Arhive

1 IUNIE, ZIUA COPILULUI de pretutindeni.

”Copiii tăi au nevoie mai mult decât orice să-i iubeşti pentru ceea ce sunt, nu să-ţi consumi tot timpul încercând să-i corectezi.”

Bill Ayers

is1 iunie – Ziua Copilului are loc la date diferite în întreaga lume, pentru a sărbători copiii la nivel global.

Ziua Internaţională a Copilului a fost proclamată de către Conferinţa Mondială pentru Bunăstarea Copiilor în 1925, iar apoi în 1954, 20 noiembrie a fost declarată Ziua Universală a Copilului.

Tot în acel an, 1954, UNICEF a emis o recomandare care prevedea ca fiecare stat să sărbătorească „Ziua Copilului”.

Ziua de 1 iunie este, de fapt, Ziua Internaţională pentru Protecţia Copiilor, însă în prezent este sărbătorită în mai multe ţări ca fiind Ziua Copilului. Ziua datează din anul 1950 şi a fost stabilită de către Federaţia Internaţională Democrată a Femeilor de la Congresul de la Moscova (22 noiembrie 1949).

Variantele globale majore includ Ziua Universală a Copilului din data de 20 noiembrie, după recomandarea Naţiunilor Unite. Ziua Universală promovează obiectivele prezentate în Carta pentru bunăstarea copiilor. La data de 20 noiembrie 1958, Naţiunile Unite au adoptat Declaraţia Drepturilor Copilului. Ulterior, Organizaţia Naţiunilor Unite a adoptat Convenţia cu privire la drepturile copilului, în 1989, tot pe 20 noiembrie.

Cele mai multe țări însă celebrează Ziua Copilului pe data de 1 iunie. Alături de România, alte 47 de state celebrează copiii la aceeași dată. 

Majoritatea țărilor au căzut de acord asupra zilei de 1 iunie, prima zi de vară, însă  nu toate statele sărbătoresc Ziua Copilului acum, 22 noiembrie fiind o dată populară în țări precum Canada, Marea Britanie, Suedia, Spania, Olanda, Franța, Grecia sau Islanda.

A.David

Reclame

Ziua internațională a diversității biologice

 

bioZiua a fost aleasă după data de 22 mai 1992 când a fost adoptat, cu prilejul Conferinței de la Nairobi, textul Convenției privind Diversitatea Biologică. Principalele obiective ale acestei Convenții sunt conservarea diversității biologice, utilizarea componentelor sale într-un mod durabil și partajarea corectă și echitabilă a beneficiilor care decurg din utilizarea resurselor genetice.

Inițial această zi a fost proclamată de Adunarea Generală a ONU, prin Rezoluția 49/119, din 19 decembrie 1994, spre a fi celebrată la 29 decembrie, reprezentând data la care a intrat în vigoare Convenția privind Diversitatea Biologică (29 decembrie 1993). Data stabilită fiind foarte aproape de sfârșitul anului, o perioadă marcată de vacanțe în multe țări, a făcut dificilă organizarea evenimentelor dedicate zilei, ceea ce a dus, ulterior, la schimbarea acesteia.

Anul 2018 marchează cea de-a 25-a aniversare a intrării în vigoare a Convenției privind diversitatea biologică. De la intrarea în vigoare, Convenția a fost pusă în aplicare prin viziunea și conducerea afișate de țări, organizații neguvernamentale și interguvernamentale, popoare indigene și comunități locale, comunitatea științifică și indivizi.

A 25-a aniversare a Convenției prezintă o ocazie unică de a evidenția realizarea obiectivelor sale la nivel național și global. De asemenea, oferă o oportunitate de a privi spre viitor, în special pe măsură ce începem să luăm în considerare continuarea Planului strategic pentru biodiversitate 2011-2020.

Planul strategic este alcătuit dintr-o viziune comună, o misiune, obiective strategice și 20 de obiective ambițioase, dar realizabile, țintele Aichi. Planul funcționează ca un cadru flexibil pentru stabilirea obiectivelor naționale și regionale și promovează implementarea coerentă și eficientă a celor trei obiective ale Convenției privind diversitatea biologică.

Misiunea noului plan este: „să ia măsuri eficiente și urgente pentru a stopa pierderea biodiversității, pentru a se asigura că până în 2020 ecosistemele sunt rezistente și continuă să furnizeze servicii esențiale, asigurând astfel diversitatea vieții planetei și contribuind la bunăstarea umană și la eradicarea sărăciei. Asigurarea acestui fapt, reducerea presiunilor asupra biodiversității, restabilirea ecosistemelor, utilizarea resurselor biologice și valorificarea echitabilă a avantajelor generate de utilizarea resurselor genetice, asigurarea unor resurse financiare adecvate, consolidarea capacităților, aspecte legate de biodiversitate și valori integrate, politicile adecvate sunt implementate efectiv, iar luarea deciziilor se bazează pe știința solidă și pe abordarea preventivă.”

A.David

 

Ziua mondială a diversităţii culturale pentru dialog şi dezvoltare

diversitate-culturalaDupă evenimentele din 11 septembrie 2001, în cadrul celei de-a 31-a Sesiuni a Conferinţei Gene­rale UNESCO din noiembrie 2001, cele 185 de state membre au adoptat în unanimitate Declaraţia Universală asupra Diversităţii Culturale, act fondator al unei noi etici promovate la începutul seco­lului XXI.

Şi, conform principiilor UE, Diversitatea Culturală constituie o nouă etică universală în slujba dezvoltării şi a păcii. Însăşi deviza UE este „Unitate în diversitate”, o sintagmă menţionată oficial în Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa, încheiat în 2004.

Căci a recunoaşte şi a respecta diferenţele într-o lume globali­zată, a proteja diversitatea diversitateculturala-1526880467cultura­lă în cadrul dialogului dintre civilizaţii înseamnă a oferi omenirii şansa de a se dezvolta în afara conflictelor de identitate de toate felurile.

Statele membre UE, organizaţiile internaţionale şi nonguvernamentale, societatea civilă în ansamblul ei, sunt datoare să sensibilizeze opinia publică faţă de valoarea diversităţii culturale şi faţă de imperativul etic al respectării acesteia, diversitatea fiind o sursă de bogăţie şi creaţie ce poate conduce la unitate şi progres.

Ziua mondială pentru diversitate culturală, pentru dialog şi dezvoltare.

În 2018, Ziua mondială pentru diversitate culturală, pentru dialog şi dezvoltare va fi marcată, la sediul UNESCO, printr-un eveniment ce va avea loc la 22 mai, sub genericul ”Către accesul la cultură pentru toţi”. Acest eveniment, al cărui discurs de deschidere va fi rostit de directorul general al UNESCO, Audrey Azoulay, cuprinde două dezbateri, intitulate ”Conexiunea dintre accesul la cultură şi drepturile omului”, respectiv ”Extinderea accesului la cultură: noi tehnologii, noi abordări”.

A. David

Cele mai ciudate muzee din lume

Ziua Internaţională a Muzeelor este sărbătorită la nivel mondial pe 18 mai, începând din anul 1977 și încercând să atragă atenţia publicului asupra rolului crucial pe care îl joacă muzeele în ceea ce priveşte respectul şi recunoaşterea diferenţelor. În Republica Moldova există 119 muzee înregistrate oficial la Ministerul Culturii. Doar 11 din ele se află în municipiul Chișinău, restul — în afara capitalei. Potrivit Biroului Național de Statistică, cele mai vizitate sunt totuși muzeele din Chișinău. Muzeul Național de Artă al Moldovei, Muzeul Național de Istorie sau Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală, sunt printre cele mai cunoscute. În capitală există însă și muzee despre care se scrie și se vorbește mai rar, care nu sunt incluse în circuitele turistice. În momentul în care ne gândim la un muzeu, prima imagine care ne vine în minte este cea de spațiu cu obiecte fascinante, valoroase atât sub raport financiar, cât și estetic. Există însă în lume și muzee care se îndepărtează de această idee preconcepută pe care ne-o facem adesea despre ceea ce înseamnă un astfel de loc – muzee inedite în primul rând prin specificul lor, unice prin concept și prin exponatele pe care le oferă turiștilor.

Vă propunem o excursie virtuală la unele din cele mai ciudate muzee din lume:

Muzeul Vrăjitoriei din Cornwall, Marea Britanie.

Deschis în 1951 de către Cecil Williamson, muzeul expune cea mai mare colecție de obiecte legate de vrăjitorie din lume. Vizitatorii pot afla despre practica și istoria vrăjitoriei și magiei,  și să vadă artefacte, cum ar fi altarul unei vrăjitoare și sabia unui magician.  Vizitatorii pot vedea, de asemenea, scaune de modă veche care erau folosite pentru a „dovedi” dacă o femeie a fost vrăjitoare și păpuși ritualice folosite pentru a face rău altora. Există chiar și o bibliotecă de peste 3.000 de cărți despre vrăjitorie și ocultism.

Muzeul Internațional al Toaletelor din New Delhi, India 

Muzeul oferă vizitatorilor săi amănunte amuzante, o retrospectivă a obiceiurilor legate de toaletă din întreaga lume, precum și artă și literatură.

în ciuda elementului umoristic al muzeului, trebuie precizat faptul că fondatorul său a făcut și un bine societății, punând la dispoziția a mii de locuitori din India toalete accesibile. Muzeul Toaletelor este parte a demersurilor organizației Sulabh Internațional Social Service Organizațion de a sprijini îmbunătățirea sănătații populației, în țările în curs de dezvoltare, prin construirea de rețele de canalizare, care să prevină contaminarea apelor și răspândirea unor boli.

Muzeul cârnatului din Berlin, Germania 

Deține o mare varietate de exponate ce aduc un omagiu uneia dintre cele mai faimoase gustări nemțești – cărnațul, produs din carne de porc, înăbușit în sos picant de curry. Această delicatesă este consumată de aproximativ 800 de milioane de ori pe an în Germania.

 Musée Fragonard, Paris

Este vorba despre Musée Fragonard ce poartă numele unui faimos om de știință din secolul XIX ( a nu se confunda cu omonimul muzeu de parfumuri!). În interior veți putea găsi o expoziție mare de schelete și cranii umane. Până aici totul ok, problema apare când se intră în sala dedicată bolilor și anomaliilor: aici vă veți afla în fața unor adevărate monstruozități: vaci cu două capete, cai cu 5 copite și multe alte ciudățenii, ce nu pot fi descrise-pe scurt, un muzeu pentru curajosi!

Cockroach Hall of Fame & Museum, Texas, SUA

Muzeul a fost fondat de Michael Bohdan, specialist în deparazitare de dăunători și se află în magazinul acestuia. Muzeul oferă vizitatorilor o expoziție de gândaci destul de exotici (printre care se găsesc și cei din Madagascar ce ajung și la mărimea de 10 centimetri), sau chiar o secție unde gândaci îmbălsămați sunt ”îmbrăcați” pentru a interpreta diferite scene istorice.

 Noaptea Muzeelor este un eveniment cultural care se desfăşoară de şapte ani în toată Europa în peste 3000 de muzee din 42 de ţări. Din 2006, acest eveniment este plasat sub înaltul patronaj al Consiliului Europei, din 2009 – sub cel al UNESCO, iar în acest an a obţinut şi patronajul Consiliului Internaţional al Muzeelor

A.David

Când este sărbătorită Ziua Europei şi ce semnificaţie are

9-mai-465x390Foarte puţini ştiu, probabil, că la 9 mai 1950 s-a făcut primul pas în direcţia creării Uniunii Europene de astăzi. În acea zi, la Paris, pe fundalul pericolului izbucnirii unui al treilea război mondial în Europa, ministrul francez al Afacerilor Externe, Robert Schuman, a citit în faţa presei internaţionale o declaraţie prin care chema Franţa, Germania şi alte state europene să-şi pună în comun producţiile de cărbune şi oţel, aşezând astfel piatra de temelie a unei federaţii europene. De fapt, ministrul francez a propus crearea unei instituţii europene supranaţionale, care să gestioneze industria cărbunelui şi oţelului – sector care constituia baza întregii puteri militare. Iar ţările cărora le fusese adresat apelul aproape că se distruseseră reciproc într-un conflict ce a lăsat în urma sa pagube materiale imense şi un sentiment de dezolare.

Prin urmare, totul a început în acea zi. Iată de ce, în 1985, liderii UE întruniţi la summit-ul de la Milano au decis ca la data de 9 mai să fie sărbătorită Ziua Europei. Motto-ul Uniunii Europene, „Uniţi în diversitate”, a fost folosit pentru prima dată în anul 2000. Acesta arată că europenii s-au unit pentru a promova pacea şi prosperitatea, acceptând totodată să-şi deschidă spiritul către culturile, tradiţiile şi limbile atât de diverse ale continentului nostru.

Orice ţară care alege în mod democratic să adere la UE preia şi valorile fundamentale de pace şi solidaritate ale Uniunii. Aceste valori prind contur prin dezvoltarea economică şi socială (care însă ţine cont de dimensiunile de mediu şi regională) şi prin garantarea unui nivel de viaţă decent pentru toţi cetăţenii.

Deşi, de facto, Europa exista de secole, în absenţa regulilor şi a instituţiilor, elementele care o uneau nu au fost suficiente pentru a preveni, în trecut, tragediile cele mai îngrozitoare, iar eforturile făcute în direcţia unificării Europei se bazau, deseori, pe dominarea unui grup de către altul. Aceste încercări nu puteau continua, pentru că cei învinşi nu doreau decât un singur lucru: redobândirea libertăţii. În prezent, ambiţiile sunt complet diferite: construirea unei Europe care respectă libertatea şi identitatea tuturor naţiunilor care intră în alcătuirea sa. Doar astfel Europa poate deveni stăpână pe destinul său şi poate juca un rol pozitiv în lume.

Relaţiile R.M. cu Uniunea Europeană au debutat după 27 august 1991.
Comisia Europeană a iniţiat în noul context geo-politic din estul Europei şi cel determinat de reconsiderarea caracterului instituţiilor europene după luarea deciziilor de la Maastricht, relaţiile cu statele nou apărute în fostul spaţiu sovietic.

La 20 iulie 1992, Comisia propunea semnarea acordurilor de parteneriat şi cooperare cu statele succesoare ale URSS, iar la 28 noiembrie 1994 a fost semnat Acordul de Parteneriat şi Cooperare între UE şi RM.

Integrarea Europei nu va avea loc nici într-o zi, nici în câteva decenii. Mai există numeroase deficienţe şi imperfecţiuni evidente, inclusiv pentru că proiectul început după cel de-al Doilea Război Mondial este încă unul nou în istorie. Dar Uniunea Europeană se află în slujba cetăţenilor săi. Cetăţeni care, păstrându-şi valorile, obiceiurile şi limba, ar trebui să se simtă – şi se simt! – în Europa ca acasă.

A.David

 

 

Ziua drapelului naţional al Republicii Moldova

 

„Până la ultima suflare, până mor,iro_2698_82742100

Port cu mândrie-al meu Tricolor!”

 

 

 

Ziua drapelului naţional al Republicii Moldova este sărbătorită la 27 aprilie, după ce în 2010 s-a decis să se revină la marcarea acestei zile. Culoarea albastră de pe steagul moldovenesc e diferită de cea de pe drapelul României. Nici stemele cu vulturul auriu şi capul de bour nu sunt identice pe cele două maluri ale Prutului.

Drapelul de Stat al Republicii Moldova este un simbol oficial major al suveranităţii şi independenţei Republicii Moldova. Drapelul de Stat reprezintă o pânză dreptunghiulară, cu proporţia dintre înălţimea şi lungimea pânzei de 1:2, tripartită vertical egal, începând de la lance în culorile albastru, galben şi roşu, şi având în mijlocul câmpului galben imaginea Stemei de Stat a Republicii Moldova, a cărei lăţime constituie 1/5 din lungimea drapelului.

Cetăţenii Republicii Moldova şi străinii aflaţi în Republica Moldova sunt datori să manifeste respect faţă de Drapelul de Stat şi să nu comită acte prin care s-ar aduce ofense acestuia.

La ceremoniile de arborare a Drapelului de Stat cu prilejul solemnităţilor, asistenţa va sta în picioare, bărbaţii îl vor onora cu capul descoperit, iar militarii de toate gradele vor da onorul conform regulamentelor militare.

10 lucruri pe care nu le ştiai despre tricolorul moldovenesc:

1. Combinaţia de trei culori verticale – albastru, galben, roşu – de pe drapelul Republicii Moldova se mai regăseşte pe steagul României, cel al Ciadului şi pe cel al Andorrei;

2. La fel ca şi stema României, cea a Moldovei, adoptată în 1990, ilustrează un vultur auriu care ţine în plisc o cruce ortodoxă. Vulturul de pe stema Moldovei ţine în gheare un sceptru şi, în locul unei săbii, o ramură de măslin care simbolizează pacea;
3. Scutul roş-albastru de pe stema Moldovei înfăţişează capul de bour cu o roză, o lună crai-nou şi o stea, toate din aur. Aceste simboluri au fost atestate pentru prima dată din hrisovul din 30 martie 1392, emis de către domnitorul Roman I;

4. Spre deosebire de albastrul ultramarin de pe drapelul României, albastrul-smarald de pe steagul Moldovei este inspirat după albastrul de Voroneţ;
5. În 2010 au fost derivate patru variante de steaguri pentru preşedinte, preşedintele Parlamentui, prim-ministru şi Ministerul Apărării, după drapelul naţional. Astfel au fost stabilite steaguri cu marginile conturate în pătrate cu dimensiunea de 1/9 din lăţimea drapelului naţional. Fundalul stemei a fost ales violet pentru preşedinte, roşu pentru preşedintele Parlamentului şi albastru pentru premier. Standardul Ministerului Apărării urma să fie stabilit, până atunci funcţionând sub drapelul naţional;

6. Mai multe organizaţii guvernamentale au steaguri stabilite de Guvern şi Parlament, derivate din însemnele stemei naţionale. E vorba despre Departamentul pentru Situaţii Excepţionale, Serviciul Vamal, Poliţia de Frontieră, Serviciul de Informaţii şi Securitate şi Inspectoratul Principal de Stat pentru Supravegherea Tehnică a Obiectelor Industriale Periculoase;
7. Ziua drapelului este sărbătorită din 2010. În această zi, în 1990 tricolorul a fost aprobat oficial ca şi steag naţional al Moldovei;
8. Steagul Moldovei este unul dintre cele trei drapele naţionale din lume care nu arată identic pe faţă şi pe verso. Celelalte două sunt al Paraguay-ului şi al Arabiei Saudite;
9. Cele două feţe ale steagului moldovenesc – faţă şi oglindirea de pe verso – au fost stabilite printr-o lege adoptată pe 26 noiembrie 2010;

10. Indicele de culoare ale tricolorului moldovenesc apar înscrise în Albumul steagurilor naţionale şi al mărcilor distinctive tipărit în Franţa, în anul 2000.

A. David

23 aprilie, Ziua Internațională a Cărții şi a drepturilor de autor.

    Cărțile au loc special în viața oamenilor, de aceea s-a născut Ziua Mondială a Cărții. Ideea înfiinţării unei astfel de aniversări a apărut din 1923, când mai mulţi spanioli iubitori de carte au dorit să îl omagieze pe Miguel de Cervantes.

 Ziua Mondială a Cărţii şi a Dreptului de Autor a fost celebrată pentru prima dată în 1996, la iniţiativa Spaniei, unde, anual, are loc Festivalul Trandafirilor, dedicat Sfântului Gheorghe (Sfântul Jordi)

 În 1995, la Conferinţa generală de la Paris, UNESCO a decis ca 23 aprilie să rămână data aniversării internaţionale, deoarece conform calendarului gregorian, în această zi sărbătorim naşterea şi moartea lui William Shakespeare (acesta s-a născut pe 23 aprilie 1564 şi a murit pe 23 aprilie 1616), Vladimir Nabokov (n. 23 aprilie 1899), Manuel Mejía Vallejo (n. 23 aprilie 1923), dar şi ziua în care a murit creatorul lui Don Quijote, Miguel de Cervantes (a murit pe 22 aprilie, dar a fost înmormântat pe 23).

Tot pe 23 aprilie au trecut în nefiinţă şi scriitorul peruan Inca Garcilaso de la Vega, englezul William Wordworth, francezul Jules Barbey d’Aurevill.

În această zi, în aproape toate ţările lumii au loc acţiuni de omagiere a cărţii, a autorilor, a editorilor, a librarilor, a bibliotecarilor şi, implicit, a cititorilor. În toată lumea, sunt organizate expoziţii de carte, lecturi publice şi tot felul de alte manifestări menite să încurajeze şi să popularizeze lectura.

De asemenea, Ziua mondială a cărţii şi a dreptului de autor cheamă la o reflecţie asupra schimbărilor pe termen lung în lumea cărţilor. Cărţile digitale oferă noi posibilităţi de acces la cunoştinţe, având costuri reduse şi o accesare pe arii geografice mari. Cărţile tradiţionale dispun însă de o largă apreciere. Toate formele de cărţi aduc o contribuţie valoroasă educaţiei şi propagării culturii şi informaţiilor. Această diversitate este o bogăţie comună, făcând din cărţi mai mult decât un obiect fizic: unelte ale schimbului de idei dincolo de limitele spaţiului şi timpului.

În fiecare an, UNESCO şi organizaţiile internaţionale care reprezintă cele trei sectoare majore ale industriei de carte – editori, librării şi biblioteci – selectează „Capital World Book” pentru o perioadă de un an, din 23 aprilie.

În 2018, „Capital World Book” a fost aleasă Atena, capitala Republicii Elene. Oraşul grecesc a fost ales pentru calitatea activităţilor sale în întreaga industrie a cărţilor, iar scopul este de a face cărţile accesibile întregii populaţii din capitala Greciei, inclusiv migranţilor şi refugiaţilor.

PantherMedia B14085122

A. David