Arhive

Copiii Siberiei

Copiii Siberiei. Câţi dintre acei copii s-au mai întors înapoi? Câţi au rezistat? Câţi au fost reabilitaţi? Câţi mai suferă şi azi? Cu copilăria mutilată, îndurau geruri de minus 40 de grade timp de aproape 10 luni pe an, în celelalte două luni suportând înţepăturile norilor de ţânţari, vântul rece care-i lovea peste faţă ca un bici sau ca un brici, întunericul care nu pleca pentru cei duşi mai către nord câte o jumătate de an. Nu se puteau îndepărta prea mult de barăcile în care locuiau, ca să nu se rătăcească în taigaua deasă ca o prerie şi auzeau zilnic suspinele părinţilor lor care plecau – tot zilnic, să taie hectare de pini uriaşi pentru o bucată de pâine… E plină Siberia de cimitire de-ale acestora. Inclusiv cimitire de copii. Dar nu toţi acei copii trimişi în Siberia împreună cu părinţii lor au dispărut. Ei n-au murit. Nu s-au rătăcit în taigaua Siberiei. Vă propunem să lecturaţi următoarele cărţi vis-a-vis de această tematică.

CemIMG_20180704_160013ârtan-Spânu, Margareta. Lupii (amintiri din copilărie) / Margareta Cemârtan-Spânu. – Chişinău : S.n., 2006. – 284 p.                                                                         Margareta Cemârtan-Spânu este una din victimele criminalului regim stalinist. Iar tragicul ei destin reprezintă imaginea dramei întregii Basarabii. Întâlnim în „Lupii” pagini tulburătoare pe care le putea aşterne pe hârtie numai un suflet ale cărui frumuseţe şi puritate au fost adânc rănite în copilărie şi adolescenţă.

 

IMG_20180704_160654Spânu-Cemârtan, Margareta. „Romanul vieţii mele” (Lupii 2) / Margareta Spânu-Cemârtan. – Chişinău : S.n., 2015. – 334 p.

În romanul autobiografic „Lupii”, autoarea descrie perioada de după întoarcerea din Siberia (1959-2015). Doamna Spânu-Cemârtan afirmă: „E un destin ca al altor mii de femei, care au îndurat regimul comunist. Am prezentat cele mai importante, după mine, evenimente, ce m-au zguduit şi m-au impresionat mai mult.”

Spânu-Cemârtan, Margareta. Amintiri din Siberia (povestiriAmintiri_din_Siberia_f şi referinţe) / Margareta Spânu-Cemârtan. – Chişinău : S.n., 2014. – 292 p.                                                                                                                                                                                                                                               În acest volum autoarea dezvoltă tema siberiană, care a marcat-o, direcţionând-o spre aducerea ei la cunoştinţa publicului larg, a abuzurilor autorităţilor comuniste. Noul aici rezidă în faptul că scriitoarea îşi încearcă pana în genul dramatic cu piesa „Mărul din Siberia”. Fiind patriotă a românităţii, mânuitoarea condeiului considera drept datorie a sa dezvăluirea în amănunte a tratamentelor aplicate populaţiei româneşti şi nu numai – unor încălcări flagrante ale dreptuuntitled-1_16rilor omului a fost supusă şi populaţia rusească.

Vasiliev, Boris. Stalin mi-a furat copilăria / Boris Vasiliev. – Chișinău : ”Baștina-Radog” SRL, 2010. – 480 p.             

Cartea ne dezvăluie crunta soartă a scriitorului – care a fost arestat pe când avea câţiva anişori, ca să fie trimis în Siberia. Când a mai crescut, a fugit din taiga, revenind la casa părintească. Toate seismele lui sufleteşti, toate cutremurele pe care le-a cunoscut inima sa, fiind aşternute pe hârtie, urmăresc un singur scop: să ne facă mai buni, mai atenţi cu jocurile şi capcanele istoriei, mai înţelegători cu propriul destin.

vangheli-spiridon-copii-in-catusele-siberiei-11399Vangheli, Spiridon. Copii în cătuşele Siberiei / Spiridon Vangheli. – Chişinău : Ed. „Guguţă”, 2013. – 56 p.                                 

Autorul însuşi mărturiseşte: „Am scris această carte cu sufletul sfâşiat de durere. Am vrut să-i vezi pe compatrioţii noştri în altă lumină. Ei au rămas Oameni în cele mai straşnice împrejurări. Adu-ţi aminte de fierarul ce a ales moartea, dar a desfundat fereastra ca să nu se înăbuşe copiii în vagon. Adu-ţi aminte de mătuşa Vasilica, ea a cerut să i se dea un termen dublu de închisoare, numai să nu rămână Olguţa fără mamă.”

IMG_20180704_160022

Drăgan, Gleb. Deportaţii : tragedii basarabene / Gleb Drăgan. – Bucureşti : Ed. Albatros, 1992. – 212 p.                                                     

Cartea a fost scrisă ca să se cunoască adevărul despre soarta basarabenilor şi a bucovinienilor sub regimul lui Stalin. Au fost culese mărturii de la cei care au trăit evenimentele descrise sau le cunoşteau de la cei apropiaţi lor. Poate că timpul a făcut ca unele evenimente să se estompeze, dar acest lucru nu este semnificativ deoarece toţi cei ce au trăit acele vremuri au suferit mult prea mult ca să nu-şi amintească fiecare amănunt.

 

 

 

 

 

 

Reclame

Creativitatea – dimensiune psihologică a personalității umane

Creativitatea a devenit un indiciu valoric în multe domenii de activitate, un indiciu al calităţii activităţii în multe profesii şi un element de progres al vieţii social- economice. Multă vreme creaţia a fost considerată apanajul exclusiv al unei minorităţi restrânse. De când s-a constatat că noua tehnică înfăptuieşte toate muncile stereotipe şi, deci, omului îi revin sarcinile de perfecţionare, de înnoire, cultivarea gândirii creative a devenit o sarcină importantă a şcolii. Dezvoltarea creativităţii copiilor reprezintă o preocupare permanentă pentru cadrele didactice înzestrate cu un acut simţ al imperativului social.

În Săptămâna Creativității vă oferim o lectură virtuală în aceste cărți, care sperăm să vă intrige și să vă convingă să le citiți. Lecură plăcută!

creativitate-si-inteligenta-emotionala_1_fullsize

Rocco, Mihaela. Creativitate și inteligență emoțională / Mihaela Roco. – Iași : Polirom, 2001. – 248 p.

Combinând viziunea științifică cu cea aplicativ-practică, lucrarea Creativitate și inteligență emoțională abordează cele mai noi și incitante aspecte legate de creativitate și prezintă concluziile-sinteză ale cercetărilor desfășurate în domeniu.
Răspunsurile la câteva întrebări-cheie – „Ce relații există între creativitate și complexele psihice ale persoanei?“, „Cum influențează inteligența emoțională creativitatea?“, „Cât de creativi suntem?“ – reprezintă rodul bogăției activității de cercetare științifică și al documentării recente a autoarei în calitate de visiting professor în SUA, Belgia și Franța.

47b5b938a50bb71e62d41d48561462ca-6078454-400_400

Moldoveanu, Maria. Mentalitatea creativă – perspectivă psihosociologică / Maria Moldoveanu. – București : Coresi, 2001. – 237 p.

Mentalitatea exprimă modul propriu de a gândi (evalua) și de a simți al unui individ sau al unei colectivități. Ea rezultă din totalitatea influențelor la care sunt supuși indivizii și din propria lor experiență. Istoricul Jacques Le Goff consideră că mentalitatea ”este prezentă la punctul de întâlnire al individului cu colectivul, al timpului istoric cu conjuncturalul, al marginalului cu generalul”. Cunoașterea mentalității impune studiul elementelor ei constitutive și a formelor ei de exprimare. Lucrarea de față tratează mentalitatea creativă, ca ansamblu de idei, concepții, predispoziții, reprezentări, credințe, prejudecăți, convingeri, proprii indivizilor creatori, caracteristice pentru felul lor de a fi și de a se manifesta.

bouillerce_brigitte_carre_emmanuel_cum_sa_ne_dezvoltam_creativitatea

Bouillerce, Brigitte. Cum să ne dezvoltăm creativitatea / Brigitte Bouillerce, Emmanuel Carre; trad. de Iulian Moga. – Iași : Polirom, 2002. – 200 p.

Creativitatea reliefează un mod de a fi, o modalitate de gândire. Este mai întâi de toate o aptitudine individuală obişnuită, de care dispunem în general în egală măsură, prezentă în fiecare dintre noi şi diferită prin coeficientul intelectual. Este suficient să o cultivăm cu ajutorul unor tehnici adecvate pentru ca ea să devină o stare de spirit.

Ne confruntăm constant în mediul nostru social cu probleme, îndatoriri neobişnuite sau cu proiecte pe care trebuie să le realizăm, care ne solicită ingeniozitatea şi spiritul inventiv. Şi fiecare găseşte până la urmă idei si trucuri pentru a-şi dezvolta o metodă de lucru. Creativitatea necesită întâi de toate o stare de spirit pozitivă. Formularea unei probleme într-o manieră pozitivă înseamnă să plecăm de la principiul că problema respectivă are o soluţie.

Aşadar, dispunem cu toţii de un potenţial creativ pe care îl putem dezvolta. Multitudinea de cunoştinţe înmagazinate în creier ne dă posibilitatea să identificăm noi piste de reflecţie şi acţiune când ne confruntăm cu o situaţie dată. Astfel, inventăm plecând de la un fond personal de cunoştinţe, experienţe, emoţii sau proiecte. Desigur, creativitatea se înscrie în cadrul unui demers voluntar care necesită timp şi efort.

Scopul acestei lucrări este de a-l ajuta pe cititor să privească lumea cu alţi ochi, incitându-l să recurgă la idei concrete şi inedite, îndrumându-l spre o multitudine de situaţii întrucât instrumentele propuse sunt aplicabile atât în cadrul reflecţiei personale, cât şi în cel al activităţii de grup.

jocurile creative

Neuschutz, Karin. Jocurile creative ale copiilor : Cum pot păpușile și jucăriile simple să ajute la dezvoltarea copilului tău  / Karin Neuschutz; trad. Alina Loredana Brebeanu. – București : Univers Enciclopedic Gold, 2015. – 115 p.

Mulți părinți întâmpină dificultăți în alegerea jucăriilor potrivite pentru diferitele segmente de vârstă, cât și în alegerea jocurilor pe care să le inițieze și încurajeze. Cum pot oare părinții să-i ajute pe copii să se dezvolte și cum pot să le stimuleze aptitudinile? Karin Neuschütz, părinte și educator cu experiență, abordează aceste probleme într-o formă concisă și accesibilă. Ea analizează felul în care copiii se joacă în mod liber și creativ și cum sunt ei influențați de mediul înconjurător și de adulții care se află în preajmă. Cartea dezvăluie particularitățile fiecărei etape de vârstă până la șapte ani, folosindu-se de studii de caz pentru a ilustra anumite probleme, apoi sugerează atât jucăriile și păpușile, cât și activitățile adecvate.

lidia_granaci_jocul-creativ

Granaci, Lidia. Jocul creativ : Îndrumar metodic / Lidia Granaci, Galina Grădinari. – Chișinău : Epigraf, 2014. – 136 p.

„Implicînd plenar un șir de abordări teoretice pentru a ajunge la o definire a fenomenului pedagogic numit creativitate, autorii analizează, evitînd anumite riscuri, un șir de aspect specifice, cum ar fi: atitudinea novatoare, permanenta interogație a subiectului, personalitatea creatoare, activitatea de restructurare, capacitatea de a vedea altfel lucrurile, saltul calitativ etc. Căutînd rațiunile pedagogice ale legăturii dintre joc și creativitate, care duce la „apropierea” jocului de un centru generator de energie cum este cel al creativității” afirmă Tatiana Callo, doctor habilitat în pedagogie în prefața lucrării. În lucrare, autoarele fac referință la:

  • Abordări psihopedagogice ale jocului creative;
  • Influența jocuui de creație asupra dezvoltării personalității preșcolarului;
  • Jocul creative la etapa preșcolară;
  • Specificul jocului creative al copiilor de vîrstă școlară;
  • Stimularea creativității prin jocuri;
  • Jocuri creative și activități distractive în învățarea limbilor străine;
  • Jocul creativ: metode și tehnici.

lidia_granaci_educatia-prin-joc

Granaci, Lidia. Educația prin joc. Teorie și practică / Lidia Granaci. – Ediția a doua, rev. și compl. – Chișinău : Epigraf, 2010. – 191 p.

 „Abordarea teoretico-practică a problemei jocului didactic este una de micropedagogie centrată pe individualiatea copilului, în măsura în care referința analitică este reprezentată de ființa umană care nu riscă să fie eliminate de pe „scena” educațională, deoarece anume el, copilul, este cel care joacă rolul principal pe această scenă. Concepută în termini de funcționalitate, lucrarea pune în valoare metodologia centrată pe acțiunea individual a copilului, saturate de semnificații” afirmă Tatiana Callo, profesor universitar, doctor habilitat.

În lucrare, autoarea lucrării face referință la:

  • originea și evoluția  jocului didactic;
  • aspecte psihologice ale jocului didactic;
  • definiția jocului;
  • jocurile didactice ca mijloc specific de instruire;
  • structura jocului didactic;
  • funcțiile jocului didactic;
  • organizarea și gestionarea jocului didactic;
  • tehnologii aplicate la valorificarea jocurilor didactice;
  • jocurile didactice: obiective și acțiune.

Publicat de Doina Spătaru

 

 

Revistă bibliografică: Cărți cu umor pentru copii

Fiind în săptămâna zâmbetului, vă oferim să vă delectați cu cărți haioase pentru copii, dragi cititori ai Bibliotecii Ștefan cel Mare:

umor-despre-si-pentru-copii---select.-marcela-mardare

Umor despre și pentru copii / sel.: Marcela Mardare; cop.: Iaroslav Oliinîk. – Chișinău : Pontos, 2012. – 52 p.

O glumă reuşită, spusă la momentul potrivit, descreţeşte frunţile, luminează chipul şi îl face pe om să zâmbească sau să râdă în hohote, îi descătuşează sufletul şi-i trezeşte spiritul, creându-i clipe de bună dispoziţie, de veselie şi avânt.

Există mai multe creaţii literare cu caracter umoristic care declanşează râsul, sancţionând atitudinile negative, exagerările, anumite contradicţii etc.

În cartea pe care V-o propunem am selectat anecdote, bancuri din viaţa copiilor. Sperăm ca ele să vă ajute la cultivarea unor calităţi pozitive, la dezrădăcinarea însuşirilor negative, contribuind la formarea Dvs. ca personalitate integră din punct de vedere moral şi estetic, îmbogăţindu-vă spiritual. – Marcela Mardare.

dc964-desc25c42583rcare

Umor școlar. – Iași : Editura Porțile Orientului, 2004. – 184 p.

În această carte veți găsi cele mai trăsnite glume, perle, snoave, epigrame, anecdote, scenete, caricaturi. În culegerea dată găsiți și din glumele celebre ale lui Einstein, de asemenea, autorul Boris Crăciun. O rubrică interesantă este cea cu anecdote despre scriitori, unde sunt bancuri despre îndrăgiții scriitori V. Alecsandri, I.L. M. Eminescu, T. Arghezi și alții.
T. Arghezi se afla cu un coleg la vernisajul expoziției unui pictor modernist. Prietenul îl întreabă pe poet. 
– Tudore, tu ai înțeles despre ce vrea să zică iată acest tablou?
– Nu, amice, dar nici nu m-am străduit. Îl consider…secret profesional.
Divertisment si deconectare cu glume, perle, snoave, caricaturi, scenete, jocuri, cl. I-VIII. Replici date de elevi invatatorilor sau profesorilor; Replici date copiilor de mame si tati; Parada glumelor de tot felul; Trasnai autentice din lucrarile elevilor; Ce inteleg copiii din „explicatiile“ parintilor; Copiii spun lucruri trasnite!; Dialoguri ghiduse; Zambete pescaresti; Fabrica de rasete; Alte „perle“ din caietele elevilor; Jocuri amuzante; Bancuri la… anatomie; Scenete umoristice; Poante la fizica; Din glumele lui Einstein; Din ispravile tastaturii calculatorului; Radeti cu gura la urechi!; Anecdote cu scriitori.
367069
Mitru, Alexandru. Povești cu tâlc / Alexandru Mitru. – București : Editura Vox, 2000. – 120 p.
Cartea conține glume de înțelepciune din comoara poporului prin care Moș Mitru ne îndeamnă să le citim și să le cunoaștem așa cum sunt. Autorul  îi zice cititorului că doar citind aceste povești va afla sub cuvinte grăuntele de aur ce e pus acolo. 
xaHR0cDovL2Nkbi5saWJyYXJpdXMubWQvaW1nL2NhdGFsb2cvYmFuY3VyaS1jdS1wYWNhbGEtc2ktdGluZGFsYS1ucjVfMTQ5MDcwNTY5Mi5qcGc_e_.jpg.pagespeed.ic.mOXHng4WcQ
Bancuri cu Păcală și Tândală. –  Chișinău: Silvius Libris, 2012. – 48 p.

Păcală, erou al snoavelor populare românești, este cunoscut pentru umorul și istețimea sa, ascunse sub o mască de naivitate și simplitate. Tratează autoritățile sătești (popa, boierul, judecătorul) cu îndrăzneală și ironie usturătoare.

În folclor, poznele lui Păcală sunt reunite într-un ciclu de snoave, care stă la baza prelucrărilor ulterioare ale lui Petre Dulfu (Isprăvile lui Păcală). Și alți scriitori au scris despre el: Ion Creanga (Păcală), Ioan Slavici (Păcală în satul lui) etc.

Tândală este un personaj fictiv din folclorul românesc. Numele său provine din verbul a tandali – cu sensul de a pierde vremea fără a face nimic bun sau a lucra încet și cu lene. Substantivul Tandala semnifică un om care nu este bun de nimic, care lucrează fără niciun rost sau care își pierde vremea umblând aiurea. Spre deosebire de Păcală care este cunoscut pentru umorul și istețimea sa, ascunse sub o mască de naivitate și simplitate, Tândală este un leneș, care toată ziua doarme și nu face nimic care să aibă vreun rost.

rideti-copii-ion-creanga-1990-l-647816-510x510
Rîdeți, copii! : antologie de anecdote și epigrame; selecționate, prelucrate sau create de Patiția Silvestru și George Zarafu. – București : Editura Ion Creangă, 1990. – 48 p.
Această antologie este plină de tâlc pentru copiii. În primul rînd, deoarece rîsul este sănătos. Apoi, cine nu a rîs în una din zile, a irosit-o. Rîsul este un excelent pedagog, care are o mulțime de procedee eficiente împotriva trufiei, ridicolului, minciunii, demagogiei, imposturii, servilismului, lăcomiei, bîrfei, speculei, naivității, șmecheriei, grosolăniei, indolenței. Rîsul este un act social pentru om. 
12 povesti cu talc-600x600
Povești cu tâlc pentru copii isteți. – Chișinău : Arc, 2010. – 95 p.
Redescoperă, împreună cu această carte, frumoasele poveşti de odinioară. Ingenios prezentate şi splendid ilustrate, neuitatele istorii te vor ajuta să înveţi lucruri esenţiale despre viaţă. 
Postat de: Doina Spătru

Dragobete – Ziua dragostei și a bunăvoinței

La 24 februarie, românii sărbătoresc Dragobetele – numit şi Cap de primăvară – ziua în care păsările îşi fac cuiburi, iar tinerii – “ochi dulci”. Ziua lui Dragobete, zeul tinereţii, al veseliei şi al iubirii are origini străvechi. Dragobete este un personaj preluat de la vechii daci şi transformat ulterior într-un protector al tinerilor şi patron al iubirii. Urmând firul anumitor legende populare, se pare că Dragobete (numit şi “Cap de primăvară”, “Năvalnicul” sau “Logodnicul Păsărilor”) nu era nimeni altul decât fiul babei Dochia, un flăcău extrem de chipeş şi iubăreţ, care seducea femeile ce îi ieşeau în cale. Dragobete a rămas însă până în ziua de astăzi ca simbolul suprem al dragostei autohtone.

Vă propunem cîteva cărţi, care se dedică  sărbătoarei de  Dragobete:

BPT72-3D-200px

Dessila, Octav. Iubim : Vol I / Octav Dessila; pref:. Dan – Silviu Boerescu. – București : Litera Internațional, 2010. – 300 p.

Acţiunea prinde repede. În Iaşul anilor ’30, profesorul Neculai Brateş este o celebritate datorită romanelor sale şi a conferinţelor pe care le ţine la Universitate, foarte populare printre studenţi. La 42 de ani duce o viaţă boemă, petrecând mult timp în cârciumile ieşene, alături de cel mai bun prieten al său, cuconul Stejărel Racotă. Un prieten bun al celor doi este fostul preşedinte al tribunalului din Iaşi, cuconul Costăchel Boian. Fiica acestuia, Dana, elevă de liceu, se ataşează mult de Brateş, între cei doi înfiripându-se o prietenie frumoasă. Frére Culai va ajunge treptat o persoană indispensabilă Danei, care îl cheamă la ea pentru tot felul de pretexte. Treptat, se îndrăgosteşte de el, în ciuda diferenţei de vârstă, a aspectului dezordonat al lui Brateş şi a unui tânăr frumos, Dodo Cudalbu, care îi dădea târcoale. Brateş simte acelaşi lucru dar, conştient de diferenţele dintre ei, mai ales de vârstă, încearcă să-şi reprime sentimentul. Stejărel Racotă, un bătrânel spiritual, foarte pasionat de Iaşul vechi, îl sfătuieşte să lase totul pe mâna destinului.

BPT73-3D-200px

Dessila, Octav. Iubim : Vol II / Octav Dessila; pref:. Dan – Silviu Boerescu. – București : Litera Internațional, 2010. – 286 p.

În continuare Dana mărturisea părinţilor ei că-l iubea pe Frére Culai, porecla dată de ea lui Brateş, şi că este hotărâtă să se mărite cu el. Cunoscându-l pe Neculai Brateş şi văzând hotărârea fiicei lor, cuconul Costăchel şi cucoana Roxana acceptă căsătoria celor doi. Acesta ar fi finalul volumului I. Cum eu nu prea ştiu să fac recenzii, mai bine mă opresc din povestit cartea. Să nu uit doar să spun că Brateş mai era iubit şi de o colegă de liceu a Danei, Aniuta Golub. Atât. Sunt multe lucruri care se întâmplă în roman, dar nu vreau să le dezvălui. Aşa e când sunt multe volume. Dacă le-aş dezvălui, aş strica poate surpriza cuiva şi ar fi păcat. Doar de asta nu citesc nici eu prefeţele. Tind să povestească ceea ce eu nici n-am început să citesc.

res_fbd0ccc3b2283b03843a481bef625924_450x450_4mfm

Dessila, Octav. Iubim : Vol III / Octav Dessila; pref:. Dan – Silviu Boerescu. – București : Litera Internațional, 2010. – 235 p.

Dragostea e oarbă. Acesta ar fi mesajul cărţii şi pentru asta o recomandăm.  Dragostea nu ţine de nimic şi apare spontan, din neant, fără ca nimeni să-i cunoască cu adevărat izvorul. Am tăcut. Lectură plăcută!

adela_1_fullsize

Ibrăileanu, Garabet. Adela / Garabet Ibrăileanu; pref:. Nicolae Manolescu. – București : Litera, 2009. – P. 51 – 171.

„Am citit puține romane mai impregnate de senzualitate decât Adela. Uimit de acest caracter, bine mascat de precautul autor, mi-am intitulat capitolul pe care i l-am consacrat în Arca lui Noe «Jurnalul seducatorului». Titlul mi l-a sugerat filosoful danez Kierkegaard, cu care doctorul Codrescu are destule asemănari, mai ales în măsura în care amândoi cred într-o mistică a iubirii, fără ca ea și în pofida lor însiși, să excludă o puternică senzualitate. Cititorul de azi poate avea dificultăți în a o recunoaște. Dar dacă face efortul să renunțe la prejudecata scenelor «tari», de sex, din romanele ultimelor decenii, va descoperi, de pildă, ce încărcătură emoțională și fizică deopotrivă are, în Adela, un sărut pus pe încheietura unei mâini delicate de tânăra femeie, acolo unde dantela mânecii se sfârsește.“ – Nicolae Manolescu.

maidanul-cu-dragoste_1_fullsize-e1449947131920

Zamfirescu, George Mihail. Maidanul cu dragoste / G. M. – Zamfirescu; pref:. Marius Chivu. – București : Litera Internațional, 2009. – 430 p.

”Dragoste  și moarte, altceva nu există pe lume!” îi spune la un moment dat, într-o scenă simbolică, Fane, fostul puscăriaș, lui Ivan, fostul revoluționar. Între aceste două tensiuni se zbate toată lumea fără ideal a mahalalei care-și acceptă destinul fără revoltă și fără lamentații. În mahala se iubește repede și se moare ușor. Pe cât de fragilă e viața, pe atât de crudă e moartea; oricine e gata să se sinucidă din disperare sau să omoare din furie, supus unei obsucre fatalități.

Roman de mediu și de atmosferă, populat cu personaje cât se poate de pitorești, predispuse la promiscuitate morală și conduse de o sexualitate primară, mixând permanent nostalgicul cu grotescul, idilicul cu misticul și patetismul cu sordidul, scris în limbajul colorat de secol XIX, Maidanul cu dragoste este o tragică și trivială epopee balcanică suburbană, ivită din confesiunea melancolică târzie a unui Peter Pan de mahala.

6961368

Drumeș, Mihail. Scrisoare de dragoste / Mihail Drumeș; pref:. Mihai Iovănel. – București : Art, 2009. – 368 p.

„Iubirea nu se poate cumpăra cu toate comorile pământului. De aceea, în dragoste, şi săracii pot să fie miliardari, prinţi, regi, împăraţi.“ Mihail Drumeş.

O poveste de dragoste în care goana după bani şi carierismul fac ravagii, cu spectaculoase răsturnări de situaţie, suspans, melodramă, vervă, ironie şi dialoguri vii – reţeta celui mai bine vândut prozator român nu dă greş. Scrisoare de dragoste a fost reeditată de zeci de ori de la apariţia sa şi a cucerit publicul de toate vârstele.
„Receptată cu bucurie şi interes de către publicul tânăr, opera lui Mihail Drumeş aduce în literatura noastră candoarea poveştilor de dragoste trăite cu frenezie până la capăt, tensiunea înaltă a sentimentelor, gustul unic al adolescenţei – o lume încărcată de sens şi de aspiraţie.
Romanele sale devin pledoarii aprige pentru echilibru şi armonie, demonstraţii de artă narativă şi psihologică, punctate de o replică alertă, sclipitoare uneori, care întreţine conflictele, impunând un ritm viu, cuceritor, cultivând curiozitatea pentru firul epic, suscitând interes pentru metamorfozele psihologice ale eroilor.“

Без названия (2)

Appelfeld, Aharon. Pe neașteptate, dragoste / Aharon Appelfeld; trad. și note de Any Shilon. – Iași : Polirom, 2010. – 230 p.

Pe neasteptate, dragoste este cartea prin intermediul careia Philip Roth l-a descoperit pe Aharon Appelfeld – „un scriitor exceptional, de rangul unui Kafka sau Bruno Schulz” – si apoi l-a ilustrat printr-unul din personajele din Operatiunea Shylock.
Scris intr-un stil de o simplitate, o armonie si o eleganta care amintesc de textele biblice, romanul Pe neasteptate, dragoste (2003) este in acelasi timp o apologie a iubirii si o meditatie asupra scriiturii. Appelfeld urmareste cu o subtilitate fascinanta sentimentele care se infiripa treptat intre Ernest, un scriitor septuagenar bolnav si macinat de ura, si menajera sa Irena, o tinara lipsita de cultura, in fiinta careia se contopesc insa nobletea sufleteasca si intelepciunea evreilor care traiesc in spiritul traditiei si al iubirii de Dumnezeu. Aceasta intilnire providentiala il ajuta pe Ernest sa regaseasca, dupa indelungi ani de rataciri, calea catre originile sale, catre limba sa materna si catre dragostea de inaintasi, care devine forta vitala a creatiei lui. Refacind in sens invers drumul vietii, Ernest asterne pe hirtie episoade cutremuratoare din adolescenta sa de activist in Organizatia de Tineret a Partidului Comunist si din anii petrecuti ca ofiter in Armata Rosie, straduindu-se sa ajunga in timpul care i-a mai ramas de trait la primele amintiri ale unei memorii palimpsestice.
„Pe neasteptate, dragoste este povestea unei intilniri intre doua vieti luminate de un sentiment superior. O dragoste care nu ajunge sa insemne distrugere, asa cum se intimpla adesea, ci ramine o forma de creatie si meditatie, in vreme ce naratiunea se deplaseaza intr-o maniera subtila pe diferite fronturi, inainte si inapoi, la suprafata si in profunzime… Insa este o carte in care se intimpla multe lucruri grave – in acelasi timp o lectie de intelepciune si de literatura.” 

„Fiecare scrie dupa firea lui. Eu vorbesc despre violenta intr-o maniera nonviolenta pentru ca nu sint deloc o persoana violenta. Scriu lucrurile asa cum le resimt. Am intotdeauna sentimentul ca literatura se inrudeste cu muzica si ca muzica dezvaluie ce e mai delicat in sufletul omului. Stim cu totii ca viata are o anumita doza de violenta. Dar unii, printre care si scriitorii, au tendinta sa o sanctifice, sa se identifice cu ea. Acest sentiment nu face parte din fiinta mea, fapt pentru care nu pot sa scriu astfel. Ceea ce ma intereseaza pe mine este sa dezvalui o forma de noblete a omului.” (Aharon Appelfeld)

batranul_care_citea_romane_de_dragoste4

Sepulveda, Luis. Bătrânul care citea romane de dragoste / Luis Sepulveda; trad. și postf. de Irina Dogaru. – Iași : Polirom, 2002. – 228 p. 

Pe numele său, Antonio Jose Bolivar Proano, bătrânul lui Sepulveda, îşi poate petrece viaţa citind un singur pasaj, chiar dacă abia leagă silabele în cuvinte şi cuvintele în propoziţii, cu o placă dentară pe care şi-o obţine pe parcursul naraţiunii. Din textele de geometrie bătrânul reţinuse doar definiţia ipotenuzei, iar despre istorie avea impresia că este „un şir nesfârşit de minciuni”. Şi doar romanele de dragoste erau cărţile pe care le putea citi de o mie de ori în faţa ferestrei.

Este foarte probabil ca această carte a lui Luis Sepulveda, „Bătrânul care citea romane de dragoste”, să fi avut, de la publicarea sa în 1989, aceeaşi soartă, fiind citită şi recitită, la fel ca romanele pe care le îndrăgise bătrânul din roman. Cartea scriitorului chilian a cunoscut nu mai puţin de 43 de ediţii, o ecranizare şi traduceri în peste 30 de ţări, inclusiv în Europa, unde Sepulveda locuieşte în prezent, mai întâi în Germania, apoi în Spania.

Realizat de Doina Spătru

 

 

 

 

 

 

 

 

CITATE ALE MARILOR SCRIITORI DESPRE DRAGOSTE:
„Dragostea este poezia simţurilor”. (Honore de Balzac)
„Dragostea este spaţiul şi timpul măsurate cu inima”. (Marcel Proust)
„Vrei să fii iubit, iubeşte !” (Seneca)
„Iubirea mişcă soarele şi celelalte stele”. (Dante)
„O mare durere să iubeşti, o mare nenorocire să scapi de această durere”. (I.L.Caragiale)
„Dragostea îi face pe oameni să se simtă egali”. (F.M.Dostoievski)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Centenarul Marii Uniri

Ziua de 24 ianuarie a rămas în istoria românilor ca data la care s-a înfăptuit Unirea Principatelor Române, în anul 1859, la foarte scurt timp după numirea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei și Țării Românești.

Basarabia” este numele cu care ruşii au denumit teritorul rupt din trupul Moldovei,  pe care l-au anexat la Imperiul Rus în 1812.

 

Fiind  anul centenar, oferim mai jos unele titluri de cărți în care este descris  evenimentul din 24 ianuarie 1918:

Pagina din istoria Basarabiei - Sfatul Tarii

O pagină din istoria Basarabiei: Sfatul Țării (1917-1918) / ed. îngrijită de  I. Negrei șiD. Poștarencu. – Chișinău: Prut Internațional, 2004. – P. 165 – 173.

În volumul de față este reprodusă succesiunea cronologică a evenimentelor istorice, reflectate în lucrare. În capitolul Originea și alcătuirea sfatului țării avem relatarea adunării Sfatului Țării. ”În primele momente timidă, fără a rupe legătura cu Rusia, dar treptat mai insistentă, ea în sfârșit ajunge la proclamarea Unirii Basarabiei cu România, urmare logică a întregului trecut istoric al acestei provincii” – Alexandru Boldur.

20180126_110001

Cojocaru, Gheorghe. Integrarea Basarabiei în cadrul României (1918 – 1923) /Gheorghe Cojocaru. – București : Fundația Culturală ”Onisifor și Octavian Ghibu, 1997. – P. 33 – 34.

În lucrarea prezentă este elucidarea proceselor de integrare a Basarabiei în viața social-economică, politică și culturală a României în primii ani de după Unire. La 24 ianuarie / 6 februarie Sfatul Țării a adoptat Declarația de Independență a Republicii Democratice Moldovenești. În ziua proclamării independenței, poetul Ion Buzdgan, ”a amintit despre soarta nemiloasă a conaționalilor din Bucovina, Transilvania și Transnistria”. Ion Inculeț a afirmat că ”moldovenii sunt frați de sânge ai românilor, o ramură a poporului român și că poparele uneia și aceleiași naționalități tind spre unirea într-un singur stat”. 

Без названия (2)

Cronica Basarabiei 1918-1944: mărturii din presa timpului și imagini de epocă / Vlad Darie, Mihai Potârniche; red.: Gheorghe Chiriță, Ion Proca; trad. din fr.: Gheorghe Chiriță; trad. din ucr.: Ecaterina Cojuhari; trad. din rusă : Lilia Botnariuc. – Chișinău : Moldpress, 2012. – P. 10.

Ziua de 24 ianuarie 1918, procclamarea independenței Basarabiei, va rămâne drept una din cele mai frumoase din întreaga viață a poporului românesc. Ion Pelivan și cei care au luptat pentru Unirea Basarabiei a precizat: ”Voi lupta și eu pentru marele idelal național, adică  pentru întregirea neamului românesc de pretutindeni. Voi căuta să se facă dreptate pentru cea mai numeroasă și mai oropsită clasă, clasa țărănimii. Voi da tot concursul meu pentru democratizarea întregii structuri a Țării Românești. Aș dori ca toate moravurile rele din țară să dispară”.

ba34b8f8dfca41be8dfed5631141bdd9-5019123-700_700

Moraru, Anton. Istoria Românilor: Basarabia și Transnistria (1812-1993) / Anton Moraru. – Chișinău : Editura Universul, 1995. – P. 172 – 178.

La 24 ianuarie 1918 Sfatul Țării a votat în unanimitate Declarația despre Independența Republicii Moldova. Astfel, Basarabia s-a despărțit de Rusia, încercând să-și construiască o viață națională independentă de cea a Imperiului Sovietic proaspăt apărut. Actul independenței prevedea măsuri pentru consolidarea Republicii Moldovenești: viața poporului independent, susținerea organelor înalte de ”ocârmuire” – Sfatul Țării, lupta pentru pace și înțelegerea prietenească cu toate țările vecine și cu cele îndepărtate, sfârșitul războiului, susținerea libertăților democratice în societate, adoptarea legilor democratice, depășirea sărăciei, întunericului și foamei. Pentru prima dată Basarabia ca stat independent încerca să devină subiect de drept internațional.

e9460faf9010b388e89032da1e583bf1-65284-400_400

Ciobanu, Ștefan. Unirea Basarabiei : Studiu și documente cu privire la mișcarea națională din Basarabia în anii 1917 – 1918 / Ștefan Ciobanu. – Chișinău : Editura Universitas, 1993. – P. 197 – 199. 

Cartea oferă cititorului cea mai ilustrativă carte în problema unirii Basarabiei cu Țara Mamă. Această carte face parte din categoria celor arestate pe timpuri, spre a nu spune adevărul oamenilor despre ceea ce s-a realizat în 1918. Republica Moldova era la cotitura cea mai însemnată a istoriei noastre. Sfatul Țării chema spre unire pe toți, spre muncă pașnică și liniște, pentru binele și folosul tuturor.

clipa8_final-164

Istoria ilustrată a României. – București : Litera Internațional, 2009. – P. 406 – 413.

Pe 24 ianuarie 1918 Sfatul Țării a adoptat cu unanimitate de voturi Declarația prin care se proclama independența Republicii Moldova. Era ultimul pas înainte de unirea cu România. Decizia de unire a fost grăbită de pretențiile Ucrainei asupra unor părți din Basarabia. Trebuie de subliniat și rolul Germaniei, care promisese sprijin pentru eliberarea Basarabiei încă de la începutul războiului, iar în noul context se opunea pretențiilor ucrainene.

 

 

Ziua mondială de combatere a HIV/SIDA

 

Ziua mondială de luptă împotriva HIV/SIDA („World AIDS Day”) este marcată anual la 1 decembrie, fiind o oportunitate pentru populația de pe tot globul de a fi solidară în lupta sa împotriva sindromului HIV, de a oferi un suport persoanelor care suferă de această boală și de a-i comem ora pe oamenii care au murit din această cauză. Ziua mondială de luptă împotriva HIV/SIDA a fost inaugurată în 1988, în cadrul Conferinței mondiale privind SIDA, de la Londra. Ziua se marchează pe de o parte, pentru a sensibiliza și a-i comemora pe cei care au murit din cauza acestor boli, pe de altă parte, pentru a sărbători reușita referitoare la accesul crescut la tratament și servicii de prevenție. Simbolul internaţional al luptei împotriva SIDA este o panglică roşie – culoarea simbolizând sângele, iar  forma panglicii reprezintă infinitul care a fost întrerupt – undiţa şi poarta precum un „V” inversat, însă , în ziua când se va descoperi un remediu, acest „V” va însemnă„VICTORIE”. 

În continuare, vă propunem o revistă bibliografică – o încercare de a  cunoaşte şi de a va familiariza cu documentele deţinute de Filiala „Ștefan cel Mare” la acest subiect. Vă propunem  câteva cărți  pentru a cunoaște mai multe surse despre această boală.

Incluziune sau excluziune socială? : Drepturile persoanelor care trăiesc cu HIV/SIDA în Republica Moldova / Iulius Rostaș, Vasile Cantarji, Radu Danii. – Chișinău : Cartier, 2011. – 144 p.

Raportul este elaborat și publicat în cadrul proiectului „Reducerea Impactului Infecţiei HIV în Republica Moldova”, finanţat de Fondul Global de Combatere a SIDA, Tuberculozei și Malariei, runda a 8-a (recipient principal – Centrul pentru Politici și Analize în Sănătate, sub-recipient – Institutul pentru Drepturile Omului din 980-incluziune_HIV_roMoldova).

Actele normative menţionate pe parcursul lucrării, precum și informaţia prezentată,  reflectă situaţia de până la 1 decembrie 2010. În lucrare sunt incluse politici și programe, strategii prioritare, considerații pe marginea politicilor și programelor, Epidemiologia HIV/SIDA, Metodologie, Dreptul la viață, la muncă și viață familiară.

 

Usaci, Doina. Imunodeficiența psihoafectivă și comportamentală în raport cu HIV/SIDA / Doina Usaci. – Iași : Polirom, 2003. – 256 p.

Această cercetare a început în 195 prin colaborarea cu Laboratorul de Promovare a Sănătății din Brașov. În discursul despre sexualitate și despre SIDA nu există poziție de exterioritate. 

 

156

 Într-un fel sau altul, suntem cu toții implicați, fie și numai cu reprezentările și experiențele noastre, ceea ce impune exprimarea unei poziții personale. De aceea, consider, fără a abdica de la cerințele de obiectivitate și de rigoare ale cercetării științifice, că un contact cu zone foarte sensibile ale conștiinței noastre – credințe, valori, atitudini – într-un dome niu la fel de sensibil – sexualitatea – nu poate fi realizat doar un plan cognitiv, ci implică și o dimensiune afectivă. Atunci când rezultatele unei asemenea cercetări ajung la publicul vizat în intenția de a-l sensibiliza, ele trebuie să genereze nu doar un proces  intelectual de comprehensiune a informației, ci șio rezonanță afectivă, trebuie să permită un proces de identificare pentru ca informația să fie asumată. Această lucrare are puternice accente afective, în tentativa de a concilia rigoarea științifică și dimensiunea umană a problematicii studiate.

 

Infecția cu HIV : Etiologie, patologie, tablou clinic, diagnostic, tratament : Ghid practic la disciplina „Boli infecțioase” pentru studenții fac. medicină / Univ. de Stat de Medicină și Frmacie „Nicolae Testemițeanu”. – Chișinău : „Imprint Star” SRL, 2011. – 100 p.

 

Ghidul practic la disciplina Boli Infecțiose „Infecția cu HIV : etiologie, patogenie, tablou clinic, diagnostic, tratament a fost elaborat în cadrul Proiectului Reducerea impactului infecției HIV în Republica Moldova”, finanțat de Fondul de Combatere a SIDsida (1)A, Tuberculozei și Malariei, Runda 8 și implementat de Centrul pentru Politici și Analize de Sănătate. Suportul de curs constituie o sinteză a materialelor selectate din surse bibliografice actuale și include informații cu referire la etiopatogenia, epidemiologia infecției cu HIV, manifestările clinice, particularitățile infecției HIV în sarcină și la copii, principiile de diagnostic, tratamentul și îngrijirea bolnavilor cu SIDA. Actualmente, povara infecției HIV se răsfrînge atât asupra bărbaților, cât și asupra femeilor. Situația s-a schimbat într-o anumită măsură, după trecerea de la o epidemie transmisă pe calea injectării drogurilor la o epidemie cu transmitere preponderent pe cale sexuală.

 

Hickling, Meg. Educație sexuală pentru copii și adolescenți / Meg Hickling; trad.: Felicia și Marius Ienculescu – Popovici. – Ed. a 3-a. – București : Humanitas, 2007. – 184 p.

educatie-sexuala-meg-hickling

În ultimele decenii, bolile cu transmitere sexuală au ajuns să fie mult mai bine studiate și înțelese de către comunitatea medicală. Mai înainte, nu erau cunoscute decât sifilus și gon oreea, numite boli venerice.  Folosirea în comun a acelor de seringă pentru droguri intravenoase nu mai este o practică frecventă în rândul tinerilor din comunitățile noastre, în schimb a început să se răspândească folosirea în comun a acelor pentru injecții cu steroizi. Băieții iau steroizi că le vor crește mușchii și vor avea un corp mai atrgător sexual, iar fetele că vor fi mai zvelte și în consecință mai atrăgătoare. Prin preocuparea constant ă pentru formele și mărimele ideale a corpului uman, prin sexualitatea copiilor,  prin promovarea unor imagini nerealiste și false ale corpului omenesc și folosirea sexului pentru a vinde orice produs, de la pastă de dinți până la drujbe – reprezintă o amenințare pentru viața copiilor noștri.  

 

Cușnir, L.A. SIDA : grupele de risc (aspectul juridic) / L.A. Cușnir. – Chișinău : Cartea moldovenească, 1991. – 147 p.

11

Această lucrare conține literatură medicală și terminologie respectivă, pentru a înțelege pe larg această molimă periculoasă. Autorul face analiza fenomenelor antisociale ca : alcoolismul, homosexualismul, narcomania, bolile venerice, dezvăluite atât condiţiile şi cauzele ce le generează, cât şi consecinţele grave pentru om şi societate. Sunt formulate măsurile juridice concrete de luptă cu aceste fenomene şi direcţiile principale de profilaxie a lor. Cartea e destinată în special tinerilor, dar considerăm că ea va fi de un real folos fiecărui utilizator dornic de a cunoaște și de a se informa despre SIDA. În lucrare cititorul va găsi informația necesară pentru a evita molipsirea de SIDA, și ar fi regretabil, dacă va trece nepăsător pe lîngă ea.

 

TREBUIE SĂ FIM PRECAUȚI ȘI SĂ NU FIM INDIFERENȚI LA SOARTA ALTORA!

 

Publicat de : Doina Spătaru

 

Știința – generator al progresului umanității

 

 

Știința este un ansablu de cunoștințe sistematizate despre Univers, ansamblu al fenomenelor firești proprii materiei existente în spațiu și timp și descoperite de cugetul uman. Știința e o formă de creativitate socială a activității umane. Știința este un fenomen al culturii mondiale, cuplat cu mersul dezvoltării istorice a ei. Știința e rațiunea  supremă a omenirii. Știința a devenit în prezent protectorul fondului genetic al civilizației, factorul decisiv de dezvoltare a culturii, sănătății morale a societății. Nucleul de bază al cunoașterii științifice aparține științei fundamentale. Știința fundamentală nu produce marfă, însă asigură resursele intelectuale, care ulterior activează în sfera tehnică, economică și socială.

 

wolke_robert_l-109_raspunsuri_stiintifice_la_intrebari_cotidiene_ce_nu_stia_einstein…-7588

Wolke, Robert L. 109 răspunsuri științifice la întrebări cotidiene : ce nu știa Einstein … / Rober L. Wolke; trad.: Lucia Dos. – Iași : Polirom, 2011. – 273 p.

Această carte ne răspunde la următoarele întrebări : Cum se fabrică săpunul? De ce sarea împrăștiată pe stradă topește gheața? Efectul de seră este diferit de încălzirea globală?  De ce cerul este albastru? Cum sunt create culorile artificiale? Cum putem afla câtă energie ne oferă un anumit aliment? Mulți dintre noi îți pun zilnic asemenea întrebări. Această carte oferă iubitorilor genului „știați că” explicații ale „misterelor” din viața de zi cu zi, dintre care nu puține contrazic opiniile noastre curente. Răspunsurile sînt adesea însoțite de mici experimente amuzante, cu ajutorul cărora vom afla mai multe despre lumea fascinantă în care trăim. 

ghidul-cronologic-al-stiintelor_1_fullsize

Ochoa, George. Ghidul cronologic al științei / George Ochoa, Melinda Corey. – București : Editura All Educational, 2000. – 444 p.

Concepută ca un ghid concis și complet al evoluției științei și tehnologiei, începând cu descoperirea focului și până în era informaticii, cartea este o micro-enciclopedie exhaustivă a tuturor disciplinelor științifice majore: biologie, chimie, fizică, științe naturale, matematică, inginerie, medicină, agricultură, economie, lingvistică și informatică.

Lucrarea menționează în ordine cronologică, începând cu anul 2500 i. H., principalele invenții, experimente eșuate, dispute științifice, insistând asupra rolului jucat de acestea în soarta umanității. De milioane de ani povestea continua să se scrie, urmând un ciclu evolutiv universal și dezvăluind o istorie plină de meandre și sinuozități. Un spațiu amplu este rezervat perioadei cuprinse între secolele XVI și XVII, când savanți precum Copernic, Galileo Galilei și Francis Bacon au marcat o revoluție radicală în abordarea științifică. Dar lucrarea zăbovește și asupra altor secvențe semnificative ale istoriei progresului omenirii: răspândirea popoarelor din Africa, folosirea uneltelor primitive, domesticirea animalelor, fabricarea hârtiei, mătăsii și a prafului de pușcă, descoperirea pentru prima dată, de către chinezi, a astrului ce avea să primească numele de Cometa Halley, elaborarea, de către indieni, a unui sistem numeric ce a fost preluat de arabi și mai apoi s-a răspândit în Europa.

Scrisă într-un stil agreabil, cartea dezvăluie o panoramă accesibilă a evoluției omenirii din cele mai vechi timpuri și până în prezent.

1-257x374

Farndon, John. 50 de idei geniale care au schimbat omenirea / John Farndon; trad.: Graal Soft – București : Litera Internațional, 2012. – 304 p.

50 de idei geniale este o fascinantă călătorie de descoperire a celor mai importante idei pe care le-au avut vreodată oamenii. John Farndon a apelat la o serie de experți, care au căzut de acord în privința unei liste cu 50 de idei, de la cele elementare, cum ar fi roata, până la cele mai pretențioase, cum ar fi teoria cuantelor. După ce lista a fost finalizată, autorul a configurat un site și i-a invitat pe vizitatori să voteze ideea pe care o considerau ei cea mai importantă. În fruntea listei s-a situat internetul. Dar este el oare mai important decât democrația sau decât abolirea sclaviei? Ce s-ar fi ales de umanitate fără foc, vaccinuri, agricultură sau canalizare? Fără roată, civilizația modernă ar fi practic imposibilă, dar și capitalismul și căsătoria ne-au schimbat radical modul de viață. Fiecare dintre aceste idei este importantă și a avut un impact uriaș asupra omenirii.

Scopul cărții nu este să ne ofere răspunsuri, ci să ne provoace curiozitatea și să ne facă să medităm la ceea ce contează cu adevărat – care sunt ideile de care avem nevoie și care sunt cele de care ne putem lipsi. Trecerea în revistă a celor 50 de idei geniale mai are un scop, cel de a glorifica ingeniozitatea, bogăția de idei strălucite pe care le-au avut oamenii de-a lungul secolelor.

enciclopedia-marilor-descoperiri-inventii-teorii-si-sisteme-editie-speciala-vol-i-ii-2004-p44544-0

Enciclopedia marilor descoperiri, invenții, teorii și sisteme din istoria, știința și cultura românească, de-a lungul timpului … Vol. I – II. – Bucucrești : Editura Geneze, 2004. – 814 p.

Este, de-acum, o realitate strigentă că secolul XX, în mod special, ultima parte a acestuia, a ridicat noi probleme în planul cunoașterii, al științei, față de tot ce a fost de-a lungul timpului, pornind de la antichitatea greacă. Mai mult, acum la hotarul dintre milenii, apar o serie de descoperiri, de-a dreptul fantastice, la care participă și oameni de știință români. Aceste secțiuni cuprind două volume, ca rod și valorificare a temei de cercetare privind locul și rolul pe care îl ocupă cele mai de seamă descoperiri, invenții, teorii, ipoteze și modele, din știința și cultura românească, în structura spiritualității universale. Este o încercare temerară, un adevărat alpinism enciclopedic multidisciplinar, pentru a urca la cele mai înalte cote ale Everestului spiritualității românești, de unde se văd timpurile și spațiile casei noastre planetare.

marea-enciclopedie-a-cunoasterii-stiinta-si-progres-p15898-0

Marea enciclopedie a cunoașterii : știință și progres. Vol. II / trad; Graal Soft. – București : Litera Internațional, 2009. (În 6 volume). – 111 p.

Al doilea volum al seriei Marea enciclopedie a cunoașterii prezintă evoluția cercetării în domeniile biologiei, chimiei, fizicii și tehnologiei. Omenirea a fost dintotdeauna nerăbdătoare să descifreze tainele spectaculoase ale naturii, structura și transformările materiei, dar și relația fundamentală cauză-efect a fenomenelor naturale. 

Publicat de Doina Spătaru

Șef  – Oficiu