Arhive

Dansul – o modalitate de exprimare

Dansul este una dintre cele mai apreciate forme de artă, deoarece prin intermediul lui ne putem exprima foarte bine trăirile și sentimentele. Prin dans comunicăm cu cei din jur și le transmitem bucurie sau tristețe, iubire sau ură. Pentru că este însoțit mereu de muzică, beneficiile dansului se extind dincolo de sfera fizică, intrând și în cea mentală și spirituală.
Dansul ne ajută să exprimăm lucruri în privința cărora poate în mod normal am avea rețineri. Este un bun remediu pentru persoanele timide și are efecte pozitive și asupra persoanelor afectate de anxietate sau depresie. De asemenea, studiile au arătat că mișcarea îi ajută și pe cei care întâmpină dificultăți în procesele de învățare, iar dansul tratează mintea și corpul ca fiind un întreg.

Această revistă bibliografică vă va duce în lumea baletului, a dansului, cât și titluri de cărți care au ca subiect principal dansul.

Lectură plăcută!

Coroliov, Elfrida. Baletul moldovenesc : actori, roluri, spectacole / Elfrida Coroliov. – Chișinău.: Biblioteca Științifică Centrală, 2015. – 304 p.

Întemeiat pe muzică și dans, baletul, ca nicio altă artă, dezvăluie mișcările interioare, nedescrise prin cuvinte, ale sufletului omenesc și atmosfera în aparență imperceptibilă a existenței societății. Spre deosebire de dans care a apărut odată cu apariția umanității, baletul este relativ tânăr. Devenind o artă de curte, baletul își însușea principiile estetice ale artiștilor proeminenți renascentiști. Arta baletului devine un prestigiu al regilor europeni și țarilor ruși. Astfel, au luat naștere capodopere ale artei mondiale a baletului, precum ”Lacul lebedelor”, ”Frumoasa din pădurea adormită”, ”Chopiniana”, Don Quijote”.

Teatrul moldovenesc de balet s-a format pe baza școlii ruse a baletului. Enciclopedia ”Baletul Moldovei” îi oferă cititorului exigent posibilitatea de a studia istoria dezvoltării artei baletului în republica noastră, de a cunoaște coregrafii, compozitori, scenografii, dirijori – creatori ai spectacolelor de balet și interpreții de balet ai câtorva generații.

https://enciclopedia.asm.md/?p=2112

Un magician al dansului scenic. – Chișinău.: Universitas, 2002. – 72 p.

Victor Tanmoșan a fost un coregraf înnăscut. El a conștientizat însă acest lucru întâmplător și destul de târziu, abia la 18 ani, când majoritatea dansatorilor sunt deja pregătiți din punct de vedere profesional pentru a se lansa în viața artistică a scenei. Evenimentul care i-a marcat destinul s-a petrecut prin 1950. A practicat boxul în timpul liber, a deprins meseria de strungar. În 1961 întreprinde un turneu la Bacu. La ansamblul moldovenesc de dansuri populare Joc. În 1965 devine balerin al Teatrului de Operă și Balet din Moldova.

Pentru un coregraf, găsirea unei rezolvări plastice a unui atare spectacol e o sarcină pe cât de dificilă pe atât de tentantă. Având un potențial de creator înnăscut, talent ce s-a manifestat în mod surprinzător în arta dansului, inegalabilul coregraf Victor Tanmoșan este o individualitate artistică eminentă, care s-a realizat prin căutări asidue ale noilor forme, în luptă cu sine însuși.

Cartea conţine articole şi aprecieri. Textul aprecierilor este paralel în limbile română şi rusă. Sunt incluse și poze din arhiva personală, precum și din spectacolul Carmen de P. Mérimée.

https://chisinauorasulmeu.wordpress.com/2014/03/30/un-magician-al-dansului-scenic-victor-tanmosan/

Figes, Orlando. Dansul Natașei : o istorie culturală a Rusiei / Orlando Figes. – Iași : Polirom, 2018. – 538 p.

Dansul Natașei a fost nominalizată pentru Duff Cooper Prize și Samuel Johnson Prize (2003). În 2009 a primit prestigiosul Premiu „Przeglad Wschodni” (Polonia) pentru cea mai bună carte străină despre istoria Europei de Est.

O cuprinzătoare istorie culturală a Rusiei, țesută din povești și personaje extraordinare, Dansul Natașei acoperă o perioadă ce se întinde de la construirea Sankt-Petersburgului, sub domnia lui Petru cel Mare, și până în anii regimului sovietic. Orlando Figes abordează domenii dintre cele mai diverse, de la arta populară până la ritualurile magice ale șamanilor asiatici, de la poezia lui Pușkin până la muzica lui Musorgski și Stravinski sau filmele lui Eisenstein, mobilizând o impresionantă distribuție de artiști și aristocrați, revoluționari și exilați, preoți și libertini, tari și tirani. Titlul volumului este inspirat de o scenă simbolică din ”Război și pace”, în care tânăra contesă aude o melodie populară și, instinctiv, începe să danseze. Pornind de la semnificația dansului Natașei, autorul explorează tensiunile dintre cultura înaltă și cultura populară, dintre componenta europeană și componenta asiatică ale culturii ruse și examinează modul în care artiștii, scriitorii și gânditorii ruși au construit mitul „sufletului rus”.

https://www.elefant.md/dansul-natasei-o-istorie-culturala-a-rusiei_8b675e12-4dea-43b8-85aa-a1598995efad

Arpino, Giovanni. Parfum de femeie / Giovanni. – București : Humanitas Fiction, 2012. – 188 p.

Cea mai cunoscută opera a lui Giovanni Arpino, Parfum de femeie a fost ecranizat în 1974, de Dino Risi, cu Vittorio Gassman în rolul principal, și în 1992, în regia lui Martin Brest, cu Al Pacino și Chris O’Donnell în distribuție. Pentru memorabila interpretare a personajului Frank Spade, colonelul infirm, Al Pacino a primit premiul Oscar. În fiecare an, căpitanul Fausto călătorește o săptamână prin Italia, dar nu se poate bucura de priveliștea inundată de soarele verii. În timpul unor manevre militare pe timp de pace, explozia unui obuz i-a răpit vederea și i-a retezat degetele de la o mână. De aceea, are nevoie de un însoțitor, un recrut trimis de la garnizoană. Alături de dezabuzatul Fausto, ale cărui vorbe mușcătoare nu iartă pe nimeni, tânărul începe prin a-și regreta fapta bună. Călătoria lor pare un pelerinaj fără credință, o odisee fără glorie: Fausto, cufundat în lumea întunericului, fuge de sine și de casă în care își trăiește calvarul nemărturisit. Dar orașele toropite de caniculă se dovedesc reperele unui paradoxal parcurs inițiatic: ținta tânărului este să ajute un nevăzător, dar acesta din urmă îi va deschide ochii asupra lumii. Ținta lui Fausto este autodistrugerea, dar va sfârși găsind iubirea.

https://librarius.md/ro/book/001047-parfum-de-femeie

Țurcanu, Ianoș. Dansul florilor / Ianoș Țurcanu. – Chișinău. : Prut International, 2016. – 32 p

În această carte sunt poezii cu desene ilustrate, în versuri. Aceste versuri aparțin unora din autori contemporani din întreg spațiul românesc. Cartea se impune atât prin cuvintele potrivite, cat si prin ilustrațiile vii, atractive, realizate de graficieni talentați din diferite generații. Dacă de carte te-apropii discret, poţi să descoperi orice secret… Aşa începe poezia  „Cartea” de Ianoş Ţurcanu. Cartea a fost promovată în anul 2017 într-un program de lectură. Este o carte perfectă pentru un concurs sau un recital de poezii, mai ales că suntem în anotimpul primăverii și a florilor.

https://www.elefant.md/dansul-florilor_ac077659-c339-4847-9323-a238952c17a3

Andone, Cristina. Ceaicovski și dansul notelor de argint / Cristina Andone. – București : Adevărul Holding, 2011. – 37 p.

Colecția Povești din Pădurea Muzicală reprezintă o serie de povești pentru copii scrise de Cristina Andone, ale căror personaje principale sunt cei mai mari compozitori ai lumii. Cărțile, original ilustrate de Adriana Gheorghe, Sebastian Oprița și Thea Olteanu, îi vor „împrieteni“ pe copii cu muzica clasică, oferindu-le, într-un mod accesibil, informații esențiale pentru cultura lor generală.

Micii cititori vor învăța : Cine a fost Piotr Ilici Ceaikovski, Pentru ce simfonii e foarte cunoscut, Care sunt cele mai cunoscute compoziții pentru balet semnate de el, De ce e încadrat Ceaikovski la romantism, cum se înrudește cu Chopin sau Beethoven și ce îi desparte.

https://www.librarie.net/p/212842/ceaikovski-si-dansul-notelor-de-argint-carte-cd

Realizat de Doina Spătaru

șef-sector

Ziua mondială a scriitorilor

„Un scriitor nu îşi ia niciodată vacanţă.

Viaţa înseamnă pentru el fie să scrie, fie să gândească la ce va scrie.”

(Eugene Ionesco)

Scriitori, poeți, prozatori, romancieri, nuveliști, publiciști, eseiști, critici literari din toată lumea celebrează astăzi ziua de creație. Această sărbătoare, mai degrabă universală decât profesională, reprezintă un bun prilej pentru evocarea rolului pe care îl are scrisul în viața omului. Dacă „la început a fost Cuvântul”, atunci Scrisul este nu doar mărturia celor spuse, dar și a celor făcute, descoperite și trăite

Stabilită în 1986, la cel de-al 48-lea Congres Internațional PEN Club, Ziua Mondială a Scriitorilor ne reamintește, în fiecare an, de importanța literaturii în dezvoltarea culturii mondiale, de cei care ne creează noi lumi și ne deschid noi orizonturi. De la romancieri, nuveliști, poeți și eseiști, până la istorici și jurnaliști, cu toții merită aprecierea și gratitudinea noastră.

Doar prin scris putem înţelege problemele existenţiale, putem păstra și transmite informații generațiilor viitoare, fără a depinde de resursele epuizabile ale tehnologiilor moderne. Anume prin literatură ne redescoperim pe noi înșine, dar şi pe cei din jurul nostru, în toate formele posibile.

De Ziua Mondială a Scriitorilor aducem omagiu celor care prin condeiul și talentul lor au dat lumii literatură de mare valoare, contribuind esențial la dezvoltarea culturii și a spiritualității, la îmbogățirea lexicului și a exprimării în limba maternă.

În prezent, PEN Club International are filiale în peste 130 de tari si reprezintă cea mai mare organizație literara, care accentuează rolul literaturii în dezvoltarea culturii mondiale și lupta pentru libertatea de expresie. Cel mai mare și important centru PEN Club se afla in SUA.
PEN Clubul Roman a fost înființat în anul 1923, printre inițiatori aflându-se Liviu Rebreanu. Evenimentele care au urmat, dar si instaurarea regimului comunist i-au întrerupt activitatea pana in anul 1964, când a existat din nou, la nivel formal. Renașterea clubului s-a realizat in 1990, când Ana Blandiana a devenit conducătorul clubului din Romania si a încercat sa refacă legătura cu marii scriitori aflați în exil.

https://radiochisinau.md/astazi-este-ziua-mondiala-a-scriitorilor–104884.html

Mai jos voi reda textul unei poezii : Rugăciuea unei flori de Alexandru Vona  3 martie 1922București – d. 12 noiembrie 2004,

Dă, Doamne,

O vară nesfârșită,

C-o ploaie aurită,

Cu câmpul veșnic verde,

Cu un vânt să ne dezmierde

A noastre chipuri mici.

(Versuri, București, 1936)

Articol realizat de Doina Spătaru

Șef-sector

Mărțișorul – simbolul primăverii

De 1 martie, este marcată sărbătoarea Mărţişorului, cel mai cunoscut simbol al primăverii. Tradiţie veche de mii de ani, obiceiul mărţişorului este legat de reînnoirea naturii cu ocazia venirii primăverii, devenind astfel simbolul renaşterii universului şi al redefinirii fiinţei umane.Totodată mărţişorul este şi un simbol al iubirii.

În continuare vă recomandăm câteva titluri de cărți în veți găsi legende și informații despre Mărțișor. Lectură plăcută!

  1. Legende strămoșești. – Chișinău. : s.a. – P. 29

Această carte cuprinde legende despre facerea lumii, fenomene ale naturii, aștrii cerești și despre om. De asemenea putem găsi legende despre animale, legende despre păsări și legende despre plante.

https://librarius.md/ro/book/legende-stramosesti–200255

2. Granaci, Lidia. Sărbători, oboceiuri, tradiții / Lidia Granaci. – Chișinău.: Epigraf, 2006. – P. 44 – 46.

Această carte ajută elevilor și copiilor, profesorilor și bibliotecarilor să-și aprofundeze cunoștințele legate de sărbătorile laice și cele religioase, care servesc drept sursă de bază în organizarea activităților. Folclorul și tradițiile populare sunt vitale pentru definirea și existența oricărei națiuni.

https://epigraf.ro/product/sarbatori-obiceiuri-traditii/

3. Cristea, Julia Maria. Sărbători, tradiții, ritualuri, mituri… / Julia Maria, Cristea. – București : Oscar Print, 2007. – P. 73-78.

Această carte despre sărbători, tradiții, ritualuri, mituri este un imens material etnografic și folcloric privind anumite credințe, convingeri, concepții pe care le respectăm. Fiecare popor are datinile și tradițiile sale specifice, datini care în ansamblu sunt asemănătoare, deoarece sunt generate de aceeași motivație, datini, care sunt păstrate cu religiozitate, deoarece îl reprezintă, îl identifică, îi dă acel sentiment de continuitate neîntreruptă pe pământul țării sale, în legea moșilor și strămoșilor.

https://www.librariaeminescu.ro/ro/isbn/973-668-168-4/Julia-Maria-Cristea__Sarbatori-traditii-ritualuri-mituri.html

4. Sadoveanu, Mihail. Trei povești minunate / Mihail Sadoveanu. – Chișinău.: Iulia, 1997. – P. 3-17.

Era o babă veche, care nu se închina seara şi dimineaţa. Trăia acolo singurică, unde se târăsc jnepenii de piatră şi unde înfloresc mărunţii trandafiri ai stâncilor. În nopţi de vară pluteau către ea duhurile prăpăstiilor. Pe negre vijelii, când scăpărau fulgere rupte, suaiu pe ţancuri zvârcolindu-se făpturi de pe ţărâmurile dedesubt, din împărăţia necuratului Tartor. Cu toate avea legătură baba Dochia, care orice babă depărtată de lume şi uitată de Dumnezeu.

https://bibliotecanicolaetitulescu.wordpress.com/2013/08/07/revista-bibliografica-bucuria-lecturii-in-vacanta/

5. Ghinoiu, Ion. Sărbători și obiceiuri românești / Ion Ginoiu. – București : Elion, 2003. – P. 233 – 234.

Mărțișorul, începea a fi purtat nu de 1 martie, ci la apariția pe cer a Lunii Noi în timpul lunii martie. Mărțișor se numește și cadou făcut de 1 martie. După tradiție, mărțișorul se purta la mână și nu era un atribut sau un privilegiu exclusiv al fetelor și nevestelor. Acesta a fost un obiect ritual, care a devenit spre vremurile noastre obiect de podoabă purtat la gât sau în piept, fără să mai păstreze semnificația inițială.

https://www.printrecarti.ro/75783-ion-ghinoiu-sarbatori-si-obiceiuri-romanesti.html

6. Sărbători și obiceiuri. Vol. 1. – București :Editurab Enciclopedică, 2001. – 266-268.

În această carte aflăm denumirea Mărțișorului din părțile Olteniei. Cum erau confecționate mărțișoarele, din ce obiecte sau diferite tipuri de ață. Cine purta aceste mărțișoare și chiar unde se purta pe atunci. Mărțișorul se poartă toată luna martie, și are diferite semnificații unde se atârnă la sfârșitul lunii. Le aruncau pe mărăcinii înfloriți ca să lepede urâciunile și smoala care erau prinse de corpul lor în timpul iernii.

https://www.anticariatdalles.ro/sarbatori-si-obiceiuri-oltenia

Realizat de Doina Spătaru, șef-sector.

Întâlnire cu scriitorul Nicolae Spătaru – 60 ani de la naștere

În data de 13 ianuarie, pe platforma zoom, a avut loc întâlnire cu poetul, prozatorul, publicistul  și traducătorul Nicolae Spătaru. Fiind și data de naștere a scriitorului, moderatorul și scriitoarea Claudia Partole a condus acea discuție, în care a vorbit despre scriitorul Nicolae Spătaru ca om și ca scriitor. După această mică introducere în viața și activitatea literară a poetului a făcut prezentările de rigoare ale participanților la această întâlnire. Aici îi putem vedea pe scriitorul, eseistul, dramaturgul  și prozatorul Dumitru Crudu, Mihai Vîlcu – scriitor, Maria Pilchin – poetă și critic literar, Ludmila Șimanschi – cercetător, doctor conferențiar,  critic literar, Diana Vrabie – critic literar, conferențiar universitar și colegii noștri de la Biblioteca ”Nicolae Titulescu” și Biblioteca ”Adam Mickiewicz”.

Moderatoarea întâlnirii a pus o întrebare scriitorului Nicolae Spătaru : ”Ce îl face, ce îl provoacă pe un om de creație în aceste vremuri vitrege să stea la masa de gândire” (cum zicea Alexei Marinat), despre Măștile lui Brejnev, unde a anticipat teama de măști, de un dușman nedorit venit în viața noastră.

Participanții la această întâlnire și lansarea cărților ”Apusul unei biciclete” și  ”Măștile lui Brejnev”, apărute în anul pandemiei cât și cu un cuvânt de felicitare la această sărbătoare virtuală.

Primul cititor al romanului ”Măștile lui Brejnev”  a fost Dumitru Crudu care, zicea că ” E bine ca despre un scriitor să vorbim despre cea mai nouă carte a lui ” (Alexandru Mușina), fiind cea mai  bună și una de referință, piesa lui de rezistență.  Acest roman îl reprezintă plenar. Autorul a prevăzut cumva în această carte și ceea ce se întâmplă astăzi, dictatura măștilor din romanul lui se conjugă bine cu teroarea măștilor de astăzi.

Maria Pilchin a venit cu un cuvânt de felicitare, dar și cu un discurs despre proza scriitorului Nicolae Spătaru. Cărțile : ”Îngerașul purta fustă mini”, ”Omul izgonit de ceasuri”, ”Apusul unei biciclete” și ”Măștile lui Brejnev”, unde a găsit o legitate în titlurile acestora  și anume un obiect – fusta, ceasurile, bicicleta și măștile. Pe marginea romanului ”Măștile lui Brejnev”, Maria Pilchin zice că subiectul pornește dintr-un imperiu la răului.

Ludmila Șimanschi : ”Proza lui Nicolae Spătaru propune un stil narativ inedit. Un stil original, bine format, cu formule neobișnuite, straniii în perioada actuală. Romanul este plasat în timpul istoric pe care noi l-am trăit, unii fiind copiii, alții cu o amintire istorică, alții au trăit repercusiunile acestea. Creația lui Nicolae Spătaru, este o încercare de a demonstra că viața noastră este plină de stranietăți, niciodată nu avem siguranța în ce credem, în ce trăim”.

Scriitorul Mihail Vîlcu, s-a axat pe poezia scriitorului Nicolae Spătaru. ”Proza scriitorului Nicolae Spătaru este accesibilă pentru cititor. Cititorul devine pasionat de opera sa. Poeziile sale pun în mișcare gândirea copiilor, fiind bune pentru perioada preșcolară”.

Diana Vrabie a scris mult despre proza lui  Nicolae Spătaru. Romanul îi dă autorului măsura talentului, tot ce a pregătit în proza scurtă dă roade acum. Umorul este elegant, chiar dacă el pare desprins dintre noi, respiră foarte modern, niciodată nu cade în vulgaritate, autorul știind cum să îl gestioneze destul de atent.

Cititorii și criticii literari așteaptă în următorii ani să ne bucure scriitorul Nicolae Spătaru cu noi texte la fel de bune.

Realizat de : Doina Spătaru, șef – sector

Limba noastră cea română – graiul neamului românesc.

”Limba noastră -i limbă sfântă,

Limba vechilor cazanii,

Care -o o plâng și care o cântă

Pe la vatra lor țăranii

(Alexei Mateevici – Limba noastră)

Limba română este cea în care scriem, o vorbim și în care citim. În limba română gândim, visăm și aspirăm la întregirea neamului românesc. În limba română au cântat mulți interpreți și au scris mulți poeți pentru a fi liberi, să vorbim cu demnitate despre o limbă cu multe valori și nenumărate comori. Chiar dacă este urâtă și ignorată de unele minorități, alții o înlocuiesc cu limba moldovenească, fiind și unii printre ei care vorbesc și scriu în limba română. Oare ce poate fi mai frumoasă decât limba română? Limba în care ne regăsim și suntem fericiți. Cât de frumos o vorbesc și o cântă cei care o simt în suflet și o păstrează în inimă. Limba română este iubită pentru frumusețea ei, pentru naturalețe și cât de semnificativă poate fi. În limba română au fost și sunt scrise cărți, poezii și cântece. Câte ne oferă folclorul românesc și poveștile din copilărie, pe care le citim copiilor noștri. Limba română trebuie păstrată, prețuită și transmisă generațiilor viitoare.

Limba noastră-i numai cântec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zări albastre.

Fără limba română nu trăim, nu respirăm și nu suntem nimic. În limba română mamele le vorbesc și le cântă copiilor din fragedă pruncie. În limba română copiii învață să vorbească, să citească, să numere să cânte și să aibă un viitor.

Limba noastră-i vechi izvoade.
Povestiri din alte vremuri;
Şi citindu-le ‘nşirate, –
Te-nfiori adânc şi tremuri.

Pentru limba română au murit poeți și interpreți dragi inimilor noastre, care ne-au transmis dorul și importanța limbii pe care o vorbim. Versuri care au fost scrise și cântate de către Doina și Ion- Aldea Teodorovici. Ion și Doina Aldea-Teodorovici, care continuă durerea și regretul profund față de dezrădăcinarea poporului român și a existenței hotarului de la Prut.

Pentru ea la Putna clopot bate
Pentru ea mi-i teamă de păcate
Pentru ea e bolta mai albastră
Pentru limba, pentru limba noastră
.

Regretatul și marele poet, Grigore Vieru a presărat dragostea de patrie, neam, mamă și natură în toate poeziile sale:

Pe ramul verde tace
O pasăre măiastră,
Cu drag şi cu mirare
Ascultă limba noastră

De-ar spune şi cuvinte
Când cântă la fereastră,
Ea le-ar lua, ştiu bine,
Din limba sfântă-a noastră.

(Frumoasă e limba noastră)

Cum au scris mari cărturari și scritori români : „Să ne ținem de limba, de istoria noastră, cum se ține un om, în primejdia de a se îneca, de prăjina ce i se aruncă spre scăpare.” (Mihail Kogalniceanu).
Traiască frumoasa și cumintea limba românească! Fie în veci păstrată cu sfințenie această scumpă carte de boierie a unui neam călit de focul atâtor încercări de pierzanie!” (I. L. Caragiale)
Nu noi suntem stăpânii limbii, ci limba e stăpâna noastră.” (Mihai Eminescu)
Limba este întâiul mare poem al unui popor.” (Lucian Blaga)

Limba română este limba noastră de acasă, e limba mamei în care am rostit primele cuvinte, este cea care ne definește ca popor și cultură și ne face cunoscuţi în întreaga lume.

Realizat de : Doina Spătaru, șef-sector

100 de curiozități și date statistice despre Chișinău

Chișinău este capitala Republicii Moldova. Este un oraș plin de magie ce ascunde mai multe curiozități. Generații întregi și-au adus aportul la dezvoltarea acestuia, astfel încât acum să devină ceea ce este: casa a sute de mii de cetățeni.

Vrei să afli cât mai multe detalii, date statistice și curiozități despre orașul nostru drag?

Mai jos vei găsi 100 de chestii noi despre Chișinău:

Localizare

  • Coordonate 47.026859° N, 28.841551° E
  • Fus Orar GMT +02:00
  • Chișinău este situat la altitudinea de 85m deasupra nivelului mării.
  • Chișinău se află la o distanță de 448 km de București (România) și 471 km de Kiev (Ucraina), capitale ale statelor vecine.
  • Oraşul Chişinău este situat pe şapte coline situate în forma unui cerc. Pe cea mai înaltă colină se află sectorul Ciocana. Cel mai jos punct este centrul oraşului, locul constituirii oraşului Chişinău, în preajma râului Bâc, str. Albișoara.
  • Suprafaţa oraşului Chișinău constituie cca 120 km.p., suprafața municipiului cca 635 km.p.

Istoric

1istoric-chisinau
  • Pentru prima dată denumirea „Chișinău” este datată la 17 iulie 1436
  • „Orașul din piatră albă” este sintagma cu care este supranumit Chișinăul. Respectivul supranume provine din abundența clădirilor construite din piatra albă de calcar.
  • Chişinăul primeşte statutul de oraş în 1812 (populaţia 7 mii oameni) şi devine centrul administrativ (capitala) al regiunii Basarabia în anul 1818, având 18 mii oameni.
  • În cele mai vechi hărţi ale Moldovei, cum este, de exemplu, harta lui Reicherstorf din 1541, Chişinăul nu figurează, pe când în aceste hărţi se regăsesc oraşe precum Orheiul, Tighina, Lăpuşna și Soroca.

Toponime sectoare

04_7 Coline_Ciocana
  • Numele sectorului Botanica vine de la Şcoala de Horticultură fondată la 1842, cu primul parc dendrologic, numit pe acele timpuri „grădină engleză” sau cum îi spuneau locuitorii din preajmă – „grădină botanică”.
  • Denumirea sectorului Ciocana provine de la fostul sat Ciocana Nouă, care a fost inclus în circumscripţia Chişinăului abia în anul 1959.
  • Sectorul Râşcani a primit denumirea de la antroponimul Râşcanu, numele unor proprietari de pământ, bogați, pe moșiile cărora se află azi sectorul Râşcani.
  • Poşta Veche îşi trage numele încă de pe timpurile când acolo se afla un oficiu poştal cu han și crâşmă, unde călătorii se odihneau şi schimbau caii de poştă.

Administrare

06_Chisinau drapel
  • Primul primar al Chişinăului a fost Anghel Nour.
  • În istoria sa, municipiul Chișinău a avut 36 de primari, inclusiv mai mulți interimari. Printre cei mai longevivi edili au fost: Carol Schmidt – 26 ani, Dimitrie Lovcinski – 14 ani, Dimitrie Mincu – 13 ani, Serafim Urechean – 11 ani și Dorin Chirtoacă – 10 ani.
  • Din punct de vedere administrativ Chișinăul este împărțit în cinci sectoare: Botanica, Buiucani, Centru, Ciocana și Râșcani.
  • Orașul își are simbolistica proprie: stemă, drapel și imn. Drapelul simbolizează trecutul, prezentul şi viitorul comunităţii orăşeneşti.

Populație

12_populatie
  • Chișinăul are 825,9 mii de locuitori (anul 2018), densitatea populației – 5.514 loc./1 km.p.
  • Chişinăul ocupă locul 47 din cele 100 de oraşe mari din Europa.
  • În prezent Chișinăul este al doilea oraș ca mărime a populației în limitele spațiului etnic Românesc, cedând întâietatea doar Bucureștiului.
  • În 1772 în cele 114 gospodării înregistrate, pe lângă românii moldoveni băștinași, în Chișinău mai erau așezate deja 10 familii de armeni, 3 de”sârbi și jidovi”, 3 de țigani și o familie a unui grec; nici un rus și nici un ucrainean.
  • Cea mai veche comunitate din Chişinău este comunitatea armenilor.

Arhitectură, edificii, locuri

1arhitectura-chisinau
  • Arcul de Triumf din Chişinău ocupă locul 5 printre cele mai frumoase Arce de Triumf, conform ratingului revistei „Aeroflot Premium”
  • Arcul de Triumf din bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfînt a fost ridicat în cinstea armatei ruse care a învins turcii în 1812. Acesta are o înălțime de 13 metri.
  • Prima clădire construită pe actualul bd. Ștefan cel Mare din Chișinău a fost Seminarul Teologic, ctitorit de mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni în 1813.
  • Actualul sediu al Guvernului Republicii Moldova a fost construit pe locul în care se afla cândva Mitropolia.
  • Grădina Zoologică, deschisă la 9 mai 1978, este unică în țara noastră și cuprinde peste 1000 de animale de diferite specii de pe toate continentele.
  • Gara de trenuri din mun. Chișinău reprezintă o construcție proiectată de arhitectul L. Ciuprin și construită în anul 1948.
  • Pe locul McDonald’s-ului de azi, cu 100 de ani în urmă era hotelul „Bristol”.
  • Clădirea Muzeului de Arheologie și Etnografie al Academiei de Științe a Republicii Moldova („Casa Iamusevschi”) este construită la sfârșitul secolului XIX, din piatră și parțial tencuită.
  • Aeroportul internațional Chișinău a fost construit în 1960. În anul 2017 aeroportul a deservit 2.744.653 de pasageri.
  • Gara feroviară a fost construită spre sfârșitul anilor 1870, după planul arhitectural al lui Ghenrih Lonski. Primul tren a sosit la gara Chișinău pe 15 august 1871.
  • “Porțile Orașului” au fost construite la sfârșitul anilor 1970 – începutul anilor 1980 – un ansamblu de blocuri de beton armat, cel mai mare având 24 etaje și o înălțime de circa 70 metri.
  • Blocul locativ „Romanița”, are o înălțime de 73 metri, 22 de etaje și 165 de apartamente.
  • Circul de Stat din Chișinău a fost construit în anul 1981. La 25 aprilie 1982, în cinstea celei de-a 60-a aniversări a URSS, circul a găzduit primul său program.
  • La periferia Chișinăului, în sectorul Râșcani, activează Mina din Chișinău, înființată în 1969 ce se întinde pe o distanță de 3 km și ajunge până în zona beciurilor de la Cricova.
  • Chișinăul dispune de un traseu de motocros. În 1969 aici a avut loc Campionatul Mondial de Motocross. 

Învățământ și cultură

1invatamant-chisinau
  • Prima bibliotecă publică orăşenească a fost deschisă în anul 1832.
  • Prima instituţie de învăţământ superior din Basarabia a fost Учительский институт (1915), din Moldova – Universitatea Pedagogică „Ion Creangă”, deschisă la Chișinău în anul 1940.
  • În Chișinău se regăsesc 149 de școli de învățământ primar şi secundar general (gimnazii și licee).
  • Instituții de învățământ profesional tehnic secundar și postsecundar –  29 de edificii.
  • Universități – 25
  • Biblioteci publice – 49
  • Case de cultură  – 25
  • Teatre (profesionale) – 17
  • 543 de construcții sportive (Stadioane, săli sportive, bazine de înot etc.)
  • Muzee (inclusiv filiale) – 12, care au avut peste 335 mii vizitatori în anul 2017

Locuințe

10_locuinte
  • Numărul total de apartamente 292,9 mii; dintre care cu o cameră 61,6 mii, cu 2 camere 117,9 mii, cu 3 camere și mai multe – 113,4 mii.
  • Fondul locativ (case, apartamente) – suprafața totală 20 079 m2, ceea ce înseamnă în medie 24,4m2 pentru un locuitor.
  • Mărimea medie a unei locuinţe are o suprafaţă totală 65,5m2, fără a se lua în calcul numărul camerelor din cămine.
  • Din totalul de locuințe sunt dotate cu comodități: sistem propriu / autonom de încălzire au doar 21% din toate locuințele, 66,4 % au încălzire centralizată, 100,0 % iluminare electrică, 96% apeduct și canalizare, 89,8% grup sanitar în interiorul locuinţei.
  • Lungimea apeductelor şi reţelelor de alimentare cu apă constituie 1 982,3 km, iar lungimea reţelelor de canalizare – 1124,0 km.

Ești îndrăgostit de Chișinău? Vezi ce apartamente de vânzare sunt disponibile la moment. Cumpărăți o locuință perfectă pentru tine și familia ta!

Economie

09_ShopingMallDova
  • Numărul agenţilor economici în Chișinău la data de 01.01.2018 constituie 106,8 mii.
  • Municipiul Chișinău generează aproximativ 60% din PIB-ul Moldovei!
  • În Chișinău se regăsesc 9 458 de unități de comerț dintre care 9 centre comerciale mari: Grand Hall, Zity Mall, Shopping MallDova, Alfa City Shopping Mall, Atrium Soiuz, JUMBO, Maraton, PanCom, Magazinul Universal Central (UNIC).
  • Chișinău are acorduri de înfrățire cu 18 orașe din lume, primul fiind Grenoble, Franța (ianuarie 1977).
  • Chişinăul ocupă locul 16 în lume în ceea ce privește viteza internetului cu 21,02 Mbps.
  • Chișinăul folosește apă potabilă în proporție de 20% din apele subterane și 80% din râul Nistru.
  • În perioada sovietică, la Chișinău se producea hrana pentru cosmonauți: 20 tipuri de sucuri, 15 tipuri de batonașe din fructe cu diferite arome, pireuri din fructe și legume.

Străzi și transport

1strazi-si-transport-chisinau
  • La moment, Chișinăul are aproximativ 900 de bulevarde, străzi, stradele ce au o lungime totală 1 031,3 km.
  • Cea mai scurtă stradă din Chișinău este str. Valeri Cikalov, sectorul Botanica (41 m), iar cea mai lată – bd. Dacia.
  • Cea mai mare arteră din Chișinău – șos. Muncești, are lungimea de peste 13 km.
  • Dacă s-ar decide parcurgerea tuturor străzilor cu o viteză regulamentară de 50 de km/h, ar fi necesare 13 ore şi 44 de minute de şofat, în condiţia în care nu se va efectua nicio oprire!
  • Peste râul Bâc numai în raza municipiului Chișinău se află circa 20 de poduri rutiere, în afară de cele pietonale.
  • Primul transport urban a fost tramvaiul tras de cai, apărut în 1878, iar primele tramvaie electrice au apărut în 1912.
  • Primele automobile au apărut în proprietatea chişinăuienilor în anii 1908-1910.
  • Primul automobil pe care l-au văzut chişinăuienii a fost „Berliet”, adus din Odessa pentru cel mai mare proprietar basarabean Pantelimon Sinadino.
  • Primele taxiuri şi autobuze au apărut la Chişinău în anul 1909.
  • Prima rută de autobuz  interurbană (marca „Fiat”) a fost stabilită pe şoseaua Chişinău-Costiujeni în 1909.
  • Primul tren a ajuns în gara Chişinău la 15 august 1871 din or. Odessa. Călătoria a durat șapte ore.
  • Bulevardul central al Capitalei Ștefan cel Mare a avut, de-a lungul istoriei, nu mai puțin de șapte denumiri: strada Millionnaia, Moskovskaia, Aleksandrovskaia, apoi bd. Alexandru cel Bun. Mai târziu a fost împărțit în două tronsoane: primul se numea bd. Alexandru cel Bun, iar cel de-al doilea bd. Regele Carol II. După 1944-1952 s-a numit strada Lenin.

Monumente

13_Monument
  • În Chișinău se regăsesc 300 de monumente, busturi și plăci comemorative.
  • Monumentul lui Ştefan cel Mare şi Sfînt în Grădina Publică a fost instalat la 29 aprilie 1928.
  • Cel mai vechi monument din Chişinău este bustul lui Alexandr Puşkin (1885).
  • Aleea Clasicilor a fost inaugurată la 29 aprilie 1958, din inițiativa Uniunii Scriitorilor.
  • Cel mai înalt monument al Chișinăului este monumentul lui Serghei Lazo – 7,5 m, iar cel mai mic – figurina din bronz a Micului Prinţ din parcul Valea Morilor – 11 cm.

Cimitire

1cimitire-chisinau
  • În Chişinău sunt 11 cimitire municipale: Central “Armenesc”, Sfântul Lazăr “Doina”, Buiucanii Vechi, Evreiesc, Ciocana “Sfânta Treime”, Armeano-Catolic, Ştefan Ciobanu, Sculeni, Băcioii Noi, Petricani.
  • Cimitirul Sfântul Lazăr din Chișinău este cimitirul cu cea mai mare suprafaţă din Europa. Potrivit unor estimări, acesta are aproape două milioane de metri pătraţi.

Biserici

03_Biserica Mazarachi
  • În Chișinău se regăsesc peste 30 de biserici ortodoxe.
  • Biserica Măzărache este cea mai veche biserică din Chișinău.
  • Clopotului mare din turnul de lângă Catedrală are o greutate de 6400 kg.

Flora și fauna

14_valea morilor
  • Chișinăul este în Top 20 cea mai verde capitală a Europei.
  • Cel mai vechi spaţiu verde din Chişinău, dar şi din întreaga Moldovă este Grădina Publică „Ştefan cel Mare şi Sfânt”, amenajată în 1818, și care se întinde pe 7 hа, având 7 intrări.
  • Până la cel de-al doilea război mondial, accesul în grădină publică „Ștefan cel Mare și Sfânt” era doar cu plată.
  • La Chişinău, în apropiere de Schinoasa, se află cel mai falnic dintre stejarii ocrotiţi de stat: are diametrul 32 m şi perimetrul de acoperire – 1024 m.p, vârsta 400 ani.
  • Scara din parcul Valea Morilor are 213 trepte.
  • În suburbia Chişinăului se află rezervorul de apă de la Ghidighici şi 23 de iazuri.
  • Lungimea lacului de la Valea Morilor constituie circa 800 m, lăţimea – 400 m, adâncimea – 4 m.
  • Cel mai mare parc сa întindere este Valea Trandafirilor, pe locul doi este parcul „La izvor”, pe al treilea – Valea Morilor.
  • Gradul de împădurire este de  7,1 % din suprafața totală.
  • Prin Chișinău curge rîul Bâc, iar la periferia lui de sud-vest – râul Ișnovăț, afluent de dreapta al Bâcului.
  • Pe teritoriul Chișinăului au fost înregistrate 27 specii de mamifere, 75 specii de pasări și 14 specii de reptile și amfibii.

Meteo și fenomene ale naturii

1meteo-chisinau
  • Cea mai scăzută temperatură în oraş a fost înregistrată la 20 februarie 1954: – 28,9 C. Cea mai înaltă – la 19 iulie 2007: + 39,4 C.
  • Iarna durează la Chișinău în medie 78 zile.
  • Toamna sosește în jurul datei de 20 septembrie.
  • Cel mai mare cutremur care a fost resimțit în Chișinău, cu magnitudinea de 7,4 grade pe scara Richter, s-a produs pe 10 noiembrie 1940. Acesta a făcut 78 de victime și a afectat 2.795 de clădiri (172 distruse). În mediu, în țară au loc de la 50 la 120 de cutremere anual. Cele mai puternice ( 7,5 grade pe scara Richter) se produc o dată la 30-40 ani.

Misiuni Diplomatice și Organizații internaționale

  • În Chișinău se regăsesc 39 de ambasade și oficii consulare ale diferitor țări ale lumii.
  • De asemenea, aici se regăsesc sediile a peste 30 de organizații internaționale (UNICEF, ONU, OSCE, PEACE CORPS, USAID etc.)

Creat de Doina Spătaru

Chișinău – orașul meu frumos

Orașul meu etern ca o poveste,
Mereu îți simt în piept suflarea ta,
Destinul meu, destinul tău ne este
Cu tine toată lumea e a mea
”.

(fragment din imnul orașului Chișinău)

Prima menţiune documentară a Chişinăului ca localitate datează din 17 iulie 1436, când domnii Ţării Moldovei Ilie şi Ştefan… au dat şi i-au întărit lui Oncea-logăfăt pentru credicioasă slujbă mai multe sate pe Răut . Stabilind hotarele acestor sate, documentul menţionează : …şi la Băc, de cealaltă parte , pe valea ce cade în dreptul Cheşenăului lui Acbaş, la Fântâna unde este Seliştea Tătărească în dreptul păduricii.

Cu prilejul împlinirii a 584 ani de la prima atestare 17 iulie 1436, am ales să elaborez o listă a cărților despre orașul Chișinău.

  1. Chișinău : Enciclopedie. – Chișinău : Museum, 1997. – 569 p.
  2. Chișinăul în literatură : Antologie. – Chișinău : „Grafema Libris”, 2011. – 575 p.
  3. Chișinăul în 1941. – Chișinău : Museum, 1996. – 78 p.
  4. Ciobanu, Ștefan. Chișinăul / Ștefan Ciobanu. – Chișinău : Museum, 1996. – 79 p.
  5. Ciocanu, Sergius. orașul Chișinău : începuturi, dezvoltare urbană, biserici (secolele XV-XIX) / Sergius Ciocanu. – Chișinău : Cartdidact, 2017. – 280 p.
  6. Colesnic, Iurie. Chișinăul din amintire / Iurie Colesnic. – Chișinău : Grafema Libris, 2011.- 516 p.
  7. Colesnic, iurie. Chișinăul din inima noastră / Iurie Colesnic. – Chișinău : S.n., 2014. – 636 p.
  8. Colesnic, Iurie. Chișinăul nostru necunoscut / Iurie Colesnic. – Chișinău : Cartier, 2015. – 632 p.
  9. Colesnic, Iurie. Chișinăul și chișinăuienii / Iurie Colesnic. – Chișinău: S.n., 2012. – 600 p.
  10. Colesnic, Iurie. Istoria din pagină nouă / Iurie Colesnic. – Chișinău : S.n., 2018. – 312 p.
  11. Marin, Gheorghe. Misuni și destine / Gheorghe Marin. – Chișinău : Pontos, 2008. – 247 p.

Creată de : Doina Spătaru

9 mai – semnificația istorică

Europa şi importanţa acesteia pot fi definite doar prin câteva cuvinte, aparţinându-i cunoscutului Charles de Gaulle : “Este Europa, de la Atlantic la Urali, care va decide soarta lumii !“. Ideea europeană cunoaşte, în evoluţia ei, o permanentă metamorfoză. Ea se modifică în funcţie de experienţele şi evenimentele pe care locuitorii continentului le trăiesc.

Întâlnirea cu cei care ameninţau securitatea: cu arabii şi turcii, cu maghiarii şi tătarii sau cu“sălbaticii” din Lumea Nouă şi Africa a fost prilejul de a privi cu atenţie asupra valorilor noastre, aindentităţii noastre. Aşadar, relaţia dintre “noi“ si “ceilalţi”, a fost esenţială în devenirea ideii europene,o aşezare creştină şi un ideal politic.

Încă din antichitate, termenul Europa are origine asiriană şi apare pe ţărmul asiatic al Mediteranei. El se explică în relaţia “răsărit – apus“, “lumină – întuneric“. Pentru asirieni, Asia este “Răsăritul”, iar Europa este “Apusul“, “regiunea întunecată“. De la asirieni, cei doi termeni antinomici au trecut la fenicieni, apoi la greci. În lumea greaca, Europa apare în mitologie, aceasta este fiica unui rege fenician al Tyrului, de care se îndrăgosteşte “părintele zeilor“. Zeus o răpeşte şi o duce cu el în Grecia, care avea să ia numele frumoasei prințese.

 Ca noţiune geografică, Herodot supranumit şi “parintele istorei “ defineşte Europa ca fiind regiunea de la vest de Don, fără a-i preciza limitele vestice . Acesta este înţelesul universal al greco-romanilor din vechime.  Din punct de vedere al creştinătăţii, în primele secole medievale, Europa apare brusc, cu încărcătură identitară. Duce ce Islamul invadează Spania, ei ameninţă şi regatul franc, însă sunt învinşi. În urma acestei experienţe, cărturarii descoperă indentitatea creştinătăţii opusă arabilor şi turcilor. Europa fiind însăsi creştinătatea, “imperium Christianum“. Noţiunea devenind un ideal de civilizaţie şi solidaritate.

Cruciadele fiind o nouă experienţă din înfruntarea cu popoarele islamice. În opoziţie cu aceştia, europenii sunt creştinii. Dar ceva mai mult îi uneşte decât credinţa lor, un ideal de viaţă, o cultură . În schimb, tot cruciadele rup punţile dintre cele două jumătăţi ale creştinătăţii, catolicii sunt “creştinii“, iar ortodocşi devin “schismaticii“, devianţi de la credinţa creştină pură.

 Însă alte evenimente modifică perspectivele europeanului. Mai întâi luptele din interior dintre papi şi împăraţi, apoi invazia tătară şi pericolul comun, însă secolul al XV-lea, cu ofensiva musulmană asupra Europei, aduce o lărgire a noţiunii de creştinătate. În ea intră nu numai catolicii, dar şi cei care asigură securitatea în faţa turcilor, de aceea românii devin si ei “creştini“, iar principatele sunt numite “porţi ale creştinătăţii“ .

 Întâlnirea cu “sălbaticii“ din Lumea Nouă şi Africa a întărit conceptul medieval de creştinătate şi valorile lui. Reforma şi lungile războaie divid Occidentul, iar conflictele confesionale sângeroase din Germania şi Franţa fac zeci de victime si clatină vechile valori. Dar aceste valori comune şi nevoia de pace au învins diferenţele confesionale. Europa devine o comunitate de state, ce cultivă un set de valori comune şi un ideal politic, toate acestea fiind reprezentate prin motto-ul Uniunii Europene : “Unită în diversitate!”, care simbolizează faptul că, prin intermediul Uniunii Europene, populaţia europeană este unită în promovarea păcii şi prosperităţii, şi că diversitatea culturală, de tradiţii şi limbi a Europei constituie un element pozitiv pentru acest continent, idealul european fiind în sine, o realitate în devenire, care va continua să înflorească în ciuda obstacolelor sorţii !

Creat de Doina Spătaru

Nu iese nimeni la fereastră

 Acum tu ești cel ales

Zeii ți-au permis să ai propria-ți  ghilotină

Alergi înnebunit pe străzile fierbinți și pustii

Te oprești apoi în fața geamurilor întunecate

Ca în  fața unor altare și strigi :

Uitați-vă, a venit primăvara!

Vă rog vă implor faceți abstracție de ghilotina

Ce-o port subsuoară

Și pe care în zadar încerc s-o acopăr

Cu haina îmbibată în sânge

Dar știți : nu este ghilotina mea

Eu pur și simplu

O scot la marginea orașului

Pentru că a venit primăvara

Și ce să fac cu o ghilotină în oraș

Pe timp de primăvară?

Dar nu iese nimeni la fereastră

Pentru că ghilotina pe care-ncerci

Cu disperare s-o ascunzi

Se face tot mai mare

(Nicolae Spătaru : Citirea zidului)

 

Grigore Vieru – poetul neamului românesc

 
 
Vieru, Grigore. Numele tău / Grigore Vieru. – Chișinău : Cartier, 2018. – 272 p.
 
4
 

”Numele tău. Ediție jubiliară cu o prefață de Bogdan Crețu Numele tău a avut, prin toată această pledoarie extraordinară în epocă, forța de a marca începutul unui reviriment național nu numai în literatura de dincolo de Prut, dar și în istoria ei. Volumul nu este o colecție de lozinci, ci cartea unui poet adevărat, care a știut să își acordeze lira în așa fel încât cântecul său orfic (orfismul e una dintre dominantele poeziei lui Vieru) să miște conștiințele. Și a făcut-o, chiar dacă această adecvare la nevoile unor cititori pentru care marea poezie modernă era o necunoscută a însemnat o simplificare voită a discursului! – Bogdan Crețu.

În această lucrare apar, pentru prima dată în literatura așa-zis, ”sovetică” din Basarabia, trimiteri directe și repetate la autori români precum Eminescu, Creangă, Arhezi, Blaga, Nicolae Labiș, Marin Sorescu, ca și la Brâncuși. Cartea este, de la cap la coadă, un manifest pentru recuperarea identității naționale.

 
 
 
Vieru, Grigore. Cele mai frumoase flori / Grigore Vieru. – Chișinău : Cartier, 2015. – 24 p.
 
 
” – Albiniță, albiniță,
 
             Pe un fir de romaniță!
 
              Tu de-aici la șapte poști
 
                                      Toate florile cunoști”. – Grigore Vieru
 
 

Mitru, un băieţel curios şi foarte curajos, aştepta cu nerăbdare ziua mamei ca să-i facă cadou un buchet din cele mai frumoase flori! Hei, dar cine ştie cele mai frumoase flori? Ş-apoi Mitru nici că voia să afle cineva despre ce-i pregăteşte el mamei!  Era o surpriză.

6

Am să mă duc la albină, s-a gândit Mitru. Ea știe toate florile.

Dar mare i-a fost mirarea când a văzut cum alegea albina florile pentru buchetul mamei… Nici pe departe nu erau cele mai frumoase, ba chiar nici cele mai mari şi mai frumos colorate. Dar, culmea, mamei i-a plăcut foarte mult buchetul, recunoscându-i lui Mitru că era cel mai frumos buchet pe care l-a primit vreodată în dar!

Dacă vreţi să aflaţi cum a ales albina florile şi de ce buchetul i-a plăcut atât de mult mamei, citiţi neapărat cartea lui Grigore Vieru  Cele mai frumoase flori, o carte foarte frumos colorată şi plină de surprize, dragă cititorule!

Vieru, Grigore. Iarna / Grigore Vieru. – Chișinău : Cartier, 2017. – 24 p.

                        Nuța și Mitru, doi frați, în plină iarnă doresc să miroase în casă a harbuz.

7

Tatăl lor, care venea zilnic de la moară cu noaptea în cap, făcea ce făcea pe afară și intra în casă. Și le-a zis că așa miroase iarna. Gerul. Însă Mitru o îmbia să iasă afară la joacă. Fiind luați cu aruncatul de bulgări, obrajii Nuței s-au făcut roșii ca harbuzul. Și așa o alinta tata – harbujelul tatei.

Această carte este despre Iarnă. Despre  cât de minunat este să auzi cum scârțâie zăpada sub picoare. Așa e iarna în copilărie, frumoasă și dulce ca un harbuz.

 

 

Realizat de Doina Spătaru, șef-sector