Arhive

Dragobete – Ziua dragostei și a bunăvoinței

La 24 februarie, românii sărbătoresc Dragobetele – numit şi Cap de primăvară – ziua în care păsările îşi fac cuiburi, iar tinerii – “ochi dulci”. Ziua lui Dragobete, zeul tinereţii, al veseliei şi al iubirii are origini străvechi. Dragobete este un personaj preluat de la vechii daci şi transformat ulterior într-un protector al tinerilor şi patron al iubirii. Urmând firul anumitor legende populare, se pare că Dragobete (numit şi “Cap de primăvară”, “Năvalnicul” sau “Logodnicul Păsărilor”) nu era nimeni altul decât fiul babei Dochia, un flăcău extrem de chipeş şi iubăreţ, care seducea femeile ce îi ieşeau în cale. Dragobete a rămas însă până în ziua de astăzi ca simbolul suprem al dragostei autohtone.

Vă propunem cîteva cărţi, care se dedică  sărbătoarei de  Dragobete:

BPT72-3D-200px

Dessila, Octav. Iubim : Vol I / Octav Dessila; pref:. Dan – Silviu Boerescu. – București : Litera Internațional, 2010. – 300 p.

Acţiunea prinde repede. În Iaşul anilor ’30, profesorul Neculai Brateş este o celebritate datorită romanelor sale şi a conferinţelor pe care le ţine la Universitate, foarte populare printre studenţi. La 42 de ani duce o viaţă boemă, petrecând mult timp în cârciumile ieşene, alături de cel mai bun prieten al său, cuconul Stejărel Racotă. Un prieten bun al celor doi este fostul preşedinte al tribunalului din Iaşi, cuconul Costăchel Boian. Fiica acestuia, Dana, elevă de liceu, se ataşează mult de Brateş, între cei doi înfiripându-se o prietenie frumoasă. Frére Culai va ajunge treptat o persoană indispensabilă Danei, care îl cheamă la ea pentru tot felul de pretexte. Treptat, se îndrăgosteşte de el, în ciuda diferenţei de vârstă, a aspectului dezordonat al lui Brateş şi a unui tânăr frumos, Dodo Cudalbu, care îi dădea târcoale. Brateş simte acelaşi lucru dar, conştient de diferenţele dintre ei, mai ales de vârstă, încearcă să-şi reprime sentimentul. Stejărel Racotă, un bătrânel spiritual, foarte pasionat de Iaşul vechi, îl sfătuieşte să lase totul pe mâna destinului.

BPT73-3D-200px

Dessila, Octav. Iubim : Vol II / Octav Dessila; pref:. Dan – Silviu Boerescu. – București : Litera Internațional, 2010. – 286 p.

În continuare Dana mărturisea părinţilor ei că-l iubea pe Frére Culai, porecla dată de ea lui Brateş, şi că este hotărâtă să se mărite cu el. Cunoscându-l pe Neculai Brateş şi văzând hotărârea fiicei lor, cuconul Costăchel şi cucoana Roxana acceptă căsătoria celor doi. Acesta ar fi finalul volumului I. Cum eu nu prea ştiu să fac recenzii, mai bine mă opresc din povestit cartea. Să nu uit doar să spun că Brateş mai era iubit şi de o colegă de liceu a Danei, Aniuta Golub. Atât. Sunt multe lucruri care se întâmplă în roman, dar nu vreau să le dezvălui. Aşa e când sunt multe volume. Dacă le-aş dezvălui, aş strica poate surpriza cuiva şi ar fi păcat. Doar de asta nu citesc nici eu prefeţele. Tind să povestească ceea ce eu nici n-am început să citesc.

res_fbd0ccc3b2283b03843a481bef625924_450x450_4mfm

Dessila, Octav. Iubim : Vol III / Octav Dessila; pref:. Dan – Silviu Boerescu. – București : Litera Internațional, 2010. – 235 p.

Dragostea e oarbă. Acesta ar fi mesajul cărţii şi pentru asta o recomandăm.  Dragostea nu ţine de nimic şi apare spontan, din neant, fără ca nimeni să-i cunoască cu adevărat izvorul. Am tăcut. Lectură plăcută!

adela_1_fullsize

Ibrăileanu, Garabet. Adela / Garabet Ibrăileanu; pref:. Nicolae Manolescu. – București : Litera, 2009. – P. 51 – 171.

„Am citit puține romane mai impregnate de senzualitate decât Adela. Uimit de acest caracter, bine mascat de precautul autor, mi-am intitulat capitolul pe care i l-am consacrat în Arca lui Noe «Jurnalul seducatorului». Titlul mi l-a sugerat filosoful danez Kierkegaard, cu care doctorul Codrescu are destule asemănari, mai ales în măsura în care amândoi cred într-o mistică a iubirii, fără ca ea și în pofida lor însiși, să excludă o puternică senzualitate. Cititorul de azi poate avea dificultăți în a o recunoaște. Dar dacă face efortul să renunțe la prejudecata scenelor «tari», de sex, din romanele ultimelor decenii, va descoperi, de pildă, ce încărcătură emoțională și fizică deopotrivă are, în Adela, un sărut pus pe încheietura unei mâini delicate de tânăra femeie, acolo unde dantela mânecii se sfârsește.“ – Nicolae Manolescu.

maidanul-cu-dragoste_1_fullsize-e1449947131920

Zamfirescu, George Mihail. Maidanul cu dragoste / G. M. – Zamfirescu; pref:. Marius Chivu. – București : Litera Internațional, 2009. – 430 p.

”Dragoste  și moarte, altceva nu există pe lume!” îi spune la un moment dat, într-o scenă simbolică, Fane, fostul puscăriaș, lui Ivan, fostul revoluționar. Între aceste două tensiuni se zbate toată lumea fără ideal a mahalalei care-și acceptă destinul fără revoltă și fără lamentații. În mahala se iubește repede și se moare ușor. Pe cât de fragilă e viața, pe atât de crudă e moartea; oricine e gata să se sinucidă din disperare sau să omoare din furie, supus unei obsucre fatalități.

Roman de mediu și de atmosferă, populat cu personaje cât se poate de pitorești, predispuse la promiscuitate morală și conduse de o sexualitate primară, mixând permanent nostalgicul cu grotescul, idilicul cu misticul și patetismul cu sordidul, scris în limbajul colorat de secol XIX, Maidanul cu dragoste este o tragică și trivială epopee balcanică suburbană, ivită din confesiunea melancolică târzie a unui Peter Pan de mahala.

6961368

Drumeș, Mihail. Scrisoare de dragoste / Mihail Drumeș; pref:. Mihai Iovănel. – București : Art, 2009. – 368 p.

„Iubirea nu se poate cumpăra cu toate comorile pământului. De aceea, în dragoste, şi săracii pot să fie miliardari, prinţi, regi, împăraţi.“ Mihail Drumeş.

O poveste de dragoste în care goana după bani şi carierismul fac ravagii, cu spectaculoase răsturnări de situaţie, suspans, melodramă, vervă, ironie şi dialoguri vii – reţeta celui mai bine vândut prozator român nu dă greş. Scrisoare de dragoste a fost reeditată de zeci de ori de la apariţia sa şi a cucerit publicul de toate vârstele.
„Receptată cu bucurie şi interes de către publicul tânăr, opera lui Mihail Drumeş aduce în literatura noastră candoarea poveştilor de dragoste trăite cu frenezie până la capăt, tensiunea înaltă a sentimentelor, gustul unic al adolescenţei – o lume încărcată de sens şi de aspiraţie.
Romanele sale devin pledoarii aprige pentru echilibru şi armonie, demonstraţii de artă narativă şi psihologică, punctate de o replică alertă, sclipitoare uneori, care întreţine conflictele, impunând un ritm viu, cuceritor, cultivând curiozitatea pentru firul epic, suscitând interes pentru metamorfozele psihologice ale eroilor.“

Без названия (2)

Appelfeld, Aharon. Pe neașteptate, dragoste / Aharon Appelfeld; trad. și note de Any Shilon. – Iași : Polirom, 2010. – 230 p.

Pe neasteptate, dragoste este cartea prin intermediul careia Philip Roth l-a descoperit pe Aharon Appelfeld – „un scriitor exceptional, de rangul unui Kafka sau Bruno Schulz” – si apoi l-a ilustrat printr-unul din personajele din Operatiunea Shylock.
Scris intr-un stil de o simplitate, o armonie si o eleganta care amintesc de textele biblice, romanul Pe neasteptate, dragoste (2003) este in acelasi timp o apologie a iubirii si o meditatie asupra scriiturii. Appelfeld urmareste cu o subtilitate fascinanta sentimentele care se infiripa treptat intre Ernest, un scriitor septuagenar bolnav si macinat de ura, si menajera sa Irena, o tinara lipsita de cultura, in fiinta careia se contopesc insa nobletea sufleteasca si intelepciunea evreilor care traiesc in spiritul traditiei si al iubirii de Dumnezeu. Aceasta intilnire providentiala il ajuta pe Ernest sa regaseasca, dupa indelungi ani de rataciri, calea catre originile sale, catre limba sa materna si catre dragostea de inaintasi, care devine forta vitala a creatiei lui. Refacind in sens invers drumul vietii, Ernest asterne pe hirtie episoade cutremuratoare din adolescenta sa de activist in Organizatia de Tineret a Partidului Comunist si din anii petrecuti ca ofiter in Armata Rosie, straduindu-se sa ajunga in timpul care i-a mai ramas de trait la primele amintiri ale unei memorii palimpsestice.
„Pe neasteptate, dragoste este povestea unei intilniri intre doua vieti luminate de un sentiment superior. O dragoste care nu ajunge sa insemne distrugere, asa cum se intimpla adesea, ci ramine o forma de creatie si meditatie, in vreme ce naratiunea se deplaseaza intr-o maniera subtila pe diferite fronturi, inainte si inapoi, la suprafata si in profunzime… Insa este o carte in care se intimpla multe lucruri grave – in acelasi timp o lectie de intelepciune si de literatura.” 

„Fiecare scrie dupa firea lui. Eu vorbesc despre violenta intr-o maniera nonviolenta pentru ca nu sint deloc o persoana violenta. Scriu lucrurile asa cum le resimt. Am intotdeauna sentimentul ca literatura se inrudeste cu muzica si ca muzica dezvaluie ce e mai delicat in sufletul omului. Stim cu totii ca viata are o anumita doza de violenta. Dar unii, printre care si scriitorii, au tendinta sa o sanctifice, sa se identifice cu ea. Acest sentiment nu face parte din fiinta mea, fapt pentru care nu pot sa scriu astfel. Ceea ce ma intereseaza pe mine este sa dezvalui o forma de noblete a omului.” (Aharon Appelfeld)

batranul_care_citea_romane_de_dragoste4

Sepulveda, Luis. Bătrânul care citea romane de dragoste / Luis Sepulveda; trad. și postf. de Irina Dogaru. – Iași : Polirom, 2002. – 228 p. 

Pe numele său, Antonio Jose Bolivar Proano, bătrânul lui Sepulveda, îşi poate petrece viaţa citind un singur pasaj, chiar dacă abia leagă silabele în cuvinte şi cuvintele în propoziţii, cu o placă dentară pe care şi-o obţine pe parcursul naraţiunii. Din textele de geometrie bătrânul reţinuse doar definiţia ipotenuzei, iar despre istorie avea impresia că este „un şir nesfârşit de minciuni”. Şi doar romanele de dragoste erau cărţile pe care le putea citi de o mie de ori în faţa ferestrei.

Este foarte probabil ca această carte a lui Luis Sepulveda, „Bătrânul care citea romane de dragoste”, să fi avut, de la publicarea sa în 1989, aceeaşi soartă, fiind citită şi recitită, la fel ca romanele pe care le îndrăgise bătrânul din roman. Cartea scriitorului chilian a cunoscut nu mai puţin de 43 de ediţii, o ecranizare şi traduceri în peste 30 de ţări, inclusiv în Europa, unde Sepulveda locuieşte în prezent, mai întâi în Germania, apoi în Spania.

Realizat de Doina Spătru

 

 

 

 

 

 

 

 

CITATE ALE MARILOR SCRIITORI DESPRE DRAGOSTE:
„Dragostea este poezia simţurilor”. (Honore de Balzac)
„Dragostea este spaţiul şi timpul măsurate cu inima”. (Marcel Proust)
„Vrei să fii iubit, iubeşte !” (Seneca)
„Iubirea mişcă soarele şi celelalte stele”. (Dante)
„O mare durere să iubeşti, o mare nenorocire să scapi de această durere”. (I.L.Caragiale)
„Dragostea îi face pe oameni să se simtă egali”. (F.M.Dostoievski)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Centenarul Marii Uniri

Ziua de 24 ianuarie a rămas în istoria românilor ca data la care s-a înfăptuit Unirea Principatelor Române, în anul 1859, la foarte scurt timp după numirea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei și Țării Românești.

Basarabia” este numele cu care ruşii au denumit teritorul rupt din trupul Moldovei,  pe care l-au anexat la Imperiul Rus în 1812.

 

Fiind  anul centenar, oferim mai jos unele titluri de cărți în care este descris  evenimentul din 24 ianuarie 1918:

Pagina din istoria Basarabiei - Sfatul Tarii

O pagină din istoria Basarabiei: Sfatul Țării (1917-1918) / ed. îngrijită de  I. Negrei șiD. Poștarencu. – Chișinău: Prut Internațional, 2004. – P. 165 – 173.

În volumul de față este reprodusă succesiunea cronologică a evenimentelor istorice, reflectate în lucrare. În capitolul Originea și alcătuirea sfatului țării avem relatarea adunării Sfatului Țării. ”În primele momente timidă, fără a rupe legătura cu Rusia, dar treptat mai insistentă, ea în sfârșit ajunge la proclamarea Unirii Basarabiei cu România, urmare logică a întregului trecut istoric al acestei provincii” – Alexandru Boldur.

20180126_110001

Cojocaru, Gheorghe. Integrarea Basarabiei în cadrul României (1918 – 1923) /Gheorghe Cojocaru. – București : Fundația Culturală ”Onisifor și Octavian Ghibu, 1997. – P. 33 – 34.

În lucrarea prezentă este elucidarea proceselor de integrare a Basarabiei în viața social-economică, politică și culturală a României în primii ani de după Unire. La 24 ianuarie / 6 februarie Sfatul Țării a adoptat Declarația de Independență a Republicii Democratice Moldovenești. În ziua proclamării independenței, poetul Ion Buzdgan, ”a amintit despre soarta nemiloasă a conaționalilor din Bucovina, Transilvania și Transnistria”. Ion Inculeț a afirmat că ”moldovenii sunt frați de sânge ai românilor, o ramură a poporului român și că poparele uneia și aceleiași naționalități tind spre unirea într-un singur stat”. 

Без названия (2)

Cronica Basarabiei 1918-1944: mărturii din presa timpului și imagini de epocă / Vlad Darie, Mihai Potârniche; red.: Gheorghe Chiriță, Ion Proca; trad. din fr.: Gheorghe Chiriță; trad. din ucr.: Ecaterina Cojuhari; trad. din rusă : Lilia Botnariuc. – Chișinău : Moldpress, 2012. – P. 10.

Ziua de 24 ianuarie 1918, procclamarea independenței Basarabiei, va rămâne drept una din cele mai frumoase din întreaga viață a poporului românesc. Ion Pelivan și cei care au luptat pentru Unirea Basarabiei a precizat: ”Voi lupta și eu pentru marele idelal național, adică  pentru întregirea neamului românesc de pretutindeni. Voi căuta să se facă dreptate pentru cea mai numeroasă și mai oropsită clasă, clasa țărănimii. Voi da tot concursul meu pentru democratizarea întregii structuri a Țării Românești. Aș dori ca toate moravurile rele din țară să dispară”.

ba34b8f8dfca41be8dfed5631141bdd9-5019123-700_700

Moraru, Anton. Istoria Românilor: Basarabia și Transnistria (1812-1993) / Anton Moraru. – Chișinău : Editura Universul, 1995. – P. 172 – 178.

La 24 ianuarie 1918 Sfatul Țării a votat în unanimitate Declarația despre Independența Republicii Moldova. Astfel, Basarabia s-a despărțit de Rusia, încercând să-și construiască o viață națională independentă de cea a Imperiului Sovietic proaspăt apărut. Actul independenței prevedea măsuri pentru consolidarea Republicii Moldovenești: viața poporului independent, susținerea organelor înalte de ”ocârmuire” – Sfatul Țării, lupta pentru pace și înțelegerea prietenească cu toate țările vecine și cu cele îndepărtate, sfârșitul războiului, susținerea libertăților democratice în societate, adoptarea legilor democratice, depășirea sărăciei, întunericului și foamei. Pentru prima dată Basarabia ca stat independent încerca să devină subiect de drept internațional.

e9460faf9010b388e89032da1e583bf1-65284-400_400

Ciobanu, Ștefan. Unirea Basarabiei : Studiu și documente cu privire la mișcarea națională din Basarabia în anii 1917 – 1918 / Ștefan Ciobanu. – Chișinău : Editura Universitas, 1993. – P. 197 – 199. 

Cartea oferă cititorului cea mai ilustrativă carte în problema unirii Basarabiei cu Țara Mamă. Această carte face parte din categoria celor arestate pe timpuri, spre a nu spune adevărul oamenilor despre ceea ce s-a realizat în 1918. Republica Moldova era la cotitura cea mai însemnată a istoriei noastre. Sfatul Țării chema spre unire pe toți, spre muncă pașnică și liniște, pentru binele și folosul tuturor.

clipa8_final-164

Istoria ilustrată a României. – București : Litera Internațional, 2009. – P. 406 – 413.

Pe 24 ianuarie 1918 Sfatul Țării a adoptat cu unanimitate de voturi Declarația prin care se proclama independența Republicii Moldova. Era ultimul pas înainte de unirea cu România. Decizia de unire a fost grăbită de pretențiile Ucrainei asupra unor părți din Basarabia. Trebuie de subliniat și rolul Germaniei, care promisese sprijin pentru eliberarea Basarabiei încă de la începutul războiului, iar în noul context se opunea pretențiilor ucrainene.

 

 

Ziua mondială de combatere a HIV/SIDA

 

Ziua mondială de luptă împotriva HIV/SIDA („World AIDS Day”) este marcată anual la 1 decembrie, fiind o oportunitate pentru populația de pe tot globul de a fi solidară în lupta sa împotriva sindromului HIV, de a oferi un suport persoanelor care suferă de această boală și de a-i comem ora pe oamenii care au murit din această cauză. Ziua mondială de luptă împotriva HIV/SIDA a fost inaugurată în 1988, în cadrul Conferinței mondiale privind SIDA, de la Londra. Ziua se marchează pe de o parte, pentru a sensibiliza și a-i comemora pe cei care au murit din cauza acestor boli, pe de altă parte, pentru a sărbători reușita referitoare la accesul crescut la tratament și servicii de prevenție. Simbolul internaţional al luptei împotriva SIDA este o panglică roşie – culoarea simbolizând sângele, iar  forma panglicii reprezintă infinitul care a fost întrerupt – undiţa şi poarta precum un „V” inversat, însă , în ziua când se va descoperi un remediu, acest „V” va însemnă„VICTORIE”. 

În continuare, vă propunem o revistă bibliografică – o încercare de a  cunoaşte şi de a va familiariza cu documentele deţinute de Filiala „Ștefan cel Mare” la acest subiect. Vă propunem  câteva cărți  pentru a cunoaște mai multe surse despre această boală.

Incluziune sau excluziune socială? : Drepturile persoanelor care trăiesc cu HIV/SIDA în Republica Moldova / Iulius Rostaș, Vasile Cantarji, Radu Danii. – Chișinău : Cartier, 2011. – 144 p.

Raportul este elaborat și publicat în cadrul proiectului „Reducerea Impactului Infecţiei HIV în Republica Moldova”, finanţat de Fondul Global de Combatere a SIDA, Tuberculozei și Malariei, runda a 8-a (recipient principal – Centrul pentru Politici și Analize în Sănătate, sub-recipient – Institutul pentru Drepturile Omului din 980-incluziune_HIV_roMoldova).

Actele normative menţionate pe parcursul lucrării, precum și informaţia prezentată,  reflectă situaţia de până la 1 decembrie 2010. În lucrare sunt incluse politici și programe, strategii prioritare, considerații pe marginea politicilor și programelor, Epidemiologia HIV/SIDA, Metodologie, Dreptul la viață, la muncă și viață familiară.

 

Usaci, Doina. Imunodeficiența psihoafectivă și comportamentală în raport cu HIV/SIDA / Doina Usaci. – Iași : Polirom, 2003. – 256 p.

Această cercetare a început în 195 prin colaborarea cu Laboratorul de Promovare a Sănătății din Brașov. În discursul despre sexualitate și despre SIDA nu există poziție de exterioritate. 

 

156

 Într-un fel sau altul, suntem cu toții implicați, fie și numai cu reprezentările și experiențele noastre, ceea ce impune exprimarea unei poziții personale. De aceea, consider, fără a abdica de la cerințele de obiectivitate și de rigoare ale cercetării științifice, că un contact cu zone foarte sensibile ale conștiinței noastre – credințe, valori, atitudini – într-un dome niu la fel de sensibil – sexualitatea – nu poate fi realizat doar un plan cognitiv, ci implică și o dimensiune afectivă. Atunci când rezultatele unei asemenea cercetări ajung la publicul vizat în intenția de a-l sensibiliza, ele trebuie să genereze nu doar un proces  intelectual de comprehensiune a informației, ci șio rezonanță afectivă, trebuie să permită un proces de identificare pentru ca informația să fie asumată. Această lucrare are puternice accente afective, în tentativa de a concilia rigoarea științifică și dimensiunea umană a problematicii studiate.

 

Infecția cu HIV : Etiologie, patologie, tablou clinic, diagnostic, tratament : Ghid practic la disciplina „Boli infecțioase” pentru studenții fac. medicină / Univ. de Stat de Medicină și Frmacie „Nicolae Testemițeanu”. – Chișinău : „Imprint Star” SRL, 2011. – 100 p.

 

Ghidul practic la disciplina Boli Infecțiose „Infecția cu HIV : etiologie, patogenie, tablou clinic, diagnostic, tratament a fost elaborat în cadrul Proiectului Reducerea impactului infecției HIV în Republica Moldova”, finanțat de Fondul de Combatere a SIDsida (1)A, Tuberculozei și Malariei, Runda 8 și implementat de Centrul pentru Politici și Analize de Sănătate. Suportul de curs constituie o sinteză a materialelor selectate din surse bibliografice actuale și include informații cu referire la etiopatogenia, epidemiologia infecției cu HIV, manifestările clinice, particularitățile infecției HIV în sarcină și la copii, principiile de diagnostic, tratamentul și îngrijirea bolnavilor cu SIDA. Actualmente, povara infecției HIV se răsfrînge atât asupra bărbaților, cât și asupra femeilor. Situația s-a schimbat într-o anumită măsură, după trecerea de la o epidemie transmisă pe calea injectării drogurilor la o epidemie cu transmitere preponderent pe cale sexuală.

 

Hickling, Meg. Educație sexuală pentru copii și adolescenți / Meg Hickling; trad.: Felicia și Marius Ienculescu – Popovici. – Ed. a 3-a. – București : Humanitas, 2007. – 184 p.

educatie-sexuala-meg-hickling

În ultimele decenii, bolile cu transmitere sexuală au ajuns să fie mult mai bine studiate și înțelese de către comunitatea medicală. Mai înainte, nu erau cunoscute decât sifilus și gon oreea, numite boli venerice.  Folosirea în comun a acelor de seringă pentru droguri intravenoase nu mai este o practică frecventă în rândul tinerilor din comunitățile noastre, în schimb a început să se răspândească folosirea în comun a acelor pentru injecții cu steroizi. Băieții iau steroizi că le vor crește mușchii și vor avea un corp mai atrgător sexual, iar fetele că vor fi mai zvelte și în consecință mai atrăgătoare. Prin preocuparea constant ă pentru formele și mărimele ideale a corpului uman, prin sexualitatea copiilor,  prin promovarea unor imagini nerealiste și false ale corpului omenesc și folosirea sexului pentru a vinde orice produs, de la pastă de dinți până la drujbe – reprezintă o amenințare pentru viața copiilor noștri.  

 

Cușnir, L.A. SIDA : grupele de risc (aspectul juridic) / L.A. Cușnir. – Chișinău : Cartea moldovenească, 1991. – 147 p.

11

Această lucrare conține literatură medicală și terminologie respectivă, pentru a înțelege pe larg această molimă periculoasă. Autorul face analiza fenomenelor antisociale ca : alcoolismul, homosexualismul, narcomania, bolile venerice, dezvăluite atât condiţiile şi cauzele ce le generează, cât şi consecinţele grave pentru om şi societate. Sunt formulate măsurile juridice concrete de luptă cu aceste fenomene şi direcţiile principale de profilaxie a lor. Cartea e destinată în special tinerilor, dar considerăm că ea va fi de un real folos fiecărui utilizator dornic de a cunoaște și de a se informa despre SIDA. În lucrare cititorul va găsi informația necesară pentru a evita molipsirea de SIDA, și ar fi regretabil, dacă va trece nepăsător pe lîngă ea.

 

TREBUIE SĂ FIM PRECAUȚI ȘI SĂ NU FIM INDIFERENȚI LA SOARTA ALTORA!

 

Publicat de : Doina Spătaru

 

Știința – generator al progresului umanității

 

 

Știința este un ansablu de cunoștințe sistematizate despre Univers, ansamblu al fenomenelor firești proprii materiei existente în spațiu și timp și descoperite de cugetul uman. Știința e o formă de creativitate socială a activității umane. Știința este un fenomen al culturii mondiale, cuplat cu mersul dezvoltării istorice a ei. Știința e rațiunea  supremă a omenirii. Știința a devenit în prezent protectorul fondului genetic al civilizației, factorul decisiv de dezvoltare a culturii, sănătății morale a societății. Nucleul de bază al cunoașterii științifice aparține științei fundamentale. Știința fundamentală nu produce marfă, însă asigură resursele intelectuale, care ulterior activează în sfera tehnică, economică și socială.

 

wolke_robert_l-109_raspunsuri_stiintifice_la_intrebari_cotidiene_ce_nu_stia_einstein…-7588

Wolke, Robert L. 109 răspunsuri științifice la întrebări cotidiene : ce nu știa Einstein … / Rober L. Wolke; trad.: Lucia Dos. – Iași : Polirom, 2011. – 273 p.

Această carte ne răspunde la următoarele întrebări : Cum se fabrică săpunul? De ce sarea împrăștiată pe stradă topește gheața? Efectul de seră este diferit de încălzirea globală?  De ce cerul este albastru? Cum sunt create culorile artificiale? Cum putem afla câtă energie ne oferă un anumit aliment? Mulți dintre noi îți pun zilnic asemenea întrebări. Această carte oferă iubitorilor genului „știați că” explicații ale „misterelor” din viața de zi cu zi, dintre care nu puține contrazic opiniile noastre curente. Răspunsurile sînt adesea însoțite de mici experimente amuzante, cu ajutorul cărora vom afla mai multe despre lumea fascinantă în care trăim. 

ghidul-cronologic-al-stiintelor_1_fullsize

Ochoa, George. Ghidul cronologic al științei / George Ochoa, Melinda Corey. – București : Editura All Educational, 2000. – 444 p.

Concepută ca un ghid concis și complet al evoluției științei și tehnologiei, începând cu descoperirea focului și până în era informaticii, cartea este o micro-enciclopedie exhaustivă a tuturor disciplinelor științifice majore: biologie, chimie, fizică, științe naturale, matematică, inginerie, medicină, agricultură, economie, lingvistică și informatică.

Lucrarea menționează în ordine cronologică, începând cu anul 2500 i. H., principalele invenții, experimente eșuate, dispute științifice, insistând asupra rolului jucat de acestea în soarta umanității. De milioane de ani povestea continua să se scrie, urmând un ciclu evolutiv universal și dezvăluind o istorie plină de meandre și sinuozități. Un spațiu amplu este rezervat perioadei cuprinse între secolele XVI și XVII, când savanți precum Copernic, Galileo Galilei și Francis Bacon au marcat o revoluție radicală în abordarea științifică. Dar lucrarea zăbovește și asupra altor secvențe semnificative ale istoriei progresului omenirii: răspândirea popoarelor din Africa, folosirea uneltelor primitive, domesticirea animalelor, fabricarea hârtiei, mătăsii și a prafului de pușcă, descoperirea pentru prima dată, de către chinezi, a astrului ce avea să primească numele de Cometa Halley, elaborarea, de către indieni, a unui sistem numeric ce a fost preluat de arabi și mai apoi s-a răspândit în Europa.

Scrisă într-un stil agreabil, cartea dezvăluie o panoramă accesibilă a evoluției omenirii din cele mai vechi timpuri și până în prezent.

1-257x374

Farndon, John. 50 de idei geniale care au schimbat omenirea / John Farndon; trad.: Graal Soft – București : Litera Internațional, 2012. – 304 p.

50 de idei geniale este o fascinantă călătorie de descoperire a celor mai importante idei pe care le-au avut vreodată oamenii. John Farndon a apelat la o serie de experți, care au căzut de acord în privința unei liste cu 50 de idei, de la cele elementare, cum ar fi roata, până la cele mai pretențioase, cum ar fi teoria cuantelor. După ce lista a fost finalizată, autorul a configurat un site și i-a invitat pe vizitatori să voteze ideea pe care o considerau ei cea mai importantă. În fruntea listei s-a situat internetul. Dar este el oare mai important decât democrația sau decât abolirea sclaviei? Ce s-ar fi ales de umanitate fără foc, vaccinuri, agricultură sau canalizare? Fără roată, civilizația modernă ar fi practic imposibilă, dar și capitalismul și căsătoria ne-au schimbat radical modul de viață. Fiecare dintre aceste idei este importantă și a avut un impact uriaș asupra omenirii.

Scopul cărții nu este să ne ofere răspunsuri, ci să ne provoace curiozitatea și să ne facă să medităm la ceea ce contează cu adevărat – care sunt ideile de care avem nevoie și care sunt cele de care ne putem lipsi. Trecerea în revistă a celor 50 de idei geniale mai are un scop, cel de a glorifica ingeniozitatea, bogăția de idei strălucite pe care le-au avut oamenii de-a lungul secolelor.

enciclopedia-marilor-descoperiri-inventii-teorii-si-sisteme-editie-speciala-vol-i-ii-2004-p44544-0

Enciclopedia marilor descoperiri, invenții, teorii și sisteme din istoria, știința și cultura românească, de-a lungul timpului … Vol. I – II. – Bucucrești : Editura Geneze, 2004. – 814 p.

Este, de-acum, o realitate strigentă că secolul XX, în mod special, ultima parte a acestuia, a ridicat noi probleme în planul cunoașterii, al științei, față de tot ce a fost de-a lungul timpului, pornind de la antichitatea greacă. Mai mult, acum la hotarul dintre milenii, apar o serie de descoperiri, de-a dreptul fantastice, la care participă și oameni de știință români. Aceste secțiuni cuprind două volume, ca rod și valorificare a temei de cercetare privind locul și rolul pe care îl ocupă cele mai de seamă descoperiri, invenții, teorii, ipoteze și modele, din știința și cultura românească, în structura spiritualității universale. Este o încercare temerară, un adevărat alpinism enciclopedic multidisciplinar, pentru a urca la cele mai înalte cote ale Everestului spiritualității românești, de unde se văd timpurile și spațiile casei noastre planetare.

marea-enciclopedie-a-cunoasterii-stiinta-si-progres-p15898-0

Marea enciclopedie a cunoașterii : știință și progres. Vol. II / trad; Graal Soft. – București : Litera Internațional, 2009. (În 6 volume). – 111 p.

Al doilea volum al seriei Marea enciclopedie a cunoașterii prezintă evoluția cercetării în domeniile biologiei, chimiei, fizicii și tehnologiei. Omenirea a fost dintotdeauna nerăbdătoare să descifreze tainele spectaculoase ale naturii, structura și transformările materiei, dar și relația fundamentală cauză-efect a fenomenelor naturale. 

Publicat de Doina Spătaru

Șef  – Oficiu

 

Drepturile copiilor

„Copiii sunt mâinile cu ajutorul cărora atingem cerurile.” 
(Henry Ward Beecher)

222e0511239b9e87b0ef85119617fd2b

Drepturile tuturor copiilor trebuie respectate, indiferent de rasa, etnia sau naţionalitatea fiecăruia, de culoarea pielii, de limba vorbită, de religia practicată, indiferent dacă sunt fete sau băieţi. Copiii trebuie să fie protejaţi împotriva oricărei forme de discriminare. Orice copil are dreptul la viaţă, supravieţuire şi dezvoltare. Orice copil are dreptul la un nume, la o naţionalitate, are dreptul, în măsura posibilului, să-şi cunoască părinţii şi să fie îngrijit de aceştia. Copilul capabil de discernământ are dreptul de a-şi exprima liber opinia asupra oricărei probleme care îl priveşte. Copiii au dreptul de a se informa, de a fi ascultaţi.  Orice copil are dreptul la libertatea de a gândi, de a avea o religie, de a participa la întruniri paşnice care nu încalcă drepturile celorlalţi. Copiilor trebuie să li se asigure condiţii pentru a se bucura de cea mai bună stare de sănătate posibilă şi de a beneficia de servicii medicale şi de recuperare. Părinţii lor vor fi informaţi despre avantajele alăptării, ale igienei şi curăţeniei mediului înconjurător, despre modalităţile de prevenire a accidentelor şi a practicilor dăunătoare sănătăţii copiilor. Copiii au dreptul la o educaţie de calitate care să le asigure egalitatea de şanse şi dezvoltarea personalităţii lor. Ei au dreptul la învăţământ primar obligatoriu şi gratuit, la asigurarea accesului la liceu şi facultate, la servicii de informare şi orientare şcolară şi profesională. Copilul care are altă etnie, religie, vorbeşte altă limbă decât majoritatea are dreptul la viaţă culturală proprie, are dreptul să îşi declare apartenenţa religioasă şi să practice propria religie. Are, de asemenea, dreptul de a folosi limba proprie. Copiii trebuie protejaţi împotriva oricăror forme de exploatare, împotriva violenţei, abuzului, abandonului şi a altor tratamente dăunătoare.

 

Cu prilejul Zilei Internaționale cu privire la Drepturile Copiilor vă propunem următoarele titluri:

descărcare

Yade, Rama. Drepturile omului pe înțelesul copiilor de la 7 la 77 de ani / Rama Yade. – Chișinău : Cartier, 2009. – 128 p.

Broşura este divizată în patru şi defineşte pedepsele corporale, prezintă argumente bazate pe dreptul internaţional în favoarea abolirii ei, analizează ce s-ar putea face pentru a aboli şi a dezminţi mitul şi frica care însoţesc această problemă. Când un copil este pedepsit fizic, se comite o un act de violenţă şi o încălcare a drepturilor sale fundamentale. Toate ţările din Europa au obligaţia legală de a se alătura celor 17 naţiuni europene care au realizat interzicerea totală a pedepselor corporale împotriva copiilor. De ce trebuie interzisă în mod legal lovirea unui copil pentru a-l disciplina? Ce drepturi are statul să intervină în educaţia copiilor ? Ce s-ar putea face ca populaţia să adopte o atitudine parentală pozitivă şi nu violentă ? Aceste întrebări şi încă multe altele sunt abordate în această broşură, destinată părinţilor, responsabililor politici, juriştilor, apărătorilor drepturilor şi profesioniştilor care lucrează cu copiii, într-un cuvânt tuturor celor care se interesează de bunăstarea copiilor.

Picture 009

Crain, William. Dreptul la copilărie / William Crain.- București : Editura Lucman, 2003. – 272 p.

Copilul: acel pui de om fragil, vulnerabil, neștiutor, inocent, în același timp plin de viață și de promisiuni. Să fie, oare, portretul complet ?Cele mai recente cercetări în psihologia dezvoltării, dovedesc faptul că perioada copilăriei are o serie de însușiri care o transformă într-un dar de mare preț. Copilul este deopotrivă explorator, scenarist, artist plastic, poet. Chiar dacă n-a învațat încă să rezolve ecuații și să compună eseuri, el are o serie de abilități valoroase, specifice vârstei, de a căror dezvoltare poate depinde bogăția personalității sale adulte, încrederea în sine, dragostea de învățătură pe toată durata vieții, flexibilitatea, echilibrul lăuntric.

În cartea : Dreptul la copilărie Dr.William Crain pledează pentru dezvoltarea firească a însușirilor specifice primilor ani de viață, demonstrând că au o valoare perenă. Cartea este un îndrumar de preț pentru părinții care doresc să-i ofere copilului lor sanșa de a se dezvolta armonios, complex, de a crește și de a se maturiza cu bucurie.

copiii-invata-ceea-ce-traiesc

Holte, Dorothy Law. Copiii învață ce trăiesc : educația care insuflă valori / Dorothy Law Nolte, Rachel Harris; cuvânt înainte : Jack Canfield; trad. : Luana Stoica. – Ed. a 5-a. – București : Humanitas, 2012. – 175 p.

Cartea aceasta preia titlul unui vechi şi bine-cunoscut poem pedagogic al lui Dorothy Law Nolte. Preceptele lui au devenit un adevărat cod de comportament în viaţa de familie pentru generaţii întregi de părinţi americani. Iată unul dintre precepte: Dacă trăiesc în critică şi cicăleală, copiii învaţă să condamne. Sau: Dacă trăiesc în acceptare, copiii învaţă să iubească. Adevăruri simple, de bun-simţ. Autoarele le-au dezvoltat în acest manual de „educaţie care insuflă valori” adresat părinților, bogat în istorioare ilustrative.

Volumul explică în amănunt fiecare dintre cele 19 afirmații incluse în poem, certificând faptul că acestea nu sunt doar simple înşiruiri de cuvinte cu caracter memorabil, ci adevărate modele ce pot fi puse în practică de toţi părinţii, pentru ca fiii sau fiicele lor să ajungă să fie nişte oameni în adevăratul sens al cuvântului. Totodată, cartea conţine din belşug exemple concrete care ne ajută să înţelegem şi ceea ce ar putea simţi copiii în anumite situaţii de impact pentru ei, dar şi ce ar trebui să facă părinţii când sunt puşi în faţa unor momente de cumpănă personală şi familială.

Picture

Droit, Roger-Pol. Religiile pe înţelesul fiicei mele / Roger-Pol Droit ; trad. din lb.fr : Adrian Ciubotaru. – Ch. : Cartier SRL, 2008. – 80 p. – (Colecţia „Verde”).

Religiile sunt un element esenţial al experienţei umane. Trebuie să le vorbi, copiilor despre aceste comori ale umanităţii. În acest volum autorul vorbeşte cu fiica într-un mod simplu, despre ceea ce cred sute de milioane de fiinţe umane, despre speranţele, sentimentele care trăiesc în sufletele lor. Aici veţi găsi răspuns la mai multe întrebări despre unitatea şi diversitatea religiilor, semnificaţia sacrului, despre asemănările şi diferenţele cele mai fundamentale dintre evrei, creştini şi musulmani.

Picture 005

Bacharan, Nicole. Dragostea pe înţelesul copiilor noştri / Nicole Bacharan, Dominique Simonnet ; trad. din lb. fr. : Georgeta Barbu-Anghel. – Ch. : Cartier SRL, 2008. – 96 p. – (Colecţia „Verde”).

De-a lungul unor conversaţii animate, autorii cărţii  se expun şirului de întrebări provocatoare ale unor adolescenţi. Cum să te „regăseşti” în iubire, la vârsta la care începe totul? Cum ştii dacă iubeşti ori dacă eşti iubit? Putem face distincţia între dorinţă, prietenie, afecţiune, pasiune? Să credem în marea dragoste? Să facem dragoste fără să iubim? Să iubim fără a simţi dorinţă? Fără ocolişuri, fără disimulări, Nicole Bacharan şi Dominique Simonnet îi îndrumă pe adolescenţi pe calea acestei adevărate comori: libertatea de a iubi. Nu este uşor ca părinţii să le vorbească copiilor despre acest subiect, dar totuşi autorii au dorit să transmită adolescenţilor lucruri pentru a-i ajuta să nu facă greşeli esenţiale şi foarte grave pe drumul  întortocheat ce li se deschide.  Pentru a afla dacă autorii au reuşit  să explice cu adevărat, ce este „dragostea” citind aceste dialoguri între adolescenţi şi părinţi.

Publicat de : Doina Spătaru

Șef – Oficiu

Revistă bibliografică : scriitorul şi prozatorul Dumitru Crudu – „50 ani de la naştere”

Imagini pentru dumitru crudu strigăte de sub apă

Dumitru Crudu s-a născut  în anul  1967, satul Flutura, județul Ungheni.  Este un poet, publicist, prozator și dramaturg  român. A fost student în Chișinău, Tbilisi, Brașov și masterand la Sibiu. A fost membru ULCT (1982-1991). Câștigător al Concursului de dramaturgie Cea mai bună piesă românească a anului, organizat de Uniunea Teatrală din România (UNITER) și de Fundația Principesa Margareta a României, edБез названияiția 2003. A debutat cu volumul de poezie Falsul Dimitrie. A continuat să publice poezie, cele mai recente apariții fiind La revedere, tată (2015) și Strigătele de sub apă (2015). Printre cărțile sale se enumeră romanele Măcel în Georgia (2008), Oameni din Chișinău (2011),  Un american la Chișinău (2013). Romanul Un american la Chișinău a cîștigat Premiul de Proză al Filialei Chișinău a Uniunii Scriitorilor din România pE 2013.

Este membru al Uniunii  Scriitorilor și al Uniunii Teatrale din Republica Moldova, al ASPRO și redactor al revistei web „Tiuk! (k-avem kef)”.

Dumitru Crudu a publicat 6 cărţi de poezie şi 3 romane. Cărţile lui au fost traduse în peste 8 limbi. A scris 20 de piese de teatru, după care s-au facut în jur de 30 de spectacole şi filme în ţară şi în străinătate : Italia, Germania, Haiti, Camerun, Suedia, Franța, Bulgaria. Multe dintre poeziile, piesele de teatru și povestirile sale au fost traduse în cehă, germană, rusă, italiană, franceză, engleză, catalană, suedeză, olandeză și au apărut în antologii și în reviste.  Dumitru Crudu îşi merită titlul de omul anului.

Dumitru Crudu a fost director al „Filialei Ștefan cel Mare și Sfânt” între anii 2012 – 2016. Actualmente este bibliotecar la Biblioteca Municipală B.P.Hasdeu unde duce un atelier de poezie și proză !”Vlad Ioviță”.

Bibliografie:

Poezie
Falsul Dimitrie, Editura Arhipelag, Târgu-Mureş, 1994.
E închis vă rugăm nu deranjaţi, Editura Pontica, Constanţa, 1994.
Şase cânturi pentru cei care vor să închirieze apartamente, Editura Paralela 45, Piteşti, 1996.
Poooooooooate, Editura Vinea, Bucureşti, 2004.
Falsul Dimitrie. Antologie de versuri, Editura Cartier, Chişinău, 2014.
La revedere tată, Editura Tracus Arte, Bucureşti, 2015.

Teatru
Crima sângeroasă din staţiunea violetelor, Editura ARC, Chişinău, 2001.
Salvaţi Bostonul, Editura Cartier, Chişinău, 2001.
Alegerea lui Alexandru Suţţo, Editura Unitext, Bucureşti, 2004.
Duelul şi alte texte, Editura Eikon, Cluj, 2004.
Un concert la violă pentru câini, Editura Xerox, Chişinău, 2004.
Steaua fără… Mihail Sebastian, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 2006.
Oameni ai nimănui, Editura Cartier, Chişinău, 2007.

Proză
Măcel in Georgia, Editura Polirom, Iaşi, 2008.
Oameni din Chişinău, Editura Tracus Arte, Bucureşti, 2011.
Un american la Chişinău, Casa de Pariuri Literare, Bucureşti, 2013.
Salutări lui Troţki, Editura Univers, Bucureşti, 2016.

Vă recomandăm spre lectură următoarele titluri ale autorului :

672480

Crudu, Dumitru. Eşarfe în cer / Dumitru Crudu. – Chişinău : Cartier, 2012. – 40 p.

Genul acesta de poezie expiatoare practicat de Crudu în Eşarfe în cer este la fel de intens şi de riscat ca bocetul – răvăşeşte cu totul pe cel care participă sufleteşte la hapax-ul în cauză, însă poate lăsa rece cititorul mai puţin dispus la eforturi empatice. Ba chiar celui infirm de organul empatiei îi poate provoca accese sarcastice – îmi aduc dureros de bine aminte de remarca lui Eugen Barbu din O istorie polemică şi antologică a literaturii române de la origini până în prezent după care în Sora mea de dincolo, extraordinarul ei kaddish pentru sora dispărută, Ileana Mălăncioiu ar fi speculat un mormânt pentru a face carieră literară. 

Без названия (1)

Crudu, Dumitru. Vrabia din geantă / Dumitru Crudu. – Chişinău : Prut Internaţional, 2016. – 20 p.

Cartea Vrabia din geantă este o carte dedicată copiilor. Cartea conform tradiţie a fost aleasă fiind   „Cartea Anului” la ediţia anterioară a Salonului Internaţional de Carte pentru Copii şi Tineret. Dumitru Crudu pentru  povestirea „Vrabia din geantă„, a luat premiul în anul 2015.

images

Crudu, Dumitru. O bătrânică de unsprezece ani / Dumitru Crudu. – Chişinău : Prut Internaţional, 2015. – 24 p.

Este Cartea Anului 2015, titlu acordat de juriul de specialitate în cadrul ediției a XIX-a a Salonului Internațional de Carte pentru Copii și Tineret. Este o piesă de teatru pentru copii, o poveste captivantă în versuri. Piesa „O bătrână de 11 ani” a fost montată, în anul 2014, la Radio Moldova, de regizoarea Nelly Cozaru, iar spectacolul a câștigat Premiul Senatului Uniunii Teatrale la ultima ediție a Galei UNITEM.

Без названия (2)

Crudu, Dumitru. Oameni ai nimănui / Dumitru Crudu. – Chişinău : Cartier, 2007. – 80 p.

Piesa de teatru „Oameni ai nimănui” de Dumitru Crudu a trezit discuții aprinse în sală: unii nu erau de acord cu imaginea migrantului redată cu mult talent de către actorii Gheorghe Petraru, Lucia Pogor, Victor Nofit ș. a., alții au afirmat că piesa reprezintă realitatea anilor 2000, când majoritatea migranților au trecut prin încercări grele și au avut de suferit de pe urma migrației ilegale. Cineva a plâns, unii s-au emoționat sau supărat, dar cert este că nimeni nu a rămas indiferent după vizionarea spectacolului.

3dd_SALUTARI-LUI-TROTSKI_BT

Crudu, Dumitru. Salutări lui Troţki / Dumitru Crudu. – Chişinău : Univers, 2006. – 159 p.

Salutări lui Troţki este carte despre greva foamei, trotuare ocupate de protestatari, primării luate cu asalt. Dar și un student care o seduce pe amanta profesorului. Pumni ridicați, manifeste radicale, acuzații scandate contra guvernului. Dar și o bătrână furișându-se spre întâlnirea cu iubitul ei. Nunta unor mafioți, un ucigaș cu îndoieli, un medic criminal. Câțiva pui de găină ciugulind niște roșii. Povestirile lui Dumitru Crudu, scriitor pe deplin consacrat, redau întreaga forfotă a vieții de azi, într un limbaj savuros, cu o vervă inegalabilă și cu un umor de cea mai bună calitate.

Lectură plăcută!

Publicat de Doina Spătaru

Şef – Oficiu

 

Zi de informare : revistă bibliografică – Iubirea și natura în lirica eminesciană

Ziua mondială a poeziei este o ocazie de a ne onora poeții, de a reînvia tradițiile orale, cum ar fi recitalurile de poezie, de a promova lectura, scrierea și predarea poeziei, de a întări legătura dintre poezie și alte arte, cum ar fi teatru, dansul, muzica și pictura și de a facilita vizualizarea poeziei prin intermediul mass-mediei. Așa cum poezia continuă să unească oamenii de pe toate continentele, toți sunt invitați să se alăture” marcării acestei zile.

În data de 21 martie Biblioteca Ștefan cel Mare, și-a propus să elaboreze o revistă bibliografică dedicată Zilei Mondiale a Poeziei, cu genericul Iubirea și Natura în lirica eminesciană.  Dragostea și natura sunt teme romantice, permanente în creația lui Eminescu.

Natura cunoaște la Eminescu două ipostaze: una terestra și alta cosmica. Natura terestră se manifesta la Eminescu în rotirea veșnica a anotimpurilor. Natura este umana,ocrotitoare, calda, intima sau trista, rece, în deplina concordanta cu stările sufletești ale poetului. G. Ibrăileanu atrage atenția asupra faptului ca: „În privința sentimentului naturii și al picturii ei, vom observa ca în prima faza Eminescu este mai obiectiv, mai dezinteresat. E drept, el nu are nici un pastel, nici o poezie consacrata numai naturii. Putem enumera poezii ca : „Lacul”, „Seara pe deal”, „Fiind băiet păduri cutremuram”, „Dorința”, „Revedere”, „Mai am un singur dor”, ș.a.

Dragostea cunoaște dimensiuni de la suferința, iubiri pierdute („Și dacă…”, „Floare albastră”, „Lacul”, „Pe lângă plopii fără soț…”) și dragoste fără speranță („De câte ori iubito”, „Dacă iubești fără să speri”, „Sara pe deal”), la dragoste împlinită („Calin, file de poveste”, „Poveste teiului”, „De ce te temi”).

Mai jos evocăm unele titluri de carte din creația eminesciană:

cele mai frumoase paginii eminescu

Eminescu, Mihai. Cele mai frumoase pagini / Mihai Eminescu. – București : Editura Coresi, 2006. – 119 p.

Cartea conține pe lângă o varietate de poezii de dragoste, despre natură, dedicate altor personalități marcante ale literaturii române și un basm : Făt – Frumos din lacrimă.

 

luceafarul-si-alte-poezii_1_fullsize

Eminescu, Mihai. Luceafărul și alte poezii / Mihai Eminescu. – București : Corint, 2004. – 238 p.

Deoarece principalele date și informații privind viața și opera eminesciană, pot fi lesne aflate în paginile diverselor Istorii ale literaturii române aflate la îndemâna elevilor, în acest volum s-au publicat poezii, inedite care sunt scrise într-o succesiune expresivă. Acest volum este structurat din : prefață, despre poetul Eminescu, 73 de poezii, Post – scriptum, În loc de …., și un tabel cronologic.

Pagini-alese--Mihai-Eminescu--596895

Eminescu, Mihai. Pagini alese / Mihai Eminescu. – S,l : Regis, S,a. – 287 p.

Volumul de față cuprinde poezii dar proză, într-o ordine ce acoperă diversitatea tematică a creației eminesciene, așa cum se studiază în școală. În finalul volumului se include și o prezentare generală a operei și vieții scriitorului.

14c932e6201f260c34855b9e499d6c3c

Eminescu, Mihai. Poezie. Proză / Mihai Eminescu; ed. alcăt. și îngrjită de Eugen Lungu. – Chișinău : Prut Internațional, 2015. – 468 p.

Viața lui se confundă cu opera, Eminescu n-are altă biografie … Rar se întâmplă ca un poet să fie sigilat de destin, să ilustreze prin însuși durerile existenței și de aceea multă vreme M. Eminescu va rămâne în poezia noastră nepereche. (G.Călinescu).

Această carte conține o prefață de Eugen Lungu : Eminescu azi, poezii publicate în timpul vieții, poezii postume și proză.

poezii-de-mihai-eminescu

Eminescu, Mihai. Poezii / Mihai Eminescu. – Chișinău : Silvus Libris, 2006. – 128 p.

Cartea conține un portret al lui Mihai Eminescu de către Igor Vieru, cuvânt înainte de Mihai Sadoveanu, și o varietate de poezii. Mihai Eminescu a fost unul dintre scriitorii neamului românesc, care în viața lui scurtă a dus arta poeziei la înălțimi neîntrecute până astăzi, îmbogățind ritmul, rima și expresia artistică, a dat cuvintelor simple valori noi și armonii surprinzătoare, sentimentelor adâncime unică, viziunilor orizont nemărginit. 

Publicat de : Doina Spătaru

Șef-oficiu