Arhive

Secretele iubirii descrise în cartea „Rebela” de Claudia Partole

    Descoperim pagini rebele, adolescentine în proza cu același nume „Rebela” de Claudia Partole. OMUL care știe să ofere emoții de bucurie și satisfacție sufletească.  La întâlnirile cu cititorii, este mereu cu surprize deosebite și încurajează copiii spre creație. Este ca un univers care își revarsă cuvintele și reflectă culorile care creează armonia. E ca o „vrăjitoare” care,  prin grai, prin semne, prin miracol o descoperi de fiecare dată mai frumos, mai încântător.  Plantează mereu în suflet emoții răscolitoare și amintiri ce nu se șterg din inimi.  Cititorul îi savurează cuvântul ca pe o pastilă a cugetului, spiritului.

  În 2018, la editura Prut a apărut proza „Rebela”, în care este descrisă frumos adolescența de ieri și de azi. Un adevăr împletit cu multe momente artistice, amuzante, înduioșătoare, unice. Un adevăr dureros cu care se confruntă azi Republioca Moldova, cum ar fi emigrarea populației, copii rămași fără părinți, părinți divorțați, certuri familiale. Constatăm importanța părinților și a prietenilor în viața adolescenților, precum și impactul lor major la această etapă a vieții. Sunt bine descrise emoțiile și percepțiile adolescenților de azi. Personajele lucrării au fost selectate cu o finețe aleasă, adolescenți sensibili și inteligenți care își descriu relațiile cu colegii, părinții, vecinii, maturii.

   E o proză utilă pentru elevi, pedagogi şi părinţi, în care vor descoperi o multitudine de materiale didactice, cum ar fi: limbaj rafinat, fragmente unde sunt redate scrisori, aforisme despre viață,  relațiile cu semenii, intriga vieții, întrebări trăsnite, reflecții postate pe pagina de facebook ș.a. În ea regăsești o multitudine de situații pe care le întâlnești în școlile contemporane. Cititorii, cu siguranță, își vor găsi răspunsurile la frământările, întrebările speciale din universul adolescenților de azi.

   Un rol aparte îi revine problemei dragostei, lecturii și muzicii. Autoarea recomandă, prin prisma personajelor, un șir de lucrări literare, muzicale de importanță majoră, cum ar fi: „Allegretto” din Simfonia a șaptea de Beethoven; ,,Caravana animalelor” de Saint-Saens; romanele „Pantofii roz” de Beatrice Marrini; „Inimă de cerneală” de Cornelia Funke; „Minunea” de R.J.Palacio; „Matilda” de Roald Dahl; „Sub aceeași stea” de John Green; „Băiatul în pijamale în dungi” de John Boyne; „7 din 7” de Holly Golaberg Sloan; „Madame Bovary” de Gustave Flaubert; „Băiatul miliardar” de David Walliams; „Emil și detectivii” de Erich Kastner; poezia „Muma lui Ștefan cel Mare” de Dumitru Bolintineanu ș.a.

   În lucrare, arta e reflectată ca ceva mistic, citez: „E ceva miraculos în dans. Dacă te lași în voia muzicii, corpul parcă ar culege sunetele venite de undeva de sus, care te învăluie și pătrund în tine prin toți porii”. Ce poate fi mai frumos decât acest gând exprimat foarte sugestiv!

Emoționant este descris sentimentul dragostei, voi cita câteva gânduri:

  • „… ce e atunci când cineva te zăpăcește? Când totul se umple cu acel cineva. Oriunde te uiți, este el, deși nu e. Toate spațiile dintre gânduri, altădată goale, se umplu cu cineva-ul acela! Simptomele virusului, zis „dragoste”… Mă întreb: Unde trăiesc iubirile cele mai mari, adevărate? În vis? În cărți? În filme? Sau le purtăm în noi, ca pe niște microbi care așteaptă?… Ce așteaptă? /Nu știu…/Pentru că / Nu cred, dar…/ Am impresia…/ Îmi fură gândul cineva!/ Mereu…/ Îl plac oare?/ Știe?/ N-are de unde./ Și foarte bine,/ pentru că…/ Nu-mi place faptul că…/ Îmi place! …”;
  • „… Adevărata iubire este atunci când pui în prim-plan ceea ce-și dorește celălalt. Iubești cu adevărat pe cineva atunci când îi dorești fericirea, chiar dacă nu e alături de tine…”;
  • „… De foarte multe ori, atunci când vrem să ne apropiem unul de altul, de fapt ne înarmăm. Chiar îndrăgostiți fiind, ne înarmăm. Cu îndoieli, suspiciuni, gelozie, neîncredere. Uneori avem în spate, dar mai ales în gând, armate întregi, gata de atac. Armata pe care trebuie să le împăcăm, ori să le supunem, prin confruntrări drastice. Dacă reușim să evitem ofensiva, biruim ambii. Astfel războiul nu va avea sfârșit…”;
  • „… Iubirea are mai multe fețe. Este ceea ce trăiești în sufletul tău când îți place de cineva și vrei mereu să fii ca el. Asta e foarte important, poate cel mai important. Dar nu toți au norocul să găsească persoana potrivită. Uneori o găsesc, apoi o pierd. Deci trebuie să te străduiești să găsești iubirea și în alte lucruri, ca să nu rămâi niciodată fără…”;
  • „… Există o forță extrem de puternică, pentru care, cel puțin până în prezent, știința nu a găsit o explicație formală. Este forța care include și guvernează totul, e în spatele oricărui din Univers și încă nu a fost localizată. Această forță universală este IUBIREA…”;
  • „…Prima dragoste vine ca o primăvară. Nu știi dacă a venit, nu bănuiești cât va dura. Abia după ce-a trecut îți dai seama că-a fost…”;
  • „… ce e iubirea? Ceva care te leagă și totodată îți prinde aripi… Pe când trădarea îți frînge aripile și tare, rupe orice legătură… Ce e viața? Nimic și Totul? Deci nu-mi doresc Totul, nu pot să accept nimicul…” .

   Claudia Partole e scriitoarea care deschide spații lărgite după impulsul imaginației. Prin ea descoperi perspectiva viitorului necunoscut. Reușești să te înalți în zonele perfectului și te transfigurează prin harul său al inspirației, lipsind din subconștientul fanteziei personale.Te descoperi cu un alt eu.  Astfel, devii mai fericit prin faptul că ai cunoscut avalanșa celestă a frumosului din inima scriitoarei.

  Descoperă, CITITORULE, tainele cuvântului, ale culorilor refletate prin universul scrisului și, astfel, vei putea crea armonia între suflet și inima ta.

Realizat: Gamarța L.

Design fără titlu

ZIUA PĂCĂLELELOR

Păcală și Tândală sunt eroii poveștilor populare ce stârnesc zâmbetul tuturor.

Numele lui Tândală provine de la trândăveală, cu sensul de a pierde timpul. Un om care nu este bun de nimic și își pierde vremea umblând aiurea. El este eroul cunoscut pentru umorul și istețimea sa, care se ascunde sub o mască de naivitate.

 Păcală este eroul snoavelor populare, la fel ca și Tândală tratează cu îndrăzneală și ironie autoritățile. Numele său ne spune că este pus pe șotii, glume și mai ales de a face păcăleli.

Cei doi reușesc de fiecare data să ne amuze prin darul lor de a scoate în evidență prostia omenească, lenea, lașitatea și minciuna. Unu aprilie este nelipsit de umorul bine dezvoltat al celor doi.

 Vă propunem să ne scrie-ți la comentarii, înâmplări haioase din palmaresul celor doi eroi.

Să ne distăm împreună! Start…

************************

Negustorul, privindu-l lung, zise în sine: Mă!… aista-i chiar Pâcală.

— Dar cum te cheamă pe tine?

— Iaca!… ce mă întreabă. Mă cheamă ca pe oricare: vină-ncoace, ori vin-aici!

Negustorul începu a-și face cruce ca de naiba și iar îl întrebă:

— Dar cu chemarea împreună cum te mai strigă?

— Iaca așa: vino! u! mă! răspunse Pâcală.

Negustorul începu atunci a râde și zise: ce prost!”

Realizat: L. Canțîr

Cioc! Cioc! Cioc!, de Emil Garleanu

Şi păsările se-nţeleg între ele. Dumneavoastră poate nu mă veţi crede. Atâta pagubă! Dar eu ştiu multe asupra lucrului ăstuia de la gaiţa mea, de la gaiţa mea care, fiindcă am învăţat-o să vorbească omeneşte, mi-a descoperit câteva taine ale graiului păsăresc.D-ta, spre pildă, auzi ciripind o rândunică, crezi că i-a venit, aşa, un gust să facă gălăgie, în vreme ce dânsa dă poveţe puişorilor ei: „Nu ieşiţi la marginea cuibului!” „Nu strigaţi când nu sunt eu cu voi!” „Tst! pisica!”

O vrabie ciripeşte pe gard. D-tale puţin îţi pasă. Şi ei, biata! i-a sărit inima din loc: „Uliul!” În nopţile cu lună asculţi privighetoarea, — te încântă; ajungi să crezi că pentru tine îşi revarsă în gâlgâiri ploaia de mărgăritare. Nici nu bănuieşti că-şi plânge numai dragostea ei .  Aşa, mulţumită gaiţei mele, am ascultat, deunăzi, o convorbire între un măcăleandru şi-un scatiu. Să v-o spun.
„Cioc! cioc! cioc!” se aude de departe. Măcăleandrul zice:
— E ciocănitoarea!
— Ciocănitoarea, răspunse scatiul, ce-o fi ciocănind mereu?
— Caută veveriţa, îl desluşi măcăleandrul.
— Veveriţa? De ce?
— Urâţi îmi sunteţi voi, scatiii, că nu ştiţi nimic. Nu-i cunoşti povestea? Să ţi-o spun!

   (Mărturisesc că vreo câteva ciripiri nu le-am înţeles, dar le-am ţinut însă minte. Acasă i le-am spus gaiţei, şi gaiţa mi le-a tălmăcit. Aşa vă pot spune întocmai, după zisele măcăleandrului, povestea ciocănitorii:)

— Demult, m-asculţi, scatiule? începu măcăleandrul, demult tare, la-nceput, pe când oamenii erau puţini de tot, şi poamele şi mai puţine, veveriţa a dat, într-o bună zi, peste un pom ciudat, cu roadă rotundă, tare, dar cu miezul dulce şi gustos. Dăduse, frate, peste alun. I-au plăcut alunele şi, vezi, fiinţă prevăzătoare, să nu mai păţească cum o păţise când rosese o iarnă întreagă coaja copacilor, să se hrănească, ce i-a venit în gând? Să strângă alune! Şi şi-a umplut scorbura de cu toamnă. Tocmai se bucura că dăduse norocul peste dânsa, făcea planuri mari, să nu se mişte toată iarna din căsuţa ei, nici cu vârful botului să nu miroase viforniţa, când, într-o bună dimineaţă, se zgârie la un picior într-o coajă. Caută, — coajă de alună! De unde? că ea nici nu se atinsese încă de merindele strânse. Cercetează: un sfert de alune mâncate!  S-a mâhnit veveriţa, dar s-a şi mâniat. S-a pus la pândă, să prindă pe hoţ. S-a ghemuit în fundul scorburii, una cu copacul, şi-a aşteptat. Ce era? Ciocănitoarea, cum o vezi: sai ici, vâră-te colea, dă de scorbură, în scorbură de alune, şi, cum e iscusită, a înţeles ea că-n alune trebuie să fie ceva. Plisc are, slavă Domnului! Craţ! iaca şi miezul. Bun! Craţ-craţ-craţ, s-a pus pe mâncat. Din ziua aceea venea în fiece amiază să-şi ia prânzul.

În dimineaţa când o pândea veveriţa, a sosit tot aşa zglobie, dar de-abia intră în scorbură, că veveriţa se repezi. Ciocănitoarea vroi s-o zbughească afară, dar veveriţa o prinsese de coadă! Dă-i în sus, dă-i în jos, lasă coada, ca şopârla, în laba veveriţei, şi pe ici ţi-i drumul. Mai târziu, când i-a venit inima la loc şi s-a văzut fără coadă, s-a întors la veveriţă să se roage de dânsa. N-a mai intrat în scorbura ei şi, smerită, a bătut cu ciocul: Cioc! cioc! cioc! Dar veveriţa îşi mutase culcuşul! De atunci mereu ciocăneşte la fiecare copac, dar nici că dă de răspuns…

— Zi, de atunci, întrebă scatiul, n-are ciocănitoarea coadă?…
— Vezi bine… Ssst! Uite-o…

Mă uit şi eu. O fulgerare roşie străbate luminişul. Ciocănitoarea se caţără cu ghearele de trunchiul unui mesteacăn şi-l ciocăneşte de jos până sus. Apoi trece la alt copac, şi la altul. Fagul sună mai tare, frasinul mai înăbuşit. Un stejar găunos răsună ca un hârb. Şi ciocănaşul bate mereu, se duce, se şterge din ochii mei. De-abia se mai aude, departe: Cioc! cioc! cioc!

Scatiul piruie iar:
— Ştii una, frate măcăleandru? Eu cred că tot ce mi-ai spus sunt numai nişte vorbe. Ea ciocăneşte fiindcă suge din mustul copacilor, i-o fi plăcând hrana asta.
Măcăleandrul se supără:
— Se cunoaşte că eşti pasăre neisprăvită. S-o fi hrănind ea cu mustul copacilor, dar ce şi-o fi zis: „Dacă mi-i dat să ciocănesc mereu, cel puţin să trag din asta un folos, să mă hrănesc!”
— Aşa-i! încheie scatiul.

Acestea le-am auzit mai deunăzi povestite de către un măcăleandru unui scatiu. Un lucru însă: dacă veniţi cineva pe la mine, să nu spuneţi cumva gaiţei mele cele ce v-am destăinuit. Mă asurzeşte cu ocările. Vă rog!

 Test

Am lecturat! Să exersăm…

Titlul textului––––––––––––––

Autorul––––––––––––––-

Povestirea înfățișază o–––––––––––––având ca personaje–––––––––

Ele sunt––––––––––––––––- și comunică în ––––––––– doar de ele înțeles.

Povestitorul află de la ––––––––– lui de o întâmplare de demult, povestită de  –––––

Povestirea este despre o lecție de viață pe care –––––––––––––––o dă ––––––––––– care i-a furat alunele.

Indicii: gaiță, întâmplare, măcăleandru, veverița, personificate, vețuitoarele pădurii, ciocănitorii.

  1. Pune în ordine evenimentele.
  2. Ciocănitoarea intră să se ospăteze cu alune
  3. Veverița descoperă alunul cu fructe gustoase
  4. Veverița își face provizii pentru iarnă
  5. Ciocănitoarea caută să își ia coada înapoi de la veveriță
  6. Veverița descoperă lipsa alunelor
  7. Ea prinde ciocănitoarea furând și îi smulge coada
  8. Completează corespunzător.

Veverița adună alunele ca să –––––––––––––––––-

Când a descoperit că I se furase alunele, veverița –––––––––––––– pentru a prinde hoțul.

Ciocănitoarea bate cu ciocul fiecare copac –––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––.

  • Cum a descoperit veverița că I s-au furat alunele?

Cum a reușit veverița să descopere hoțul?

  • Găsește corespondența cuvintelor din cele două coloane.

Alimente                                              a se mania

Le-a tradus                                            șe-a tălmăcit

De exemplu                                           merinde

A se supăra                                            spre pildă

  • Transcrie cuvintele care sugerează sunete din natură–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-
  • Care este opinia ta?
  • Ciocănitoarea aprocedat bine luând alunele?   DA/NU   De ce?
  • Ghici ghicitoarea:
  • O sportivă cu renume

Umblă-n pomi după alune.

  • Vine doctoru-n pădure

Cu fes roșu și secure.

Știai că…..

  • Ca toboșar al orchestrei pădurii, ciocănitoarea își revendică teritoriul lovind cu ciocul în scoarța copacilor pentru a căuta insecte cu care se hrănește?
  • Dacă intri pe teritoriul unei veverițe roșii, vei auzi țipete și schelălăieli puternice. Ăn acest fel, prin sunete care își sfredelesc timpanele, veverița alungă animalele care se apropie de cămara ei cu provizii.

Realizat: L. Canțîr

Lire pour vivre

Les livres marquent la vie d’un homme dès son enfance encore, du moment où l’on a des rêves fantasmagoriques et les héros de leurs contenus deviennent des exemples à suivre. Il y a un grand nombre d’histoires et de contenus qui sont captivants dès leurs premières pages, qui nous transforment et nous déterminent de vivre leur vie et d’avoir leurs idées et qui, finalement, produisent des émotions fortes et spéciales. Cet état de captivité magique et d’incarnation hypnotisée nous donne la possibilité de se transposer dans un parallélisme illusoire et incroyable des vies des protagonistes.

Dans plusieurs discutions avec différentes personnes on remarque souvent une prédilection particulière pour la lecture et, dans les cas les plus fréquents, il s’agit d’un intérêt massif  et d’une implication fondamentale dans les divers processus de vie de la société.

La lecture est déterminée encore par les nécessités de connaître et apprendre, d’être informé ou, simplement, de passer son temps libre d’une manière élégante. Certains considèrent que la lecture est une méthode effective d’éviter le stress. La lecture d’un roman intéressant nous permet de se réjouir d’une ambiance formidable et d’oublier les problèmes quotidiens. On a même inventé une modalité d’éviter la dépression par la biblio-thérapie. Mais, ce n’est pas l’unique bénéfice de la lecture. Ce qu’on vient de constater c’est justement l’élément de fortification de la mémoire au fur et à mesure qu’on réalise la lecture des histoires des vies des héros  et des personnages. La lecture quotidienne nous aide à nous concentrer sur les objectifs identifiés.

Chaque livre lu nous transpose probablement dans une autre dimension de temps, dans une réalité alternative, fait qui nous aide à fortifier aussi notre imagination  et, involontairement,  on apprend à construire des images et des scènes des livres, ayant en même temps la capacité mentale de les voir comme réelles. Cela nous aide encore à comprendre facilement le style de vie de certains personnages, d’être plus sensibles à leurs problèmes et nous montre d’une manière convaincante de bons exemples de relations de qualité entre nos proches et en général entre tous les hommes.

La procédure de formation d’un lecteur d’une manière adéquate suppose une forme maximale de compréhension du texte, d’inoculation d’une attitude soucieuse face au sujet choisi. La fortification du culte pour la lecture et les habiletés de travailler avec les livres est un acte responsable et complexe  qui inclut la compréhension profonde des contenus lus.

La formation et l’éducation du sentiment pour la lecture se produise durant les années, dans les classes primaires encore et devient ensuite un processus continu dans l’activité des gymnases, des lycées, des universités et même des académies. Ce processus suppose inévitablement l’implication plénière du bibliothécaire et le fixe sur la première ligne dans cette activité assidue et minutieuse. Ce rôle est d’une importance majeure que le bibliothécaire doit jouer chaque jour infatigablement avec témérité et ingéniosité et en particulier avec chaque lecteur.

La bibliothèque est l’endroit de la spiritualité humaine  où le philosophe a vu les muets parlant et les morts vivant, où les livres, indubitables valeurs de la création humaine, retrouvent leur résidence éternelle. C’est le lieu du pylône sur lequel on construit le temple principal de la fortification de l’intérêt pour la lecture.

Le bibliothécaire est justement le templier qui va découvrir et identifier les méthodes les plus efficaces à utiliser en ce sens et qui seraient les plus acceptées et agrées par les lecteurs et lui-même. L’efficacité des actions de déterminer les hommes à aimer les livres et fréquenter la bibliothèque est visible quand on utilise toutes les ressources intellectuelles des managers de ces institutions. Les actions d’attirer les bénéficiaires à la bibliothèque supposent plusieurs services et initiatives d’implication. L’endroit  de la bibliothèque doit être attractif où il u aurait des affiches et des panneaux de tous les événements culturels et des services réalisés et prestés. Les étagères et les rayons bien aménagés et organisés avec toutes les publications exposées, facilement à identifier, peuvent aider d’une manière excellente à réaliser les objectifs fixés et motiver la curiosité et l’intérêt de ceux qui viennent à la bibliothèque. L’aspect esthétique  de l’endroit avec des rayons bien arrangés d’une manière non traditionnelle et inhabituelle, confortable et vivement coloré est fortement important et contribue à la formation et à la fortification évidente de l’image de la bibliothèque. Le premier contact  d’un nouvel utilisateur avec la bibliothèque  est fortement important, puisque cela contribue à sa formation comme lecteur et consommateur des services. L’acte de connaître très bien la bibliothèque, les règles d’utiliser le fond des livres, les modalités d’accès libre aux rayons, les nouvelles technologies implémentées contribueraient à l’amélioration et à la fortification des connaissances nécessaires et nouvelles en ce sens et, indiscutablement, à la diversification des impressions et à l’implication directe et massive dans l’activité de la bibliothèque. Les diverses formes  et méthodes de promotion  de la lecture et de la bibliothèque ne sont pas une simple  et élémentaire obligation, elles sont utilisées, déterminées et motivées par la condition de la nécessité vitale et, évidemment, en concordance parfaite avec l’implication téméraire et le professionnalisme.

Les techniques de promotion de la bibliothèque sont multiples et diverses. A remarquer, en ce sens, l’organisation des expositions thématiques ou d’auteur, les nouveaux titres des livres et les citations sensibilisantes, ouvrages illustrés etc. Les listes bibliographiques de recommandation des livres par sujets ou intérêts et récemment procurés sont aussi très importantes.

Une série de discussions / débats sur les livres proposés par l’intermédiaire des programmes  et projets de promotion de la lecture et des personnalités du domaine littéraire ont eu une contribution sensible et directe au développement de la culture et à la fortification de la condition de l’intelligence des hommes. Un projet-concours de lecture à titre « La bataille des livres », destiné à stimuler la lecture pour les enfants et les adolescents a été réalisé avec succès à la bibliothèque « B.P. Hasdeu » en partenariat avec la Bibliothèque « Octavian Goga » du judets Cluj. Les livres proposés dans ce programme, qui sont destinés aux enfants par catégorie d’âge, stimulent la lecture et promeuvent d’une manière excellente la valeur des livres. Le but du projet est d’aider les enfants d’acquérir une série de compétences, telles comme la capacité de formuler des opinions, arguments écrits et oraux.

Le programme de lecture « Chisinau lit » est aussi une modalité de fortification culturelle et culturelle qui oriente le lecteur vers les valeurs artistiques autochtones. Ce programme propose l’éducation de la culture pour la population de la capitale qui a la possibilité de participer aux présentations des livres, aux rencontres avec les écrivains pour discuter avec les auteurs des livres proposés pour chaque année et plusieurs catégories de lecteurs : enfants, adolescents et adultes.

Les activités indispensables pour captiver le public et stimuler l’intérêt pour la lecture sont les heures de lecture, la lecture en commun, la lecture à haute voix, qui motivent les utilisateurs de consommer la littérature de qualité. Pour ceux curieux ça constitue encore une belle occasion de participer aux clubs de lecture, aux rencontres avec les écrivains et aux lancements des livres de ceux-ci. Dans ce cadre on peut connaître les auteurs préférés « live », leur biographie, l’œuvre et les muses qui les inspirent. On peut y avoir aussi les réponses aux plusieurs questions qui visent les secrets du métier d’écrivain.

La lecture en but littéraire est une modalité d’attirer le lecteur dans la bibliothèque par la création de certains clubs de lecture pour les jeunes, mais aussi pour les personnes plus âgées. Dans ce contexte, dans le cadre de la bibliothèque « Stefan cel Mare » il existe deux clubs. L’un des clubs « Perdu parmi les livres » est sous la baguette  de l’écrivain Nicolae Spataru et l’autre « Le trolleybus 30 » a en sa tête le jeune poète Artur Cojocaru. Les deux poètes sont aussi engagés de la bibliothèque en qualité de bibliothécaires.  Ces deux clubs de lecture sont l’âme de la bibliothèque. On peut y découvrir le plaisir de la lecture comme révélation qui nous captive  et nous produit le sentiment de passion pour l’art de la lecture. Les lecteurs, è ces rencontres, en commun avec les invités d’honneur, écrivains et hommes d’art, produisent des discutions/débats, actions imaginaires, transposition dans des personnages et atmosphères des romans, idées et sentiments inédits. On y expose aussi leurs idées, expériences et connaissances. Cette modalité de contacter un livre intéressant et un excellent échange d’idées suscitent les profondeurs intellectuelles du lecteur. Ces clubs sont fortement utiles pour ceux qui connaissent déjà le contenu du livre discuté, mais aussi qui n’ont pas la moindre idée en ce sens, autrement dit qui ne connaissent pas les contenus des livres proposés pour être discuter. Dans le cadre des activités de ces deux clubs on peut fortifier  ses capacités intellectuelles d’analyse et synthèse.

Une autre modalité efficiente de promouvoir  le livre et la lecture est le Jour International de la Lecture Commune que les bibliothécaires explorent au maximum. Les multiples activités réalisées, expressément avec les lecteurs les plus jeunes, sont organisées en vue de déterminer et susciter, dès leur enfance, l’amour  pour la lecture. Dizaines de contes thérapeutiques, didactiques lues ensemble offrent aux enfants beaucoup de choses à apprendre et à les utiliser ultérieurement dans leur vie. Les jardins d’enfants et les écoles en voisinage immédiat de la bibliothèque ont fortement augmenté le nombre d’enfants qui ont commencé à aimer la lecture, y compris à haute voix et à comprendre  son rôle et importance.

En ce sens, les moments inoubliables .passés ensemble avec les petits lecteurs dans la bibliothèque et la réalisation des buts et intentions des grands d’offrir aux enfants ont contribué essentiellement  à la fortification de l’image du bibliothécaire.  Au moment où l’on voit les yeux curieux et intrigués des enfants fixés sur toi, on a le sentiment de satisfaction inexprimable et le grand désir de les accompagner dans le monde des princesses et des héros préférés. L’objectif principal de ces actes d’intervention bénéfique est de promouvoir les connaissances via les livres et leurs volumes pleins de contes et protagonistes féériques. Les contes incus dans le livre de Jana Grecu « En visite chez l’ourson Marmi » ont été les plus désirées. Cela se produit probablement  sous les effets de la multitude d’éléments présents dans les contenus, qui ont un caractère thérapeutique et éducatif et qui marque par leur abondance significative, avec beaucoup d’information utile et nécessaire pour la vie. Ces informations aident les enfants dans leurs activités à dépasser le sentiment de crainte ou les désirs parfois exagérés, la dépendance de l’ordinateur, à être forts dans les situations délicates ou dangereuses, à éviter l’indifférence, à avoir du respect pour ses parents et ses proches et, en général, à aimer tos les hommes. En plus, elles les aident à réaliser la galerie énorme de belles choses de leur vie et peuvent les rendre heureux réellement.

Un vrai succès est fixé dans la promotion  de la lecture par l’intermédiaire des spectacles montés sur la base des contes. Le projet « Re-entendons le conte! », lancé par la Bibliothèque Municipale « B.P. Hasdeu », en partenariat avec les acteurs du théâtre « Guguta », a heureusement démarré des activités de ce genre. Le montage continu de ces spectacles et théâtres de marionnettes sont extraordinaires et utiles, puisque les marionnettes sot confectionnées  par les enfants dans la bibliothèque, dans le cadre du service »La maison des contes ». La culture de la lecture et la prédilection pour la lecture se forme durant le temps et reste pour toute la vie, en nous aidant à avoir plusieurs succès.

Lilia Canțîr, chef de service

Citim și descoperim lumea magică a cărților

 

Pătrunderea în lumea cărților ne ajută să descoperim plăcerea de a explora, de a dezvolta abilități de învățare și de căutare a informațiilor, de a veni cu idei noi sau de a le îmbogăți și a le completa pe cele existente. Cărțile ne încurajează la acțiune. Ele ne sugerează idei pentru a crea ceva nou, pentru a merge undeva, pentru a discuta cu alți oameni și a observa locuri, evenimente și toate lucrurile frumoase din jurul nostru.

Iată de ce, ora de lectură de astăzi a fost interesantă și captivantă, deoarece copiii au citit despre evoluția cărții de la primele semne până la e-book-uri. Relația strânsă a copiilor cu lumea cărților pun baza unor obișnuințe sănătoase, a unei educații calitative și a multor altor lucruri minunate pe care viața le oferă. Ele sunt pentru ei ușile care se deschid spre vise și aspirații, cunoștințe și experiențe și cel mai important spre un viitor sigur și prosper.

Realizat de L. Canțîr

20190722_10031120190722_104929

Ştefan cel Mare din istorie în veşnicie

Astăzi se împlinesc 514 ani de la moartea lui  Ștefan cel Mare, a marelui voievod  care a marcat istoria Moldovei. Cel care a domnit aproape o jumătate de veac (47 ani) și a dus peste 40 de războaie, câștigându-le aproape pe toate. Cel care, după fiecare bătălie, construia un locaș sfânt.

Anul 2018 a fost declarat Anul lui Ștefan cel Mare și Sfânt. Cu această ocazie, la biblioteca „Ștefan cel Mare” au fost desfășurate mai multe activități dedicate marelui domnitor. Programul a început chiar de dimineață cu un flashmob. Participanții au fost întâmpinați de Ștefan cel Mare în „carne și oase”  invitându-i la o CAFENEA LITERARĂ. Copii au recitat și au cântat, demonstrând că sunt adevărați urmași ai lui Ștefan cel Mare

Apoi, cei prezenți au avut ocazia să participe  la o expoziție de tablouri  ale pictorului Grigorie Plămădeală. La 80 de ani pe care în curând o să-i împlinească, maestrul se mândrește cu o  colecție ce reprezintă o bună parte din mănăstirile construite după bătăliile purtate de Domnitor. Participanții au  desenat  sub bagheta maiestrului şi au avut ocazia să admire și unele desene ale copiilor  în care sunt reflectate cele mai importante evenimente istorice din perioada domniei lui Ștefan cel Mare.

Pe lângă activitățile culturale, copiii s-au delectat ascultând o legendă  despre  marele voievod al neamului la o oră de lectură cu domnișoara Daniela Danu.

Deosebit de interesant a decurs lecția publică pentru cei care au dorit să cunoască  mult mai multe evenimente din viața marelui voievod. Alexandru Savin,  profesor de istorie, lector superior la Universitatea  de Stat de Educație Fizică și Sport,  a povestit și a răspuns la întrebările dedicate personalității istorice  – Ştefan cel Mare şi Sfânt, astfel cultivând dragostea de neam, de ţară, de popor tuturor celor interesați de istoria Ţării Moldovei, de a aduce omagiu  celui care a fost, este şi va fi Domnitorul Ştefan cel Mare şi Sfânt.

Alexandru Savin, lector universitar, vorbește publicului despre marele voievod, Ștefan cel Mare.

În cadrul manifestărilor comemorării a 514 ani  de la trecerea în nefiinţă a lui Ştefan cel Mare şi Sfânt s-a organizat prezentarea unei expoziţii  de carte „Ştefan cel Mare şi Sfânt – 514 ani de nemurire”. Au fost expuse  documente conform următoarelor compartimente: Ştefan cel Mare – Domn al Moldovei (1457-1504); Luptele marelui voievod Ştefan cel Mare;  Ştefan cel Mare – ctitor de biserici şi mănăstiri;  Ştefan cel Mare în literatură şi folclor.

Spre final, doritorii de a privi  filmul „Ștefan cel Mare și Sfânt. Vaslui 1475.” au participat mai întâi la un master-class de pregătire a prăjiturilor în forma coroanei Marelui Voevod, ca mai apoi să le savureze fericiți și cu mare plăcere pe parcursul vizionării filmului.

Realizat: L.Canţîr

Ziua  Mondială a cititului cu voce tare

La 1  februarie, în contextul Zilei  Mondiale a cititului cu voce tare – un eveniment global la care participă milioane de oameni din peste 100 de ţări şi are menirea de a încuraja copiii, tinerii şi adulţii din întreaga lume să celebreze puterea cuvintelor, la bibliotecă a avut loc o acțiune consacrată acestei zile.

Bibliotecarii bibliotecii și elevii clasei a IV-a „a”, LT „Elena Alistar”, au organizat un eveniment de citire cu voce tare, prin care au arătat că lectura și cartea sunt elemente esenţiale ale unei persoane și că prin această acțiune au dorit să le transmită tuturor un mesaj pentru  a încuraja lectura.

Oră de lectură : Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil – obiceiuri și tradiții

În data de 8 noimbrie, pe stil nou cei cu numele de Mihail și Gavriil își sărbătoresc ziua de nume. Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil sunt denumiți conducătorii cetelor îngerești sau cei dintâi dintre îngeri. Activitatea a avut loc la Școala Grădiniță Pas cu Pas nr. 152. Elevii care au participat la activitate au fost entuziasmați de a afla ceva nou, mai ales cei care poartă numelor acestor sfinți.

Sfantul Arhanghel Mihail

In limba ebraica, numele sau inseamna „Cine este ca Dumnezeu?”. El este cel care „striga”: „Sa luam aminte, noi, care suntem fapturi, ce a patimit Lucifer, cel care era cu noi: cel ce era lumina, acum intuneric s-a facut.

Sfantul Arhanghel Gavriil

In limba ebraica, Gavriil inseamna „barbat-Dumnezeu”. Numele sau contine concentrat vestea ca Dumnezeu Se va face barbat, ca va asuma firea omeneasca. Vesteste Sfintilor Parintilor Ioachim si Ana nasterea Maicii Domnului, ii descopera lui Zaharia nasterea Inaintemergatorului. Pastorilor le arata ca li S-a nascut Prunc, pe Iosif, logodnicul Mariei, il intareste ca sa nu se indoiasca de nimic, calauzeste Sfanta Familie in Egipt si aduce femeilor mironosite vestea Invierii Domnului.

Arhanghelul Gavriil este reprezentat in iconografia ortodoxa purtand in mana o floare de crin alb, ca simbol al bucuriei si binecuvantarii. Arhanghelul Gavriil este ingerul bunatatii si milostivirii lui Dumnezeu.

Arhanghelul Gavriil a fost trimis de Dumnezeu la Fecioara Maria să-i vestească taina cea mare a întrupării Domnului şi tot el a adus drepţilor Ioachim şi Ana vestea zămislirii Maicii Domnului.

În folclorul religios românesc, Arhanghelul Mihail este un personaj mai venerat în comparaţie cu Arhanghelul Gavriil. El poartă, uneori, cheile raiului, este un înfocat luptător împotriva diavolului şi veghează la capul bolnavilor, dacă acestora le este sortit să moară, sau la picioarele lor, dacă le este hărăzit să mai trăiască.

Despre Arhanghelul Mihail se ştie că este conducătorul oştilor cereşti-îngereşti, iar despre Arhanghelul Gavril ştim că este vestitorul Fecioarei Maria că va naşte pe Mântuitorul lumii, pruncul Iisus.

Totodată, un vechi obicei spune că de sărbătoarea Sfinţilor Mihail şi Gavril se aprind lumânări atât pentru oamenii în viaţă, cât şi pentru cei trecuţi la cele sfinte fără lumânare sau dispăruţi în împrejurări năprasnice.

Altfel, în ziua Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril se făcea marea pomenire pentru toţi morţii din familie.  Ziua Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril se serbează fiindcă ei iau sufletele oamenilor când mor.

La finalul activități le-am urat omagiaților La Mulți Ani!

 

Programul Chișinău citește : Dansul Florilor de Ianoș Țurcanu

Joi, 10 august s-a desfășurat o oră de lectură la grădinița nr. 165. Activitatea a avut loc extramuros din cauza caniculei și din cauza acestui timp  copiii sunt predispuși la accidente în afara grădiniței. Ca și data trecută au fost bucuroși să facă cunoștință cu altă carte, alt autor. Deoarece această carte face parte din Programul Chișinăul Citește copii au aflat mai multe detalii. Le-am povestit că Dansul Florilor este o carte propusă spre lectură cititorilor Bibliotecii Ștefan cel Mare.  Au aflat și că această carte  senzorială confecționată  handmade  din fetru și bumbac  este o alternativă educativă  excelentă a cărții clasice, care  susține și încurajează dezvoltarea abilităților psiho-motorice ale copiilor : dezvoltarea mușchilor mici ai  mâinilor, coordonare ochi-mână. De asemenea, stimulează puterea de concentrare, imaginația și memoria.

Pentru copii, ele sunt plăcute la atingere și implică și alte simțuri. Cartea confecționată este liniștitoare și emoționantă, oferindu-le posibilitatea de a folosi și alte materiale plăcute.

Spre final copiii au ascultat unele poezii din cartea Dansul Florilor : Fapte bune aduni; Coca – Cola pentru Nola; Două mâțe și -un motan; Șoricelul educat; O girafă supărată; Vine broasca de la mare.

Pentru noi este un lucru plăcut și pentru că suntem bibliotecari să fim niște naratori buni pentru preșcolari și copiii. Să îi incităm mereu cu noi cărți interesante și desigur că ei ne vor aștepta din nou la ei.

Publicat de : Doina Spătaru

Șef – Oficiu

Oră de lectură : Sofia – Păpădia de Stela Popa

 

Ieri, 8 august la Grădinița nr. 165 s-a desfășurat o oră de lectură. Copiii au ascultat  povestea Sofia – Păpădia de Stela Popa.  Cartea-poveste „Sofia – Păpădia” este o carte plină de învățăminte. Dar subtil sugerate copiilor. Autoarea vrea să  le spună copiilor, prin poveste, cum să se ferească de oamenii răi. Cum să nu se încreadă în oricine le întinde o bomboană. Să aibă curaj să înfrunte răul, așa cum face Sofia-Păpădia în poveste. Este o carte care îi învață pe pici despre bine faci, bine ajungi. Nu este nici pe departe însă o carte-poveste tristă. Nu. Dimpotrivă. Este o poveste frumoasă, vioaie și din care micii cititori vor învăța anotimpurile, prin desenele realizate de Stela Damaschin Popa. Cartea, odată răsfoind-o, picii nu vor mai lăsa  din mâini. Povestea Sofiei este foarte emoționantă și redă o poveste dintre ea și Vântul, o poveste care ne îndeamnă să o citim mai des, este o carte nemaipomenită. Aici autoarea ne face să înțelegem că orice poatre să fie frumos, că putem să trecem peste greutăți și că iubirea nu are margini. Însă iubirea poate fi și grea și tristă. Această poveste ne oferă o lecție pentru toți.

Totodată, Stela Popa este autoarea a mai multor volume, 100 de zile (roman), Editura Tritonic, București, dedicat Revoluției Twitter din Republica Moldova, Îngerii Mării (carte-poveste), Editura Cartier, 2015, seria Povești pentru Dănuț, Semincioara fermecată (carte-poveste), Editura Cartier, 2016, seria Povești pentru Dănuț, CD-audio „Semincioara fermecată”, teatru radiofonic citit de vedete din Republica Moldova.

Publicat de  : Doina Spătaru

Șef – Oficiu

Această prezentare necesită JavaScript.