ses ressources, qui la célèbre dans toutes ses beautés, qui l’oblige  à se renouveler ou à inventer  des formes d’expressions inédites. Une langue ne vit et ne prospère que parce que des écrivains, des conteurs, des poètes-tous des ouvriers du mot- la plient à leur volonté créatrice, la montrent dans tous ses états, la font penser, rire, rêver, agir… Les écrivains figurent donc au premier  rang des artisans de la francophonie.

La langue française naît du latin parlé qui, sous l’action de différents facteurs, s’est peu à peu transformé jusqu’à constituer une langue nouvelle, clairement distincte  de la norme latine.

Le premier document où apparaît un texte que l’on peut définir  comme « du français » est constitué par les Serments de Strasbourg (842). Plusieurs langues se sont développées, à partir du latin, sur le territoire aujourd’hui français: langue d’oc au sud, langue d’oîl au nord et le franco-provençal-langue intermédiaire. Mais chacune de ces langues connaît d’importantes variations dialectales. Vers la fin du XX siècle on assiste à un réveil des langues régionales. On prend conscience du multilinguisme français. Le français a toujours débordé des strictes frontières de l’état national français. C’est en 1880 que le géographe Onésime Reclus forge le mot francophonie pour désigner l’ensemble des populations utilisant le français. On peut distinguer quatre visages particuliers de la francophonie: les pays de français langue maternelle (Europe et Canada francophones); les pays créoles, où le français est langue seconde, mais parente; les pays de français langue officielle ou langue d’usage ( qui ont été, pour la plupart, colonies françaises), les pays de français langue étrangère privilégiée (comme parfois en Europe centrale ou orientale).

A différentes époques, le français  a joué un rôle international: langue d’Angleterre après la conquête normande, langue littéraire modèle dans l’Europe de la fin du Moyen Äge (Marco Polo dicte dans cette langue le récit de son voyage), langue de la culture européenne pour le classicisme et l’époque des Lumières.

Voilà pourquoi le français est choisi comme langue de culture, naguère par les aristocraties des pays d’Europe centrale et orientale, aujourd’hui comme langue étrangère privilégiée dans des pays comme la Roumanie et la Moldavie.

L’avenir de la francophonie repose sans doute sur la capacité du français  à se prêter, à s’échanger, à favoriser le multilinguisme. Il n’est plus la propriété jalouse des seuls les Français. Il appartient à l’ensemble  des francophones. Sans doute plus de 100 millions de personnes possèdent une réelle maîtrise du français, beaucoup plus si l’on compte tous ceux qui en font un usage rudimentaire.

IMG_20180320_134011

Diversitate culturală

„Limba noastră-i o comoară…

Limba noastră-i numai cântec…

Limba noastră-i graiul pâinii…

Limba noastră-i frunză verde…

Limba noastră-i limbă sfântă…”           A. Mateevici

Ziua Internațională a limbii Materne este o  sărbătoare ținută anual la 21 februarie în întreaga lume cu scopul de a promova diversitatea lingvistică și culturală.

Limba maternă este foarte importantă în viața noastră, a tuturor, fiind limba în care am rostit primele cuvinte, cu ea am crescut, ne-am dezvoltat, așa că este de datoria noastră să o promovăm și s-o păstrăm ca pe o avere spirituală moștenită din tată în fiu și transmisă ca pe o ștafetă mai departe din generație în generație.

 Așadar, limba e opera cea mai de seamă a unui popor.  Este  limba și  sufletul unui popor. Un popor fără de limbă este ca o țară fără de popor. A nu-ți iubi limba este identic cu a nu-ți iubi Patria. Limba e cea care ne ține împreună pe noi. Limba face parte din noi înșine, ca și sufletul nostru, ca și creierul nostru, ca și conștiința noastră.

În acest context, la biblioteca „Ștefan cel Mare” s-a desfășurat un medalion literar-artistic cu genericul diversitate culturală și lingvistică.  Participanții la activitate au fost elevii din Liceul Teoretic „Iulia Hasdeu” și Școala-Grădiniță  nr. 15 „Pas cu Pas”, dar și cititori ai bibliotecii, care au recitat poezii, au cântat și dansat , astfel promovând atât cultura poporului român, cât și pe cea a altor popoare.

 

 

Iulia Hasdeu – ultimul vlăstar al dinastiei Hasdeu

Liceul Teoretic ”Iulia Hasdeu”, este unul dintre cei mai fideli parteneri ai bibliotecii ”Ștefan cel Mare”. În perioada 13-17 noiembrie, această instituție sărbătorește Zilele Iuliei Hasdeu, prin diverse activități cultural-artistice, care aduc un omagiu fiicei marelui savant și scriitor, Bogdan Petriceicu Hasdeu – inegalabila Iulia Hasdeu. Cu această ocazie, în incinta filialei, s-a desfășurat medalionul literar-artistic: ”Iulia Hasdeu – ultimul vlăstar al dinastiei Hasdeu”. Două clase de-a patra, sub îndrumarea doamnelor învățătoare, Liliana Chilian și Nadejda Para, au prezentat un program complex de poezii (”Cântecul cosașului”), cântece (”Toamna”, ”Samba florilor”, ”Copilărie”) și o scenetă (”Îngerul și ghiocelul”). Cu un cuvânt de mulțumire, încurajare și motivare, a venit și dna Emilia Slavenschi, director-adjunct al Liceului ”Iulia Hasdeu”. A fost un timp în care ne-am bucurat din plin de cele expuse, dar și de adâncă reflecție asupra vieții și operei Iuliei Hasdeu.

                                                                         realizat de Lilia Beşan

 

Medalion literar-artistic”Căsuța cu povești”

Vineri, 27 octombrie,  Biblioteca „Ștefan cel Mare” s-a transformat în ”Căsuța cu povești”. Eroii din  basmele preferate au fost copii din clasa 1-b din Școala-Grădiniță  nr. 152 ”Pas cu Pas”.

Atrași de poveștile  pline de mister au călătorit în lumea fantasticului, iar din cele cu tâlc, au primit răspunsuri la multe întrebări din care vor trage mai ușor foloase și învățăminte,  ale căror  înțelepciuni îi va ajuta să crească persoane echilibrate și frumoase. Poveștile lui Ion Creangă scrise în versuri au prins glas prin vocea catifelată a scriitoarei Maria Tomița-Corini. Copiii au dansat deghizați în eroii din poveștile lor preferate distrându-se la maximum.    Realizat: Lia Canțîr

 

 

Cartea făclia lumii

Trăim într-o lume în care sentimentele aleargă prin labirintul gândurilor noastre și dispar undeva în neantul intangibil numit uitare. Filozofăm deseori pe marginea unor idei, care par să clădească planul de salvare a lumii, dar care sfârșesc undeva la mijlocul abstractului. Vedem uneori viața prin prisma unor fenomene pe care, simplu, le acceptăm, dar nu le înțelegem. Adunăm entuziasmați memorii, dar, oricum, le pierdem, treptat, în timp. Încercăm să deosebim răul de bine, să dezvoltăm simțul discernământului, dar nu putem înțelege și nici explica mesajele conștiinței.

Toate aceste trăiri au propriile lor definiții și explicații, sunt comune, dar și specifice nouă, oamenilor și, deși ne hrănesc spiritul și corpul, sunt paralizate în timp, absorbite de gaura neagră a memoriei sau lăsate să dispară sub presiunea altor trăiri. Calea de salvare și conservare a acestora este Cartea.

Cartea este cheia perpetuării sentimentelor, a conștiinței spiritului uman, a descoperirii, a cunoașterii și a înțelegerii acestei lumi. Tot Cartea este forța miraculoasă a imaginației și uimitoarea formulă de oprire a timpului, de trecere dintr-o dimensiune în alta sau de rămânere în ambele. EA este refugiul minții noastre atunci când realitatea e prea dureroasă, insuportabilă sau pur și simplu mai puțin interesantă. Cartea este și Salvatorul sufletului nostru, mierea unsă pe imperfecțiunile existenței noastre, este mesajul venit din trecut, expresia prezentului și testamentul lăsat viitorului. Scrierile Cărții sunt inspirația inimii, visul minții noastre trăit și retrăit ori de câte ori ne dorim să-i răsfoim paginile.

Cartea este profunzimea lui Mihai Eminescu, războiul și intelectualul lui Camil Petrescu, este pacea lui Grigore Vieru, dragostea lui Mircea Eliade, ura lui Miron Costin și patriotismul lui Dumitru Matcovschi. Calea cea mai scurtă de a cunoaște, a înțelege și a comunica adevărurile și iluziile tuturor timpurilor este citirea, învățarea și scrierea Cărții. Astfel putem înțelege importanța succeselor obținute, dar și rolul eșecurilor suferite.

Înțelepciunea Cărții iese din interiorul omului, îi oglindește existența, îl descoperă și redescoperă, îl face să gândească asupra propriei ființe, să se înțeleagă, să se accepte sau să se schimbe.

Cu ocazia zilei Mondiale a cărții și a dreptului de autor  și desigur a bibliotecarului,   elevii liceului „Iulia Hasdeu” ne-au  adus în dar un medalion literar-artistic cu tema: „Cartea făclia lumii”, clipe frumoase,  omagiu adus cărții și bibliotecarului. Copii au cântat și au recitat poezii, au înscenat aforisme dedicate cărții. Aforismele: „Biblioteca: grădina de cărți”,  „Îmi imaginez Paradisul ca pe un fel de bibliotecă”, „Cărțile sunt și avionul, și trenul, și drumul….”, „Cărțile sunt oglinzile sufletului”, „Cărțile sunt ca albinele, care poartă polenul  însuflețit de la o minte la alta”, „Cărțile înseamnă acasă”  au prins viață în desenele extraordinare a copiilor. De asemenea, copii au dat viață proverbului „Ai carte ai parte” exprimând prin desen visele de deveni cineva în viață.

Să luăm exemplu de la acești copii minunați , să iubim cartea, să  n-o lăsați să se prăfuiască undeva prin sertare. Păstrați această bogăție de cuvinte și idei, încurajați cititul și promovați înțelepciunea gândurilor așternute pe hârtie. Asigurați continuitate trăirilor omenirii din toate timpurile.

 

Lilia Canțîr, bibliotecar

Cultura şi limba care inspiră umanitatea

Ziua Internaţională a Francofoniei este celebrată în fiecare an pe 20 martie.

Limba franceza este vorbită de aproximativ 220 de milioane de oameni din întreaga lume și  este limba maternă, secundă sau străină în 29 de state membre ale OIF și în câteva țări din afara acesteia.  În unele din aceste state e limbă oficială  alături de alte limbi, cum ar fi engleza, araba, spaniola sau portugheza, iar în altele e unica limbă oficială. Prin urmare, s-a constatat că cei mai mulți francofoni locuiesc în Franţa, Algeria, Canada, Maroc, Belgia, Coasta de Fildeș, Tunisia, Camerun, Republica Democrată Congo (RDC), Elveţia etc. Un număr mare de vorbitori de limbă franceză sunt chiar și în Polonia, România și Republica Moldova.

Cuvântul francofonie a fost folosit, pentru prima dată în jurul anului 1880, de către geograful francez Onesime Reclus, întru a desemna ansamblul persoanelor şi ţărilor vorbitoare de franceză. Intenţia sa era de a acredita ideea existenţei unei alte maniere de a concepe lumea, în funcţie de limba utilizată.

La 20 martie 2017, Republica Moldova sărbătoreşte Ziua Internaţională a Francofoniei şi aniversarea de 20 ani de la aderarea Republicii Moldova la Organizaţia Internaţională a Francofoniei (OIF).

Cu acest prilej, Biblioteca, în colaborare cu liceele ” Mihai Eminescu” și „Mihai Marinciuc”, a organizat un medalion cultural-artistic. Participanții la manifestare au  construit un lanț simbolic al țărilor, care fac parte din statele francofone, au cântat și recitat fabule în limba franceză. O surpriză a acestui medalion a fost un mini dialog umoristic teatralizat dintre o moldoveancă și o franțuzoaică, care a creat buna dispoziție a tuturor celor prezenți.

Autor: Lilia Canțîr