Arhive etichetă | carți

Barbu Ștefănescu Delavrancea – 160 ani de la naștere

CEL MAI STRĂLUCIT ORATOR AL ROMÂNIEI CONTEMPORANE

Bara0369-barbu_stefnescu_delavrancea_2pbu Ștefănescu Delavrancea (n. 11 aprilie 1895, București, d. 29 aprilie 1918, Iași) a fost un scriitor, orator și avocat român, membru al Academiei Române și primar al Capitalei. Este tatăl pianistei și scriitoarei Cella Delavrancea, precum și al arhitectei Henrieta (Riri) Delavrancea, una dintre primele femei-arhitect din România. Spre deosebire de contemporani ca I. L. Caragiale, I. Slavici, Al. Vlăhuță sau Duiliu Zamfirescu, a căror dominantă creatoare se instalează foarte curând și vizibil în opera lor, Delavrancea ni se impune ca o personalitate puternic marcată printr-un temperamrnt artistic impetuos și contradictoriu.

 

897eb-lecturi_scolare_-_neghinita_barbu_delavrancea_c1

 Delavrancea, Barbu Ștefănescu.  Neghiniță: Lecturi școlare / Barbu Ștefănescu Delavrancea. – București: Litera, 2014. – 32 p.

Povestea este despre o babă bătrână și singură, care la bătrânețe își dori un copil. Vroia baba o fată mare, dar, vorba ceea: Copacii uscați nu mai dau de la rădăcină, așa că se gândea ea că s-ar fi mulțumim și cu un princhindel de băiat. Dorea măcar un copil cât ghemul, numai s-audă în casă cuvântul mamă…Așa a apărut Neghiniță!

Colecţia Bibliiteca Pentru toţi 004

Delavrancea, Barbu Ștefănescu. Hagi – Tudose. Nuvele şi schiţe. / Barbu Ștefănescu Delavrancea ; pref. : Mihai Zamfir. – Bucureşti : Litera Internațional, 2011. – 315 p.
   “Hagi-Tudose” este o dramatizare diluată a cunoscutei nuvele: comportând inevitabile lungimi, episoade parazitare şi personaje abia schiţate. Piesa are puterea reînvierii mahalalei bucureştene de simpatica arhaicitate. Nostalgia copilăriei şi decorul Barierei Vergului i-au oferit cele mai bune pagini unui Delavrancea ajuns la maturitate: din păcate la judecata finală, aceste pagini rămân destul de puţine, tragicomedie. Ca şi Caragiale în marile lui nuvele de ultima perioadă, Delavrancea descoperă un Bucureşti uitat, aproape legendar, în care personajul principal al povestirii capătă proporţii mitice. Este o operă cu personaje pitoreşti relatate într-o formă subtilă şi plăcută pentru lecturare.
bunicul-bunica-large
Delavrancea, Barbu Ștefănescu. Bunicul, bunica / Barbu Ștefănescu Delavrancea.  – Bucureşti : Editura Ion Creangă, 2011. – 112 p.

Pentru că suntem într-o lume în mers alert, putem pierde plăcerea de a citi cărți. Totuși, existența noastră, a celor ce căutăm să rămânem oameni inteligenți, se sprijină pe lectură, nu pe imagini fugitive. Lectura îți oferă popasurile necesare pentru reflecție, pentru meditație. A forma obișnuința lecturii are drept beneficiu demonstrat știintțfic dezvoltarea intelectului, a puterii de gândire si de adaptare.

Sunt atât de iubitori, de plini de o nesfârșită îngăduință, sunt oricând dispuși să mă alinte și să se sacrifice pentru mine. Îmbrățișarea lor are mereu un efect liniștitor, încât mă simt în poala lor absorbit ca într-un cuib cald, un fel de casă a luminii apusului. Așa sunt bunicii mei… Sunt precum cei descriși de Barbu Ștefănescu-Delavrancea.

În nuvele și povestiri precum Bunicul sau Bunica și în basme ca Neghiniță, autorul prezintă lumea minunată a copilăriei, chipurile dragi și apropiate de sufletul copilului. Opera sa este caracterizată de omul simplu, omul naturii, Delavrancea fiind un mare creator de tipologii umane, rămânând un scriitor reprezentativ al literaturii române.

basme-si-povestiri_1_fullsize

Delavrancea, Barbu Ștefănescu. Basme și povestiri / Barbu Ștefănescu Delavrancea.  – Bucureşti : Editura TEDIT FZH, 2011. – 191 p.
Copiilor care iubesc poveştile şi personajele lor năzdrăvane, dar mai ales celor curioşi să descopere farmecul şi originalitatea literaturii române le este dedicat acest minunat tezaur de basme şi povestiri alese cu grijă din folclorul nostru, precum şi din operele celor mai mari nume ale culturii române. Presărată cu ilustraţii pline de farmec, semnate de talentaţi artişti români contemporani, antologia va purta imaginaţia celor mici în magica lume a eroilor din basme. 
     apus-de-soare_1_fullsize
Delavrancea, Barbu Ștefănescu. Apus de soare/ Barbu Ștefănescu Delavrancea.  – Bucureşti : Corint, 2002. – 94 p.

Ostași, boieri, curteni, v-am adunat aci să stați mărturie după ce n-oi mai fi. Sunt patruzeci și șapte de ani… mulți și puțini… de când Moldova îmi ieși înainte cu mitropolit, episcopi, egumeni, boieri, răzași și țărani, în Câmpul de la Direptate, și cum vru Moldova așa vrusei și eu. Că vru ea un domn drept, și n-am dăspuiat pe unii ca să îmbogățesc pe alții… că vru ea un domn treaz, și-am vegheat ca să-și odihnească sufletul ei ostenit… că vru ea ca numele ei să-l știe și să-l cinstească cu toții, și numele ei trecu granița, de la Caffa până la Roma, ca o minune a Domnului nostru Isus Christos…

Țineți minte cuvintele lui Ștefan, care v-a fost baci până la adânci bătrânețe… ca Moldova n-a fost a strămoșilor mei, n-a fost a mea și nu e a voastră, ci a urmașilor voștri ș-a urmașilor urmașilor voștri în veacul vecilor..

Barbu Delavrancea - Intre vis si viata

                                                                                                                                                          Delavrancea, Barbu Ștefănescu. Între vis și viață / Barbu Ștefănescu Delavrancea.  – Bucureşti : Litera, 1997. – 391 p.

Delavrancea este, în literatura noastră, creatorul poemei în proză, pe care o intercalează necontenit în povestirile sale, mai ales în acele ale unei prime epoci. Barbu Delavrancea … trece în literatura română drept ce mai tipic reprezentant al naturalismului zolist. Prin vis și viață autorul face o punte de argint pentru fantezia umană. Între vis și viață reprezintă, vis, priveliști de eden, de o parte; realitatea  oribilă, dezgustătoare, de alta. Proza reface o lume patriarhală, cu bătrâni blajini, cu copii care zburdă fără griji pe câmpuri, cu izvoare și fântâni, cu grâne, turme de vite, copaci umbroși și cu multe flori.
316456
 Delavrancea, Barbu Ștefănescu. Teatru / Barbu Ștefănescu Delavrancea.  – Bucureşti : Cartex, 2000, 2005. – 207 p.
Ca dramaturg, Delavrancea își dă însă măsura în trilogia care reînvie istoria Moldovei din prima jumătate a secolului al XVI-lea, prin figurile domnitorilor Ștefan cel Mare (Apus de Soare), Ștefăniță (Viforul) și Petru Rareș ( Luceafărul). Continuând o tradiție de mai bine de o jumătate de secol a dramei istorice românești, în centrul pieselor se află motivul puterii, relația între puterea domnitorului și interesele țării. Conflictele dramatice se raportează la un simbolic etic, ilustrat de personalitatea lui Ștefan cel Mare, ceea ce susține ideea complementarității celor trei piese.
Lectură plăcută!
Postat de: Doina Spătaru
Reclame

Dragobete – Ziua dragostei și a bunăvoinței

La 24 februarie, românii sărbătoresc Dragobetele – numit şi Cap de primăvară – ziua în care păsările îşi fac cuiburi, iar tinerii – “ochi dulci”. Ziua lui Dragobete, zeul tinereţii, al veseliei şi al iubirii are origini străvechi. Dragobete este un personaj preluat de la vechii daci şi transformat ulterior într-un protector al tinerilor şi patron al iubirii. Urmând firul anumitor legende populare, se pare că Dragobete (numit şi “Cap de primăvară”, “Năvalnicul” sau “Logodnicul Păsărilor”) nu era nimeni altul decât fiul babei Dochia, un flăcău extrem de chipeş şi iubăreţ, care seducea femeile ce îi ieşeau în cale. Dragobete a rămas însă până în ziua de astăzi ca simbolul suprem al dragostei autohtone.

Vă propunem cîteva cărţi, care se dedică  sărbătoarei de  Dragobete:

BPT72-3D-200px

Dessila, Octav. Iubim : Vol I / Octav Dessila; pref:. Dan – Silviu Boerescu. – București : Litera Internațional, 2010. – 300 p.

Acţiunea prinde repede. În Iaşul anilor ’30, profesorul Neculai Brateş este o celebritate datorită romanelor sale şi a conferinţelor pe care le ţine la Universitate, foarte populare printre studenţi. La 42 de ani duce o viaţă boemă, petrecând mult timp în cârciumile ieşene, alături de cel mai bun prieten al său, cuconul Stejărel Racotă. Un prieten bun al celor doi este fostul preşedinte al tribunalului din Iaşi, cuconul Costăchel Boian. Fiica acestuia, Dana, elevă de liceu, se ataşează mult de Brateş, între cei doi înfiripându-se o prietenie frumoasă. Frére Culai va ajunge treptat o persoană indispensabilă Danei, care îl cheamă la ea pentru tot felul de pretexte. Treptat, se îndrăgosteşte de el, în ciuda diferenţei de vârstă, a aspectului dezordonat al lui Brateş şi a unui tânăr frumos, Dodo Cudalbu, care îi dădea târcoale. Brateş simte acelaşi lucru dar, conştient de diferenţele dintre ei, mai ales de vârstă, încearcă să-şi reprime sentimentul. Stejărel Racotă, un bătrânel spiritual, foarte pasionat de Iaşul vechi, îl sfătuieşte să lase totul pe mâna destinului.

BPT73-3D-200px

Dessila, Octav. Iubim : Vol II / Octav Dessila; pref:. Dan – Silviu Boerescu. – București : Litera Internațional, 2010. – 286 p.

În continuare Dana mărturisea părinţilor ei că-l iubea pe Frére Culai, porecla dată de ea lui Brateş, şi că este hotărâtă să se mărite cu el. Cunoscându-l pe Neculai Brateş şi văzând hotărârea fiicei lor, cuconul Costăchel şi cucoana Roxana acceptă căsătoria celor doi. Acesta ar fi finalul volumului I. Cum eu nu prea ştiu să fac recenzii, mai bine mă opresc din povestit cartea. Să nu uit doar să spun că Brateş mai era iubit şi de o colegă de liceu a Danei, Aniuta Golub. Atât. Sunt multe lucruri care se întâmplă în roman, dar nu vreau să le dezvălui. Aşa e când sunt multe volume. Dacă le-aş dezvălui, aş strica poate surpriza cuiva şi ar fi păcat. Doar de asta nu citesc nici eu prefeţele. Tind să povestească ceea ce eu nici n-am început să citesc.

res_fbd0ccc3b2283b03843a481bef625924_450x450_4mfm

Dessila, Octav. Iubim : Vol III / Octav Dessila; pref:. Dan – Silviu Boerescu. – București : Litera Internațional, 2010. – 235 p.

Dragostea e oarbă. Acesta ar fi mesajul cărţii şi pentru asta o recomandăm.  Dragostea nu ţine de nimic şi apare spontan, din neant, fără ca nimeni să-i cunoască cu adevărat izvorul. Am tăcut. Lectură plăcută!

adela_1_fullsize

Ibrăileanu, Garabet. Adela / Garabet Ibrăileanu; pref:. Nicolae Manolescu. – București : Litera, 2009. – P. 51 – 171.

„Am citit puține romane mai impregnate de senzualitate decât Adela. Uimit de acest caracter, bine mascat de precautul autor, mi-am intitulat capitolul pe care i l-am consacrat în Arca lui Noe «Jurnalul seducatorului». Titlul mi l-a sugerat filosoful danez Kierkegaard, cu care doctorul Codrescu are destule asemănari, mai ales în măsura în care amândoi cred într-o mistică a iubirii, fără ca ea și în pofida lor însiși, să excludă o puternică senzualitate. Cititorul de azi poate avea dificultăți în a o recunoaște. Dar dacă face efortul să renunțe la prejudecata scenelor «tari», de sex, din romanele ultimelor decenii, va descoperi, de pildă, ce încărcătură emoțională și fizică deopotrivă are, în Adela, un sărut pus pe încheietura unei mâini delicate de tânăra femeie, acolo unde dantela mânecii se sfârsește.“ – Nicolae Manolescu.

maidanul-cu-dragoste_1_fullsize-e1449947131920

Zamfirescu, George Mihail. Maidanul cu dragoste / G. M. – Zamfirescu; pref:. Marius Chivu. – București : Litera Internațional, 2009. – 430 p.

”Dragoste  și moarte, altceva nu există pe lume!” îi spune la un moment dat, într-o scenă simbolică, Fane, fostul puscăriaș, lui Ivan, fostul revoluționar. Între aceste două tensiuni se zbate toată lumea fără ideal a mahalalei care-și acceptă destinul fără revoltă și fără lamentații. În mahala se iubește repede și se moare ușor. Pe cât de fragilă e viața, pe atât de crudă e moartea; oricine e gata să se sinucidă din disperare sau să omoare din furie, supus unei obsucre fatalități.

Roman de mediu și de atmosferă, populat cu personaje cât se poate de pitorești, predispuse la promiscuitate morală și conduse de o sexualitate primară, mixând permanent nostalgicul cu grotescul, idilicul cu misticul și patetismul cu sordidul, scris în limbajul colorat de secol XIX, Maidanul cu dragoste este o tragică și trivială epopee balcanică suburbană, ivită din confesiunea melancolică târzie a unui Peter Pan de mahala.

6961368

Drumeș, Mihail. Scrisoare de dragoste / Mihail Drumeș; pref:. Mihai Iovănel. – București : Art, 2009. – 368 p.

„Iubirea nu se poate cumpăra cu toate comorile pământului. De aceea, în dragoste, şi săracii pot să fie miliardari, prinţi, regi, împăraţi.“ Mihail Drumeş.

O poveste de dragoste în care goana după bani şi carierismul fac ravagii, cu spectaculoase răsturnări de situaţie, suspans, melodramă, vervă, ironie şi dialoguri vii – reţeta celui mai bine vândut prozator român nu dă greş. Scrisoare de dragoste a fost reeditată de zeci de ori de la apariţia sa şi a cucerit publicul de toate vârstele.
„Receptată cu bucurie şi interes de către publicul tânăr, opera lui Mihail Drumeş aduce în literatura noastră candoarea poveştilor de dragoste trăite cu frenezie până la capăt, tensiunea înaltă a sentimentelor, gustul unic al adolescenţei – o lume încărcată de sens şi de aspiraţie.
Romanele sale devin pledoarii aprige pentru echilibru şi armonie, demonstraţii de artă narativă şi psihologică, punctate de o replică alertă, sclipitoare uneori, care întreţine conflictele, impunând un ritm viu, cuceritor, cultivând curiozitatea pentru firul epic, suscitând interes pentru metamorfozele psihologice ale eroilor.“

Без названия (2)

Appelfeld, Aharon. Pe neașteptate, dragoste / Aharon Appelfeld; trad. și note de Any Shilon. – Iași : Polirom, 2010. – 230 p.

Pe neasteptate, dragoste este cartea prin intermediul careia Philip Roth l-a descoperit pe Aharon Appelfeld – „un scriitor exceptional, de rangul unui Kafka sau Bruno Schulz” – si apoi l-a ilustrat printr-unul din personajele din Operatiunea Shylock.
Scris intr-un stil de o simplitate, o armonie si o eleganta care amintesc de textele biblice, romanul Pe neasteptate, dragoste (2003) este in acelasi timp o apologie a iubirii si o meditatie asupra scriiturii. Appelfeld urmareste cu o subtilitate fascinanta sentimentele care se infiripa treptat intre Ernest, un scriitor septuagenar bolnav si macinat de ura, si menajera sa Irena, o tinara lipsita de cultura, in fiinta careia se contopesc insa nobletea sufleteasca si intelepciunea evreilor care traiesc in spiritul traditiei si al iubirii de Dumnezeu. Aceasta intilnire providentiala il ajuta pe Ernest sa regaseasca, dupa indelungi ani de rataciri, calea catre originile sale, catre limba sa materna si catre dragostea de inaintasi, care devine forta vitala a creatiei lui. Refacind in sens invers drumul vietii, Ernest asterne pe hirtie episoade cutremuratoare din adolescenta sa de activist in Organizatia de Tineret a Partidului Comunist si din anii petrecuti ca ofiter in Armata Rosie, straduindu-se sa ajunga in timpul care i-a mai ramas de trait la primele amintiri ale unei memorii palimpsestice.
„Pe neasteptate, dragoste este povestea unei intilniri intre doua vieti luminate de un sentiment superior. O dragoste care nu ajunge sa insemne distrugere, asa cum se intimpla adesea, ci ramine o forma de creatie si meditatie, in vreme ce naratiunea se deplaseaza intr-o maniera subtila pe diferite fronturi, inainte si inapoi, la suprafata si in profunzime… Insa este o carte in care se intimpla multe lucruri grave – in acelasi timp o lectie de intelepciune si de literatura.” 

„Fiecare scrie dupa firea lui. Eu vorbesc despre violenta intr-o maniera nonviolenta pentru ca nu sint deloc o persoana violenta. Scriu lucrurile asa cum le resimt. Am intotdeauna sentimentul ca literatura se inrudeste cu muzica si ca muzica dezvaluie ce e mai delicat in sufletul omului. Stim cu totii ca viata are o anumita doza de violenta. Dar unii, printre care si scriitorii, au tendinta sa o sanctifice, sa se identifice cu ea. Acest sentiment nu face parte din fiinta mea, fapt pentru care nu pot sa scriu astfel. Ceea ce ma intereseaza pe mine este sa dezvalui o forma de noblete a omului.” (Aharon Appelfeld)

batranul_care_citea_romane_de_dragoste4

Sepulveda, Luis. Bătrânul care citea romane de dragoste / Luis Sepulveda; trad. și postf. de Irina Dogaru. – Iași : Polirom, 2002. – 228 p. 

Pe numele său, Antonio Jose Bolivar Proano, bătrânul lui Sepulveda, îşi poate petrece viaţa citind un singur pasaj, chiar dacă abia leagă silabele în cuvinte şi cuvintele în propoziţii, cu o placă dentară pe care şi-o obţine pe parcursul naraţiunii. Din textele de geometrie bătrânul reţinuse doar definiţia ipotenuzei, iar despre istorie avea impresia că este „un şir nesfârşit de minciuni”. Şi doar romanele de dragoste erau cărţile pe care le putea citi de o mie de ori în faţa ferestrei.

Este foarte probabil ca această carte a lui Luis Sepulveda, „Bătrânul care citea romane de dragoste”, să fi avut, de la publicarea sa în 1989, aceeaşi soartă, fiind citită şi recitită, la fel ca romanele pe care le îndrăgise bătrânul din roman. Cartea scriitorului chilian a cunoscut nu mai puţin de 43 de ediţii, o ecranizare şi traduceri în peste 30 de ţări, inclusiv în Europa, unde Sepulveda locuieşte în prezent, mai întâi în Germania, apoi în Spania.

Realizat de Doina Spătru

 

 

 

 

 

 

 

 

CITATE ALE MARILOR SCRIITORI DESPRE DRAGOSTE:
„Dragostea este poezia simţurilor”. (Honore de Balzac)
„Dragostea este spaţiul şi timpul măsurate cu inima”. (Marcel Proust)
„Vrei să fii iubit, iubeşte !” (Seneca)
„Iubirea mişcă soarele şi celelalte stele”. (Dante)
„O mare durere să iubeşti, o mare nenorocire să scapi de această durere”. (I.L.Caragiale)
„Dragostea îi face pe oameni să se simtă egali”. (F.M.Dostoievski)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

InfoHelp: de la cărțile de lut la cărțile E-book

 

20180219_104806

De-a lungul civilizației umane, omul a căutat și a dezvoltat suporturi de scriere pentru transmiterea informațiilor. Primele au fost tăblițele din argilă. Au urmat foițele din papirus și sulurile de pergament din piele de animale. Hârtia a fost invenția chinezilor, iar germanul Gutenberg este părintele tiparului. Cartea, ca suport de scriere, are o istorie veche de 5.000 de ani. Pentru a discuta despre cărțile de lut, la cărțile E-book i-am avut ca oaspeți la activitate pe preșcolarii de la ”Școala – Grădiniță Pas” cu Pas nr 152. Prima informație care au aflat-o a fost despre Papirus. Invenția le aparține egiptenilor și datează din mileniul al treilea înainte de Hristos. Următoarea informație a fost despre cartea-pergament. Denumirea vine de la orașul Pergamon din Asia Mică.  Despre hârtie ei au aflat că este invenția chinezilor. În Europa ea a ajuns abia în anii 1100.  „Ce este un manuscris?”, i-am întrebat. Este o op20180219_104829eră a unui singur copist sau rezultatul mai multor copiști. Au aflat  și care a a fost prima carte tipărită: Biblia. A fost publicată de către Gutenberg, părintele tiparului în anul 1456.

 

 

Spre final, am vorbit și despre structura cărții. Despre copertă, cotor, pagini și unde ajunge după ce este scoasă de sub tipar și cum ajunge la noi la bibliotecă pentru a ajunge și la ei acasă

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Publicat de Doina Spătaru

Be my Valentine!

De Saint Valentine în unele țări este o adevărată sărbătoare. Se organizează târguri și festivaluri, se oferă daruri și se dăruiesc flori: ghiocei sau orice simbolizează culoarea roșie, În Italia se oferă Baci Perugina – o mică alună învelită în ciocolată, care conține un bilețel cu un citat romantic.

 

Primul care a scris o scrisoare de dragoste a fost francezul Charles, Duce de O rleans. Se numea  Valentine  și  a fost scrisă în anul 1415, în timp ce era închis în Turnul Londrei, ca prizonier.

Deoarece suntem în luna dragostei, dar și în ziua în care cei îndrăgostiți își sărbătoresc dragostea și și-o exprimă în diverse forme,  cu prilejul acestei  sărbători Biblioteca Ștefan cel Mare vă propune  o frumoasă  expoziție virtuală  de cărți de dragoste și pentru dragoste.

valentine-1265
Trigiani, Adriana. Valentine / Adriana Trigiani; trad.: Cristina Tache. – București : Litera Internațional, 2011. – 511 p.

Valentine este o poveste despre autocunoaştere, despre căutarea eului interior spre a defini cine eşti şi ce vrei de la viaţă. Valentine, protagonista, de unde şi numele cărţii, este o tânără încântătoare, italiano-americană, ce face parte dintr-o familie mare şi exuberantă. Locuieşte cu bunica ei, fiind singura interesată de afacerea familiei, Firma Angelini, o fabrica de pantofi de nuntă, unde bunicii şi străbunicii ei au fost maestrii ai artei pantofilor lucraţi manuali. Povestea Valentinei este o călătorie spre autocunoaştere şi depăşirea stadiului de subapreciere. Este o carte foarte sensibilă şi cu trăiri puternice.

 

matusa-julia-si-condeierul-reeditare_23758_1_1323795083
Vargas Llosa, Mario. Mătușa Julia și condeierul / Mario Vargas Llosa; trad.: Coman Lupu. – București : Humanitas, 2011. – 367 p.
Această carte ne descrie niște mătuși care vor ficțiune, dar nu citesc literatură. Condeieri care nu scriu cărți, dar produc ficțiune în cantități uriașe. Iată o lume de mătuși și de condeieri, aparent într-un echilibru între cerere și ofertă. Înainte de apariția televiziunii în Peru, teatrul radiofonic – urmașul romanului-foileton din gazetele secolului al XIX-lea – asigura bunul mers al acelei… Vargas Llosa transferă elemente autobiografice ale relației cu propria sa mătușă, Julia Urquidi Illanes, într-un roman savuros și năvalnic, lipsit de prejudecăți.
coperta_prea_multa_fericire_new_c1
Munro, Alice. Prea multă fericire / Alice Munro; trad.: Ioana Opaiț. – București : Litera Internațional, 2011. – 312 p.

Cartea ne relevă povestea  unui  tată aflat în închisoare pentru că și-a ucis copiii, îi scrie soției despre revelația de a fi primit vizita lor dintr-o altă dimensiune; o fetiță își ajută angajatorul bolnav de leucemie să scape de avansurile unei femei lipsite de conștiință; în adolescență, un fiu își părăsește aparent fără motiv familia și ajunge să trăiască asemenea unui vagabond, disprețuind valorile societății moderne; în secolul al nouăsprezecelea, Sophia Kovalevski, matematician și scriitor talentat, se luptă cu efectele succes lui asupra relației de cuplu. Eroii celor zece povestiri îndură pierderi, șocuri, dezamăgiri, revelații neplăcute despre propriul caracter și totuși merg mai departe, pentru că acesta este sensul vieții. Undeva, prin întunericul în care înaintează, ei simt strălucirea intensă a fericirii, fie că este vorba despre fericirea trecută, despre cea care ar fi putut fi sau despre cea care îi așteaptă. Cu o voce narativă unică, Alice Munro se strecoară în labirintul întunecos al sufletului uman, dezvăluind secrete și încordări interioare indescifrabile din exterior.  

624113
Roberts, Nora. Treptele iubirii / Nora Roberts. trad.: Ana – Veronica Mircea. – București : Litera, 2012. – 324 p.

Vechiul han din Boonsboro, Maryland, a supraviețuit războiului, și-a schimbat proprietarul de nenumărate ori și, potrivit zvonurilor, este bântuit de fantome. Acum frații Montgomery și excentrica lor mama vor sa ii redea farmecul de odinioară. Pentru arhitectul familiei, Beckett, munca este refugiul pentru o viata personala anosta. Însă un proiect secret începe sa ii ocupe tot mai mult gândurile: fata pe care o iubea în adolescenta s-a întors în Boonsboro.

Clare Brewster, acum mama a trei copii, a revenit în orașul natal după ce soțul ei, militar, și-a pierdut viata în Irak. Proprietara a unei librarii cochete, situate chiar peste drum de hotel, este prea ocupata ca sa aibă timp de aventuri romantice. Însă constata ca viata ii poate oferi surprize extraordinare, căci băiatul care o adora discret în liceu s-a transformat într-un bărbat puternic și capabil, care ar putea sa ii arate încă o data drumul spre fericire.

trandafiri-vol-1_1_fullsize
Meachan, Leila. Trandafirii : Vol. 1 / Leila Meacham. trad.: Alexandru Maniu. – București : Litera Internațional, 2012. – 266 p.
Cartea este împărțită în patru părți, care sunt narate la persoana întâia de către fiecare dintre personaje. Astfel, avem perspectiva fiecăruia dintre aceleiași situații și să înțelegem modul în care alegerile de azi sunt influențate de cele de ieri. Este o carte care te prinde, care te învață cum un cuvânt nerostit la timp, o decizie luată într-un moment de slăbiciune sau de furie, poate să cauzeze mult rău și de regulă plătesc descendenții.
Este o poveste de dragoste intensă, profundă, cu o narațiune și personaje captivante.
trandafiri-vol-2_1_fullsize
Meachan, Leila. Trandafirii : Vol. 1 / Leila Meacham. trad.: Alexandru Maniu. – București : Litera Internațional, 2012. – 298  p.
Trandafiri, este un roman viu, plin de sentimente despre relații, atașament și sacrificiu. Personajele sunt foarte minuțioase și realiste. Ei arată ca noi, cu slăbiciunile și obsesiile lor. Scrisul este fluid, și este ușor de citit. Putem simți emoțiile personajelor aproape ca și cum ar fi ale noastre și de mai mutre ori  ne întrebăm ce am face noi în diverse situații.
Suskind,Patrick. parfumul / Patrick Suskind; trad.: Grete Tarler. – București : Humanitas Fiction, 2012. – 237 p.

descărcare

Cartea parfumul de Patrick Suskind, apărut în 1985 în Elveţia, apoi în 1986 în Franţa, este povestea unei anomalii, aceea a unei hipersensibilităţi olfactive, totul  fiind redat din această perspectivă. Anomalia îi aparţine lui Jean-Baptiste Grenouille, care s-a născut cu un simţ supranatural al mirosului. În schimb, trupul lui Grenouille nu are niciun fel de miros. Astfel, într-o Franţă de secol XVIII, plină de miresme şi duhori dintre cele mai felurite, Grenouille, prin lipsa lui de miros, pare un monstru. Povestea vieţii lui – subiectul romanului semnat de Süskind – constă în încercarea de a obţine un miros pentru sine, un miros aparte prin care să se facă iubit de către cei din jur.
 Без названия (2)
 Oz, Amos. Să cunoști o femeie / Amos Oz. – București : Polirom, 2011. – 276 p.

Într-un interviu din 2004 acordat Antoanetei Ralian, Amos Oz susținea că „singurătatea  e o opţiune şi nu un destin” (România literară nr. 39/ 2004). Oricum ar fi, singurătatea este o stare problematică, un timp al reevaluării, al reconsiderărilor. Personajele lui Amos Oz sunt supuse (sau – altfel spus – se supun) deseori acestui test, din care cauză prozele acestuia propun mai degrabă povești retrospective, trecute prin filtrul sufletesc al personajelor. Nu altfel stau lucrurile și în romanul din 1989, Să cunoști o femeie (traducere de Antoaneta Ralian, Polirom, Iași, 2011).

Protagonistul, Yoel, agent al serviciilor secrete israeliene, se întoarce acasă pentru a-și înmormânta soția, victimă a unui accident stupid. Șocat, îndurerat, Yoel se izolează de lume, alege singurătatea. Acolo, în singurătate, își va retrăi, cu ajutorul memoriei, viața, reevaluând anumite momente din trecut. Personajele lui Amos Oz din Să iubești o femeie  sunt dure, necruțătoare cu ele însele, iar Yoel nu face excepție.

O-dragoste-400x590

 Buzzati, Dino. O dragoste / Dino Buzzati.  – București : Polirom, 2011. – 260 p.

Mirajul unei iubiri imposibile.  Este o ilustare a acestui miraj și a posibilităților lui de a fi transpus în realitate, în ciuda condițiilor vitrege și a circumstanțelor cel puțin ciudate (dragostea între un barbat de 50 de ani și o prostituată), mi-a impus hotararea de a pune mâna pe roman și a vedea: chiar așa este? Poate dragostea imposibilă să devină posibilă și prin ce metode, cine va ceda? Întrebări care sunt primordiale romanului, care renasc în acesta, iar pentru multe dintre ele se oferă și răspunsuri. Dovada că până și sufletul bărbătesc poate surprinde, că putem și noi iubi cu disperare și cu adevărat, că putem deveni sclavii femeii iubite, indiferent cât de absurdă poate părea uneori dragostea. Iar pentru asta trebuie să spargi prejudecăți, să nu îți pese de nimic decât de ființa iubită, ajungând ca tu însuți să cazi în noroi, să suferi, doar pentru fericirea oferită de o clipă de atenție, de mângâiere, de apropiere, de IUBIRE.

levy-marc-hotul-de-umbre-10941
 Levy, Marc. Hoțul de umbre / Marc Levy. – București : Trei, 2011. – 232 p.

Povestea se derulează pe fast forward,  păstrează o relație bună cu mama lui (se văd rar, dar regulat), va salva câteva vieți, va pierde altele, își va regăsi prietenul cel mai bun din copilărie și va încerca să-l ajute, va avea o relație amoroasă cu Sophie, va întâlni oameni deosebiți și va suferi multe dezamăgiri. Dar, credeți-mă pe cuvânt, mai sunt multe de spus (Levy îngrămădește uimitor atâtea detalii semnificante …) și totul se termină cu o dragoste regăsită.

Te lasă cu zâmbetul pe buze nu pentru că povestea băiatului care ”fura” umbre ar putea fi reală, nici pentru că marea iubire și întâlnirea cu ea te convinge, ci pentru că te-a păcălit. Ți-a livrat o poveste îndulcită (facilă) despre viață, dragoste, traume și tragedii și, cumva, te-a ținut acolo până la ultima pagină (între noi fie vorba, dacă încerci să găsești un sens înalt literaturii lui, poți). Cu sau fără scăpări de stil, soluții mai mult sau mai puțin credibile, filosofie de mase, scriitorul francez îți mângâie inima îmbibată în filme de Hollywood. Și nu regreți c-ai ”pierdut” două-trei ore în compania lui. Cam asta este treaba cu fiecare carte de-a lui Marc Levy.

Carte_Cat-de-frumoasa-esti-Antologie-de-poezie-romaneasca_45499c
Cât de frumoasă ești : Antologie de Grigore Vieru. – Chișinău : Litera, 2004. – 815 p.
 Antologia poetului Grigore Vieru este rodul unui efort remarcabil  și, totodată, expresia unei sensibilități lirice exemplare. Cele trei ”sfinte teme” cum le zice el: Mama, Limba română și Dragostea, sunt, în fond, și temele esențiale ale poeziei sale. În poemele altora el se caută în fapt pe sine. Caută și se regăsește.
 Teodorovici, Lucian Dan. Celelalte povești de dragoste / Lucian Dan Teodorovici. – Iași : Polirom, 2013. – 221 p.

628320

Unsprezece povești în care dragostea e privită din unghiuri surprinzătoare și, în același timp, unsprezece secvențe ale unui roman construit pe o unică poveste, a unei iubiri ce nu-și găsește ritmul. Lipsa comunicării, trădarea, gelozia, angoasele și așteptările, toate aceste stări, puse sub semnul superficialității lumii contemporane, poartă personajele prin întîmplări și evenimente stranii, care își cîștigă miza doar prin raportarea la întreaga lor istorie.
 
„Cele unsprezece povestiri din carte sînt, de fapt, îți dai seama de asta pe măsură ce citești, tot atîtea capitole ale unui roman subtil construit, care te prinde și te captivează. Nu poveștile în sine sînt importante, ci modul cum sînt spuse de acest autor foarte talentat. Teodorovici are ceva din lapidaritatea lui Hemingway, dar și farmecul unui Salinger. O carte pe care merită s-o citiți.” 
 
„O carte splendidă, una dintre cele mai frumoase pe care le-am citit în ultima vreme.” 
 
 În această zi frumoasă și plină de dragoste și frumos vă doresc lectură plăcută!

 

Aceste cărți știu totul

Pentru a cunoaște ce prezintă o bibliotecă, la 5 decembrie, copiii din grupa pregătitoare de la  Școala -Grădiniță „Pas cu Pas” nr. 152, au efectuat o excursie la bibliotecă, însoțiți de educatoarea dna Irina Rebeja     și cîțiva părinți. În cadrul excursiei au fost familiarizați cu sălile bibliotecii, cu modalitatea de eliberare a cărților la domiciliu, cu regulile de păstrare a cărților. Pe măsura înțelesului celor mici, s-a explicat ordinea de aranjare a cărților la raft. La finele excursiei, copiii au ascultat povestea apariției cărților.

Realiza de : Alexandra David

Revistă bibliografică : scriitorul şi prozatorul Dumitru Crudu – „50 ani de la naştere”

Imagini pentru dumitru crudu strigăte de sub apă

 

Dumitru Crudu s-a născut  în anul  1967, satul Flutura, județul Ungheni.  Este un poet, publicist, prozator și dramaturg  român. A fost student în Chișinău, Tbilisi, Brașov și masterand la Sibiu. A fost membru ULCT (1982-1991). Câștigător al Concursului de dramaturgie Cea mai bună piesă românească a anului, organizat de Uniunea Teatrală din România (UNITER) și de Fundația Principesa Margareta a României, edБез названияiția 2003. A debutat cu volumul de poezie Falsul Dimitrie. A continuat să publice poezie, cele mai recente apariții fiind La revedere, tată (2015) și Strigătele de sub apă (2015). Printre cărțile sale se enumeră romanele Măcel în Georgia (2008), Oameni din Chișinău (2011),  Un american la Chișinău (2013). Romanul Un american la Chișinău a cîștigat Premiul de Proză al Filialei Chișinău a Uniunii Scriitorilor din România pE 2013.

Este membru al Uniunii  Scriitorilor și al Uniunii Teatrale din Republica Moldova, al ASPRO și redactor al revistei web „Tiuk! (k-avem kef)”.

Dumitru Crudu a publicat 6 cărţi de poezie şi 3 romane. Cărţile lui au fost traduse în peste 8 limbi. A scris 20 de piese de teatru, după care s-au facut în jur de 30 de spectacole şi filme în ţară şi în străinătate : Italia, Germania, Haiti, Camerun, Suedia, Franța, Bulgaria. Multe dintre poeziile, piesele de teatru și povestirile sale au fost traduse în cehă, germană, rusă, italiană, franceză, engleză, catalană, suedeză, olandeză și au apărut în antologii și în reviste.  Dumitru Crudu îşi merită titlul de omul anului.

Dumitru Crudu a fost director al „Filialei Ștefan cel Mare și Sfânt” între anii 2012 – 2016. Actualmente este bibliotecar la Biblioteca Municipală B.P.Hasdeu unde duce un atelier de poezie și proză !”Vlad Ioviță”.

Bibliografie:

Poezie
Falsul Dimitrie, Editura Arhipelag, Târgu-Mureş, 1994.
E închis vă rugăm nu deranjaţi, Editura Pontica, Constanţa, 1994.
Şase cânturi pentru cei care vor să închirieze apartamente, Editura Paralela 45, Piteşti, 1996.
Poooooooooate, Editura Vinea, Bucureşti, 2004.
Falsul Dimitrie. Antologie de versuri, Editura Cartier, Chişinău, 2014.
La revedere tată, Editura Tracus Arte, Bucureşti, 2015.

Teatru
Crima sângeroasă din staţiunea violetelor, Editura ARC, Chişinău, 2001.
Salvaţi Bostonul, Editura Cartier, Chişinău, 2001.
Alegerea lui Alexandru Suţţo, Editura Unitext, Bucureşti, 2004.
Duelul şi alte texte, Editura Eikon, Cluj, 2004.
Un concert la violă pentru câini, Editura Xerox, Chişinău, 2004.
Steaua fără… Mihail Sebastian, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 2006.
Oameni ai nimănui, Editura Cartier, Chişinău, 2007.

Proză
Măcel in Georgia, Editura Polirom, Iaşi, 2008.
Oameni din Chişinău, Editura Tracus Arte, Bucureşti, 2011.
Un american la Chişinău, Casa de Pariuri Literare, Bucureşti, 2013.
Salutări lui Troţki, Editura Univers, Bucureşti, 2016.

 

Vă recomandăm spre lectură următoarele titluri ale autorului :

672480

Crudu, Dumitru. Eşarfe în cer / Dumitru Crudu. – Chişinău : Cartier, 2012. – 40 p.

Genul acesta de poezie expiatoare practicat de Crudu în Eşarfe în cer este la fel de intens şi de riscat ca bocetul – răvăşeşte cu totul pe cel care participă sufleteşte la hapax-ul în cauză, însă poate lăsa rece cititorul mai puţin dispus la eforturi empatice. Ba chiar celui infirm de organul empatiei îi poate provoca accese sarcastice – îmi aduc dureros de bine aminte de remarca lui Eugen Barbu din O istorie polemică şi antologică a literaturii române de la origini până în prezent după care în Sora mea de dincolo, extraordinarul ei kaddish pentru sora dispărută, Ileana Mălăncioiu ar fi speculat un mormânt pentru a face carieră literară. 

Без названия (1)

Crudu, Dumitru. Vrabia din geantă / Dumitru Crudu. – Chişinău : Prut Internaţional, 2016. – 20 p.

Cartea Vrabia din geantă este o carte dedicată copiilor. Cartea conform tradiţie a fost aleasă fiind   „Cartea Anului” la ediţia anterioară a Salonului Internaţional de Carte pentru Copii şi Tineret. Dumitru Crudu pentru  povestirea „Vrabia din geantă„, a luat premiul în anul 2015.

images

Crudu, Dumitru. O bătrânică de unsprezece ani / Dumitru Crudu. – Chişinău : Prut Internaţional, 2015. – 24 p.

Este Cartea Anului 2015, titlu acordat de juriul de specialitate în cadrul ediției a XIX-a a Salonului Internațional de Carte pentru Copii și Tineret. Este o piesă de teatru pentru copii, o poveste captivantă în versuri. Piesa „O bătrână de 11 ani” a fost montată, în anul 2014, la Radio Moldova, de regizoarea Nelly Cozaru, iar spectacolul a câștigat Premiul Senatului Uniunii Teatrale la ultima ediție a Galei UNITEM.

Без названия (2)

Crudu, Dumitru. Oameni ai nimănui / Dumitru Crudu. – Chişinău : Cartier, 2007. – 80 p.

Piesa de teatru „Oameni ai nimănui” de Dumitru Crudu a trezit discuții aprinse în sală: unii nu erau de acord cu imaginea migrantului redată cu mult talent de către actorii Gheorghe Petraru, Lucia Pogor, Victor Nofit ș. a., alții au afirmat că piesa reprezintă realitatea anilor 2000, când majoritatea migranților au trecut prin încercări grele și au avut de suferit de pe urma migrației ilegale. Cineva a plâns, unii s-au emoționat sau supărat, dar cert este că nimeni nu a rămas indiferent după vizionarea spectacolului.

3dd_SALUTARI-LUI-TROTSKI_BT

Crudu, Dumitru. Salutări lui Troţki / Dumitru Crudu. – Chişinău : Univers, 2006. – 159 p.

Salutări lui Troţki este carte despre greva foamei, trotuare ocupate de protestatari, primării luate cu asalt. Dar și un student care o seduce pe amanta profesorului. Pumni ridicați, manifeste radicale, acuzații scandate contra guvernului. Dar și o bătrână furișându-se spre întâlnirea cu iubitul ei. Nunta unor mafioți, un ucigaș cu îndoieli, un medic criminal. Câțiva pui de găină ciugulind niște roșii. Povestirile lui Dumitru Crudu, scriitor pe deplin consacrat, redau întreaga forfotă a vieții de azi, într un limbaj savuros, cu o vervă inegalabilă și cu un umor de cea mai bună calitate.

Lectură plăcută!

Publicat de : Doina Spătaru

Şef  – Oficiu

În împărăția bibliotecii

Biblioteca… Acest termen a fost folosit pentru prima dată de către Ptolemeu, astronom, matematician, geograf grec din epoca elenistică tardivă . Cea mai mare parte a vieții sale, el și-a petrecut-o în cea mai mare bibliotecă a antichității, Biblioteca din Alexandria.

În Egiptul Antic bibliotecile aveau denumiri foarte frumoase: ”Casa vieții”;  ”Azilul deșteptăciunii”; ”Farmacia sufletelor”. Bibliotecile sunt întruchiparea lumii așa cum ar fi trebuit să fie…iubitoare de cultură, artă, știință, rațională, umană.

Astăzi, 12 septembrie, elevii clasei a II-a  ai Școlii- Grădiniță nr. 152 ” Pas cu Pas” au vizitat biblioteca” Ștefan cel Mare” . Au făcut o călătorie virtuală prin cele mai mari biblioteci din lume și desigur, în împărăția cărților. Din fiecare carte pe care au deschis-o au aflat lucruri noi. Impresionați de ce au văzut și auzit au promis că ne vor vizita în fiecare zi, pentru a savura din miliardele de cuvinte din noianul de cărți de pe rafturi…

Realizat: Lia Canțîr

Ne Întâlnim la Biblioteca Ștefan cel mare

Filiala Bibliotecii Municipale B.P. Hasdeu

Drept MD

Justiţia este dorinţa constantă şi perpetuă de a da fiecăruia ce i se cuvine

CRISTI DANILEŢ - judecător

despre sistemul juridic şi magistrati

%d blogeri au apreciat asta: