De mic copil, încă de la grădiniță, apoi la școală, Nataliei îi plăceau enorm cărțile. La început, desigur, le răsfoia admirând desenele din ele, care erau majoritatea alb-negru. Acele desene o intrigau, îi trezeau curiozitatea să afle ce e cu ele, de parcă spuneau ceva. Și ca să afle, trebuia să le citească. Abia în grupa pregătitoare, când învățase fiecare literă din alfabet, a început să formuleze de sine stătător silabe, cuvinte și apoi propoziții scurte. Pentru ea, la acea vârstă, era o descoperire enormă să stea cu cartea în mână, nu doar s-o răsfoiască, dar și s-o citească, chiar dacă aceasta necesita un efort enorm. Acea pasiune de lectură a ,,luat aripi,” s-a dezvoltat, odată cu clasele primare, adolescență și tot așa mai departe. Își amintește foarte bine că aproape orice joc cu copiii, în curte ori la școală, era legat de carte și îi părea puțin straniu că unii copii ieșeau la joacă cu mingea ori coarda în mână, iar ea cu cartea. Așa îi plăcea și, vrând-nevrând, îi atrăgea și pe ceilalți copii să le citească măcar o poveste.
Fiind deja în clasa a III-a, în a doua jumătate de an școlar, împreună cu colegii și învățătoarea Elena Iacovlevna, a plecat în excursie, la biblioteca din sat. O bibliotecă veche, cu doar câteva sute de cărți, rafturi uzate de timp, dar cu o bibliotecară foarte amabilă. Atunci i-a trecut prin gând că cea mai bogată femeie este acea bibliotecară, fiindcă are la îndemână atâtea cărți minunate și are posibilitatea să-și aleagă orice să citească, în comparație cu ea, care avea doar manualele școlare și încă trei cărțulii acasă, care erau citite și răscitite, cu fragmente pe care le știa pe de rost. Deci, acea excursie la bibliotecă a fost, probabil, un moment marcant în viața sa, când a descoperit că există pe lume o profesie atât de frumoasă și deosebită – cea de bibliotecar. Și, începând cu acel moment, când se întorcea de la școală acasă, trecea neapărat și pe la biblioteca ei îndrăgită. Până la finalizarea studiilor gimnaziale din sat, citise probabil jumătate din colecția de carte de care dispunea biblioteca. Apoi, la vârsta de 17 ani, când urma să opteze pentru o facultate, n-a stat prea mult la îndoială ce să aleagă, fiindcă era pasionată de limbi străine. La UPS „Ion Creangă”, unde și-a urmat studiile, la etajul 6, era o bibliotecă imensă cu diverse cărți, enciclopedii, dicționare etc. Și acolo era cititoare fidelă, admirând mai ales bibliotecarele care lucrau ca niște albinuțe.
Își amintește cum, în anul 3 de studii, în luna ianuarie, o colegă de-a ei se angajase la lucru, la bibliotecă. Și într-o zi, parcă în glumă, i-a propus și ei să se angajeze acolo. N-a stat prea mult pe gânduri, mai ales că biblioteca era aproape de căminul studențesc, unde locuia. Deci, primul ei serviciu a fost bibliotecar cu acte în regulă, angajându-se la biblioteca „Târgoviște”, filială a BM „B. P. Hasdeu”. Prima impresie de acolo parcă o revede și acum: o bibliotecă spațioasă, iar mesele negre și lungi din sala de lectură crea o impresie sumbră și puțin tristă. Dar atmosfera o „colorau” bibliotecarele de acolo, foarte modeste și înțelegătoare. Veneau zeci de copii, adolescenți, maturi, stăteau în rând… cât de mulți veneau…! Nu avea timp nici să bea un ceai, să ia masa, deci erau ,,doldora,, de cititori, dornici de lectură și informare. Dar era bine, o oboseală plăcută! Se organizau activități frumoase, moderate de dna Larisa Ungureanu, apoi activități cu copiii, moderate de Liliana Juc (în prezent, șef filiala Târgoviște). Cenacluri literare erau organizate cu diverși scriitori și personalități, evenimente interesante care durau până seara târziu.
După trei ani și jumătate de activitate la biblioteca „Târgoviște”, Natalia Sofroni a plecat în concediu de maternitate. Apoi, după o perioadă de trei ani, a revenit să activeze în sistem, doar că la altă bibliotecă – „Ștefan cel Mare”, unde manager era Dumitru Crudu. Trecerea la o altă bibliotecă i-a provocat mari emoții, însă a fost o experiență nouă, colegi noi, la fel de competenți și buni. A plecat apoi în al doilea concediu de maternitate. După această perioadă, în 2018, a revenit la biblioteca „Ștefan cel Mare”, având-o ca manager pe Lilia Gamarța și o echipă de nota 10. Cu noi forțe de muncă și cu dorință de creare, a făcut față multor provocări, la activitățile organizate atât în bibliotecă, cât și extramuros. În calitate de șef sector, a fost implicată în mai multe servicii, proiecte, training-uri, mese rotunde ș. a. A rămas cu amintiri frumoase de la această bibliotecă, cu o experiență memorabilă de muncă, de colaborare, de interacțiune. A beneficiat de experiență, sprijin și ajutor de la Lia Canțîr, șef serviciu, și managerul bibliotecii, Lilia Gamarța, o susținere care a ajutat-o să urce mai ușor treptele carierei, spre noi experiențe. Atât de mult era atașată de acea bibliotecă, încât nu-și imagina cum ar fi să plece într-o zi de-acolo. Dar s-a întâmplat ca, în luna noiembrie 2021, să fie propusă în funcția de șef filială la biblioteca „Traian”. O bibliotecă pentru copii, mai mică, dar la fel de bună, cu utilizatori activi, activități frumoase și lucru în echipă. O nouă treaptă în viața sa, un nou început, o nouă experiență și speră că va face față, prin efort, noii funcții. Pentru că profesia de bibliotecar este o vocație pentru Natalia Sofroni, o profesie în care contează implicarea totală, dăruirea de sine și atitudinea pozitivă față de tot ce faci.
Realizat de Gheorghe Lupușoru, bibliotecar