Centenarul Marii Uniri

La 18 mai curent, la bibliotecă s-a desfășurat masa rotundă cu genericul „ Centenarul Marii Unirii.   Participanți au fost: Val Butnaru scriitor și– analist politic; Vâlcu Mihai – scriitor; precum  și  elevii de la Liceul Teoretic „Vasile Alecsandri”.

În comunicatele sale vorbitorii au relatat următoarele:

În anul 2018, comemorăm 100 de ani de la evenimentul politic major al anului 1918: desăvârșirea statului național român realizată prin unirea provinciilor românești cu România. La început a fost unirea Basarabiei cu România (27 martie 1918), mai apoi  unirea Bucovinei cu România  (28 noiembrie 1918), iar în final unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu Țara Mamă, România  (1 decembrie 1918). Cele trei uniri formează împreună Marea Unire de la 1918, iar în 2018, la 100 de ani de la acele evenimente, sărbătorim CENTENARUL MARII UNIRI.

La această dezbatere opiniile participanților s-au axat pe evenimentul Marii Unirii și pe importanța ei. Ideea prinicpală dar și cea mai discutată a fost însăși unirea. Dacă va fi atunci cum? ce facem? cum procedăm? la aceste întrebări au răspuns atât elevii cât și invitații : Val Butnaru și Mihai Vâlcu.

Unirea ne reaminteşte rezoluţiunea adoptată la Alba Iulia în urmă cu 99 de ani. A fost asociată explicit cu o condiţionalitate politică şi anume, „înfăptuirea desăvârşită a unui regim democratic pe toate tărâmurile vieţii publice”.

Deci, la 100 de ani de la Marea Unire, trebuie să știm că, România nu este întreagă fără Basarabia și fără nordul Bucovinei!

Publicat de : Doina Spătaru

 

 

 

Reclame

Cele mai ciudate muzee din lume

is (9)

Ziua Internaţională a Muzeelor este sărbătorită la nivel mondial pe 18 mai începând din anul 1977, încercând să atragă atenţia publicului asupra rolului crucial pe care îl joacă muzeele în ceea ce priveşte respectul şi recunoaşterea diferenţelor. În Republica Moldova există 119 muzee înregistrate oficial la Ministerul Culturii. Doar 11 din ele se află în municipiul Chișinău, restul — în afara capitalei. Potrivit Biroului Național de Statistică, cele mai vizitate sunt totuși muzeele din Chișinău. Muzeul Național de Artă al Moldovei, Muzeul Național de Istorie sau Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală, sunt printre cele mai cunoscute. În capitală există însă și muzee despre care se scrie și se vorbește mai rar, care nu sunt incluse în circuitele turistice. În momentul în care ne gândim la un muzeu, prima imagine care ne vine în minte este cea de spațiu cu obiecte fascinante, valoroase atât sub raport financiar, cât și estetic. Există însă în lume și muzee care se îndepărtează de această idee preconcepută pe care ne-o facem adesea despre ceea ce înseamnă un astfel de loc – muzee inedite în primul rând prin specificul lor, unice prin concept și prin exponatele pe care le oferă turiștilor.

Vă propunem o excursie virtuală la unele din cele mai ciudate muzee din lume:

Muzeul Vrăjitoriei din Cornwall, Marea Britanie .

Deschis în 1951 de către Cecil Williamson, muzeul expune cea mai mare colecție de obiecte legate de vrăjitorie din lume. Vizitatorii pot afla despre practica și istoria vrăjitoriei și magiei,  și să vadă artefacte, cum ar fi altarul unei vrăjitoare și sabia unui magician.  Vizitatorii pot vedea, de asemenea, scaune de modă veche care erau folosite pentru a „dovedi” dacă o femeie a fost vrăjitoare și păpuși ritualice folosite pentru a face rău altora. Există chiar și o bibliotecă de peste 3.000 de cărți despre vrăjitorie și ocultism.

Muzeul Internațional al Toaletelor din New Delhi, India 

Muzeul oferă vizitatorilor săi amănunte amuzante, o retrospectivă a obiceiurilor legate de toaletă din întreaga lume, precum și artă și literatură.

în ciuda elementului umoristic al muzeului, trebuie precizat faptul că fondatorul său a făcut și un bine societății, punând la dispoziția a mii de locuitori din India toalete accesibile. Muzeul Toaletelor este parte a demersurilor organizației Sulabh Internațional Social Service Organizațion de a sprijini îmbunătățirea sănătații populației, în țările în curs de dezvoltare, prin construirea de rețele de canalizare, care să prevină contaminarea apelor și răspândirea unor boli.

Muzeul cârnatului din Berlin, Germania 

Deține o mare varietate de exponate ce aduc un omagiu uneia dintre cele mai faimoase gustări nemțești – cărnațul, produs din carne de porc, înăbușit în sos picant de curry. Această delicatesă este consumată de aproximativ 800 de milioane de ori pe an în Germania.

 Musée Fragonard, Paris

Este vorba despre Musée Fragonard ce poartă numele unui faimos om de știință din secolul XIX ( a nu se confunda cu omonimul muzeu de parfumuri!). În interior veți putea găsi o expoziție mare de schelete și cranii umane. Până aici totul ok, problema apare când se intră în sala dedicată bolilor și anomaliilor: aici vă veți afla în fața unor adevărate monstruozități: vaci cu două capete, cai cu 5 copite și multe alte ciudățenii, ce nu pot fi descrise-pe scurt, un muzeu pentru curajosi!

Cockroach Hall of Fame & Museum, Texas, SUA

Muzeul a fost fondat de Michael Bohdan, specialist în deparazitare de dăunători și se află în magazinul acestuia. Muzeul oferă vizitatorilor o expoziție de gândaci destul de exotici (printre care se găsesc și cei din Madagascar ce ajung și la mărimea de 10 centimetri), sau chiar o secție unde gândaci îmbălsămați sunt ”îmbrăcați” pentru a interpreta diferite scene istorice.

 Noaptea Muzeelor este un eveniment cultural care se desfăşoară de şapte ani în toată Europa în peste 3000 de muzee din 42 de ţări. Din 2006, acest eveniment este plasat sub înaltul patronaj al Consiliului Europei, din 2009 – sub cel al UNESCO, iar în acest an a obţinut şi patronajul Consiliului Internaţional al Muzeelor

A.David

Când este sărbătorită Ziua Europei şi ce semnificaţie are

9-mai-465x390Foarte puţini ştiu, probabil, că la 9 mai 1950 s-a făcut primul pas în direcţia creării Uniunii Europene de astăzi. În acea zi, la Paris, pe fundalul pericolului izbucnirii unui al treilea război mondial în Europa, ministrul francez al Afacerilor Externe, Robert Schuman, a citit în faţa presei internaţionale o declaraţie prin care chema Franţa, Germania şi alte state europene să-şi pună în comun producţiile de cărbune şi oţel, aşezând astfel piatra de temelie a unei federaţii europene. De fapt, ministrul francez a propus crearea unei instituţii europene supranaţionale, care să gestioneze industria cărbunelui şi oţelului – sector care constituia baza întregii puteri militare. Iar ţările cărora le fusese adresat apelul aproape că se distruseseră reciproc într-un conflict ce a lăsat în urma sa pagube materiale imense şi un sentiment de dezolare.

Prin urmare, totul a început în acea zi. Iată de ce, în 1985, liderii UE întruniţi la summitul de la Milano au decis ca la data de 9 mai să fie sărbătorită Ziua Europei. Mottoul Uniunii Europene, „Uniţi în diversitate”, a fost folosit pentru prima dată în anul 2000. Acesta arată că europenii s-au unit pentru a promova pacea şi prosperitatea, acceptând totodată să-şi deschidă spiritul către culturile, tradiţiile şi limbile atât de diverse ale continentului nostru.

Orice ţară care alege în mod democratic să adere la UE preia şi valorile fundamentale de pace şi solidaritate ale Uniunii. Aceste valori prind contur prin dezvoltarea economică şi socială (care însă ţine cont de dimensiunile de mediu şi regională) şi prin garantarea unui nivel de viaţă decent pentru toţi cetăţenii.images

Deşi, de facto, Europa exista de secole, în absenţa regulilor şi a instituţiilor, elementele care o uneau nu au fost suficiente pentru a preveni, în trecut, tragediile cele mai îngrozitoare, iar eforturile făcute în direcţia unificării Europei se bazau, deseori, pe dominarea unui grup de către altul. Aceste încercări nu puteau continua, pentru că cei învinşi nu doreau decât un singur lucru: redobândirea libertăţii. În prezent, ambiţiile sunt complet diferite: construirea unei Europe care respectă libertatea şi identitatea tuturor naţiunilor care intră în alcătuirea sa. Doar astfel Europa poate deveni stăpână pe destinul său şi poate juca un rol pozitiv în lume.

Relaţiile R.M. cu Uniunea Europeană au debutat după 27 august 1991.
Comisia Europeană a iniţiat în noul context geo-politic din estul Europei şi cel determinat de reconsiderarea caracterului instituţiilor europene după luarea deciziilor de la Maastricht, relaţiile cu statele nou apărute în fostul spaţiu sovietic.

La 20 iulie 1992, Comisia propunea semnarea acordurilor de parteneriat şi cooperare cu statele succesoare ale URSS, iar la 28 noiembrie 1994 a fost semnat Acordul de Parteneriat şi Cooperare între UE şi RM.

Integrarea Europei nu va avea loc nici într-o zi, nici în câteva decenii. Mai există numeroase deficienţe şi imperfecţiuni evidente, inclusiv pentru că proiectul început după cel de-al Doilea Război Mondial este încă unul nou în istorie. Dar Uniunea Europeană se află în slujba cetăţenilor săi. Cetăţeni care, păstrându-şi valorile, obiceiurile şi limba, ar trebui să se simtă – şi se simt! – în Europa ca acasă.

A.David

 

 

Programul ”Chișinăul citește” : În ospeție la ursulețul Marmi de Mircea și Jana Grecu

 

În data de 4 mai, în incinta Bibliotecii Ștefan cel Mare, a avut loc o întâlnire cu scriitorul Mircea Grecu. Activitatea i-a avut ca participanți pe copiii de la Liceul Teoretic de Arte Plastice ”Elena Alistar”, clasa a II-D. Discuția s-a axat pe cartea ”În ospeție la ursulețul Marmi” de Mircea și Jana Grecu. Această carte este inclusă în Programul de lectură ”Chișinăul citește” care se află la a 15-a ediție. Scopul cărții este de  a combate dependența de vicii.

„Consider că este inutil să prevenim la 14, 15 ani consumul de droguri, când unii copii și adolescenți au și consumat astfel de substanțe nocive. De aceea, am găsit un altfel de limbaj, o altfel de metodă și anume: trebuie să intervenim la vârsta preșcolară și școlară mică”, a spus coautorul cărții „În ospeție la ursulețul Marmi”, Mircea Grecu.

”În ospeție la ursulețul Marmi”, este o carte educațională care permite copilului să discerne corect timpul pentru citit și calculator. Poveștile terapeutice scrise de Mircea și Jana Grecu au fost traduse în mai multe limbi străine și editate într-un tiraj total de peste 100 de mii de exemplare.

  • În căutarea fericiri pierdute, o poveste antidrog;

Actorii Teatrului Republican “Luceafărul” din Chișinău au pus în scenă “În căutarea fericirii”,  a anunțat scritorul în cadrul activității.

  • Ghetuța și Papucel, o poveste pentru prevenirea dependenței de jocurile pe calculator;
  • Ursulețul Marmi, o poveste pentru cultivarea simțului măsurii;
  • Căpcăun cel Fioros, o poveste pentru prevenirea apariției sentimentului de frică;
  • Pe urmele infractorului, o poveste pentru corectarea comportamentului agresiv.

În acest context pentru a înțelege mai bine aceste povești scriitorul a propus copiilor să însceneze poveștile pe roluri și astfel, au primit cărți din partea autorului.

Poveștile joacă un rol foarte important în viața copiilor, stimulează imaginația și creativitatea, dezvoltă gândirea, limbajul, contribuie esențial la formarea principiilor morale. În lumea poveștilor e o lume în care binele învinge răul, iar copii se identifică mereu cu personajele pozitive.

Copiii au înscenat unele dintre poveşti.

La finalul întîlnirii copiii au primit cărți cu autograf.

 

 

Publicat de : Doina Spătaru

Povești cu drept de autor

Astăzi, 26 aprilie în incinta bibliotecii a fost creată o nouă carte senzorială.Cei care i-au dat viață sunt elevii clasei a II-a „A”, învățător Ala Panait al Școlii-Grădiniță „Pas cu Pas”.

Cartea conține o gamă variată de  povești cu zâne, cu animale năzdrăvane și fenomene supranaturale și vrăjitoare, bazate pe proverbe și aforisme. Lumea fantastică a copiilor  debordează de idei și întâmplări nemaipomenite. Poveștile scrise de ei sunt amuzante, dar tot odată au un impact major și benefic asupra educației lor și fiind unul din cele mai eficiente moduri de a-și stimula creativitatea, imaginația. Morala  proverbelor oferă copiilor învățămintele necesare pentru o educație corectă și un caracter puternic. Paginile cărții sunt interesante, ingenioase, plăcute la atingere, compuse din diferite materiale, ce redau conținutul poveștilor.

Poftiți la lectură!

Ziua drapelului naţional al Republicii Moldova

 

„Până la ultima suflare, până mor,iro_2698_82742100

Port cu mândrie-al meu Tricolor!”

 

 

 

Ziua drapelului naţional al Republicii Moldova este sărbătorită la 27 aprilie, după ce în 2010 s-a decis să se revină la marcarea acestei zile. Culoarea albastră de pe steagul moldovenesc e diferită de cea de pe drapelul României. Nici stemele cu vulturul auriu şi capul de bour nu sunt identice pe cele două maluri ale Prutului.

Drapelul de Stat al Republicii Moldova este un simbol oficial major al suveranităţii şi independenţei Republicii Moldova. Drapelul de Stat reprezintă o pânză dreptunghiulară, cu proporţia dintre înălţimea şi lungimea pânzei de 1:2, tripartită vertical egal, începând de la lance în culorile albastru, galben şi roşu, şi având în mijlocul câmpului galben imaginea Stemei de Stat a Republicii Moldova, a cărei lăţime constituie 1/5 din lungimea drapelului.

Cetăţenii Republicii Moldova şi străinii aflaţi în Republica Moldova sunt datori să manifeste respect faţă de Drapelul de Stat şi să nu comită acte prin care s-ar aduce ovens acestuia.

La ceremoniile de arborare a Drapelului de Stat cu prilejul solemnităţilor, asistenţa va sta în picioare, bărbaţii îl vor onora cu capul descoperit, iar militarii de toate gradele vor da onorul conform regulamentelor militare.

10 lucruri pe care nu le ştiai despre tricolorul moldovenesc:

507531-drapele1. Combinaţia de trei culori verticale – albastru, galben, roşu – de pe drapelul Republicii Moldova se mai regăseşte pe steagul României, cel al Ciadului şi pe cel al Andorrei;

2. La fel ca şi stema României, cea a Moldovei, adoptată în 1990, ilustrează un vultur auriu care ţine în plisc o cruce ortodoxă. Vulturul de pe stema Moldovei ţine în gheare un sceptru şi, în locul unei săbii, o ramură de măslin care simbolizează pacea;
3. Scutul roş-albastru de pe stema Moldovei înfăţişează capul de bour cu o roză, o lună crai-nou şi o stea, toate din aur. Aceste simboluri au fost atestate pentru prima dată din hrisovul din 30 martie 1392, emis de către domnitorul Roman I;

4. Spre deosebire de albastrul ultramarin de pe drapelul României, albastrul-smarald de pe steagul Moldovei este inspirat după albastrul de Voroneţ;
5. În 2010 au fost derivate patru variante de steaguri pentru preşedinte, preşedintele Parlamentui, prim-ministru şi Ministerul Apărării, după drapelul naţional. Astfel au fost stabilite steaguri cu marginile conturate în pătrate cu dimensiunea de 1/9 din lăţimea drapelului naţional. Fundalul stemei a fost ales violet pentru preşedinte, roşu pentru preşedintele Parlamentului şi albastru pentru premier. Standardul Ministerului Apărării urma să fie stabilit, până atunci funcţionând sub drapelul naţional;

6. Mai multe organizaţii guvernamentale au steaguri stabilite de Guvern şi Parlament, derivate din însemnele stemei naţionale. E vorba despre Departamentul pentru Situaţii Excepţionale, Serviciul Vamal, Poliţia de Frontieră, Serviciul de Informaţii şi Securitate şi Inspectoratul Principal de Stat pentru Supravegherea Tehnică a Obiectelor Industriale Periculoase;
7. Ziua drapelului este sărbătorită din 2010. În această zi, în 1990 tricolorul a fost aprobat oficial ca şi steag naţional al Moldovei;drapel
8. Steagul Moldovei este unul dintre cele trei drapeluri naţionale din lume care nu arată identic pe faţă şi pe verso. Celelalte două sunt al Paraguay-ului şi al Arabiei Saudite;
9. Cele două feţe ale steagului moldovenesc – faţă şi oglindirea de pe verso – au fost stabilite printr-o lege adoptată pe 26 noiembrie 2010;

10. Indicele de culoare ale tricolorului moldovenesc apar înscrise în Albumul steagurilor naţionale şi al mărcilor distinctive tipărit în Franţa, în anul 2000.11822692_893345397368920_5717085188802367191_n_87786800

A. David

Revistă bibliografică : Creativitatea -dimensiune psihologică a personalității umane

Creativitatea a devenit un indiciu valoric în multe domenii de activitate, un indiciu al calităţii activităţii în multe profesii şi un element de progres al vieţii social- economice. Multă Imagini pentru creativitateavreme creaţia a fost considerată apanajul exclusiv al unei minorităţi restrânse. De când s-a constatat că noua tehnică înfăptuieşte toate muncile stereotipe şi deci omului îi revin sarcinile perfecţionare, de înnoire, cultivarea gândirii creative a devenit o sarcină importantă a şcolii. Dezvoltarea creativităţii copiilor reprezintă o preocupare permanentă pentru cadrele didactice înzestrate cu un acut simţ al imperativului social.

În Săptămâna Creativității vă oferim o lectură virtuală în aceste cărți care sperăm să vă intrige și să vă cucerească să le lecturați. Lecură plăcută!

creativitate-si-inteligenta-emotionala_1_fullsize

Rocco, Mihaela. Creativitate și inteligență emoțională / Mihaela Roco. – Iași : Polirom, 2001. – 248 p.

Combinând viziunea științifică cu cea aplicativ-practică, lucrarea Creativitate și inteligență emoțională abordează cele mai noi și incitante aspecte legate de creativitate și prezintă concluziile-sinteză ale cercetărilor desfășurate în domeniu.
Răspunsurile la câteva întrebări-cheie – „Ce relații există între creativitate și complexele psihice ale persoanei?“, „Cum influențează inteligența emoțională creativitatea?“, „Cât de creativi suntem?“ – reprezintă rodul bogăției activității de cercetare științifică și al documentării recente a autoarei în calitate de visiting professor în SUA, Belgia și Franța.

47b5b938a50bb71e62d41d48561462ca-6078454-400_400

Moldoveanu, Maria. Mentalitatea creativă – perspectivă psihosociologică / Maria Moldoveanu. – București : Coresi, 2001. – 237 p.

Mentalitatea exprimă modul propriu de a gândi (evalua) și de a simți al unui individ sau al unei colectivități. Ea rezultă din totalitatea influențelor la care sunt supuși indivizii și din propria lor experiență. Istoricul Jacques Le Goff consideră că mentalitatea ”este prezentă la punctul de întâlnire al individului cu colectivul, al timpului istoric cu conjuncturalul, al marginalului cu generalul”. Cunoașterea mentalității impune studiul elementelor ei constitutive și a formelor ei de exprimare. Lucrarea de față tratează mentalitatea creativă, ca ansamblu de idei, concepții, predispoziții, reprezentări, credințe, prejudecăți, convingeri, proprii indivizilor creatori, caracteristice pentru felul lor de a fi și de a se manifesta.

bouillerce_brigitte_carre_emmanuel_cum_sa_ne_dezvoltam_creativitatea

Bouillerce, Brigitte. Cum să ne dezvoltăm creativitatea / Brigitte Bouillerce, Emmanuel Carre; trad. de Iulian Moga. – Iași : Polirom, 2002. – 200 p.

Creativitatea reliefează un mod de a fi, o modalitate de gândire. Este mai întâi de toate o aptitudine individuală obişnuită, de care dispunem în general în egală măsură prezentă în fiecare dintre noi şi diferită prin coeficientul intelectual. Este suficient să o cultivăm cu ajutorul unor tehnici adecvate pentru ca ea să devină o stare de spirit.

Ne confruntăm constant în mediul nostru social cu probleme, îndatoriri neobişnuite sau cu proiecte pe care trebuie să le realizăm, care ne solicită ingeniozitatea şi spiritul inventiv. Şi fiecare găseşte până la urmă idei si trucuri pentru a-şi dezvolta o metodă de lucru. Creativitatea necesită întâi de toate o stare de spirit pozitivă. Formularea unei probleme într-o manieră pozitivă înseamnă să plecăm de la principiul că problema respectivă are o soluţie.

Aşadar dispunem cu toţii de un potenţial creativ pe care îl putem dezvolta. Multitudinea de cunoştinţe înmagazinate în creier ne dă posibilitatea să identificăm noi piste de reflecţie şi acţiune când ne confruntăm cu o situaţie dată. Astfel, inventăm plecând de la un fond personal de cunoştinţe, experienţe, emoţii sau proiecte. Desigur creativitatea se înscrie în cadrul unui demers voluntar care necesită timp şi efort.

Scopul acestei lucrări este de a-l ajuta pe cititor să privească lumea cu alţi ochi, incitându-l să recurgă la idei concrete şi inedite, îndrumându-l spre o multitudine de situaţii întrucât instrumentele propuse sunt aplicabile atât în cadrul reflecţiei personale cât şi în cel al activităţii de grup.

jocurile creative

Neuschutz, Karin. Jocurile creative ale copiilor : Cum pot păpușile și jucăriile simple să ajute la dezvoltarea copilului tău  / Karin Neuschutz; trad. Alina Loredana Brebeanu. – București : Univers Enciclopedic Gold, 2015. – 115 p.

Mulți părinți întâmpină dificultăți în alegerea jucăriilor potrivite pentru diferitele segmente de vârstă, cât și în alegerea jocurilor pe care să le inițieze și încurajeze.Cum pot oare părinții să-i ajute pe copii să se dezvolte și cum pot să le stimuleze aptitudinile? Karin Neuschütz, părinte și educator cu experiență, abordează aceste probleme într-o formă concisă și accesibilă. Ea analizează felul în care copiii se joacă în mod liber și creativ și cum sunt ei influențați de mediul înconjurător și de adulții care se află în preajmă.Cartea dezvăluie particularitățile fiecărei etape de vârstă până la șapte ani, folosindu-se de studii de caz pentru a ilustra anumite probleme, apoi sugerează atât jucăriile și păpușile, cât și activitățile adecvate.

lidia_granaci_jocul-creativ

Granaci, Lidia. Jocul creativ : Îndrumar metodic / Lidia Granaci, Galina Grădinari. – Chișinău : Epigraf, 2014. – 136 p.

„Implicînd plenar un șir de abordări teoretice pentru a ajunge la o definire a fenomenului pedagogic numit creativitate, autorii analizează, evitînd anumite riscuri, un șir de aspect specifice, cum ar fi: atitudinea novatoare, permanenta interogație a subiectului, personalitatea creatoare, activitatea de restructurare, capacitatea de a vedea altfel lucrurile, saltul calitativ etc. Căutînd rațiunile pedagogice ale legăturii dintre joc și creativitate, care duce la „apropierea” jocului de un centru generator de energie cum este cel al creativității” afirmă Tatiana Callo, doctor habilitat în pedagogie în prefața lucrării. În lucrare, autoarele fac referință la:

  • Abordări psihopedagogice ale jocului creative;
  • Influența jocuui de creație asupra dezvoltării personalității preșcolarului;
  • Jocul creative la etapa preșcolară;
  • Specificul jocului creative al copiilor de vîrstă școlară;
  • Stimularea creativității prin jocuri;
  • Jocuri creative și activități distractive în învățarea limbilor străine;
  • Jocul creativ: metode și tehnici.

lidia_granaci_educatia-prin-joc

Granaci, Lidia. Educația prin joc. Teorie și practică / Lidia Granaci. – Ediția a doua, rev. și compl. – Chișinău : Epigraf, 2010. – 191 p.

 „Abordarea teoretico-practică a problemei jocului didactic este una de micropedagogie centrată pe individualiatea copilului, în măsura în care referința analitică este reprezentată de ființa umană care nu riscă să fie eliminate de pe „scena” educațională, deoarece anume el, copilul, este cel care joacă rolul principal pe această scenă. Concepută în termini de funcționalitate, lucrarea pune în valoare metodologia centrată pe acțiunea individual a copilului, saturate de semnificații” afirmă Tatiana Callo, profesor universitar, doctor habilitat.

În lucrare, autoarea lucrării face referință la:

  • originea și evoluția  jocului didactic;
  • aspecte psihologice ale jocului didactic;
  • definiția jocului;
  • jocurile didactice ca mijloc specific de instruire;
  • structura jocului didactic;
  • funcțiile jocului didactic;
  • organizarea și gestionarea jocului didactic;
  • tehnologii aplicate la valorificarea jocurilor didactice;
  • jocurile didactice: obiective și acțiune.

Publicat de : Doina Spătaru