Arhive

Creatorul pastelului în literatura românească

Vasile Alecsandri s-a născut la 21 iulie 1821 la Bacău. A fost un renumit poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, membru fondator al Academiei Române, întemeietor al teatrului românesc și al literaturii dramatice în România, personalitate marcantă a Moldovei și apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea. Vasile Alecsandri a fost fiul medelnicerului Vasile Alecsandri (1792-1854) și al Elenei Alecsandri (născută Cozoni; 1800-1842). Alecsandri și-a petrecut copilăria la Iași și la Mircești, unde tatăl său avea o moșie și unde a revenit pe întreaga durată a vieții sale să-și găsească liniștea.

Între 1828-1834 Alecsandri işi face studiile la pensionul lui Chenim. La sfârşitul lui iulie începutul lui august 1834 Vasile Alecsandri „în vârsta de zece ani trecuţi” merge la şcolile din Paris a „Craiei Franţei”. Din noiembrie 1836 până în aprilie 1837 Alecsandri urmează cursurile de drept la facultatea de drept. Prima sa scriere publicată- Buchetiera de la Florenţa (1840, Dacia literară)- a fost scrisă la îndemnul lui Mihail Kogălniceanu şi îşi datoreşte apariţia întâmplărilor din timpul acestei călătorii. A participat activ la acţiunile revoluţionare din anul 1848. Atunci apare şi renumita sa poezie „Deşteptarea României”.

Personalitate marcantă a epocii de la 1848, prin „totalitatea acţiunii sale literare”(Titu Maiorescu), Vasile Alecsandri a contribuit la fondarea si dezvoltarea a numeroase specii literare şi a publicat prima mare culegere de poezie populară românească. Vasile Alecsandri, în prefaţă la ediţia de „Poezii poporale ale românilor”, din 1852, defineşte astfel creaţiile populare „Comori nepreţuite de simţiri duioase, de idei înalte, de notiţe istorice, de crezuri superstiţioase, de datini strămoşeşti şi mai cu seamă de frumuseti poetice pline de originalitate si fără seamăn în literaturi străine, poeziile noastre populare compun o avere naţională, demnă de a fi scoasă la lumină ca un titlu de glorie pentru naţia română”. Influienţat de folclor a publicat ciclurile „Doine” şi „Lacrămioare”; a evocat în poeme ample trecutul eroic si mitologia naţională în ciclul „Legende”; a cântat momente de seamă din istoria contemporană a ţării în „Ostaşii noştri”; a celebrat viaţa rustică şi mişcarea ciclica a anotimpurilor in Pasteluri. Alecsandri a creat si a dus la celebritate pastelul – o specie a genului liric cunoscută numai în literatura română. Pastelul preia de la poezia discriptiva a vechilor romantici corespondenţa dintre sentiment, natură, anotimp, apropiindu-l de arta plastică. Din pasteluri putem desprinde originalitatea poetului care se evidenţiază pe fonul poeziilor folclorice.

Un rol important în activitatea lui Vasile Alecsandri l-a jucat teatrul. Teatrului i-a consacrat cea mai mare parte din activitatea sa. „Nu ştiu dacă am creat teatrul naţional, dar ştiu că i-am adus un mare concurs”. Însă Vasile Alecsandri chiar a creat Teatrul National, deoarece îl vedem în 1840 director al Teatrului Naţional împreună cu Mihail Kogălniceanu si Costache Negruzzi. Creaţia dramatică însumeaza monologuri (Cântecele comice), comedii satirizând atmosfera şi moravurile epocii (Iasii în carnaval, ciclul Chiriţelor).

Pastelurile lui Alecsandri evocă natura așa zis domestică, adică tot ce constituie cadrul obișnuit al unei vieți patriarhale, idilice. Elementele descriptive apar aici nu incidental, ca un cadru al unui conflict de natură romantică, ci sunt scopul elementar al acestei poezii. Natura nu mai este un refugiu, ca în marea poezie romantică, ci cadrul natural privit cu obiectivitate descriptivă. Pastelurile devin în acest sens imnul plin de încredere adresat adevăratei țări, satului și adevăratelor valori ale acestuia: munca, rodnicia, robustețea și sănătatea morală. Melancolia romantică este înlocuită aici cu încredere în armonia naturală, cu o adevărată credință naturistă.

Întemeietorul pastelului în literatura română se defineşte prin toate creaţiile ca un poet discret si graţios, sensibil în faţa frumuseţilor naturii. Criticii literari au identificat o tehnică a miniaturizării orientale specifică pastelurilor. In unele pasteluri, ca Serile la Mircesti, poetul stie să creeze o ambianţă sufletească potrivită rememorarii.

Alecsandri a fost un poet sensibil, care a ştiut să asculte şi să exprime durerile şi aspiraţiile neamului său. Contributia lui Vasile Alecsandri este deosebit de importantă în domeniul poeziei, al prozei, al dramaturgiei si al folcloristicii. Alecsandri a însemnat o înnoire în lirica românească prin diversificarea conţinutului şi prin rafinarea expresiei artistice.

Natalia Sofroni, şef sector

Vara e pentru lectură

„Nu este alta mai frumoasă şi mai de folos în toată viaţa omului zăbavă, decât cetitul cărţilor.”

Miron Costin

Vara este un anotimp perfect pentru a te „topi” printre filele unei cărți, atunci când avem mai mult timp pentru sine și pentru lectură, în special.

O zi perfectă de vacanţă o putem descrie astfel: mult soare, o umbrelă care să ne apere de soare, o plajă frumoasă şi multă apă în zare. Dacă mai adăugăm şi o carte bună şi relaxare cât cuprinde, o adiere de briză avem deja concediul pe care l-am asteptat mai bine de un an.

Şi cum în vacanţă nu vrem să ne gândim la nimic ce ţine de locul de muncă şi vrem să ne detaşăm de orice, o carte bună, citită în timp ce mai privim din când în când oceanul şi valurile sale sau chiar marea, este o alegere ideală pentru zile cât mai plăcute de concediu.

Vacanța e momentul când hotărăști să lași deoparte toate grijile care zumzăie în fundal, să tragi adânc aer (de mare, de munte, de pădure) în piept și să-ți îndrepți atenția spre lucrurile care adeseori se pierd în zarva și agitația zilnică. E prilejul să petreci timp alături de cei dragi, să ai parte de aventuri, și, poate mai mult decât oricând, să te refugiezi în lumea cărților.

Când ne gândim la vacanță, ne vin în minte o mulțime de idei și de posibilități. Și de călătorie. Și de lectură. Și cum știm că cel mai frumos loc în care poți ajunge e cel pe care ți-l conturezi singur, cu ajutorul hărții și al imaginației, lăsăm planificarea traseului în seama ta, ajutându-te doar să-ți pregătești cel mai bun itinerar de lectură, în care să te relaxezi.

Într-o lume dominată de tehnologie, lectura a devenit pentru mulţi dintre copii, o ultimă prioritate în viaţă. Televizorul, calculatorul, telefonul, internetul, reţelele de socializare reprezintă principalele modalităţi de petrecere a timpului liber, însă ele nu vor putea înlocui niciodată valoarea morală, culturală şi educativă a unei cărţi. Chiar dacă sursele menţionate pot avea şi caracter  educativ, nu vor avea niciodată un rol important în formarea caracterului unui copil.

Mari  personalități ale culturii universale și naționale  s-au întâlnit cu Biblia în timpul copilăriei, prin intermediul unor istorii biblice, auzite sau citite: „Momente supreme ale școlarității erau fără îndoială recreațiile. Printre recreații se aprindea uneori luminoasă, ora de istorii biblice. Pe acestea ni le povestea dascălul și-mi plăceau, fiindcă se învățau fără carte.” (Lucian Blaga)

Scopul lecturii,  este acela de a forma progresiv un tânăr cu o cultură comunicaţională şi literară de bază, capabil să înţeleagă lumea din jurul său, să comunice şi să interacţioneze cu semenii, exprimându-şi gânduri, stări, sentimente, opinii, să fie sensibil la frumosul din natură şi la cel creat de om. Pasiunea pentru lectură ar trebui să apară la vârste fragede, încă din familie, dar astăzi  unii părinţi  pun în mâna copilului telefonul sau tableta, iar cartea rămâne iarăşi pe ultimul loc. Pasiunea pentru lectură ar trebui consolidată la şcoala în cadrul tuturor orelor, dar profesorul grăbit să-şi parcurgă planificarea nu mai acordă atenţie acestui aspect.

Elevilor noştri ar trebui să le propunem cărţi captivante, cărţi potrivite vârstei lor. Singur pe lume, de Hector Malot, Doi ani de vacanţă, de Jules Verne, Fantoma de la operă, de Gaston Leroux, Împăratul muştelor, de William Golding sunt doar câteva dintre romanele extraordinare ce pot fi citite cu plăcere de către elevi.

Citind, intrăm într-o lume magică plină de aventuri, de mistere sau armonie; ne bucurăm de reuşita unor personaje sau ne întristăm de eşecul sau durerea altora, trăim suspansul sau ne emoţionăm, descoperim expresii pline de adevăr. Constantin Chiriţă preciza în romanul Cireşarii: ,,Şcoala este cuibul în care înveţi cum să te înalţi în văzduh’’. Aceasta înălţare se poate realiza doar prin lectură..

Cum să creşti un cititor:
Sfătuieşte-l să facă un blog al lecturilor de vacanţă.

Copiii si adolescentii sunt atât de familiarizaţi cu tehnologia, încât este posibil să primeasca această provocare cu braţele deschise. Îl poţi orienta către tipul de conţinut pe care îl poate crea pe un blog dedicat lecturilor: poate scrie rezumate ale cărţiilor, recenzii sau poate crea colecţii de citate preferate din cărtile citite in această vară.

Lectura îmbinată cu ascultare

Această metodă este utilă pentru copiii din clasele primare, care au nevoie să îşi perfecţioneze viteza lecturii. Alege cărţi care sunt însoţite de audiobook-uri. Recomandă-i copilului să asculte lectura cartii audio în timp ce urmăreşte textul tipărit din cărţi. Îşi poate îmbunătăţi astfel abilităţile de citit.

Citeşte împreună cu copilul tău pentru 15 minute.

Dacă îţi faci un obicei de a citi în fiecare zi pentru un sfert de oră împreună cu copilul tău (fie citiţi împreună o carte, fie citiţi fiecare o carte), vei incuraja lectura fără a recurge la insistenţe sau recompense externe.
Orice modalitate de a-l incuraja pe copil să citească vei alege, este important să îl laşi pe copil să aleagă cărţile pe care le va citi. Doar astfel poţi să-i trezeşti cu adevărat motivaţia pentru lectură. Deci,cele mai frumoase zile libere încep și se termină cu cărți.

Natalia Sofroni, şef sector

La Fontaine, Jean de, poet și fabulist francez (1621–1695)- 400 ani de la naștere

  Jean de La Fontaine (1621 – 1695) a fost un poet, dramaturg şi prozator francez, membru al Academiei Franceze. La Fontaine s-a impus în literatura universală prin fabulele sale, publicate în 12 cărţi, în perioada 1668-1694. Fiind inspirat de anticii Esop şi Fedru, precum şi de tradiţiile populare, şi înzestrat cu un talent deosebit, el a depăşit caracterul unilateral didactic al vechilor fabule, transformându-le în adevărate opere de artă. Prin intermediul fabulelor, La Fontaine a criticat moravurile sociale din Franţa în timpul absolutismului şi a demascat cu mult umor şi vervă viciile claselor dominante necruţându-l nici pe rege şi nici pe curtenii săi. Eroii din fabulele sale, care aparţin lumii animaliere sau regnului vegetal, personificând tipuri şi caractere, reprezintă diferite aspecte ale vieţii sociale din Franţa acelui timp. Fabulele lui La Fontaine au fost traduse în foarte multe limbi, iar acest fapt a influenţat dezvoltarea ulterioară a acestei specii literare, inclusiv a fabulei româneşti…

La fontaine ne-a lăsat opere și fabule impresionante și neprețuite pe care le voi prezenta în această revistă bibliografică.

La fontaine, Jean. Fabule /Jean de la Fontaine. – Chișinău.: Litera Internațional, 2002. – 312 p.

Fabule - Jean de La Fontaine - TargulCartii.ro

Fabulele, mai ales cele din Cărțile a VII-ea-a XI-ea, oglindesc nemijlocit realități ale societății franceze dina doua jumătate a secolului al XVII-lea. Realități ce merg de la aluzia satirică la evenimente politice contemporane și până la critica claselor sociale și a instituțiilor regimului feudal. Rând pe rând, monarhul și curtenii săi, nobilimea de la Versailles și cea din provincie, marchizi grotești și gentilomii disprețuitori, preoții, călugării, negustorii, bancherii, judecătorii, medicii, țăranii se perindă pe dinaintea cititorului, surprinși de fabulist în atitudinile cele mai caracteristice, cu mentalitatea, gesturile și vorbirea specifică fiecărei clase sau profesiuni. Leul, lupul, ursul, câinele, vulpea, cerbul, pisic, broasca, barza sau șobolanul lui La Fontaine depășesc cadrele vechii tipologii animale din Evul Mediu sau din Antichitate. Ele devin personaje cu o semnificație istorică și socială precisă, sunt tipuri ale societății feudale franceze, trăiesc, gândesc și acționează ca oamenii secolului al XVII-lea, cu ideile și gusturile acelei umanități.

La Fontaine Jean de. Fabule / Jean de la Fontaine. – Chișinău.: Litera Internațional, 1998. – 295 p.

La Fontaine e universal ca Homer : oameni, zei, animale, peisaje, natura eternă și societatea vremii, totul e cuprins în unica sa carte. Țăranii și alături de ei regii, sătencele și în vecinătatea lor doamnele de la curte, pe fiecare La Fontaine îl pictează după chipul, sentimentele și limbajul lui. Fabulele lui La Fontaine reușesc transpuneri magistrale ale faunei în trăsături și caractere umane : leul reprezintă forța și maiestatea, vulpea – șiretenia și lingușirea, iepurele – teama, mielul – blândețea, furnica – hărnicia. La Fontaine conferă personajelor sale și atributele caracteristice unor categorii sociale ale epocii în care a trăit. În fabule, un loc important îl joacă decorul, care, de regulă, este însăși natura. Fabulele lui La Fontaine își păstrează și astăzi o prospețime, o tinerețe care fac din el poate cel mai modern și cel mai apropiat de noi dintre toți scriitorii veacului clasic.

https://www.anticariat-unu.ro/fabule-de-la-fontaine-1998-p165137

La Fontaine, Jean de. Fabule / Jean de la Fontaine. – București : Corint, 2004. – 119 p.

Scriitorul francez Jean de la Fontaine face parte din familia marilor fabuliști ai literaturii universale. Autor al unei opere bogate – a scris poeme, elegii, epigrame, povestiri, chiar și un roman -, La Fontaine este cunoscut mai ales drept creator de fabule, 243 la număr. Scurtele sale povestiri alegorice, reunite sub titlul de Fabule, au la bază motive împrumutate din literatura antică, de la Esop, Fedru și de la Babrios, dar și vechi tradiții populare franceze, toate interpretate de fabulistul francez cu talent, într-o manieră proprie. Fabulele lui La Fontaine au fost apreciate drept satire usturătoare la adresa moravurilor societății contemporane, din timpul lui Ludovic al XIV-lea, dar și la adresa deprinderilor, mentalităților specific umane. Scriitorul transpune întâmplări din lumea reală cel mai des în lumea animalelor, pe care o înzestrează cu defecte și calități umane, cu scopul de a dezvălui, direct sau indirect, o învățătură, o pildă sau o morală și de a contribui la îndreptarea răului.

https://www.editura-andreas.ro/fabule-la-fontaine-corint

La Fontaine Jean de. Fabule / Jean de la Fontaine. – București : Regis, s.a. – 127 p.

Eroii din fabulele lui La Fontaine aparțin lumii animaliere sau regnului vegetal, dar care personifica tipuri si caractere întâlnite in diferite aspecte ale vieții sociale. „Se zice ca pe vremuri niște hoți. Furaseră-mpreună un măgar. Și se băteau de zor, ca doi netoți, Ca nu știau cum sa-si împartă prada. Când iată ca apare alt tâlhar, Le ia măgarul și le lăsa sfada.”

Cu mult timp în urmă, Jean de la Fontaine a scris celebrele sale fabule, rămase texte de referință peste ani. De atunci, generații de copii s-au bucurat sa le citească sau să le asculte, întâlnind personaje amuzante și multe din animalele lor preferate. Fabulele lui La Fontaine îi învață pe copii diferența dintre bine si rău, condensând mesajul plin de înțelepciune în morala de la sfârșitul fiecărei fabule.

https://www.emag.ro/cele-mai-frumoase-fabule-la-fontaine-esop-grigore-alexandrescu-reg978-606-8487-23-6/pd/DZ51LCBBM/

La Fontaine Jean de. Fabule alese / Jean de la Fontaine. – București : Regis : s.a. – 154.

Alese Fabule. Esop, La Fontaine. – Cartea MEA

Incontestabil fabula se numără printre cele mai vechi specii literare din câte se cunosc până azi. În esență, fabula transpune întâmplări din lumea reală în lumea animalelor, odată cu vicii și însușiri umane, acordându-le acestora și capacitatea de a vorbi, de a spune adevăruri îndeobște acceptate. Atât cât și în alte opere, în operele lui la Fontaine fabula demonstrează mai mult decât oricare alt gen sau specie literară că cele relatate de autor nu se săvârșesc gratuit, ci cu un scop bine definit – pentru a dezvălui o învățătură, o morală, a îndrepta răul și a arăta cele demne de urmat. La Fontaine dezvoltă progresiv narațiunea și extinde dialogul desfășurat pe scenă de comedie sau dramă deghizată, oferind tablouri vii, iar prin însușirile atribuite vietăților prinse în alegoria fabulei. Prin intermediul fabulelor, La Fontaine a criticat moravurile sociale din Franța în timpul absolutismului și a demascat cu mult umor și vervă viciile claselor dominante necruțându-l nici pe rege și nici pe curtenii săi, ca în „Greierele și furnica”, „Corbul și vulpea”, „Lupul și mielul” etc. Eroii din fabulele sale, care aparțin lumii animaliere și regnului vegetal, personificând tipuri și caractere, reprezintă diferite aspecte ale vieții sociale din Franța acelui timp.

Cele mai frumoase fabule. – București: s.a. – 96 p.

Cândva, demult, demult de tot, erau doi tineri prieteni, care hoinăreau împreună. Dintr-odată, le-a ieșit în cale un urs mare. Unul dintre tineri s-a speriat așa de tare, că s-a cățărat într-un copac înalt și s-a ascuns. Celălalt și-a dat seama că este prea târziu ca să mai fugă. S-a întins pe jos, și-a ținut respirația și s-a prefăcut mort. Ursul a venit, l-a mirosit și a plecat. Tânărul din copac era foarte curios. S-a dat jos și l-a întrebat pe prietenul său : Ce ți-a șoptit ursul la ureche? Să nu mai merg niciodată cu cel, care uită de prietenul lui când este în primejdie. Morala : Prietenul la nevoie se cunoaște.

La Fontaine nu scria despre corbi, cocoși, lei, șobolani, vulpi, musculițe, greieri, vrăbiuțe, pisici, lilieci, cămile, cerbi, măgăruși, papagali, elefanți, porumbei, ulii, coțofene și alte jivine doar ca să le facă pe plac unor copii. Lumea animalelor din paginile acestei cărți nu e una de jucărie: leii sunt regii ajutați uneori de micuții șobolani, vulpile viclene și inteligente își bat joc de maimuțoii care se vor împărați, liliecii reușesc să păcălească nevăstuicile hămesite, dându-se drept șoareci sau păsări. Trebuie să fiți de acord cu autorul că, de multe ori, oamenii se vor civilizați, dar se poartă, de fapt, foarte asemănător cu animalele. Cititorul este invitat să se amuze de întâmplările prin care trec personajele fabulelor și, la urma, e învățat să nu facă la fel.

https://librarius.md/ro/book/001700-cele-mai-frumoase-fabule

Realizat de Doina Spătaru

Șef-sector

Filmul dezvoltativ „Un cuvânt poate schimba totul”

În cadrul clubului „Filmul dezvoltativ”, am vizionat filmul „Un cuvânt poate schimba totul” (YES MAN, produs USA, Australia, 2008), regia – Peyton Reed (scenariu de Nicholas Stoller si Jarrad Paul, bazat pe cartea lui Danny Wallace), actorul principal – Jim Carrey. Gen film – Comedie, melodramă. Durata – 144 minute. Premii majore: 9 nominalizări şi 3 victorii. Premiile MTV Movie + TV 2009, Jim Carrey – cea mai bună interpretare comică. Premiul ASCAP câștigător Filme de top la box office, Mark Oliver Everett Compozitor (2008).

Rezumatul filmului.  Carl Allen, eroul principal, jucat de  Jim Carrey, este un bărbat rigid, închis în problemele nefericirii în dragoste şi carierei ineficiente, care are obişnuinţa de a zice celor din jur numai cuvântul „NU!”. Trecând prin multe greutăți, Carl ajunge la un curs de dezvoltare personală, unde este într-un fel impus să spună tot timpul DA. Şi el începe să spună tuturor situaţiilor din viața lui: DA!

 -Vrei să dai toţi banii din portmoneu?

– DA!

 -Vrei sa ajuţi un nefericit, care vrea să se arunce de sus?

– DA!

Această nouă deprindere îi este foarte utilă la început. El îşi găseşte dragostea, creşte în serviciu, ameliorează relațiile cu prietenii, devine mai curajos etc. Dar cuvântul DA, prea des spus, începe să-i aducă şi mari neplăceri. Totuşi, eroul principal conștientizează această lacună şi iese cu bine din situaţiile dificile.

Toţi membrii clubului au apreciat filmul ca foarte pozitiv și fiecare şi-a exprimat punctul de vedere:

 GALINA: Personajul principal al filmului „Un cuvânt poate schimba totul” trăia într-o lume închisă, limitată și spunea întotdeauna NU oamenilor, deoarece el credea că nu are nimic de împărțit cu ei. Dar, după ce a participat la un seminar, și-a schimbat viața și a început să spună DA tuturor cererilor și sugestiilor vieții. A început să meargă la petreceri, și-a restabilit relaţiile bune  cu prietenii, s-a îndrăgostit, a fost promovat în funcţie la serviciu. Dar până la urmă a înțeles totuși că nu poți fi de acord cu totul ce se întâmplă în viaţă, că ai voie să spui NU când nu vrei, și  acest fapt va fi corect.

 D.: Filmul este vesel şi atractiv. El învaţă să fii deschis lumii. Mi-a plăcut mult că dragostea este pe primul plan în acest film. M-am convins încă o dată că trebuie de spus DA doar în anumite condiţii.

M.: Filmul mi-a sugerat ideea că trebuie mai des să ne deschidem lumii, să ne lărgim orizontul de cunoaştere, să fim mai curajoşi, sa credem în miracole! Dacă schimbăm gândirea, schimbăm comportamentul. Schimbând comportamentul, schimbăm realitatea din jur.

Irina: Dacă gândim pozitiv, atragem situații pozitive din jurul nostru, dacă gândim negativ, atragem situații negative dimprejur. Filmul ne sugerează ideea că dacă acceptăm noul, propus de viaţa, putem avea mai multe beneficii.

 Lya: Oamenii au nevoie de multe ori de o situaţie care le-ar oferi o nouă direcţie de dezvoltare şi gândire. Şi maestrul spiritual a fost o astfel de ocazie. Dar, fără vorbă, nu e bine întotdeauna să spui DA, chiar dacă oamenilor din jur le place aceasta. Nu eşti obligat să faci ceva doar pentru că e pe placul altora.

G.: Este greşit să respingi din start ceva nou fără a conştientiza profund, făra a înțelege… Este în natura oamenilor să spună instinctiv NU, mult mai frecvent decât DA. Şi astfel, unii oameni își pot rata viaţa doar pentru că sunt învăţaţi să spună NU.

Igor Fonari, doctor în filosofie, psiholog

Orientarea și îndrumarea în spațiile biblioteci

         Biblioteca  modernă a secolului XXI este o bibliotecă informatizată care, datorită facilităților oferite de tehnologia informației și a telecomunicațiilor, schimbă modul de acces la informații, activitatea de organizare a colecțiilor, întreaga activitate de informare, conducând la dezvoltarea de instrumente de regăsire și difuzare a informației, mai performante, de stocare a ei.

       Evoluția impresionantă a tehnologiilor informației și comunicațiilor a determinat schimbări majore în activitatea structurilor info-documentare, accesul la informații și gradul de valorificare a potențialului informațional al bibliotecii devenind cele mai importante repere ale unei activități de calitate. În această ordine de idei, pentru a face față schimbărilor semnificative care au loc în ultimii ani în toate activitățile desfășurate de biblioteci, este necesar ca angajații acestor instituții  să fie dispuși și capabil să învețe și să se adapteze la noile cerințe dictate de era digitală. Și ,,dacă biblioteca tradiţională are în centru cartea, biblioteca erei digitale trece print-o reconceptualizare a bibliotecii ca spaţiu fizic, centrându-şi activitatea pe utilizatori, pentru a corespunde noilor cerinţe ale acestora”.  

      Meseria de bibliotecar este atât individuală, cât și colectivă. Spre deosebire de alte profesii care implică colaborarea cu oamenii și documentele, un bibliotecar nu numai că gestionează activitățile bibliotecii,  fondul de carte, dar interacționează și cu utilizatorii,  instituțiile școlare și organizațiile publice.

Motivația  bibliotecarului o reprezintă obiectivele activității sale, în realizarea cărora se bazează pe cercetări științifice moderne, practica bibliotecară avansată, își coordonează acțiunile cu nevoile societății.

Un bibliotecar profesionist, pe lângă competențele de bază,  este înzestrat cu o serie de abilități, atitudini și valori care  îi permit să își desfășoare activitatea etic și eficient: să fie bun comunicator, să își dorească perfecționare profesională de-a lungul întregii cariere, să se adapteze noilor schimbări ale domeniului, să posede capacitatea analitică și spirit critic care să aducă la luarea unor decizii și  inițiative.

  De asemenea, pentru a implementa cele mai noi și relevante realizări din domeniul teoriei și practicii biblioteconomiei și științei informării, un bibliotecar trebuie să dețină abilități de investigare a necesităților oamenilor din comunitate, de creativitate pentru a genera noi idei,  dinamism în dezvoltarea de noi activități.

Recent, bibliotecile și-au deschis larg ușile și și-au reluat activitățile offline. Ne așteaptă o vară fierbinte cu multă lectură de calitate, cu explorări etc. Cele mai spectaculoase activități sunt dedicate orașului drag – Chișinău. Copiii cu vârsta cuprinsă între 8-12 ani sunt invitați la tradiționala „Provocare a verii-2021”

L. Canțîr, șef serviciu

Minunatele muzee din Chișinău

  Istoria este identitatea poporului, reflectând trecutul mai mult sau mai putin glorios, perioadele de cumpănă sau succes, necazurile, eșecurile sau victoriile obținute, valorificând experiențele acumulate de-a lungul timpului si oferind generațiilor actuale exemple ce pot fi urmate.

   Istoria Moldovei este complexă și interesantă. De-a lungul anilor Republica Moldova a adunat evenimente importante care au schimbat soarta țării, evenimente care sunt  menționate și în zilele noastre, printre rândurile cărților. Meleagurile Moldovei au fost cutreierate de daci, romani, otomani, maghiari aceștia dorind să o cucerească, țara suferind unele modificări geografice.

   Obiectele cu valoare istorică ne oferă posibilitatea de a cunoaște proveniența neamului și atrag atenția turiștilor. Aceste obiecte se păstrează în muzee. În Republica Moldova cele mai multe muzee se află în Capitală. Iată care sunt cele mai interesante și accesibile muzee din țară:

Muzeul Național de Istorie al Moldovei

Muzeul a fost inaugurat în 1987, în sediul reconstruit al fostului Liceu Regional. Muzeul gestionează şi păstrează peste 263 mii de exponate, dintre care peste 165 mii de piese originale de patrimoniu naţional. Secţiile Arheologie şi Istorie antică, Istorie medievală, Istoria Basarabiei, Istorie contemporană şi Tezaur reprezintă nucleul ştiinţific al instituţiei.

Muzeul de Etnografie și Istorie Naturală

El este cel mai vechi muzeu din Moldova. A fost fondat  în octombrie 1889 de către baronul A.Stuard. Edificiul muzeului a fost construit în 1905 în stil oriental, fiind unica clădire de acest fel din Moldova. Aici putem vedea evoluția umanității, evoluția străbuneilor noștri în diferite perioade de dezvoltare paleolitică, mezolitică, a aramei şi pietrei, bronzului și fierului.

Muzeul Național de Arte Plastice din Chișinău

Acesta se afla in clădirea fostului gimnaziu pentru fete. În prezent sunt 30 000 unităţi expoziţionale, suprafaţa  sălilor de expoziţie fiind de 800 m2. În muzeu poti descoperi opere de artă medievală şi creaţie populară; artă basarabeană şi contemporană; artă rusă, vest europeană şi orientală, scenografie şi artă decorativ-aplicativă.

Muzeul de Istorie Militară

Se află în incinta Casei Centrale a Armatei. Muzeul este dedicat iubitorilor de istorie militară, îndeosebi istoria celui de-al 2-lea război Mondial. Aici poți descoperi o vastă gamă de arme, aruncătoare de mine sau obiecte explozibile, piese de vestimentaţie militară, inclusiv uniforme sau căşti.

   Vizitele la muzeu reprezinta un prilej de imbogatire a cunostintelor, ele contribuind la stimularea  dorintei de a descoperi istoria patriei, a unor fenomene știintifice, precum si a unor opere artistice unice.

Irina Haraz

Familia, izvor de iubire şi respect

Ziua Internațională a Familiei a fost proclamată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite în 20 septembrie 1993, ca eveniment cu dată fixă pe 15 mai a fiecărui an și reflectă importanța pe care comunitatea internațională o acordă familiilor. 1994 a fost declarat An Internațional al Familiei, iar începând cu anul 1995, Ziua Familiei este sărbătorită în multe țări de pe planetă cu scopul de a sensibiliza opinia publică și de a sublinia importanța familiei în condițiile în care oamenii au început să se îndepărteze de această instituție. Familiile sunt „nucleul de bază” a societății – ne naştem în familii, iar cei mai importanţi ani în dezvoltarea noastră sînt petrecuţi în căminele noastre. Dar fiecare viața de familie este diferită, la fel cum avem culturi diferite, moduri de interacţiune diferite. Viețile noastre sunt atât de agitate, încât Ziua Familiei poate fi un bun prilej pentru a încetini acest ritm şi de a petrece timp cu familiile noastre.
Familia se află în centrul vieţii sociale, asigură bunăstarea membrilor ei, educând şi socializând copii şi tinerii şi îngrijindu-i deopotrivă pe cei mici şi pe cei vârstnici, şi asigură şi bunăstarea societăţii în ansamblu.    

     Familia are un rol esenţial şi în asigurarea şi îmbunătăţirea sănătăţii copiilor, prin suport afectiv, îngrijire, vaccinare preventivă sau tratament cînd sînt bolnavi. În schimb, politicile publice şi programele sociale trebuie să-i asiste efectiv pe părinţi să-şi poată îndeplini acest rol şi trebuie să crească sprijinul financiar acordat familiilor, în special a celor aflate în dificultate sau situaţii vulnerabile.                                                              

Cu ocazia acestei sărbători frumoase, am invitat 2 psihologi de la CNPAC, pentru a discuta câteva teme şi aspecte importante care se întâmplă în unele familii.

Daniela Sâmboteanu, psiholog CNPAC    

Separarea de părinţi şi presiunea grupului în adolescenţă.    ,,Majoritatea dintre voi îşi iubesc părinţii, dar devenind adolescenţi pare a fi mai plictisitor să-ţi petreci timpul în compania familiei. Atunci când copiii sunt mici, părinţii reprezintă centrul universului lor, sunt dependenţi în mare măsură de ei, dar cu intrarea lor în perioada adolescenţei, ceva se schimbă în relaţia părinte-copil şi cu siguranţă majoritatea părinţilor au simţit acest fapt. Aceasta nu este despre faptul că părinţii nu mai valorează atât de mult, sau că sprijinul şi sfaturile lor nu ar mai conta, de fapt e vorba despre interesul tot mai crescut în raport cu lumea din afara familiei. Adolescenţii nu pot deveni adulţi responsabili dacă nu se separă de lumea veche, de lumea în care erau copii. Este vorba aici, în plan psihologic atunci când adolescenţii simt nevoia de a se distanţa de părinţi.    De unde vine această nevoie de separare la adolescenţi? Nevoia de separare este programată genetic . Mecanismul biologic îi scoate pe adolescenţi din zona de confort a căminului părintesc şi îi îndreaptă spre a cunoaşte lumea din afara familiei. Să înveţe experienţe noi dar odată cu aceste experienţe să înveţe cum sunt ei , care sunt limitele lor, care sunt lucrurile importante pentru ei şi aici în faţa adolescentului apar şi provocările . O provocare nouă este cum să-şi păstreze propria identitate şi cum pot să nu cedeze presiunii grupului de colegi sau de prieteni.     Ce este presiunea grupului? De fapt, vorbim despre presiunea grupului atunci când persoanele de aceeaşi vârstă influenţează semnificativ convingerile , atitudinile , comportamentele. Este ok când comunicarea cu semenii tăi te ajută în atingerea scopurilor personale şi o cunoaştere mai bună de sine, dar nu şi atunci când într-un alt grup de adolescenţi tu te simţi vulnerabil. Ceea ce trebuie să ştii e că astfel de situaţii trebuie stopate, iar dacă nu o poţi face singur, ţine minte că tu nu eşti singur, tu nu mai eşti copil, dar asta nu înseamnă că atunci când ai nevoie de sprijin poţi să te adresezi părinţilor sau persoanelor de încredere adulte care te vor asculta şi vor fi alături de tine. Multe se pot schimba în perioada ta de adolescent, dar nu şi dragostea părinţilor tăi!

Oxana Şevcenco, psiholog CNPAC                                                     

 Cum acţionezi în caz de ceartă în familie?   ,,Doi oameni se ceartă. A început de la simple obiecţii, se trece apoi la apărare, adică la explicaţii contra argumente şi din discuţia care se formează, se transformă în emoţii explozive şi ţine-te bine, în joc intră armele grele: cuvinte jignitoare, adevăruri dure  sau acţiuni necugetate. Ce credeţi că urmează? De regulă, supărarea, tăcerea, regretul, uneori dorinţa de a repara lucrurile. Nu vin cu recomandaări să nu vă certaţi niciodată, fiindcă nu este real acest lucru, dar aş putea să vă recomand câţiva paşi, pe care i-aţi putea face pentru a repara relaţia după o ceartă. Găsiţi momente potrivite de ai spune persoanei dragi cât de rău şi greu e să suportaţi tăcerea sau despărţirea. Fiţi cât mai sincer în descifrarea stării de suferinţă. Mai apoi continuaţi cu explicaţia. ,,Probabil că prin ceea ce ţi-am spus, te-am rănit, dar să ştii că nu am urmărit acest scop. Atitudinea mea faţă de tine este la fel cum a fost şi mai înainte, te iubesc, te respect, ţin la tine”. Puteţi utiliza orice sintagmă din cele enumerate, în dependenţă de ceea ce simţiţi faţă de partenerul de comunicare. La fel de mult dar sunt nemulţumit de ceea ce s-a întâmplat sau de acţiunile tale, de faptele tale. Mai apoi puteţi să propuneţi partenerului pe viitor să folosiţi regula Stop. Continuăam discuţia după ce ne liniştim. Încercaţi sau experimentaţi în elabiorarea propriilor acţiuni cu fraze care ar putea să vă ajute să reparaţi relaţia dintre voi…”                 

Toate aceste idei şi sfaturi, credem că o să vă fie de ajutor în relaţiile voastre cu familia, cât şi în relaţiile cu ceilalţi. Astfel îţi vor face viaţa mai simplă şi te vor ajuta, cu siguranţă, în situaţii dificile.     

Natalia Sofroni, şef sector

Campania „ReVino la biblioteca ta”

Bibliotecile din RM, la fel ca și celelalte biblioteci din întreaga lume, sunt și în prezent într-un amplu proces de schimbare și modernizare, proces generat atât de globalizare, dar mai ales de provocările pandemiei care s-a abătut peste omenire și a schimbat cursul obișnuit al bibliotecilor.
Din fericire, cu ajutorul instruirilor căpătate pe parcurs, noi, bibliotecarii, ne-am orientat rapid, oferind oportunități utilizatorului nostru – servicii pe măsura posibilităților. Deși atât bibliotecarii, cât și utilizatorii, așteptau cu nerăbdare revenirea la normal și iată că, anul 2021, este cel care ne-a adus la un alt „nou normal”.
Unele servicii au produs efecte ireversibile, fiind preferabile cele pe online, însă bibliotecile depun eforturi considerabile pentru a rămâne relevante într-o societate care se schimbă rapid și răspund prompt provocărilor generate de schimbările produse de pandemia care a venit cu diverse probleme.
Creativitatea bibliotecarilor a adus numai beneficii utilizatorilor și consumatorilor de lectură. Relația dintre utilizator și bibliotecari este foarte importantă și contribuie la crearea unei noi realități, mai benefice.
Pentru noi, bibliotecarii, este necesar să mergem în pas cu timpul, să găsim modalități de a conecta acei oameni care au nevoie de serviciile noastre. Cineva ar prefera să solicite doar servicii online, unii vor prefera să citească sau să asculte în incinta bibliotecii, alții pentru a se instruiri sau doar pentru a se relaxa. Uneori este dificil să-i facem pe oameni să accepte schimbările, iar de multe ori ei le așteaptă cu nerăbdare.
Și pentru că ne-au lipsit utilizatorii, interacțiunea directă cu ei, Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” anunță cu bucurie redeschiderea pentru public a bibliotecilor, în cadrul Campaniei „ReVino la biblioteca ta”, care se desfășoară în această săptămână, începând cu 17 mai până la 23 mai.
Prin această campanie, biblioteca își propune să amintească chișinăuienilor și vizitatorilor urbei noastre de importanța și rolul vital al bibliotecii în comunitate ca spații atractive, deschise pentru informare, cunoaștere, interacțiune, culturalizare etc.
Prin Hotărârea Comisiei Extraordinare de Sănătate Publică a mun. Chișinău, nr. 35 din 30 aprilie 2021, cu privire la relaxarea restricțiilor COVID-19, ne putem relua activitatea și vom încerca să surprindem utilizatorii cu oferte atractive noi, cu servicii inovate etc.
La biblioteca „Ștefan cel Mare” din sectorul Botanica, în data de 18 mai se vor desfășura mai multe activități, începând cu un flashmob cu un îndemn perfect de a începe ziua „Mod sănătos de viață – Fă sport în fiecare dimineață”, vom oferi excursii ghidate prezentând ofertele bibliotecii, vom continua talk-show-ul care are genericul Noțiunea „de timp”, sau cum percepem noțiunea „de timp” în cadrul clubului de lectură „Everestul cărților” și pentru cei care au suferit de pe urma pandemiei și nu au avut posibilitatea de a frecventa saloanele de frumusețe îi invităm la o întâlnire cu Igor Mahovici, doctor în medicină, prof. univ; șef secție, chirurg-plastician la clinica „Galaxia” pentru a ne împărtăși din secrete frumuseții.
Din 19 mai vom promova cărțile nou apărute în bibliotecă, aplicând forme ingenioase și atractive, precum: „Cărțile sunt ca trenul”; „O tombolă a norocoșilor în aer liber”, dar și un book-trailer care va reflecta și ademeni pe cei mai înrăiți cititori de aventuri și romane de dragoste.
Ziua de 20 mai va fi una de bun augur în desfășurarea activităților bibliotecii cu ajutorul cetățenilor printr-un sondaj-interviu „Aș veni la bibliotecă, dacă…”, și ideile lor vor fi implementate în servicii și activități pentru ei. De asemenea, pe 21 mai vor avea lor activități de promovare a serviciilor existente, oferind vizitatorilor masterclas-uri în arta împletirii prin noduri și confecționarea lucrărilor prin metoda origami. Campania se va încununa cu activități dedicate teatrului de păpuși, oferindu-le doritorilor să dea glas celor mai îndrăgite personaje din poveștile preferate, dar nu vor lipsi nici jocurile distractive, nici voia bună.
Campania „ReVino la biblioteca ta” vine să ne aducă utilizatorul acasă. Vă așteptăm cu mare drag, pentru că ne este dor de voi.
Umpleți bibliotecile, pentru că ele vă vor umple de viață.

Realizat: L. Canțîr

Filosofia stoicismului în dezvoltarea personală.

   INTRODUCERE

  Stoicismul este un curent filosofic care îşi are începutul în secolul al III-lea î.Hr., în Atena Greciei Elenistice, apoi capătă amploare şi în Roma antică. El s-a dezvoltat, având originea în filosofia cinică  fondată de Antisthene, un discipol al lui Socrate.

    Numele STOICISM derivă de la stoa poikile , coloane verticale înălțate în piaţa târgului. Sub ele își ținea lecțiile Zenon, care se consideră primul stoic.Ai doilea sens  al  stoa, care de fapt a devenit o metaforă,  este de  a sta în picioare vertical, de a fi vertical în viaţă, în pofida testărilor şi greutăţilor vieţii.

   Marii reprezentanţi ai stoicismului îmbrâţisează toate păturile societăţii: de la rob la împărat.

    În zilele noastre stoicismul este privit ca un curent  cu o perspectivă de dezvoltare strălucită. Cum se evidenţiază în lucrarea  Stoicismul azi. Fragmente alese I (ediție de antologie de texte  coordonată de Patrick Ussher,  Editura Seneca, București, 2020.):

În lumea contemporană, ideile stoice sunt preluate de psihoterapie, de terapia cognitiv-comportamentală și, în general, dau dovadă de o extraordinară valoare practică pentru conduita individuală. Această branşă a filosofiei aplicate îndeamnă la armonie în iubire și fericire, la ajutor reciproc și viață plină de dragoste (Stephen J. Costello).

   Acest curent filosofic rămâne atractiv deoarece a încercat să răspundă practic la toate întrebările-cheie cu care se ciocnesc oamenii de-a lungul vieţii lor, de-a lungul tuturor secolelelor omenirii.

    Iată aceste întrebări:

Cum să fim? Cum să trăim? Cum să ne trăim din plin viaţa? Cum să trăim în armonie cu lumea şi natura ce ne înconjoară?

Cum să fim fericiţi?

Cum să trecem peste dificultăți și eșecuri?

Cum să facem față loviturilor destinului?

Cum să facem faţă emoţiilor negative?

Cum să ne stăpânim furia? 

Cum să ne cultivăm stăpânirea de sine?

Cum să ne gestionăm timpul?

Cum să  ne gestionăm puterea?

Cum să  ne gestionăm succesul?

Cum să lucrăm la bunăstarea noastră morală și spirituală?

Care sunt regulile care trebuie respectate cu lumea din jur?

Cum trebuie tratate alte persoane?

Cum să ne pregătim pentru testul final – momentul morții?

 Cum să ne orânduim viețile după logos-ul divin care pătrunde toată creația? etc.

     La o căutare pe Google, putem descoperi mii de postări despre stoici şi filosofia lor. La fel, vom descoperi multe comunități online dedicate studierii stoicismului. Așa cum scrie Thomas Oppong, fondator Alltopstartups: „Stoicismul a avut o creștere fenomenală în cultura populară din ultimii ani. Aşa multe site-uri dedicate aceastei filosofii vorbesc cu o ardoare care seamănă a credință religioasă, în sensul bun al cuvântului”. https://www.thriveglobal.ro/stories/lectii-de-la-filozofii-antici-pe-care-le-poti-aplica-in-viata-de-zi-cu-zi/

Dar de ce? Ce este așa special în această filosofie, încât a devenit atât de populară?

   Iată ce scrie pe situl dailystoic.com: „Pentru acei dintre noi care ne trăim viața în lumea reală, există o ramură a filosofiei creată doar pentru noi – stoicismul . Este o filosofie concepută pentru a ne face

mai rezistenți,

mai fericiți,

mai virtuoși și

 mai înțelepți –

și, ca urmare, oameni mai buni, părinți mai buni și profesioniști mai buni”. 

    Stoicismul a fost firul comun al multor dintre marii lideri ai istoriei. A fost practicat de regi, președinți, artiști, scriitori și antreprenori. Marcus Aurelius, Frederick cel Mare, Montaigne, George Washington, Thomas Jefferson, Adam Smith, John Stuart Mill, Theodore Roosevelt, generalul James Mattis https://dailystoic.com/what-is-stoicism-a-definition-3-stoic-exercises-to-get-you-started/

    În prezent acest curent este apreciat și cultivat  de către starurile din domeniul antreprenoriatului, ca Bill Gates, Elon Musk, Warren Buffet, Jeff Bezoshttps://www.thriveglobal.ro/stories/lectii-de-la-filozofii-antici-pe-care-le-poti-aplica-in-viata-de-zi-cu-zi/

      Învățătura centrală a stoicismului este morala derivată din înseși legile universului şi ale naturii sau, mai exact: universul este guvernat de legi absolute care nu admit excepții, iar esențialul naturii omului este rațiunea lui, Ea, raţiunea, poate asimila şI trăi după aceste legi universale.

   Pentru stoici totul este dirijat de „logos”. Pentru unii logos-ul întruchipează un Dumnezeu, pentru alții – legile fizice ale naturii, ori energia, ori haosul universului. Totul e împrumutat de la acest univers. Masa din univers apare și dispare, însă bunătatea rămâne, și asta ar fi o cheie a împlinirii sufletești.— o putere cosmică care dictează totul din împrejur. Noi nu avem control asupra logos-ului, de aceea trebuie să ne mulțumim cu ce avem, în același timp având o atitudine proactivă în viață, adică să nu ne facem victime. https://podcastmeditatii.com/blog/2019/11/10/5-sfaturi-stoice-pentru-o-viata-mai-buna

Stoicii promovează 4 virtuți majore

  1. Cumpătarea, stăpânirea de sine
  2. Curajul
  3. Dreptatea
  4. Înţelepciunea practică, dedusă din viaţa cu raţiune

     Acestea sunt doar  unele idei, sfaturi, metode propuse de stoici, atractive și  în ziua de azi. Mi s-au părut foarte interesante şi utile 4 idei culese şi îngrijite cu drag de Luisa Ene:

1.    Ceea ce tulbură pe oameni nu sunt lucrurile, ci ideile pe care şi le fac ei despre lucruri, spunea  Epictet. La fel Seneca scria: Sunt mai multe lucruri, Lucillus, capabile să ne îngrozească decât să ne vatăme; suferim mai mult în imaginație decât în realitate. […] Ce te sfătuiesc este să nu fii nefericit înainte ca o criză să vină; fiindcă este foarte posibil ca acel pericol care te-a speriat, care te-a amenințat, să nu vină niciodată; și cu siguranță nu a venit încă”.

Este incredibil și o dovadă clară că în spatele cuvintelor este vorba de magie, faptul că Seneca a reușit să comprime într-o singură propoziție o filosofie profundă, și atât de utilă pentru sufletele noastre. În mai puțin de 10 cuvinte, a exprimat atât de bine ideile după care ar trebui să ne ghidăm în viață, precum: nu are rost să suferim pentru lucruri care s-au întâmplat deja, pentru că nu mai sunt, sau care urmează, pentru că nu s-au întâmplat încă; totul e în imaginația noastră și doar de noi depinde să ne calibrăm sentimentele; experiențele neplăcute sau dureroase prin care trecem sunt de cele mai multe ori insuportabile doar în imaginația noastră – în realitate suntem echipați pentru a le face față mult mai bine decât ne imaginăm; obstacolele din calea fericirii noastre nu sunt problemele în sine, ci felul în care le percepem”, Luisa Ene.

2.    Țelul năzuințelor tale, și anume lipsa oricărei frământări, este frumos, măreț și apropiat de zei. Vom căuta deci să aflăm în ce chip sufletul poate urma un drum neted și prielnic, și anume cum poate fi el îngăduitor cu sine însuși și cum să se contemple cu plăcere. Această plăcere să nu se sfârșească nicicând: sufletul să se afle necontenit într-o stare blândă, fără să se aprindă vreodată și fără să deznadajduiasca. Aceasta va fi adevărata liniște. Să căutăm în jurul nostru calea spre acest țel.

3.    Ești nevătămat nu dacă nu primești lovituri, ci dacă ele nu te rănesc. (…) Află deci că un înțelept e mai vrednic de acest nume dacă loviturile primite nu-i fac niciun rău, decât dacă nu primește nici o lovitură. L-aș numi erou pe bărbatul neînfrânt în luptă și nu pe cel dezmierdat de tihnă. (…) Există pietre a căror tărie este neînvinsă de fier; oțelul nu poate fi tăiat, șlefuit și modelat, căci retează lesne orice unealtă. Sunt lucruri care nu pot fi mistuite de foc, ci în mijlocul văpăilor își păstrează tăria și forma. În sfârșit, stâncile pătrund adânc în mare și despică valurile, fără a vădi vreun semn de măcinare. Deopotrivă, sufletul înțeleptului e dârz și adună în el atâta putere, încât nici o vătămare nu îl clintește.

4.    Dar libertatea nu înseamnă să nu pățești nimic. Ea înseamnă să-ți înalți spiritul deasupra umilirii și să-l faci singurul izvor al bucuriilor tale. Nu trebuie să duci o viață tulburată sau înfricoșată de râsul sau vorbele oricui. https://carticafeasitutun.ro/invata-sa-traiesti-cu-sens-curaj-si-demnitate-seneca/

Participanţii au apreciat mult metodologia şi tehnicile stoicilor şi s-au încărcat cu energie si idei benefice ale acestui curent filosofic.

   Acest mic studiu de introducere în stoicism, a îndemnat participanţii să recurgă la continuarea cercetărilor şi descoperirilor înţelepciunii în stoicism, să studieze mai profund tehnicile şi metodele dezvoltării personale citind şi analizând operele care stau la baza filosofiei stoice: atît antice, cât si moderne.

Autor: Igor Fonari, doctor în filosofie, psiholog, colaborator al bibliotecii „Ștefan cel Mare şi Sfânt”

Sărbătoarea Paștelui: istorie și semnificație

Originile celei mai importante sărbători creștine se regăsesc în istoria poporului evreu. În anul 1400 înainte de Hristos, Dumnezeu intervine pentru a-l elibera din robia egipteană. Faraon permite evreilor să părăsească țara, doar după înfăptuirea celei de-a zecea minuni și a evenimentelor premergătoare acesteia, iar contextul se poate găsi în Biblie, cartea Exod, capitolul 12 – Domnul a zis lui Moise și lui Aron în țara Egiptului: ”În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om să ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casă. (…). Să-l păstrați până a în ziua a patrusprezecea a lunii acesteia; și toată adunarea lui Israel să-l junghie seara. Să ia din sîngele lui și să ungă amândoi stâlpii ușii și pragul de sus al caselor unde îl vor mânca. (…). În noaptea aceea, Eu voi trece prin țara Egiptului și voi lovi pe toți întâii născuți din țara Egiptului, de la oameni până la dobitoace; și voi face judecată împotriva tuturor zeilor Egiptului; Eu, Domnul. Sângele vă va sluji ca semn pe casele unde veți fi. Eu voi vedea sângele, și voi trece pe lîngă voi, așa că nu vă va nimici nici o urgie, atunci când voi lovi țara Egiptului.”

          La aproximativ 1500 de ani de la ieșirea poporului Israel din Egipt, în zilele în care evreii sărbătoreau Paștele, Domnul Isus Hristos a fost vândut pentru treizeci de arginți, adus în fața judecății, răstignit, iar a treia zi a înviat. Despre Isus se spune în Evanghelia după Ioan, cap.1,vers.29 – ”Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii”, iar apostolul Petru spune: ”Nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ați fost răscumpărați, (…), ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur și fără prihană.”

                                     realizat de Lilia Beșan