Arhive etichetă | carte

Serviciul InfoHelp : accesul liber la raft, clasificarea CZU

Să citești cărți bune este ca și cum ai purta o conversație cu cei mai de seamă oameni ai secolelor trecute. – Descartes

În 19 iunie, micii cititori de la Școala – Grădiniță „Pas cu Pas” au cunoscut mai mult despre bibliotecă, fiind ghidați spre cărțile de la raft pentru a le cunoaște, a le simte a le vedea așa cum sunt ele mici, mari, frumoase, interesante, minunate. Accesul liber la raft pentru ei a fost o adevărată aventură. Acunoaște lumea tainică a cărților este un lucru pe care ei doar și-o imaginează, dar la bibliotecă au putut și să vadă cum arată. Ce înseamnă o carte și ce comori ascunse sunt în ea au putut afla doar la bibliotecă. Au aflat și de ce unele cărți pe copertă au cifre, de ce au fișe și cum pot să le împrumute datorită acestor detalii pentru a le putea răsfoi și citi acasă împreună cu părinții. Copiii au dat buzna pe rafturile sălii pentru copiii find atrași de imaginile din cărți, de coperta lor, de felul în care sunt aranjate pe raft doar pentru a fi citite și cunoscute. Copiii sigur că vor veni din nou la bibliotecă pentru a-și alege o carte pe gustul  lor și pentru a fi niște cititori exemplari și fideli.

Publicat de Doina Spătaru

Șef – Oficiu

Această prezentare necesită JavaScript.

Reclame

Serviciul InfoHelp : Căutarea informației în OPAC

OPAC sau catalogul electronic, este un sistem de date prin care, Biblioteca Municipală „B.P.Hasdeu”,  oferă acces la colecția bibliotecii: cărți, seriale, muzică tipărită, descrieri analitice, documente AV, hărti, artefacte. OPAC-ul  oferă posibilitatea de:

  • a efectua o căutare simplă după cuvinte-cheie și alte criterii
  • a efectua căutări avansate
  • a selecta mai multe notițe bibliografice în lista de rezultate
  • a afișa notița
  • a naviga prin rezultate și prin legături pentru o informație mai amplă
  • a naviga pe raftul virtual și a vedea locul cărții pe raft
  • a organiza rezultatele căutărilor în liste publice sau personale
  • a aprecia documentul și al recomanda prietenilor și colegilor
  • a propune pentru achiziții o carte nou apărută sau care lipsește în colecția BM.

 

Fiecare cititor care trece pragul bibliotecii este cointeresat să citească, să caute o carte pe care a văzut-o undeva sau i-a recomandat-o cineva. Atunci el apelează la cunoștințele și abilitatea bibliotecarului în găsirea sau căutarea unui titlu de carte. În acest mod, prin OPAC noi putem facilita lucrul bibliotecarului dar și timpul scurt pe care îl avem să fie în folosul și avantajul cititorului. Cititorul în momentul solicitării unui titlu de carte,  la recomandarea bibliotecarului poare găsi prin intermediul acestui catalog biblioteca unde se află și dacă este disponibilă. În caz că este împrumutat, se rezervă la solicitarea noastră și cititorul știe deja informația necesară.

20170320_153509

Publicat de Doina Spătaru

Șef – Oficiu

Serviciul ,,Devoratorii de cărți”

       La 1 februarie Serviciul ,,Devoratorii de cărți” – e la a treia întâlnire. Organizat lunar de Lilia Gamarța în colaborare cu profesoara Olga Apolonic și elevii clasei a IX-a de la Liceul ,,Mircea cel Bătrân”. În cadrul întâlnirii au avut loc discuții, prezentări și schimbări de impresii despre nuvela ,,Biblioteca din Babel” de scriitorul argentinian Jorge Luis Borges.
Elevii sunt entuziasmaţi şi nerăbdători până la următoarea întâlnire, astfel la fiecare întâlnire ne îmbrăţişăm, ne bucurăm efectiv unii de compania altora. Acest serviciu se dovedește tot mai benefic de la întâlnire la întâlnire deoarece creează o legătură de prietenie și dorința de a lectura după care să transmită mai departe celor mici bucuria de a citi. Elevii au perceput că o carte bună îţi poate deschide uşi secrete, nu numai spre cunoaşterea lumii exterioare dar şi spre propriul sine.

         Serviciul „Devoratorii de cărți” vizează dezvoltarea dorinței elevilor de a citi cât mai multe cărți, aflând lucruri nebănuite, lucruri pe care ar vrea să le trăiască, întâmplări și locuri pe care să le cunoască, dar și aptitudinea de a comunica într-o formă literară tot ceea ce au aflat. Astfel, elevii clasei a IX-a devin mai ambițioși, dorind să reușească în viață, să învețe să privească lucrurile din mai multe unghiuri și să transpună în viață imaginarul din cărți și să devină astfel mult mai deschis față de semenii săi. Se dorește ca prin derularea acestui serviciu elevii devin mult mai apropiați de bibliotecă și valorifică multitudinea de comori pe care o deține aceasta.
De la înființarea serviciului mi-am dorit și am obținut să adunăm în jur, iubitorii de carte care înțeleg și vor. Susțin astfel inițiativa și vă invităm să aflații povestea clubului de lectură “Devoratorii de cărți” la următoarea întâlnire ce va avea loc pe 22 februarie 2017 dedicată volumului „Salutări lui Troțki” împreună cu scriitorul, prozatorul, publicistul și dramaturgul Dumitru Crudu.

16443403_1182391371879654_1880163634_n

Cititorul informat

 

Fiecare cititor este, atunci când citeşte, propriul său cititor. Opera scriitorului nu este decât un fel de instrument optic pe care îl oferă cititorului pentru a-i permite să discearnă ceea ce, fără acea carte, nu ar fi văzut poate în el însuşi„.

(Marcel Proust : În căutarea timpului pierdut)

„Cititor înseamnă cine înţelege o carte”.

(Nicolae Iorga)

Există un citit mort și un citit viu. Cititul mort, în care cuvintele nu apar niciodată vii pe pagină, este experiența multor copii, a acelor copii care, așa cum se spune, nu învață niciodată sămeditatie-citit aprecieze cititul. Nu este imposibil să înveți prin cititul mort, ca atunci când înveți pe de rost, dar aceasta este în sine o experiență stearpă, neatrăgătoare. Pe de altă parte, cititul viu mi se pare o chestie misterioasă. El presupune să-ți găsești drumul către vocea care-ți vorbește de pe pagină, vocea celuilalt, și să-ți asumi vocea aceea astfel încât să-ți vorbești ție (sinelui tău) din afara ta. Astfel, procesul este ca un dialog, chiar dacă unul interior. Arta scriitorului, o artă care nu se poate studia nicăieri, deși poate fi furată, constă în crearea unei forme (a unei fantasme capabile să vorbească) și a unui punct de intrare, care îi va permite cititorului să se pună în locul fantasmei.

Toți cititorii din lume abordează o carte la fel cum un băutor își privește paharul. Un text nu este niciodată același pentru toți. Scriitorii sunt conștienți de acest lucru? Se gândesc ei vreodată că ceea ce spun va fi perceput prin mai multe filtre? În orice caz, autorii de teatru sunt convinși de asta. Un dramaturg știe că piesa lui va purta marca numeroșilor intervenienți: regizorul, decoratorul, costumierul, actorii etc. De asemenea, știe că piesa va fi văzută de mai multe tipuri de public și că acestea nu vor fi pasive, ci, în receptarea spectacolelor, vor aduce o parte din ele însele. (…) Odată ce piesa lui este creată, autorul de teatru se consideră o primă verig550ă dintr-un lanț, verigă esențială, poate, dar tot verigă. În schimb, aflat în fața piesei publicate, doar a textului, fără intermediari între el și cititorii săi, el își imaginează că aceștia vor fi mai aproape de adevărul lui, al autorului; că acest adevăr va fi primit în puritatea lui originală; că nimic nu-l va putea îngreuna, slăbi, trăda. Pe scurt, aflat singur cu cititorul, autorul de teatru se crede asemănător confratelui său romancier. La fel ca el, își închipuie că este în contact direct cu cititorul. Cât se înșală! Amândoi! Cu siguranță, nu se află nimeni între scriitor și cei care îl citesc, dar ce multe sunt circumstanțele care se vor interpune în relația lor! O migrenă, o durere de dinți nu prea favorizează înțelegerea. În schimb, o stare de bine incită la indulgență. Acestea nu sunt decât detalii fizice. Ce să m15320377_1737901503195222_1974297839_nai spunem despre cele care implică educația, mentalitatea, experiențele personale? Faptul de a fi trăit ceva asemănător cu ce povestește naratorul poate provoca atât respingere, cât și empatie, iar reacțiile cele mai profunde sunt adesea inconștiente. De ce urâm anumite prenume, anumite ticuri, anumite expresii, dacă nu pentru că trezesc în noi amintiri neplăcute? De ce anumite prenume, anumite ticuri, anumite expresii ne plac de îndată, ne emoționează fără vreun motiv? Ființa cea mai obiectivă nu poate fi complet obiectivă. Nici cititorul cel mai puțin informat nu abordează vreodată o carte într-un mod complet neutru.

Autorul încearcă și speră să comunice adevărul lui, viziunea lui, povestea lui, dar cititorul trece totul prin filtrul propriei experiențe, astfel că un text va fi interpretat în tot atâtea moduri câți cititori va avea. De aici, multitudinea de lecturi, de chei de interpretare, de mesaje. Un cititor poate să nu rezoneze la nivel de experiență cu o carte foarte bine scrisă, deși îi recunoaște meritul, sau să rezoneze cu o carte mai puțin bine scrisă, care însă trezește în el anumite emoții. Trecutul și urmele lui în conștiința noastră nu sunt singurii factori care influențează lectura; starea de moment își spune, de asemenea, cuvântul. De aceea, o carte citită în momente diferite de aceeași persoană poate crea impresii diferite (percepții specifice unei anumite vârste) sau, dimpotrivă, poate recrea impresiile de la prima lectură.

20161122_131131

O altă modalitate de a informa cititorul este prin prisma programelor de lectură, prin proiectele iniţiate de BM „B.P.Hasdeu”, cât şi prin oferirea unor lecţii de instruire sau prezentarea  unor blog-urii ale bibliotecilor sau ale Departamentelor BM „B.P.Hasdeu” : aşa cum a fost în cadrul Zilei Bibliografiei sau a Decadei Chişinău.

 

 

 

 

 

 

 

 

Clubul „Ingenioşii” : Ce? Unde? Când?

 

Mi-a spus că tomul lui se cheamă Carte de Nisip, pentru că nici cartea, nici nisipul n-au început şi nici sfârşit” (Jorge Luis Borges).

Deschide cartea, ca să înveţi ce au gândit alţii; închide cartea, ca să gândeşti tu însuşi” (Heyde).

Azi, 29 noiembrie a fost o nouă şedinţă a Clubului „Ingenioşii”  cu genericul : Cartea : cuib de înţelepciune.  Planul şedinţei s-a axat pe : citate şi maxime despre carte, proverbe pe care copiii le-au comentat, poezii despre carte, informaţie de genul : când a apărut hârtia şi cine a inventat-o? (în anii 104 -105 d. Hr de chinezi), Ce este scrierea? Şi ce gen de scrieri se cunosc ( pictogramele, ideogramele, scrierea cuneiformă, arta scrisului, alfabetul : fenician, grec cu majuscule, grec cu minuscule, european modern, latin arhaic, chirilic, ebraic modern, arab modern, egiptean vechi, japonez); Cum arăta prima carte din lume? Pe ce socoteau experţii? (pe abac);  Pe ce scriau oamenii înainte? (papirus, pergament, tăbliţe); Când au apărut creionul şi pixul? ( anul 1795); Unde se foloseau unelte de scris? (în sec. al XVI-lea în Europa).

Aceste informaţii copiii le-au aflat din enciclopediile  despre invenţii şi descoperiri şi din reviste, iar ca să mai ştim mai multe despre carte şi lectură s-au citi  citate despre cărţi imprimate pe foi, astfel având o nouă modalitate de a discuta în continuare despre carte.

Cărţile îţi deschid şi lărgesc mintea, şi te fac mai puternic decât orice altceva” spunea William Feather; „Lectura este o călătorie interioară” – Costel Zagan; „O carte adevărată nu este una pe care o citim, ci una care ne citeşte” – Wystan Hugh Auden; „Cartea care merită citită nu e cea care gândeşte pentru tine, ci cartea care te face să gândeşti” – James McCosh.

Temă pentru acasă a fost : poezii despre carte sau cine a scris despre carte.

 

Revistă bibliografică : George Coșbuc : poet, prozator și traducător – 150 ani de la naștere

la-oglinda-george-cosbuc

balade-si-idile

Coșbuc, George. Balade și idile / George Coșbuc. – Chișinău. : Prut Internațional, 2003. – 184 p.

Cartea cuprinde poezii nu numai extrem de diferite sub aspect tematic, ci și extrem de inegale artistic. Sclipitoare, spirituale, sunt simple anecdote, prima cu tâlc – o vorbă de duh bună pentru partea veselă a vreunui calendar. O altă categorie este aceea a bucăților ce nu depășesc nivelul unei relatări excelent versificate de momente istorice, a narațiunilor apocrife despre Hristos, a legendelor. Câteva bucăți conțin scene de sărbătoare de un idilism plin de grație în patriarhalitatea lui.

Coșbuc, George. Balade și idile : Fire de tort / George Coșbuc; pref. : Dumitru Micu. – București: Cartea Veche Publishing, 2010. – 443 p.

Cea mai întinsă parte a operei lui Coșbuc e cea consacrată eroticii rurale. Supusă acestor determinări care decid cursul vieții sub toate aspectele, iubirea descifrată de poet în sufletele tinerilor ce populează lumea Baladelor și idilelor, a Firelor de tort se distinge printr-o intensitate și prospețime particulare. Coșbuc revelează erosul țărănesc în toate fazele sale. Prima este faza înmuguririi tainice a sentimentului. 

Coșbuc, George. Cele mai frumoase pagini. Ediția a III-a  / George Coșbuc. – București : Editura Coresi, 2006. – 170 p.

Bate vântul, frunza cade

Vestejită de pe ram,

Nourii se-ntind pe ceruri,

Ploaia -ncet lovește – n geam.

( Zile de toamnă)

Coșbuc, George.  Fire de tort / George Coșbuc.- București : Corint, 2006. – p. 94 p.

Coșbuc s-a ivit în firmamentul național ca un bolid peste scăpările lui Vasile Alecsandri și flăcările lui Eminescu. Literatura română s-ar fi putut opri aici, dar destinele noastre literare au refuzat să rămâie încremenite în aceste două bariere. Între marii poeți de felurite limbi trebuie definitiv așezată poezia lui Coșbuc. Marile valori nu se repetă, nici nu stagnează. Se înlănțuiesc și se înlănțui la nesfârșit : ardeleanul George Coșbuc e o verigă de aur.

Coșbuc, George.  Opera poetică  / George Coșbuc.- Chișinău. : Cartier, 2006. – p. 352  p.

Înainte de orice, George Coșbuc rămâne un genial mânuitor de limbă românească. Citindu-i opera ne uimește nu invenția sau vastitatea sferei lexicale, ci extraordinara capacitate de a mula expresia uzuală românească, limba vorbită, pe cele mai diverse tipare prozodice. La nici un alt scriitor limba noastră nu are o grație mai firească, o fluență mai limpidă, o cadență mai conformă cu tâlcurile înseși ale frazei.

Coșbuc, George.  Poezii / Geoerge Coșbuc. – București : Editura Cartex 2000, 2005. – 207 p.

Pare ă ar fi trecut vieți de om de când în soliditatea eternă a stilului clasic, dând cu muncă fiecărui cuvânt locul și valoarea lui, George Coșbuc își scria legendele. Din epopee fericite arată să vie aceste mărețe și liniștite scene de epopee. Regreți că n-ai găsit atunci când astfel era cântecul poetului, cast și pios ață de idealul frumuseții eterne.

Clubul „Poeților Copii”

Revenită la școală

Clopoțelul sună,

Zice: Bun venit!

Pe toți ne adună

La școală am sosit.

E prima zi de școală,

Toți sunt fericiți.

Mama iar ne scoală

Să ne spălăm pe dinți!

Hai să primim un 10

C-am venit la timp,

Mîncăm înghețată rece

Să sărbătorim.

Nicoleta Dimitriu „Școală-Grădiniță” nr. 152, cl. a IV „L”