Arhive

Cenușa rece – „trei destine reprezentative”

În data de 19 iulie, în incinta bibliotecii a avut loc o discuție/dezbatere pe marginea cărții Cenușa rece de Mihaela Perciun. Această carte este inclusă în cadrul Programului Chișinăul citește pentru adulți. Cartea ne provoacă să vedem care este soarta acestui popor  cât și a personajelor.

La această activitate au participat : Mihail Vâlcu – scriitor; autoarea cărții – Mihaela Perciun; și colectivul bibliotecii. În cadrul discuției s-au abordat mai multe tematici legate de conținutul cărții; soarta personajelor, titlul cărții; ritualul de înmormântare, cât și destinele acestor personaje.

Discuția a luat amploare când am discutat despre migrarea populației, evenimentele care ne-au marcat destinele din ultimii ani, anul 2009, Centenarul Unirii și alte subiecte actuale  care ne apasă și ne dor. Ăsta este și mesajul cărții să revenim acolo unde ne sunt rădăcinile, să păstrăm obiceiurile și tradițiile acestui popor și să nu plecăm din țară deși nu știm ce se poate întâmpla.

37421107_2145101212413952_7049589814475096064_n

Publicat :Doina Spătaru

Reclame

Achiziţii noi de carte

Vă propunem spre lectură următoarele romane, care cuprind mai multe genuri: dragoste, istorie, thriller, poliţist.

Solzenicyn, Aleksandr. Dulceața de caise / Aleksandr Solzenicyn. – București : Ed. Univers, 2015. – 348 p.  Textele seriei de ”povestiri în două părți”, sunt unite printr-o temă comună. Sunt marile teme ale literaturii lui Soljenițîn: opțiunea morală, problema responsabiblității, compromisul…

Leiris, Antoine. Nu veți avea ura mea / Antoine Leiris. – București : Ed. Nemira, 2016. – 120 p.  În acest volum, Leiris spune întreaga poveste a luptei sale cu suferința după pirderea soției lui. Este o carte de o frumusețe sfâșietoare, despre cum el și fiul lui, Melvil, au supraviețuit durerii.

Mourad, Kenize. În numele prințesei moarte / Kenize Mourad. – București : Ed. Nemira, 2012. – 736 p. Ar putea fi un basm cu grădini fermecate. Dar este o poveste adevărată, trăită de o prințesă. Selma, născută într-un palat dintr-un Istanbul feeric, un oraș ce nu va mai fi niciodată la fel, un spațiu al desfătărilor și al parfumurilor dulci.

Junger, Sebastian. Război / Sebastian Junger. – București : Ed. Corint, 2013. – 318 p. Pe parcursul a cincispezece luni, Sebastian Junger a urmat un singur pluton staționt într-un avanpost afgan foarte îndepărtat. Obiectivul său: să transmită prin ce trec soldații – și cum se simte cu adevărat un război.

 Santos, Care. Poftă de ciocolată / Care Santos. – București : Ed. Humanitas Fiction, 2016. – 352 p. Sara, Aurora, Marianna – trei femei din trei secole, unite de pasiunea pentru ciocolată, cărora destinul le-a scos în cale aceeași ciocolatieră fină, de porțelan alb, produsă în Secolul Luminilor în manufacturile de la Sevres.

 Schmitt, Eric-Emmanuel. Otrava iubirii / Eric-Emmanuel Schmitt. – București : Ed. Humanitas Fiction, 2016. – 143 p.  Julia, Colombe, Raphaelle și Anouchka: patru adolescente, colege de clasă și prietene pe viață. Și-au jurat să rămână nedespărțite, dar sunt la vârsta schimbărilor. Cea mai spectaculoasă metamorfoză o ceează dragostea, care bulversează sau, dimpotrivă, dă sens unei vieți, transformându-și protagoniștii în eroi exemplari sau în monștri.

Douglas, Penelope. Intimidare / Penelope Douglas. – București : Ed. Epica, 2014. – 367 p. ”Numele meu este Tate. Totuși, el nu îmi spune așa. Nici măcar nu i-ar trece prin cap să mi se adreseze atât de familiar, asta în cazul în care mi s-ar adresa cât de cât. Nu, abia dacă îmi vorbește…Nu am de gând să-l las să-și bată joc de mine.”

Jong, Erica. Teama de zbor / Erica Jong. – București : Ed. Trei, 2016. – 382 p. Romanul revoluționar Teama de zbor, publicat pentru prima dată în 1973, a făcut vâlvă în SUA, alimentând fantezii, stârnind dezbateri despre femei și sexualitate.

Jong, Erica. Teama de moarte / Erica Jong. – București : Ed. Trei, 2016. – 246 p.  În vreme ce amurgul vieții se profilează amenințător la orizont, Vanessa Wonderman își privește neputincioasă părinții îmbătrânind, o însoțește la controale pe fiica ei însărcinată și îl veghează pe soțul ei Asher, cu douăzeci de ani mai în vârstă decât ea, aflat pe patul de spital.

Moyes, Jojo. Înainte să te cunosc / Jojo Moyes. – București : Ed. Litera, 2016. – 399 p. Înainte să te cunosc e o poveste de dragoste pentru generația de azi, despre o iubire neașteptată între doi oameni care nu au nimic în comun. O carte romantică și imprevizibilă, care îi va provoca pe cititori să se întrebe ce e de făcut atunci când, de dragul celui pe care îl iubești, trebuie să-ți sacrifici propria fericire.

 Moyes, Jojo. După ce te-am pierdut / Jojo Moyes. – București : Ed. Litera, 2016. – 397 p. Când o poveste se sfârșeșete, alta începe… Lou Clark are o mulțime de întrebări. Cum de a ajuns să lucreze într-un bar din aeroport și să-și petreacă timpul urmărindu-i cu privirea pe cei care pleacă spre alte locuri? Oare familia ei o va putea ierta pentru ce a făcut cu optsprezece luni în urmă? Și va reuși vreodată să treacă peste iubirea vieții ei? Ceea ce Lou știe sigur e că ceva trebuie să se schimbe.

Levy, Marc. Copiii libertății / Marc Levy. – București : Ed. Trei, 2014. – 343 p. O carte despre iubirea frățească, despre prietenie și adolescența cu dorințele, energia și idealurile sale. Romanul spune povestea unor adolescenți prinși în vâltoarea celui de-al Doilea Război Mondial.

 Todd, Anna. După ce am găsit fericirea / Anna Todd. – București : Ed. Trei, 2015. – 494 p. Tessa și Hardin au înfruntat toate provocările, dar oare vor trăi fericiți până la adânci bătrâneți? Până acum, viața i-a luat de multe ori prin surprindere. Legătura lor e mai strânsă ca oricând. Și totuși, se pare că orice nouă încercare le pune în pericol temelia pe care și-au construit relația.

Passarlay, Gulwali. Cer întunecat : fuga unui copil din Afganistan în Marea Britanie / Gulwali Passarlay. – Iași : Ed. Polirom, 2016. – 350 p.  Cer întunecat spune povestea unor copii forțați să-ți abandoneze căminul și familia. O mărturie despre curajul celor care fug din zone de conflict în căutarea siguranței.

Musso, Guillaume. Central Park / Guillaume Musso. – București : Ed. Allfa, 2016. – 354 p. New York, 8 a.m. Alice Schafer, o polițistă franțuzoaică, și Gabriel Keyne, un pianist de jazz american, se trezesc pe o bancă în Central Park, legați cu cătușe unul de altul – ei nu se cunosc și nici nu-și amintesc să se fi întâlnit vreodată, dar trebuie să afle împreună ce li s-a întâmplat.

Yoon, Nicola. Absolut tot / Nicola Yoon. – București : Ed. Art, 2016. – 334 p. Boala lui Maddy, protagonista cărții, este pe cât de rară, pe atât de faimoasă. Pe scurt, e alergică la lume. Nu are voie să iasă din casă, n-a mai ieșit de șaptesprezece ani. Singurii oameni pe care-i vede în carne și oase sunt mama ei și Carla, sora medicală pe care o îngrijește.

Yoon, Nicola. Și soarele e o stea / Nicola Yoon. – București : Ed. YoungArt, 2017. – 357 p. Natasha e o adolescentă cu o fire pragmatică. Nu crede în soartă, crede în fapte clare și demonstrabile. Aceasta e o zi neagră pentru ea: urmează să fie deportată în Jamaica peste doisprezece ore. Nici pentru Daniel, un visător incurabil, asta nu e o zi oarecare: are un interviu care îi va hotărî viitorul. O va lua pe calea care-i va mulțumi pe părinții săi, sau se va dedica pasiunii sale, poezia.

Barnes, Julian. Zgomotul timpului / Julian Barnes. – București : Ed. Nemira, 2016. – 206 p. Este anul 1935 și tânărul compozitor Șostakovici se teme pentru viața sa, căci Stalin e brusc interesat de muzica lui. Artistul e sigur că va sfârși în Siberia și privește în urmă la propria existență. Totuși, are noroc și nu devine o victimă. Însă prețul e mare: capitularea în fața regimului.

 Watt, Erin. Prințesa de hârtie : primul volum din seria Familia Ryal / Erin Watt. – București : Ed. Trei, 2017. – 391 p. Ella Harper e o supraviețuitoare – o optimistă pragmatică. Viața ei n-a fost ușoară. S-a mutat din oraș în oraș împreună cu mama sa, chinuindu-se să facă rost de bani și sperând ca într-o zi să scape de sărăcie. Dar mama ei a murit, iar Ella a rămas singură pe lume. Acum îl cunoaște pe Callum Royal, un om de afaceri multimilionar, și viața ei se schimbă. Are parte de lux și de bogăție. Totuși, ceva ciudat se întâmplă în casa familiei Royal.

Skye, Evelyn. Jocul coroanei / Evelyn Skye. – București : Ed. Corint Books, 2016. – Vol. 1. – 416 p. Ei sunt magi – singurii din Rusia -, iar țarul, amenințat de Imperiul Otoman și de kazahi, are nevoie de un Mag Imperial puternic alături de el. Și astfel inițiază Jocul Coroanei, un duel al abilităților magice. Câștigătorul jocului va primi puteri de neimaginat. Pe cel învins îl așteaptă moartea.

Hall Kelly, Martha. Când înflorește liliacul / Martha Hall Kelly. – București : Ed. Litera, 2017. – 510 p. Inspirată de evenimente și de oameni reali, Martha Hall Kelly a spus povestea a trei femei, plasată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, care dezvăluie curajul, lașitatea și cruzimea acelor zile. Aceasta face parte din istorie – istoria feminină – și nu ar trebui să fie uitată.

 

Evenimente unice din viața lui Ștefan cel Mare

220px-HumorstefanŞtefan cel Mare a murit la 2 iulie 1504, la vârsta de 70 de ani  Viața marelui voievod este una bogată în evenimente unice din istoria Țării Moldovei. Iată unele dintre cele mai curioase.

  1. Cele mai favorabile luni din viața lui Ștefan cel Mare au fost decembrie și ianuarie (23–26 ianuarie 1465 cucerește Chilia; 15 decembrie 1467 îl învinge pe Matei Corvin la Baia; 10 ianuarie 1475 – victoria de la Vaslui etc.), iar cele mai nefaste luni din viața lui au fost iunie și iulie (26 iulie 1462, a fost rănit la Chilia; 5 iunie 1463 – căsătorie fericită cu Eudochia din Kiev, însă de scurtă durată, deoarece iubita soție moare la 25 noiembrie 1467; 26 iulie 1476 – înfrângerea de la Valea Albă–Războieni; 14 iulie 1484 – turcii cuceresc definitiv Chilia; 2 iulie 1504 – moare).
  2. A organizat, consolidat și modernizat oastea mare țărănească (constituită din 40 000 de oameni) și oastea cea mică de curteni (12 000 de călăreți), dotând-o cu tunuri. Totodată, menținea o legătură afectivă cu militarii. După fiecare victorie, la intrarea în cetatea Suceava, organiza o ceremonie numită „ospățul domnesc”, în acest scop fiind construită o sală uriașă, numită „casa domnească”, unde lua masa întreaga sa oaste. Înainte de ospăț voievodul acorda titlul de viteji (echivalentul cavalerilor în Occident) boierilor și țăranilor care s-au distins în luptă.
  3. În anii 1466–1467 a fost zidită din temelie cetatea de la Roman („Cetatea Nouă”), spațiul din preajma căreia a devenit loc tradițional de trecere în revistă a oastei marelui voievod. La această adunare, numită beleagul (din germană – Belage-rung – tabără), era controlat echipamentul ostașilor, cei cu echipament necorespunzător fiind aspru pedepsiți, zicându-se că au fost dați „în beleag”. De aici provine expresia metaforică păstrată până în prezent – „în vileag”.
  4. Către 1470, Ștefan cel Mare a renovat cea mai veche cetate tătărească de piatră de la Orheiul Vechi, de lângă satul Trebujeni, numele căruia, potrivit istoricului C. Rezachevici, amintește că pe aici trecea un drum comercial protejat de cetate, pe care mergeau negustorii de peste mare de la Trapezon (Trapezunt) spre Iași, unde se afla o uliță cu același nume.
  5. Niciun document nu a fost semnat de Ștefan cel Mare, el dădea doar indicații, care erau notate cu grijă de dregătorii de la curte. Conform tradiției medievale, domnul făcea parte din tagma luptătorilor, iar cu scrisul se ocupau diecii, care se considerau meseriași din rândurile celor care muncesc.
  6. În anul 1501, Ștefan cel Mare redobândește de la poloni regiunea Pocuția, instalând în cetăți pârcălabi. Victoria a fost asigurată de prestația domnului, care, fiind bătrân și bolnav de picioare, a condus armata dintr-o caretă, inspirându-i în luptă și fiind astfel cât mai aproape de popor.
  7. Ștefan cel Mare credea în semne prevestitoare. Conform tradiției, înainte de lupta de la Vaslui a văzut o stea din direcția Dunării. I s-a descif-rat că se va lupta cu păgânii și-i va învinge. Un alt semn, din 1484, arăta că urma să fie înfrânt la Cetatea Albă, de aceea a preferat să nu continue acțiunile de luptă. În realitate, nu a întreprins acțiuni militare, din considerente strategice și tactice. Visul cu „bourul alb” (bourul era reprezentat în stema țării) a fost tălmăcit ca o avertizare că țara este în primejdie și trebuie chemat poporul pentru a o apăra.
  8. Până în prezent se păstrează în mediul monahal legende despre Ștefan cel Mare. Cele mai frumoase poveşti sunt cele ce fac referință la întâlnirile duhovnicești dintre voievod cu Daniil Sihastrul. Potrivit unei legende povestite de călugări domnului academician Demir Dragnev, la mănăstirea Dobrovăț nu rezista construcția bisericii, care se ruina la cutremur. În vis îngerii l-au sfătuit pe domn să îndemne zidarii să pună var nestins între pietre. Se considera că astfel lăcașul va rezista atâta timp „cât va fi creștinătatea și pământul”, iar atunci când sunt cutremure monahii se protejează în această construcție.
  9. A fost considerat conducător laic și ultim împărat al creștinilor ortodocși, asemănător lui Constantin cel Mare. În anul 7000 de la facerea lumii (1492 d. Hr.) se aștepta o apocalipsă, de aceea domnul Țării Moldovei a mizat pe edificarea și finisarea construcției lăcașurilor sfinte. Înfrângerile le atribuia păcatelor sale, iar victoriile – lui Dumnezeu. O reprezentare a simbolismului ocrotirii divine unice în Țara Moldovei și foarte rară în lumea ortodoxă la acea vreme este legată de biserica „Înălțării Cinstitei Cruci” de la Pătrăuți, azi jud. Suceava, a cărei zidire a început la 13 iunie 1487. Spre deosebire de alte biserici, care serbează hramul la 14 septembrie, acest lăcaș sfânt îl serbează în săptămâna înjumătățirii Postului Mare, închinată Sfintei Cruci. Potrivit istoricului Emil Dragnev (fiul academicianului Demir Dragnev), enigma se explică prin faptul că anume la 6 martie 1486 (în acel an a fost o zi de luni ce urma imediat săptămânii Sfintei Cruci) Ștefan-Vodă s-a luptat la Șchei (Bulgari) cu pretendentul Hronoda. În acea luptă voievodul s-a aflat în pericol de moarte (căzând de pe cal) și apoi s-a salvat miraculos. „Sacrificarea” și „readucerea la viață” s-a produs sub ocrotirea Sfintei Cruci, exprimând simbolismul ei ca unealtă a patimilor și tot ea dătătoare de viață. Pictura murală a bisericii transmite un mesaj de rugăciune din partea ctitorului, care după 13 ani de luptă cu dușmanii creștinătății s-a bucurat de protecția divină. Prin scena „Cavalcada Sfinților Militari” el se roagă să fie acceptat, împreună cu oastea sa, în glorioasa cavalcadă, precum a fost Constantin cel Mare, pe care îl urmează sub semnul biruitor al Sfintei Cruci. Era o chemare simbolică la supraviețuire în condițiile păcii cu turcii prin includerea țării sale în istoria sacră, ce avea finalitate în Judecata de Apoi.
  1. Ștefan cel Mare, caz unic în istoria Țării Moldovei, a transmis puterea domnească la 30 iunie 1504 fiului său, Bogdan al III-lea. Evenimentul s-a produs în cadrul unui sfat domnesc lărgit (cu funcții elective) la care Ștefan-Vodă a fost adus pe pat. El a anihilat opoziția unor boieri, a intervenit energic în favoarea fiului său, pe care el însuși l-a așezat pe tron și a impus boierii să-i jure credință. Prin urmare, nu a fost domn până în ultima zi a vieții. Mormântul lui Ștefan-Vodă de la mănăstirea Putna, ctitoria voievodului, este loc de pelerinaj al creștinilor. A fost înmormântat, ca și monahii, cu cărămidă sub cap, considerent ce a generat mai multe speculații nejustificate că înainte de moarte s-ar fi călugărit.

La 20 iunie 1992 a fost canonizat, fiind înscris în sinaxar, cărțile de cult etc., cu numele „Dreptcredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt”. Biserica Ortodoxă sărbătoreşte la 2 iulie pe Sf. Voievod Ştefan Cel Mare

A.David

Ziua Nistrului

Nistrul izvorăşte în Carpaţii orientali (pe versantul de nord-vest al Muntelui Rozluci, în Ucraina, la altitudinea de 760 m şi se revarsă prin limanul omonim în Marea Neagră

 În fiecare an, în ultima zi de duminică a lunii mai, conform Hotărîrii Parlamentului, în R.Moldova este sărbătorită Ziua Nistrului.

Instituirea acestei zile era absolut necesară “ţinând cont de importanţa majoră a fluviului Nistru pentru Republica Moldova”, pentru că Nistrul are un rol important în economia regiunii, în menţinerea balanţei ecologice, dar şi o importanţă social, istorico-culturală, inclusiv turistică.

În limitele Republicii Moldova, fluviul cuprinde sectorul de la Naslavcea (cea mai nordică localitate din Republica Moldova) până la Palanca, unde hotarul Republicii Moldova se întâlneşte din nou cu al Ucrainei

Nistru este rîul cel mai mare după debit şi cel mai frumos al Moldovei. Dar, datorită activităţii nechibzuite a omului, această arteră acvatică se confruntă cu cele mai grele, şi, probabil, cele mai tragice timpuri pentru ea.                                                                      . 

Este responsabilitatea noastră să ajutăm acest rîu, datoria noastră faţă de generaţiile viitoare. Astăzi, aceasta este o sarcină naţională şi internaţională, statală şi interstatală. 

Pe întreaga sa lungime, apele rîului curg printre localităţile dens populate.              

La darea în exploatare a hidrocentralei electrice de la Dubăsari, a avut loc o dereglare a debitului rîului pe cursul său inferior. Pe această lungime a Nistrului au început procese ecologice puțin observabile, dar ireversibile. Foarte curând, aceasta a afectat rezerva de peşte în Nistrul inferior. Treptat, dar foarte curând, au dispărut peştii semimigratori, deoarece nu au putut ajunge la locurile lor de reproducere, din cauza barajelor de pe râu. A dispărut morunul, a scăzut brusc populaţia de nisetri, de şalău, heringului de Dunăre şi alte specii valoroase de peşti. S-au intensificat procesele alunecărilor de teren ale malurilor râului, la care a contribuit şi extracţia intensă, cu dragele de aspiraţie, a amestecului de nisip şi pietriş pe această porţiune. Această extragere a dus la deteriorarea fundului râului, la distrugerea locurilor de reproducere a peştilor, cu toate consecinţele care decurg din aceasta.                                                                                  . 

A doua lovitură suferită de Nistru a avut loc la sfârşitul secolului al XX-lea. În 1986, la Novodnestrovsk, regiunea Sokiryanskaya din Ucraina, a început să funcţioneze a doua staţie hidroelectrică

Apa rece de pe segmentul de la Naslavcea la Soroca a afectat imediat componenţa faunei piscicole din această regiune. Au dispărut cleanul şi scobarul, somnul şi bibanul, morunaşul, mreana, şi alte specii care nu se pot reproduce în apă rece. Au apărut specii noi de peşti mai puţin valoroase, ce nu sunt specifice pentru aceste locuri: cleanul mic, babuşca, iar din cauza creşterii exagerate a vegetaţiei în râu, s-a mărit cantitatea de biban şi ştiucă.

Se mai poate scrie multe despre necazurile frumosului nostru rîu, despre care s-au compus o mulţime de cîntece, poezii şi legende. Dar este timpul să acţionăm pentru a salva principalul rîu al Moldovei.

Rîul Nistru – principala arteră acvatică a Republicii Moldova, joacă un rol vital în aprovizionarea populaţiei cu apă potabilă, în asigurarea necesităţilor agriculturii, industriei şi, în general, în dezvoltarea durabilă a ţării. Concomitent, fluviul Nistru reprezintă sursa principală de aprovizionare cu apă potabilă a unor localităţi ale Ucrainei, inclusiv a regiunii Odesa, sursa ce determină existenţa unor zone umede de importanţă internaţională, precum şi starea ecosistemului Mării Negre.

A.David

 

Ziua internațională a diversității biologice

 

bioZiua a fost aleasă după data de 22 mai 1992 când a fost adoptat, cu prilejul Conferinței de la Nairobi, textul Convenției privind Diversitatea Biologică. Principalele obiective ale acestei Convenții sunt conservarea diversității biologice, utilizarea componentelor sale într-un mod durabil și partajarea corectă și echitabilă a beneficiilor care decurg din utilizarea resurselor genetice.

Inițial această zi a fost proclamată de Adunarea Generală a ONU, prin Rezoluția 49/119, din 19 decembrie 1994, spre a fi celebrată la 29 decembrie, reprezentând data la care a intrat în vigoare Convenția privind Diversitatea Biologică (29 decembrie 1993). Data stabilită fiind foarte aproape de sfârșitul anului, o perioadă marcată de vacanțe în multe țări, a făcut dificilă organizarea evenimentelor dedicate zilei, ceea ce a dus, ulterior, la schimbarea acesteia.

Anul 2018 marchează cea de-a 25-a aniversare a intrării în vigoare a Convenției privind diversitatea biologică. De la intrarea în vigoare, Convenția a fost pusă în aplicare prin viziunea și conducerea afișate de țări, organizații neguvernamentale și interguvernamentale, popoare indigene și comunități locale, comunitatea științifică și indivizii.

A 25-a aniversare a Convenției prezintă o ocazie unică de a evidenția realizarea obiectivelor sale la nivel național și global. De asemenea, oferă o oportunitate de a privi spre viitor, în special, pe măsură ce începem să luăm în considerare continuarea Planului strategic pentru biodiversitate 2011-2020.

Planul strategic este alcătuit dintr-o viziune comună, o misiune, obiective strategice și 20 de obiective ambițioase, dar realizabile, țintele Aichi. Planul funcționează ca un cadru flexibil pentru stabilirea obiectivelor naționale și regionale și promovează implementarea coerentă și eficientă a celor trei obiective ale Convenției privind diversitatea biologică.

Misiunea noului plan este: „să ia măsuri eficiente și urgente pentru a stopa pierderea biodiversității, pentru a se asigura că până în 2020 ecosistemele sunt rezistente și continuă să furnizeze servicii esențiale, asigurând astfel diversitatea vieții planetei și contribuind la bunăstarea umană și la eradicarea sărăciei. asigurarea acestui fapt, reducerea presiunilor asupra biodiversității, restabilirea ecosistemelor, utilizarea resurselor biologice și valorificarea echitabilă a avantajelor generate de utilizarea resurselor genetice, asigurarea unor resurse financiare adecvate, consolidarea capacităților, aspecte legate de biodiversitate și valori integrate, politicile adecvate sunt implementate efectiv, iar luarea deciziilor se bazează pe știința solidă și pe abordarea preventivă.”

A.David

 

Serviciul „Bunele maniere”

Manierele din timpul mesei sunt foarte importante. La multe dintre reuniunile cu familia sau prietenii are loc și o masă. Ceea ce spunem și felul în care ne purtăm îi va face pe ceilalți să se simtă bine, sau dimpotrivă. În cadrul Serviciului ”Bunele maniere”, s-a discutat despre comportamentul din timpul mesei – iată câteva dintre manierele care ne luminează asupra lucrurilor pe care le avem de făcut: pune-ți șervetul de pânză în poală; stai drept în scaun, și nu pe o rână; ține-ți coatele lipite de corp și nu pe masă, în timp ce mănânci; mestecă cu gura închisă și nu plescăi; nu vorbi cu gura plină; așteaptă să înghiți ce ai în gură și abia după aceea răspunde la o eventuală întrebare; nu face observații critice despre mâncare; roagă să ți se dea un platou sau altul;  spune ”te rog”, nu te întinde după el; nu face zgomote nepoliticoase, cum ar fi să râgâi, să-ți sufli sau să-ți tragi nasul; când termini, spune ”Mulțumesc pentru masă”. Elevii, au privit și un video despre folosirea corectă a tacâmurilor – cum se aranjează furculița și cuțitul în farfurie dacă: „încă mănânc”, „aștept felul următor”, „a fost delicios”, „am terminat de mâncat”, „nu mi-a plăcut”. În final, copiii au vorbit despre manierele din timpul unei mese din propria familie.

Programul ”Chișinăul citește” : În ospeție la ursulețul Marmi de Mircea și Jana Grecu

 

În data de 4 mai, în incinta Bibliotecii Ștefan cel Mare, a avut loc o întâlnire cu scriitorul Mircea Grecu. Activitatea i-a avut ca participanți pe copiii de la Liceul Teoretic de Arte Plastice ”Elena Alistar”, clasa a II-D. Discuția s-a axat pe cartea ”În ospeție la ursulețul Marmi” de Mircea și Jana Grecu. Această carte este inclusă în Programul de lectură ”Chișinăul citește” care se află la a 15-a ediție. Scopul cărții este de  a combate dependența de vicii.

„Consider că este inutil să prevenim la 14, 15 ani consumul de droguri, când unii copii și adolescenți au și consumat astfel de substanțe nocive. De aceea, am găsit un altfel de limbaj, o altfel de metodă și anume: trebuie să intervenim la vârsta preșcolară și școlară mică”, a spus coautorul cărții „În ospeție la ursulețul Marmi”, Mircea Grecu.

”În ospeție la ursulețul Marmi”, este o carte educațională care permite copilului să discerne corect timpul pentru citit și calculator. Poveștile terapeutice scrise de Mircea și Jana Grecu au fost traduse în mai multe limbi străine și editate într-un tiraj total de peste 100 de mii de exemplare.

  • În căutarea fericiri pierdute, o poveste antidrog;

Actorii Teatrului Republican “Luceafărul” din Chișinău au pus în scenă “În căutarea fericirii”,  a anunțat scritorul în cadrul activității.

  • Ghetuța și Papucel, o poveste pentru prevenirea dependenței de jocurile pe calculator;
  • Ursulețul Marmi, o poveste pentru cultivarea simțului măsurii;
  • Căpcăun cel Fioros, o poveste pentru prevenirea apariției sentimentului de frică;
  • Pe urmele infractorului, o poveste pentru corectarea comportamentului agresiv.

În acest context pentru a înțelege mai bine aceste povești scriitorul a propus copiilor să însceneze poveștile pe roluri și astfel, au primit cărți din partea autorului.

Poveștile joacă un rol foarte important în viața copiilor, stimulează imaginația și creativitatea, dezvoltă gândirea, limbajul, contribuie esențial la formarea principiilor morale. În lumea poveștilor e o lume în care binele învinge răul, iar copii se identifică mereu cu personajele pozitive.

Copiii au înscenat unele dintre poveşti.

La finalul întîlnirii copiii au primit cărți cu autograf.

 

 

Publicat de : Doina Spătaru