Arhive

Universuri paralele de Marcel GHERMAN

În anul 2018, tânăra generație a capitalei este îndemnată de Programul „Chișinăul citește” să-l descopere pe unul din puținii scriitori ce s-a încumetat să abordeze genul literar științifico-fantastic, pe cel ce a publicat  în presa tipărită peste o sută de articole și eseuri, cel ce s-a afirmat ca și critic de film, dar și ca muzician.

Primele povestiri fantastice au fost publicate în 2011 cu titlul Cartea viselor, urmată de o colecție de eseuri: Generația Matrix publicată în 2013, la fel romanul pentru adolescenți cu elemente fantastice  „Cer albastru deasupra Arcadei” în 2014.

Cartea care a fost recomandată pentru adolescenți în acest an în cadrul Programului „Chișinăul citește”este din literatura științifico-fantastică autohtonă cu titlul „Universuri paralele” de Marcel Gherman. Subiectul  cărții  este o încercare de a evoca imensitatea și diversitatea universului imaginar, o  acțiune ce  se petrece concomitent în câteva universuri paralele.

Pentru a promova această carte, la bibliotecă au avut loc mai multe evenimente în care au fost implicați tinerii cititori fiind provocați în discuții, dar și o întâlnire cu tânărul scriitor, care a avut loc pe 17 septembrie în incinta bibliotecii noastre. Cei care au participat la discuții pe marginea cărții autorului  au fost invitații bibliotecii, elevii din clasele liceale , XI-a și  XII-a al liceului „Prosucces”. Elevii au fost entuziasmați de tânărul scriitor, de imaginația lui bogată și de muzica  relaxantă pe care a compus-o dânsul.

În curând, dl Marcel Gherman va împlini frumoasa vârstă de 40 de ani, așadar îi dorim multă sănătate și baftă în toate lucrurile începute și cele ce sunt cuibărite în fază de embrion în imaginația domniei sale.

 

Reclame

BUNELE MANIERE ÎN BIBLIOTECĂ

Odată cu începutul existenței sale, umanitatea a simțit nevoia unor reguli pe care să le respecte toți membrii dintr-o colectivitate. Bunele maniere au evoluat concomitent cu societatea, variind de la țară la țară. Arta de a trăi frumos în toate împrejurimile vieții e un set de reguli ce trebuie respectat în diferite situații. Cum ne comportăm în familie, în vizită, la masă. Educația si bunele maniere încep cu cei șapte ani de acasă. În ajutorul părinților intervine grădinița, școala, biblioteca.

Biblioteca a devenit un centru de cultură și educație pentru copii, maturi de diferite vârste și diferite interese. În acest context, biblioteca Ștefan cel Mare propune o oferta educațională diversă, iar utilizatorii beneficiază de instruiri, lecții gratuite. Un serviciu solicitat este Bunele maniere, frecventat de un grup de copii de 7-10 ani. În cadrul serviciului, copiii învață prin jocuri practice, masterclass-uri, să folosească în viața cotidiană normele codului purtării corecte.

De ce este necesar să folosim cuvintele magice „mulțumesc”, „te rog”, „scuzați”, ce limbaj folosim, cum ne salutăm, cum întreținem o conversație, cum vorbim la telefon? Indiferent de situație, la bazele bunelor maniere stă bunăvoința și respectul față de cei ce ne înconjoară.  Politețea a fost și este indispensabilă fiecărui om în orice societate. O zicală spune: „Politețea alungă tristețea”. Nu întâmplător, ea a fost comparată cu cheia de aur, care deschide toate porțile.

„Cunoaște-te pe sine însuți” – acest epigraf rămâne și în vremurile noastre un sfat demn de urmat. În cadrul serviciilor „Bunele maniere” am inițiat cu copiii un joc, care se numește Portretul. Copiii răspundeau la un set de întrebări, apoi analizăm răspunsurile, atitudinea acestora: dacă m-aș imagina ca fiind un animal, aș alege  …leul, de exemplu, pentru că …este frumos, îndrăzneț, împăratul animalelor etc. Dacă m-aș imagina ca fiind un instrument muzical, aș alege …vioara,  pentru că …ea cântă melodios, fin, te face să te gândești la ceva frumos etc. Joaca a avut ca scop analiza și descoperirea în sine a acelor calități, care se evidențiază în viața de toate zilele.

La altă activitate din cadrul Bunelor maniere, am discutat cu copiii tema „Vestimentația”. Îmbrăcămintea ne este cartea de vizită. Atunci când cunoaștem pe cineva, primul lucru la care ne uităm este aspectul.  Prima impresie este imaginea noastră, care ne face să ne simțim mai sigur. Haina reflectă caracterul celui ce o poartă. Ea scoate în evidență gustul estetic sau lipsa de gust. Hainele se aleg conform vârstei și nu trebuie să imităm stilul prietenului, vecinului sau al altei persoane. Aceste deprinderi le dezvoltăm copiilor în cadrul activitătii Bunelor maniere. În timpul jocului „Cum ne îmbrăcăm estetic si frumos”, am asortat cu copiii diferite haine pentru păpusi. Hainele de serviciu trebuie să fie clasice si discrete, iar cele sportive pot fi mai ușoare și pot avea o varietate de culori mai mare, dar să nu-și piardă eleganța. Vestimentația pentru  ocazii speciale determină o combinație  între gust si eleganță. Trebuie cumpărate doar acele haine pe care le vom purta cu plăcere si, totodată, vom purta doar ceea ce ne stă bine.

O temă importantă în cadrul Bunelor maniere a fost Comportamentul la masă, în cadrul căruia ținem cont de o serie de norme si atitudini. La masă trebuie respectate o serie de reguli, printre care și cele care se referă la cum trebuie folosite tacâmurile si toate articolele de decor, care completează masa și îi creează un accent de eleganță. În ce privește vesela la mesele speciale, ea se va evidenția prin simplitate si armonie, simplă și albă, cu un desen fin pe marginea farfuriilor.

Manierele în timpul mesei sunt foarte importante. Copiii trebuie să stie că cea ce spunem și felul în care ne purtăm îi face pe ceilalți să se simtă bine sau dimpotrivă. Lucrurile fundamentale respectate la masă vor face masa mai veselă, fiind astfel evitate situațiile neplăcute sau jenante.

Bunele maniere sunt oglinda educației copiilor. Orice copil e frumos, dacă e manierat, orice copil manierat se va încadra în orice societate mai ușor.

PROBLEMA INTEGRĂRII SOCIALE

La 23 august, Biblioteca „Stefan Cel Mare” în parteneriat cu AO,,OPORTUNITATE” a organizat masa rotundă cu tema ,,PROBLEME DE INTEGRARE SOCIALĂ A PERSOANELOR CU CES ȘI A PERSOANELOR SOCIAL-VULNERABILE”

Obiectivele propuse :

  • Evaluarea drepturilor fundamentale ale persoanelor cu CES și social-vulnerabile din perspectiva drepturilor omului;
  • Conştientizarea de către participanţi a cadrului legislativ în domeniul dreptului persoanelor cu CES și social-vulnerabile
  • Analiza şi evaluarea lacunelor sistemului de protecţie socială şi practicii asistenţilor sociali în contextul problemelor persoanelor cu CES și social-vulnerabile.

Au fost abordate  problemele de  integrare socio-profesională a  persoanelor cu CES și social-vulnerabile în societatea contemporană. Problema a  fost abordată sub aspect teoretio-aplicativ, dar și prin prisma viziunii persoanelor cu CES și social-vulnerabile, care și-au expus problemele și dificultățile întâlnite.

S-au expus la tema dată Joci-Bini Olesea, doctorand IPS I. Creangă, psihologia specială  cu prezentarea ,,Probleme de integrare socială a copiilor cu intelect limitat ,,Educaţia incluzivă prevede schimbarea și adaptarea continuă a sistemului educaţional pentru a răspunde diversităţii copiilor și nevoilor ce decurg din aceasta, pentru a oferi educaţie de calitate tuturor în contexte integrate și medii de învăţare comună.

Reformele în domeniul educației, inclusiv reforma sistemului rezidențial de îngrijire a copilului, includerea în învățămîntul general a tot mai mulți copii cu cerințe educaționale speciale impun restructurarea și reconsiderarea culturii, politicilor și practicilor din grădiniță, astfel încît acestea să răspundă diversității copiilor și necesităților lor.

Valentin Ivanenco, responsabil relații cu persoanele social-vulnerabile ONG „OPORTUNITATE”, a participat cu discursul său emoționant ,,Marginalizarea persoanelor social-vulnerabile.

Este de netăgăduit că persoanele cu dizabilităţi sunt într-o poziţie de mare vulnerabilitate socială, vulnerabilitate ridicată pe de o parte de situaţia lor specifică de persoană cu dizabilităţi, dar pe de altă parte şi de reacţia şi modul în care societatea tratează aceste persoane.

Tradiţional, în ţară a existat un sistem de stigmatizare, marginalizare și separare a persoanelor cu CES și  din societate în instituţiile specializate sau închise.

Majoritatea persoanelor cu CES și social-vulnerabile nu au asigurate nici un fel de servicii. Serviciile existente sunt slab diversificate, insuficiente, acoperite preponderent de organizaţiile neguvernamentale. Personalul din cadrul sistemului de protecţie a persoanelor cu CES și social-vulnerabile este insuficient din punct de vedere numeric şi, în general, fără calificare profesională.

Jpeg

Jpeg

Limba noastră cea romănă

„Limba care ne unește” este genericul  mesei rotunde care a avut loc la Biblioteca „Ștefan cel Mare ”, pe 24 august. Grație celor prezenți, evenimentul dedicat limbii române s-a transformat pe parcurs într-o emoționantă întâlnire de suflet,  literar-muzicală.

Participanții au făcut schimb de opinii despre necesitatea studierii limbii române începând  din grădiniță, precum și despre impactul acesteia asupra păstrării spiritualității românești în Republica Moldova.

Dna Lucia Cucu, directoarea Asociației Naționale a Trainerilor Europeni din Moldova, a donat bibliotecii un set de manuale foarte prețios pentru serviciul „Limba care ne unește”, inițiat și organizat la bibliotecă.

Dl Ștefan Sofronovici, poet, cercetător științific la AȘM, membru al Uniunii Scriitorilor, a donat  o antologie și mai multe numere ale Revistei Orizonturile Bucuriei.

Dna Diana Ciugureanu-Zlatan, poetă, cantautoare, jurnalistă, accentuând importanța cunoașterii limbii materne pentru dezvoltarea și manifestarea armonioasă a fiecăruia dintre noi, a încântat publicul cu o melodie din creația proprie  „Două lumi”.

20180824_142021

Cenușa rece – „trei destine reprezentative”

Pe data de 19 iulie, în incinta bibliotecii a avut loc o discuție/dezbatere pe marginea cărții Cenușa rece de Mihaela Perciun. Această carte este inclusă în cadrul Programului Chișinăul citește pentru adulți. Cartea ne provoacă să vedem care este soarta acestui popor, precum și a personajelor.

La această activitate au participat Mihail Vâlcu – scriitor; autoarea cărții – Mihaela Perciun și colectivul bibliotecii. În cadrul discuției s-au abordat mai multe tematici legate de conținutul cărții, soarta personajelor, titlul cărții, ritualul de înmormântare, precum și destinele acestor personaje.

Discuția a luat amploare când am discutat despre migrarea populației, evenimentele care ne-au marcat destinele din ultimii ani, anul 2009, Centenarul Unirii și alte subiecte actuale care ne apasă și ne dor. Acesta este și mesajul cărții: să revenim acolo unde ne sunt rădăcinile, să păstrăm obiceiurile și tradițiile acestui popor și să nu plecăm din țară, neștiind ce se poate întâmpla.

37421107_2145101212413952_7049589814475096064_n

Publicat :Doina Spătaru

Achiziţii noi de carte

Vă propunem spre lectură următoarele romane, care cuprind mai multe genuri: dragoste, istorie, thriller, poliţist.

Solzenicyn, Aleksandr. Dulceața de caise / Aleksandr Solzenicyn. – București : Ed. Univers, 2015. – 348 p.  Textele seriei de ”povestiri în două părți” sunt unite printr-o temă comună. Sunt marile teme ale literaturii lui Soljenițîn: opțiunea morală, problema responsabiblității, compromisul…

Leiris, Antoine. Nu veți avea ura mea / Antoine Leiris. – București : Ed. Nemira, 2016. – 120 p.  În acest volum, Leiris spune întreaga poveste a luptei sale cu suferința după pierderea soției lui. Este o carte de o frumusețe sfâșietoare, despre cum el și fiul său, Melvil, au supraviețuit durerii.

Mourad, Kenize. În numele prințesei moarte / Kenize Mourad. – București : Ed. Nemira, 2012. – 736 p. Ar putea fi un basm cu grădini fermecate. Dar este o poveste adevărată, trăită de o prințesă. Selma, născută într-un palat dintr-un Istanbul feeric, un oraș ce nu va mai fi niciodată la fel, un spațiu al desfătărilor și al parfumurilor dulci.

Junger, Sebastian. Război / Sebastian Junger. – București : Ed. Corint, 2013. – 318 p. Pe parcursul a cincispezece luni, Sebastian Junger a urmat un singur pluton staționt într-un avanpost afgan foarte îndepărtat. Obiectivul său: să transmită prin ce trec soldații – și cum se simte cu adevărat un război.

 Santos, Care. Poftă de ciocolată / Care Santos. – București : Ed. Humanitas Fiction, 2016. – 352 p. Sara, Aurora, Marianna – trei femei din trei secole, unite de pasiunea pentru ciocolată, cărora destinul le-a scos în cale aceeași ciocolatieră fină, de porțelan alb, produsă în Secolul Luminilor în manufacturile de la Sevres.

 Schmitt, Eric-Emmanuel. Otrava iubirii / Eric-Emmanuel Schmitt. – București : Ed. Humanitas Fiction, 2016. – 143 p.  Julia, Colombe, Raphaelle și Anouchka: patru adolescente, colege de clasă și prietene pe viață. Și-au jurat să rămână nedespărțite, dar sunt la vârsta schimbărilor. Cea mai spectaculoasă metamorfoză o creează dragostea, care bulversează sau, dimpotrivă, dă sens unei vieți, transformându-și protagoniștii în eroi exemplari sau în monștri.

Douglas, Penelope. Intimidare / Penelope Douglas. – București : Ed. Epica, 2014. – 367 p. ”Numele meu este Tate. Totuși, el nu îmi spune așa. Nici măcar nu i-ar trece prin cap să mi se adreseze atât de familiar, asta în cazul în care mi s-ar adresa cât de cât. Nu, abia dacă îmi vorbește…Nu am de gând să-l las să-și bată joc de mine.”

Jong, Erica. Teama de zbor / Erica Jong. – București : Ed. Trei, 2016. – 382 p. Romanul revoluționar Teama de zbor, publicat pentru prima dată în 1973, a făcut vâlvă în SUA, alimentând fantezii, stârnind dezbateri despre femei și sexualitate.

Jong, Erica. Teama de moarte / Erica Jong. – București : Ed. Trei, 2016. – 246 p.  În vreme ce amurgul vieții se profilează amenințător la orizont, Vanessa Wonderman își privește neputincioasă părinții îmbătrânind, o însoțește la controale pe fiica ei însărcinată și îl veghează pe soțul ei Asher, cu douăzeci de ani mai în vârstă decât ea, aflat pe patul de spital.

Moyes, Jojo. Înainte să te cunosc / Jojo Moyes. – București : Ed. Litera, 2016. – 399 p. Înainte să te cunosc e o poveste de dragoste pentru generația de azi, despre o iubire neașteptată între doi oameni care nu au nimic în comun. O carte romantică și imprevizibilă, care îi va provoca pe cititori să se întrebe ce e de făcut atunci când, de dragul celui pe care îl iubești, trebuie să-ți sacrifici propria fericire.

 Moyes, Jojo. După ce te-am pierdut / Jojo Moyes. – București : Ed. Litera, 2016. – 397 p. Când o poveste se sfârșeșete, alta începe… Lou Clark are o mulțime de întrebări. Cum de a ajuns să lucreze într-un bar din aeroport și să-și petreacă timpul urmărindu-i cu privirea pe cei care pleacă spre alte locuri? Oare familia ei o va putea ierta pentru ce a făcut cu optsprezece luni în urmă? Și va reuși vreodată să treacă peste iubirea vieții ei? Ceea ce Lou știe sigur e că ceva trebuie să se schimbe.

Levy, Marc. Copiii libertății / Marc Levy. – București : Ed. Trei, 2014. – 343 p. O carte despre iubirea frățească, despre prietenie și adolescența cu dorințele, energia și idealurile sale. Romanul spune povestea unor adolescenți prinși în vâltoarea celui de-al Doilea Război Mondial.

 Todd, Anna. După ce am găsit fericirea / Anna Todd. – București : Ed. Trei, 2015. – 494 p. Tessa și Hardin au înfruntat toate provocările, dar oare vor trăi fericiți până la adânci bătrâneți? Până acum, viața i-a luat de multe ori prin surprindere. Legătura lor e mai strânsă ca oricând. Și totuși, se pare că orice nouă încercare le pune în pericol temelia pe care și-au construit relația.

Passarlay, Gulwali. Cer întunecat : fuga unui copil din Afganistan în Marea Britanie / Gulwali Passarlay. – Iași : Ed. Polirom, 2016. – 350 p.  Cer întunecat spune povestea unor copii forțați să-ți abandoneze căminul și familia. O mărturie despre curajul celor care fug din zone de conflict în căutarea siguranței.

Musso, Guillaume. Central Park / Guillaume Musso. – București : Ed. Allfa, 2016. – 354 p. New York, 8 a.m. Alice Schafer, o polițistă franțuzoaică, și Gabriel Keyne, un pianist de jazz american, se trezesc pe o bancă în Central Park, legați cu cătușe unul de altul – ei nu se cunosc și nici nu-și amintesc să se fi întâlnit vreodată, dar trebuie să afle împreună ce li s-a întâmplat.

Yoon, Nicola. Absolut tot / Nicola Yoon. – București : Ed. Art, 2016. – 334 p. Boala lui Maddy, protagonista cărții, este pe cât de rară, pe atât de faimoasă. Pe scurt, e alergică la lume. Nu are voie să iasă din casă, n-a mai ieșit de șaptesprezece ani. Singurii oameni pe care-i vede în carne și oase sunt mama ei și Carla, sora medicală care o îngrijește.

Yoon, Nicola. Și soarele e o stea / Nicola Yoon. – București : Ed. YoungArt, 2017. – 357 p. Natasha e o adolescentă cu o fire pragmatică. Nu crede în soartă, crede în fapte clare și demonstrabile. Aceasta e o zi neagră pentru ea: urmează să fie deportată în Jamaica peste doisprezece ore. Nici pentru Daniel, un visător incurabil, asta nu e o zi oarecare: are un interviu care îi va hotărî viitorul. O va lua pe calea care-i va mulțumi pe părinții săi, sau se va dedica pasiunii sale, poezia.

Barnes, Julian. Zgomotul timpului / Julian Barnes. – București : Ed. Nemira, 2016. – 206 p. Este anul 1935 și tânărul compozitor Șostakovici se teme pentru viața sa, căci Stalin e brusc interesat de muzica lui. Artistul e sigur că va sfârși în Siberia și privește în urmă la propria existență. Totuși, are noroc și nu devine o victimă. Însă prețul e mare: capitularea în fața regimului.

 Watt, Erin. Prințesa de hârtie : primul volum din seria Familia Ryal / Erin Watt. – București : Ed. Trei, 2017. – 391 p. Ella Harper e o supraviețuitoare – o optimistă pragmatică. Viața ei n-a fost ușoară. S-a mutat din oraș în oraș împreună cu mama sa, chinuindu-se să facă rost de bani și sperând ca într-o zi să scape de sărăcie. Dar mama ei a murit, iar Ella a rămas singură pe lume. Acum îl cunoaște pe Callum Royal, un om de afaceri multimilionar, și viața ei se schimbă. Are parte de lux și de bogăție. Totuși, ceva ciudat se întâmplă în casa familiei Royal.

Skye, Evelyn. Jocul coroanei / Evelyn Skye. – București : Ed. Corint Books, 2016. – Vol. 1. – 416 p. Ei sunt magi – singurii din Rusia -, iar țarul, amenințat de Imperiul Otoman și de kazahi, are nevoie de un Mag Imperial puternic alături de el. Și astfel inițiază Jocul Coroanei, un duel al abilităților magice. Câștigătorul jocului va primi puteri de neimaginat. Pe cel învins îl așteaptă moartea.

Hall Kelly, Martha. Când înflorește liliacul / Martha Hall Kelly. – București : Ed. Litera, 2017. – 510 p. Inspirată de evenimente și de oameni reali, Martha Hall Kelly a spus povestea a trei femei, plasată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, care dezvăluie curajul, lașitatea și cruzimea acelor zile. Aceasta face parte din istorie – istoria feminină – și nu ar trebui să fie uitată.

 

Evenimente unice din viața lui Ștefan cel Mare

220px-HumorstefanŞtefan cel Mare a murit la 2 iulie 1504, la vârsta de 70 de ani.  Viața marelui voievod este una bogată în evenimente unice din istoria Țării Moldovei. Iată unele dintre cele mai curioase.

  1. Cele mai favorabile luni din viața lui Ștefan cel Mare au fost decembrie și ianuarie (23–26 ianuarie 1465 cucerește Chilia; 15 decembrie 1467 îl învinge pe Matei Corvin la Baia; 10 ianuarie 1475 – victoria de la Vaslui etc.), iar cele mai nefaste luni din viața lui au fost iunie și iulie (26 iulie 1462, a fost rănit la Chilia; 5 iunie 1463 – căsătorie fericită cu Eudochia din Kiev, însă de scurtă durată, deoarece iubita soție moare la 25 noiembrie 1467; 26 iulie 1476 – înfrângerea de la Valea Albă–Războieni; 14 iulie 1484 – turcii cuceresc definitiv Chilia; 2 iulie 1504 – moare).
  2. A organizat, consolidat și modernizat oastea mare țărănească (constituită din 40 000 de oameni) și oastea cea mică de curteni (12 000 de călăreți), dotând-o cu tunuri. Totodată, menținea o legătură afectivă cu militarii. După fiecare victorie, la intrarea în cetatea Suceava, organiza o ceremonie numită „ospățul domnesc”, în acest scop fiind construită o sală uriașă, numită „casa domnească”, unde lua masa întreaga sa oaste. Înainte de ospăț, voievodul acorda titlul de viteji (echivalentul cavalerilor în Occident) boierilor și țăranilor care s-au distins în luptă.
  3. În anii 1466–1467 a fost zidită din temelie cetatea de la Roman („Cetatea Nouă”), spațiul din preajma căreia a devenit loc tradițional de trecere în revistă a oastei marelui voievod. La această adunare, numită beleagul (din germană – Belage-rung – tabără), era controlat echipamentul ostașilor, cei cu echipament necorespunzător fiind aspru pedepsiți, zicându-se că au fost dați „în beleag”. De aici provine expresia metaforică păstrată până în prezent – „în vileag”.
  4. Către 1470, Ștefan cel Mare a renovat cea mai veche cetate tătărească de piatră de la Orheiul Vechi, de lângă satul Trebujeni, numele căruia, potrivit istoricului C. Rezachevici, amintește că pe aici trecea un drum comercial protejat de cetate, pe care mergeau negustorii de peste mare de la Trapezon (Trapezunt) spre Iași, unde se afla o uliță cu același nume.
  5. Niciun document nu a fost semnat de Ștefan cel Mare, el dădea doar indicații, care erau notate cu grijă de dregătorii de la curte. Conform tradiției medievale, domnul făcea parte din tagma luptătorilor, iar cu scrisul se ocupau diecii, care se considerau meseriași din rândurile celor care muncesc.
  6. În anul 1501, Ștefan cel Mare redobândește de la poloni regiunea Pocuția, instalând în cetăți pârcălabi. Victoria a fost asigurată de prestația domnului, care, fiind bătrân și bolnav de picioare, a condus armata dintr-o caretă, inspirându-i în luptă și fiind astfel cât mai aproape de popor.
  7. Ștefan cel Mare credea în semne prevestitoare. Conform tradiției, înainte de lupta de la Vaslui a văzut o stea din direcția Dunării. I s-a descifrat că va lupta cu păgânii și-i va învinge. Un alt semn, din 1484, arăta că urma să fie înfrânt la Cetatea Albă, de aceea a preferat să nu continue acțiunile de luptă. În realitate, nu a întreprins acțiuni militare, din considerente strategice și tactice. Visul cu „bourul alb” (bourul era reprezentat în stema țării) a fost tălmăcit ca o avertizare că țara este în primejdie și trebuie chemat poporul pentru a o apăra.
  8. Până în prezent se păstrează în mediul monahal legende despre Ștefan cel Mare. Cele mai frumoase poveşti sunt cele ce fac referință la întâlnirile duhovnicești dintre voievod cu Daniil Sihastrul. Potrivit unei legende povestite de călugări domnului academician Demir Dragnev, la mănăstirea Dobrovăț nu rezista construcția bisericii, care se ruina la cutremur. În vis, îngerii l-au sfătuit pe domn să îndemne zidarii să pună var nestins între pietre. Se considera că astfel lăcașul va rezista atâta timp „cât va fi creștinătatea și pământul”, iar atunci când sunt cutremure, monahii se protejează în această construcție.
  9. A fost considerat conducător laic și ultim împărat al creștinilor ortodocși, asemănător lui Constantin cel Mare. În anul 7000 de la facerea lumii (1492 d. Hr.) se aștepta o apocalipsă, de aceea domnul Țării Moldovei a mizat pe edificarea și finisarea construcției lăcașurilor sfinte. Înfrângerile le atribuia păcatelor sale, iar victoriile – lui Dumnezeu. O reprezentare a simbolismului ocrotirii divine unice în Țara Moldovei și foarte rară în lumea ortodoxă la acea vreme este legată de biserica „Înălțării Cinstitei Cruci” de la Pătrăuți, azi jud. Suceava, a cărei zidire a început la 13 iunie 1487. Spre deosebire de alte biserici, care serbează hramul la 14 septembrie, acest lăcaș sfânt îl serbează în săptămâna înjumătățirii Postului Mare, închinată Sfintei Cruci. Potrivit istoricului Emil Dragnev (fiul academicianului Demir Dragnev), enigma se explică prin faptul că anume la 6 martie 1486 (în acel an a fost o zi de luni ce urma imediat săptămânii Sfintei Cruci) Ștefan-Vodă s-a luptat la Șchei (Bulgari) cu pretendentul Hronoda. În acea luptă voievodul s-a aflat în pericol de moarte (căzând de pe cal) și apoi s-a salvat miraculos. „Sacrificarea” și „readucerea la viață” s-a produs sub ocrotirea Sfintei Cruci, exprimând simbolismul ei ca unealtă a patimilor și tot ea dătătoare de viață. Pictura murală a bisericii transmite un mesaj de rugăciune din partea ctitorului, care după 13 ani de luptă cu dușmanii creștinătății s-a bucurat de protecția divină. Prin scena „Cavalcada Sfinților Militari” el se roagă să fie acceptat, împreună cu oastea sa, în glorioasa cavalcadă, precum a fost Constantin cel Mare, pe care îl urmează sub semnul biruitor al Sfintei Cruci. Era o chemare simbolică la supraviețuire în condițiile păcii cu turcii prin includerea țării sale în istoria sacră, ce avea finalitate în Judecata de Apoi.
  1. Ștefan cel Mare, caz unic în istoria Țării Moldovei, a transmis puterea domnească la 30 iunie 1504 fiului său, Bogdan al III-lea. Evenimentul s-a produs în cadrul unui sfat domnesc lărgit (cu funcții elective) la care Ștefan-Vodă a fost adus pe pat. El a anihilat opoziția unor boieri, a intervenit energic în favoarea fiului său, pe care el însuși l-a așezat pe tron și a impus boierii să-i jure credință. Prin urmare, nu a fost domn până în ultima zi a vieții. Mormântul lui Ștefan-Vodă de la mănăstirea Putna, ctitoria voievodului, este loc de pelerinaj al creștinilor. A fost înmormântat, ca și monahii, cu cărămidă sub cap, considerent ce a generat mai multe speculații nejustificate că înainte de moarte s-ar fi călugărit.

La 20 iunie 1992 a fost canonizat, fiind înscris în sinaxar, cărțile de cult etc., cu numele „Dreptcredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt”. Biserica Ortodoxă sărbătoreşte la 2 iulie pe Sf. Voievod Ştefan Cel Mare

A.David