Arhive

Cele mai frumoase cărți de dragoste de ziua iubirii!

Cine nu-și dorește să aibă în bibliotecă cele mai frumoase cărți de dragoste cu povești fascinante de iubire, pline de senzualitate, acțiune și mister, sau în paginile cărora pot găsi personaje pregătite să îi trădeze pe cei din jur pentru a câștiga afecțiunea acelei persoane speciale din viața lor? Te poți pierde în universul unor astfel de romane pline de pasiune pentru ore întregi sau le poți răsfoi cu câteva ore înainte de culcare, după o zi lungă la birou pentru a evada din cotidian. Pentru că ești pasionată de lectură și îți place genul romance, dar nu ai întotdeauna timp să cauți în librării sau în magazinele online cele mai noi și cele mai frumoase cărți de dragoste, ți-am pregătit o listă cu romane care te vor captiva cu siguranță și pe care nu îți vei mai dori să le lași din mână.

Vă lăsăm să vă delectați cu cărți inedite de Dragobete!

Flaubert, Gustave. Doamna Bovary / Gustave Flaubert. – Iași : Polirom, 2000. – 396 p.

Doamna Bovary – este scrierea ce dă întreaga măsură a talentului literar aparținând unui titan al literaturii mondiale – nu consider că această exprimare este un clișeu – , Gustave Flaubert. Scriitorul care a stârnit admirația lui Mario Vargas Llosa înfățișează în romanul amintit viața tumultoasă a unui personaj multifatetat și complex, ale cărui valuri cad pe parcursul cărții. Geniul lui Flaubert se remarcă prin multiplele tehnici de dezvoltare a personajului. Emma Bovary este, datorită lui, o ființă complexă, a cărei esență nu poate fi cuprinsă și înțeleasă decât prin intermediul întregului roman. Comparațiile sunt strălucite, alternarea planului real cu cel imaginar ne dă o perspectivă poliedrică asupra caracterului, iar împreună cu stilul de a povesti, de a zugrăvi situațiile de viață, toate acestea justifică admirația totală  față de o scriere perfectă.

McGuire, Jaime. Iubirea doare / Jamie McGuire. – București : Editura Trei, 2018. – 164 p.

„Jamie McGuire este Regia Haosului în iubire … Retrage-te câteva ore și bucură-te de această mică bijuterie fermecătoare”. Deși doare uneori, iubirea învinge mereu… Iubirea doare este o carte încântătoare, intensă și emoționantă, o mică nestemată romantică! Cartea are o dulceață aparte, America și Shepley te cuceresc prin felul lor de a fi și te conving pe deplin de intensitatea sentimentelor lor, mai ales cînd destinul îi pun la o grea încercare.

Brown, Sandra. Sub pretextul iubirii / Sandra Brown. – București : Litera, 2014. – 234 p.

Sexy și carismatic, Lucky Tyler e un rebel înnăscut, care atrage necazurile – dar și femeile – ca un magnet. Seara în care sare în ajutorul unei roșcate misterioase într-un bar sordid îi oferă  mai mult decât se aștepta. Tânăra îl înfruntă, îi stârnește pasiunea, apoi dispare fără urmă. Dar când poliția îl consideră principalul suspect în cazul incendiului care a avut loc în aceeași noapte, este singura care îl poate salva, oferindu-i un alibi.

Devon Haines încearcă în zadar să scape de amintirea clipelor fierbinți petrecute alături de necunoscutul care i-a furat inima. Când Lucky îi dă de urmă, ea se trezește pusă în fața unei alegeri dificile. Să-l ajute ar însemna să-și dezvăluie cele mai negre secrete, dar un refuz i-ar pune în primejdie pe el și pe toți ai lui. Oricare i-ar fi decizia, Devon riscă să-l piardă pentru totdeauna.

Sandra Brown este una dintre cele mai cunoscute autoare americane contemporane. Cele peste 70 de cărți scrise de ea au fost publicate în 33 de țări, în peste 80 de milioane de exemplare. În anul 2007 a fost premiată de Romance Writers of America, iar în 2008 a fost numită „maestru al suspansului“ de către International Thriller Writers Association.

Susann, Jacqueline. Valea păpușilor : roman. Vol. 1 / Jacqueline Susann. – București : Litera Internațional, 2012. – 299 p.

Valea păpușilor a cunoscut încă de la apariție un succes incredibil, fiind vândută în peste 30 de milioane de exemplare în întreaga lume. Romanul a fost ecranizat într-o miniserie pentru televiziune și adaptat pentru marele ecran într-un film nominalizat la premiile Globul de Aur și Oscar.

Susann, Jacqueline. Valea păpușilor : roman. Vol. 2 / Jacqueline Susann. – București : Litera Internațional, 2012. – 316 p.

O poveste șocantă și emoționantă, despre prețul ce trebuie plătit pentru a fi invidiat de o lume ăntreagă.  Jacqueline Sussan a fost prima scriitoare care a avut trei romane consecutive ce au ajuns pe locul 1 în topul de bestselleruri din The New York Times.

Trigiani, Adriana. Valentine / Adriana Trigiani. – București : Litera Intrernațional, 2011. – 515 p.

Cartea de dragoste prezintă povestea unei tinere, ucenică a unei maestre artizan de la o firmă de pantofi de lux, aflată la un pas de faliment. Valentine Roncalli își dorește să salveze afacerea, iar viața ei se împarte între dragostea pentru un maestru bucătar, datoria față de propria familie și provocarea de a participa la o competiție organizată de un prestigios magazin din New York. Scrisă cu sensibilitate, dar și cu umor, cartea Adrianei Trigiani este o celebrare a dragostei, o desfătare pentru cititorul pasionat de experiențe de viață împlinite.

Nabokov, Vladimir. Lolita / Vladimir Nabukov. – București : Polirom, 2013. – 324 p.

Din cauza subiectului său extrem de șocant – pasiunea morbidă a unui bărbat matur pentru o fetiță de doispre­zece ani –, romanul Lolita a fost respins de editori, fiind publicat în Statele Unite abia după apariția sa în Franța. Construită pe schema mitologică a povestirilor cu fauni și nimfe, Lolita este însă, înainte de toate, un poem de dragoste închinat limbii engleze și posibilităților sale expresive.

Poveste a iubirii obsesive și blestemate a lui Humbert Humbert pentru nimfeta Dolores Haze, capodopera lui Vladimir Nabokov a fost, pe rînd, carte interzisă, roman scandalos, obiect de cult, pentru a deveni apoi un roman clasic al secolului XX.

 

Reclame

Cu dragoste, de Dragobete!

Astăzi este zi de soare

Peste inimi iubitoare.

Este zi de Dragobete,

Zi pentru băieți și fete.

Sărbătoare a iubirii

Peste suflete și inimi,

Ziua noastră românească,

Dragostea să o vorbească.

Să o cânte, să o joace,

Să aibă pe vino-încoace,

Să iubească mai cu foc,

Este ziuă cu noroc.

Dragii mei, iubiți cu toții,

Laolaltă cu nepoții,

Dragostea  nu are vârstă,

Niciodată nu e tristă.

Sărbătorim astăzi Dragobetele, cunoscut de mulţi ca „Valentine’s Day” al românilor. În vremurile de demult, în această zi, tinerii, îmbrăcaţi în straie frumoase, obişnuiau să se strângă prin păduri şi să culeagă în buchete cele dintâi flori ale primăverii. În fiecare an pe 24 februarie românii sărbătoresc Dragobetele, la scurt timp de la sărbătoarea împrumutată de la americani, Valentine s Day. De unde vine acest „Dragobete” şi ce este el?

Dragobete este cunoscut în cultura populară a românilor ca fiind fiul Babei Dochia, un zeu al iubirii al tinereţii şi al veseliei, un tânăr extrem de chipeş care cucerea toate femeile ce îi ieşeau în cale.

Obiceiul Dragobetelui se păstrează încă viu în unele sate din nordul şi vestul Olteniei şi, în funcţie de regiune, poate avea şi alte denumiri precum “Cap de primăvară”, “Logodnicul sau Însoţitul Păsărilor”, “Dragostitele”, “Ziua Îndrăgostiţilor”, “Sânt Ion de primăvară” sau “Granguru”. Dragobetele este zeul tinereţii, al veseliei şi al iubirii, provenit din tradiţiile dacice şi sărbătorit în fiecare an pe 24 februarie.

Dragobetele a fost marcat, de-a lungul timpului, de numeroase tradiţii şi superstiţii, de la jurământul fraţilor de sânge, ”zăpada zânelor” strânsă de tinerele necăsătorite pentru proprietăţile ei magice, sărutul obligatoriu în fiecare cuplu care doreşte să îşi menţină iubirea, până la interzicerea plânsului, care ar atrage necazuri în următoarele luni.

În anumite zone ale țării, în această zi, tinerii își unesc destinele prin logodnă, promițandu-și credință și iubire. Dacă vor ca iubirea să rămână vie de-a lungul întregului an, tinerii care formează un cuplu trebuie să se sărute în această zi. Nu ai voie să plângi în ziua de Dragobete. Se spune că lacrimile care curg în această zi sunt aducătoare de necazuri și supărări în lunile care vor urma.

Realizat de Doina Spătaru

Șef -Oficiu

 

 

 

Meseria de Pedagog

Fiecare om își alege profesia la un moment dat, atunci când se hotărăște să urmeze o facultate cu scopul de a dezvolta aptitudinile proprii într-un anumit domeniu. Pentru ca acest moment din viață să nu fie dificil, cred că ar fi bine ca pregătirea pentru o profesie să înceapă chiar din momentul când învață scrisul și cititul. Iar pentru ca să poată încă de mici să o aleagă, trebuie să fie informați pas cu pas și zi de zi despre ce este această meserie, care sunt aptitudinile necesare, care i-ar ajuta să o exerseze, să citească  anumite cărți despre frumusețea ei și chiar despre partea grea, dificilă a acestei meserii, ca în final fiecare să facă o alegere corectă.

Este important ca fiecare, atunci când își va alege profesia, să cunoască cel puțin lucrurile esențiale despre aceasta. Evident, este necesar să ținem cont de așa lucruri  cum ar fi capacitatea fizică, psihologică, dacă avem înclinațiile adecvate pentru profesia care ne-o dorim.

Sperăm că proiectul „O sută de profesii explicate pe înțelesul copiilor”, inițiat la bibliotecă, va avea un impact pozitiv și de bun augur pentru cei mici în a-și da seama ce vor să devină când vor crește mari.

 Astfel vom reuși împreună să facem un pas important în educația profesională pe care ne-o dorim cu roade bune, acum și în viitor. Ne vom bucura enorm, în momentul alegerii profesiei, de  această decizie luată corect și cu discernământ. În plus, ne dorim din tot sufletul ca profesia aleasă să le marcheze pozitiv viața și personalitatea și să devină oameni fericiți.

Prima profesie din cele o sută propuse, evident,  a fost cea de pedagog.  Nici o meserie nu o poți însuși fără ca să te învețe cineva. Chiar și cea de învățător tot un învățător trebuie să te învețe. Și pentru că 5 octombrie este Ziua Mondială a Pedagogului, ne-am gândit că tot ce putem afla despre această importantă profesie este direct de la sursă, de la învățător. Astfel, am organizat o conferință de presă cu învățătorii de la Școala – Grădiniță nr. 152 „Pas cu Pas”. Copiii s-au deghizat în jurnaliști și cameramani de la cele mai importante instituții de televiziune și radio din Republica Moldova. Ei și-au modelat microfoanele în conformitate cu posturile de televiziune pe care urmau să le reprezinte, au învățat etica și tehnica reporterilor, am pregătit întrebările care ar scoate perfect în evidență meseria de dascăl și, sub pretextul de a-i felicita cu prilejul evenimentului, copiii i-au intervievat cu brio și au fost foarte mulțumiți de răspunsurile primite. Învățătorii,  surprinși de talentul copiilor, au răspuns la cele mai  năstrușnice întrebări. Iată unele dintre ele: E adevărat, că a fi dascăl e o artă?, Cum reușiți să vă faceți iubiți de elevi?, De ce meseria de profesor nu seamănă cu nici o altă profesie?, Cineva spunea că această profesie este aspră și plăcută, umilă și mândră, care epuizează și înviorează. Cum comentați?, Mulți cred că a fi dascăl însemnă doar a prezenta informații în fața elevilor, a evalua nivelul acestora , așa este?, De ce v-ați ales această profesie?, Se spune că profesorul se adaptează tuturor provocărilor, nu este niciodată obosit, plictisit sau prea bătrân. E mereu prietenos, bine pregătit, tolerant, înțelegător. Nu credeți că e prea mult pentru un om ca să facă față acestor provocări?, Numiți 5 beneficii pentru a profesa această meserie! Ce face un învățător ? Răspundeți folosind 3 cuvinte!, Ca să poată deveni dascăl ce trebuie să obțină dânsul?, Ce este vocația de dascăl?,  O vorbă cu tâlc spune: Unde este mintea acolo este și comoara. Cum comentați?, Ce bucurii are un învățător și de ce își alege această meserie?, Care este misiunea unui dascăl?, Când ajungeți acasă după o zi grea de muncă și vă uitați în oglindă vă spuneți des: Misiune îndeplinită?, Totuși, profesia este grea și epuizantă. Ce vă ajută  să nu renunțați la meserie?

În final, copiii i-au felicitat urându-le sănătate, răbdare și înțelegere față de ei și, desigur, putere de a trece peste toate greutățile din viața cotidiană.

Realizat: L. Canţîr

 

 

1 IUNIE, ZIUA COPILULUI de pretutindeni.

”Copiii tăi au nevoie mai mult decât orice să-i iubeşti pentru ceea ce sunt, nu să-ţi consumi tot timpul încercând să-i corectezi.”

Bill Ayers

is1 iunie – Ziua Copilului are loc la date diferite în întreaga lume, pentru a sărbători copiii la nivel global.

Ziua Internaţională a Copilului a fost proclamată de către Conferinţa Mondială pentru Bunăstarea Copiilor în 1925, iar apoi în 1954, 20 noiembrie a fost declarată Ziua Universală a Copilului.

Tot în acel an, 1954, UNICEF a emis o recomandare care prevedea ca fiecare stat să sărbătorească „Ziua Copilului”.

Ziua de 1 iunie este, de fapt, Ziua Internaţională pentru Protecţia Copiilor, însă în prezent este sărbătorită în mai multe ţări ca fiind Ziua Copilului. Ziua datează din anul 1950 şi a fost stabilită de către Federaţia Internaţională Democrată a Femeilor de la Congresul de la Moscova (22 noiembrie 1949).

Variantele globale majore includ Ziua Universală a Copilului din data de 20 noiembrie, după recomandarea Naţiunilor Unite. Ziua Universală promovează obiectivele prezentate în Carta pentru bunăstarea copiilor. La data de 20 noiembrie 1958, Naţiunile Unite au adoptat Declaraţia Drepturilor Copilului. Ulterior, Organizaţia Naţiunilor Unite a adoptat Convenţia cu privire la drepturile copilului, în 1989, tot pe 20 noiembrie.

Cele mai multe țări însă celebrează Ziua Copilului pe data de 1 iunie. Alături de România, alte 47 de state celebrează copiii la aceeași dată. 

Majoritatea țărilor au căzut de acord asupra zilei de 1 iunie, prima zi de vară, însă  nu toate statele sărbătoresc Ziua Copilului acum, 22 noiembrie fiind o dată populară în țări precum Canada, Marea Britanie, Suedia, Spania, Olanda, Franța, Grecia sau Islanda.

A.David

Ziua mondială a diversităţii culturale pentru dialog şi dezvoltare

diversitate-culturalaDupă evenimentele din 11 septembrie 2001, în cadrul celei de-a 31-a Sesiuni a Conferinţei Gene­rale UNESCO din noiembrie 2001, cele 185 de state membre au adoptat în unanimitate Declaraţia Universală asupra Diversităţii Culturale, act fondator al unei noi etici promovate la începutul seco­lului XXI.

Şi, conform principiilor UE, Diversitatea Culturală constituie o nouă etică universală în slujba dezvoltării şi a păcii. Însăşi deviza UE este „Unitate în diversitate”, o sintagmă menţionată oficial în Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa, încheiat în 2004.

Căci a recunoaşte şi a respecta diferenţele într-o lume globali­zată, a proteja diversitatea diversitateculturala-1526880467cultura­lă în cadrul dialogului dintre civilizaţii înseamnă a oferi omenirii şansa de a se dezvolta în afara conflictelor de identitate de toate felurile.

Statele membre UE, organizaţiile internaţionale şi nonguvernamentale, societatea civilă în ansamblul ei, sunt datoare să sensibilizeze opinia publică faţă de valoarea diversităţii culturale şi faţă de imperativul etic al respectării acesteia, diversitatea fiind o sursă de bogăţie şi creaţie ce poate conduce la unitate şi progres.

Ziua mondială pentru diversitate culturală, pentru dialog şi dezvoltare.

În 2018, Ziua mondială pentru diversitate culturală, pentru dialog şi dezvoltare va fi marcată, la sediul UNESCO, printr-un eveniment ce va avea loc la 22 mai, sub genericul ”Către accesul la cultură pentru toţi”. Acest eveniment, al cărui discurs de deschidere va fi rostit de directorul general al UNESCO, Audrey Azoulay, cuprinde două dezbateri, intitulate ”Conexiunea dintre accesul la cultură şi drepturile omului”, respectiv ”Extinderea accesului la cultură: noi tehnologii, noi abordări”.

A. David

Cele mai ciudate muzee din lume

Ziua Internaţională a Muzeelor este sărbătorită la nivel mondial pe 18 mai, începând din anul 1977 și încercând să atragă atenţia publicului asupra rolului crucial pe care îl joacă muzeele în ceea ce priveşte respectul şi recunoaşterea diferenţelor. În Republica Moldova există 119 muzee înregistrate oficial la Ministerul Culturii. Doar 11 din ele se află în municipiul Chișinău, restul — în afara capitalei. Potrivit Biroului Național de Statistică, cele mai vizitate sunt totuși muzeele din Chișinău. Muzeul Național de Artă al Moldovei, Muzeul Național de Istorie sau Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală, sunt printre cele mai cunoscute. În capitală există însă și muzee despre care se scrie și se vorbește mai rar, care nu sunt incluse în circuitele turistice. În momentul în care ne gândim la un muzeu, prima imagine care ne vine în minte este cea de spațiu cu obiecte fascinante, valoroase atât sub raport financiar, cât și estetic. Există însă în lume și muzee care se îndepărtează de această idee preconcepută pe care ne-o facem adesea despre ceea ce înseamnă un astfel de loc – muzee inedite în primul rând prin specificul lor, unice prin concept și prin exponatele pe care le oferă turiștilor.

Vă propunem o excursie virtuală la unele din cele mai ciudate muzee din lume:

Muzeul Vrăjitoriei din Cornwall, Marea Britanie.

Deschis în 1951 de către Cecil Williamson, muzeul expune cea mai mare colecție de obiecte legate de vrăjitorie din lume. Vizitatorii pot afla despre practica și istoria vrăjitoriei și magiei,  și să vadă artefacte, cum ar fi altarul unei vrăjitoare și sabia unui magician.  Vizitatorii pot vedea, de asemenea, scaune de modă veche care erau folosite pentru a „dovedi” dacă o femeie a fost vrăjitoare și păpuși ritualice folosite pentru a face rău altora. Există chiar și o bibliotecă de peste 3.000 de cărți despre vrăjitorie și ocultism.

Muzeul Internațional al Toaletelor din New Delhi, India 

Muzeul oferă vizitatorilor săi amănunte amuzante, o retrospectivă a obiceiurilor legate de toaletă din întreaga lume, precum și artă și literatură.

în ciuda elementului umoristic al muzeului, trebuie precizat faptul că fondatorul său a făcut și un bine societății, punând la dispoziția a mii de locuitori din India toalete accesibile. Muzeul Toaletelor este parte a demersurilor organizației Sulabh Internațional Social Service Organizațion de a sprijini îmbunătățirea sănătații populației, în țările în curs de dezvoltare, prin construirea de rețele de canalizare, care să prevină contaminarea apelor și răspândirea unor boli.

Muzeul cârnatului din Berlin, Germania 

Deține o mare varietate de exponate ce aduc un omagiu uneia dintre cele mai faimoase gustări nemțești – cărnațul, produs din carne de porc, înăbușit în sos picant de curry. Această delicatesă este consumată de aproximativ 800 de milioane de ori pe an în Germania.

 Musée Fragonard, Paris

Este vorba despre Musée Fragonard ce poartă numele unui faimos om de știință din secolul XIX ( a nu se confunda cu omonimul muzeu de parfumuri!). În interior veți putea găsi o expoziție mare de schelete și cranii umane. Până aici totul ok, problema apare când se intră în sala dedicată bolilor și anomaliilor: aici vă veți afla în fața unor adevărate monstruozități: vaci cu două capete, cai cu 5 copite și multe alte ciudățenii, ce nu pot fi descrise-pe scurt, un muzeu pentru curajosi!

Cockroach Hall of Fame & Museum, Texas, SUA

Muzeul a fost fondat de Michael Bohdan, specialist în deparazitare de dăunători și se află în magazinul acestuia. Muzeul oferă vizitatorilor o expoziție de gândaci destul de exotici (printre care se găsesc și cei din Madagascar ce ajung și la mărimea de 10 centimetri), sau chiar o secție unde gândaci îmbălsămați sunt ”îmbrăcați” pentru a interpreta diferite scene istorice.

 Noaptea Muzeelor este un eveniment cultural care se desfăşoară de şapte ani în toată Europa în peste 3000 de muzee din 42 de ţări. Din 2006, acest eveniment este plasat sub înaltul patronaj al Consiliului Europei, din 2009 – sub cel al UNESCO, iar în acest an a obţinut şi patronajul Consiliului Internaţional al Muzeelor

A.David

Când este sărbătorită Ziua Europei şi ce semnificaţie are

9-mai-465x390Foarte puţini ştiu, probabil, că la 9 mai 1950 s-a făcut primul pas în direcţia creării Uniunii Europene de astăzi. În acea zi, la Paris, pe fundalul pericolului izbucnirii unui al treilea război mondial în Europa, ministrul francez al Afacerilor Externe, Robert Schuman, a citit în faţa presei internaţionale o declaraţie prin care chema Franţa, Germania şi alte state europene să-şi pună în comun producţiile de cărbune şi oţel, aşezând astfel piatra de temelie a unei federaţii europene. De fapt, ministrul francez a propus crearea unei instituţii europene supranaţionale, care să gestioneze industria cărbunelui şi oţelului – sector care constituia baza întregii puteri militare. Iar ţările cărora le fusese adresat apelul aproape că se distruseseră reciproc într-un conflict ce a lăsat în urma sa pagube materiale imense şi un sentiment de dezolare.

Prin urmare, totul a început în acea zi. Iată de ce, în 1985, liderii UE întruniţi la summit-ul de la Milano au decis ca la data de 9 mai să fie sărbătorită Ziua Europei. Motto-ul Uniunii Europene, „Uniţi în diversitate”, a fost folosit pentru prima dată în anul 2000. Acesta arată că europenii s-au unit pentru a promova pacea şi prosperitatea, acceptând totodată să-şi deschidă spiritul către culturile, tradiţiile şi limbile atât de diverse ale continentului nostru.

Orice ţară care alege în mod democratic să adere la UE preia şi valorile fundamentale de pace şi solidaritate ale Uniunii. Aceste valori prind contur prin dezvoltarea economică şi socială (care însă ţine cont de dimensiunile de mediu şi regională) şi prin garantarea unui nivel de viaţă decent pentru toţi cetăţenii.

Deşi, de facto, Europa exista de secole, în absenţa regulilor şi a instituţiilor, elementele care o uneau nu au fost suficiente pentru a preveni, în trecut, tragediile cele mai îngrozitoare, iar eforturile făcute în direcţia unificării Europei se bazau, deseori, pe dominarea unui grup de către altul. Aceste încercări nu puteau continua, pentru că cei învinşi nu doreau decât un singur lucru: redobândirea libertăţii. În prezent, ambiţiile sunt complet diferite: construirea unei Europe care respectă libertatea şi identitatea tuturor naţiunilor care intră în alcătuirea sa. Doar astfel Europa poate deveni stăpână pe destinul său şi poate juca un rol pozitiv în lume.

Relaţiile R.M. cu Uniunea Europeană au debutat după 27 august 1991.
Comisia Europeană a iniţiat în noul context geo-politic din estul Europei şi cel determinat de reconsiderarea caracterului instituţiilor europene după luarea deciziilor de la Maastricht, relaţiile cu statele nou apărute în fostul spaţiu sovietic.

La 20 iulie 1992, Comisia propunea semnarea acordurilor de parteneriat şi cooperare cu statele succesoare ale URSS, iar la 28 noiembrie 1994 a fost semnat Acordul de Parteneriat şi Cooperare între UE şi RM.

Integrarea Europei nu va avea loc nici într-o zi, nici în câteva decenii. Mai există numeroase deficienţe şi imperfecţiuni evidente, inclusiv pentru că proiectul început după cel de-al Doilea Război Mondial este încă unul nou în istorie. Dar Uniunea Europeană se află în slujba cetăţenilor săi. Cetăţeni care, păstrându-şi valorile, obiceiurile şi limba, ar trebui să se simtă – şi se simt! – în Europa ca acasă.

A.David