Arhive etichetă | carți

Spiridon Vangheli : cântărețul, mesagerul și ocrotitorul copilăriei

Pe 14 iunie îl sărbătorim pe scriitorul Spiridon Vangheli cu o binemeritată faimă mondială. El reprezintă universul fascinant al copilăriei, înconjurat de natura vie, de datini și obiceiuri naționale, de evenimente semnificative din istoria neamului și din istoria omenirii.

În continuare, îi îdemnăm pe cititorii noștri să cunoască câteva titluri de cărți din creația autorului!

carte-de-citire-si-gandire-1

Vangheli, Spiridon. Carte de citire și gîndire : Lecturi pentru cl. 1 : Ed. în 4 vol / Spiridon Vangheli; pictor : Eduard Maidenberg. – Chișinău : Editura Guguță, 2014. – 112 p.

Această carte include opere care contribuie la formarea personalității cititorului. Este o carte unde au încăput o bibliotecă întreagă și unde cititorii se întîlnesc cu scriitori cunoscuți și cei mai vestiți oameni de pe glob. Autorul a făcut tot posibilul să fie desene atrăgătoare, să-l emoționeze, ca să țină minte mesajul textului. Este o carte pentru toată familia. Ce poate fi mai scump pentru un copil decât emoțiile trăite împreună cu cei dragi?!

Picture 003

Vangheli, Spiridon. Carte de citire și gîndire : Lecturi pentru cl. 2 : Ed. în 4 vol / Spiridon Vangheli; pictor : Eduard Maidenberg. – Chișinău : Editura Guguță, 2006. – 160 p.

Spiridon Vangheli este un foarte bun cunoscător al psihologiei copilului. Cartea include povestri și poezii pentru copii din 35 de țări. Aici întîlnim momente interesante din copilăria și viața oamenilor care au schimbat lumea : Walt Disney, Donalt Bisset, Eminescu, Mozart și mulți alții. Veți găsi în carte lucrări de Alexandre Dumas, Nicolae Labiș, Spiridon Vangheli, Grigore Vieru. De asemenea, veți citi și din fabulele lui Esop.

Без названия

Vangheli, Spiridon. Carte de citire și gîndire : Lecturi pentru cl. 3 : Ed. în 4 vol / Spiridon Vangheli; pictor : Eduard Maidenberg. – Chișinău : Editura Guguță, 2006. – 192 p.

”Copilul nu e singur, cînd ia cartea în mînă, spune în una din confesiunile sale Spiridon Vangheli. Copilul îi are alături pe eroii lui Ion Creangă și Andersen, pe Peter Pan, Micul Prinț, Pinochio, Pepi Cioraplung și alți eroi, pe care îi cunoaște. A scrie ceva nou pentru copii e ca și cum ai descoperi o formulă nouă în matematica universală. Acesta e unicul criteriu mare, crede autorul”.

Picture 001.jpg

Vangheli, Spiridon. Carte de citire și gîndire : Lecturi pentru cl. 4 : Ed. în 4 vol / Spiridon Vangheli; pictor : Eduard Maidenberg. – Chișinău : Editura Guguță, 2006. – 208 p.

Spiridon Vangheli este un bun cunoscător al psihologiei copilului. Prin cărțile sale, prin emoțiile provocate, oferă un substrat unic pentru educarea copiilor. Cartea evocă povestiri frumoase despre copilăria și viața oamenilor iluștri ca : Isus Hristos, Columb, Aristotel, Pitagora, Socrate, Bill Gates, Albert Einstein și alții. Întâlnim și fenomene interesnte din natură, viața păsărilor și a animalelor. Pagini alese de umor.

aHR0cDovL2Nkbi5saWJyYXJpdXMubWQvaW1nL2NhdGFsb2cvYmFpZXRlbHVsLWRpbi1jb2xpYmEtYWxiYXN0cmFfMTQzNTU2NjI4MC5qcGc_e_

Vangheli, Spiridon. Băiețelul din Coliba Albastră / Spiridon Vangheli. – Chișinău : Editura Guguță, 2011. – 96 p.

Despre ce băiețel este vorba? Guguță sau Ciuboțel? Sau e altul, căci Spiridon Vangheli are eroi deosebiți! De fapt, este o carte cu versuri și cu mici povestioare despre livezi, râuri, dealuri, ploaie, soare, și, da! este și o poezie despre o colibă albastră, unde totul este de această culoare!

Без названия (1)

Vangheli, Spiridon. Copii în cătușele Siberiei / Spiridon Vangheli. – Chișinău : Guguță, 2013. – 56 p.

Această carte este despre cruntul destin al oamenilor în Siberia. Aceștia au rămas oameni în cele mai strașnice împrejurări. Și acel fierar care a ales moartea doar ca să salveze copii din vagon. Mătușica Vasilica, care a cerut să i se dea un termen dublu de închisoare, numai să nu rămână Olguța fără mamă. Dar tatăl Olguței? El a  riscat să apere un om în lagăr și ce moarte groaznică a avut! Adevărați eroi tăcuți ai neamului.

d0b1d0b5d0b7-d0bdd0b0d0b7d0b2d0b0d0bdd0b8d18f

Vangheli, Spiridon. Guguță și prietenii săi . Vol, I / Spiridon Vangheli. – Chișinău : Turturica, 1996. – 160 p.

Această carte conține adevărate valori umane. Ingenios, Guguță te cucerește de la primul contact cu el, ba uneori îl ajuți chiar să te biruie pe tine însuți. Autorul folosește o limbă simplă, dar plastică și bogată în culori. Cartea aceasta e plină de haz și, totodată, e o carte foarte serioasă. Guguță și Ciuboțel refc lumea după bunul lor plac, aducând-o la armonie.

guguc89bc483-c899i-prietenii-sc483i-ii

Vangheli, Spiridon. Guguță și prietenii săi : proză, versuri, eseuri. Vol. II / Spiridon Vangheli. – Chișinău : Turturica, 1994. – 224 p.

Talentul poetic luminos al lui Spiridon Vangheli a creat un nou erou – Ciuboțel. El are, fără îndoială, toate șansele să fie inclus, ca și Guguță, în familia eroilor îndrăgiți de copii. Vangheli face o literatură mare pentru cei mici. Ciuboțel, Grăia-Singur, Titirică … sînt, ca și Guguță, expresia copilăriei adevărate, nefalsificate literar, purtătoare a frumosului și a libertății interioare … Iată de ce opera acestui mare scriitor pentru copii va fi mereu și cu același nestins interes citită și de copii, și de omul matur.

Ispravile1-1 002-600x600

Vangheli, Spiridon. Isprăvile lui Guguță / Spiridon Vangheli. – Chișinău : Editura pentru copii, 2014. – 144 p.

Cartea aceasta o citești cu mult interes, deoarece Guguță te atrage prin modalitatea autorului de a descrie prin ce isprăvi trece. Această carte a fost tradusă în 38 de limbi. Guguță e un veritabil român prin viziunea, gîndurile și sentimentele sale. În el, totodată, se regăsesc copiii de pe tot globul. Naționalul și universalul se împletesc de minune în această fermecătoare carte, care nu mai e a lui Vangheli, ci a literaturii universale.

Vangheli, Spiridon. Pantalonia – țara năstrușnicilor / Spiridon Vangheli. – Chișinău : Editura Guguță, 2013 – 160 p.

Spiridon Vangheli e de neîntrecut în fantezie, el reface lumea care îl înconjoară, o reface nostim, cu umor, ciudat, într-atât de ciudat, că nu pentru prima oară îl numesc Lewis Carrol al Moldovei… Scriitorul creează în opera sa o lume cu totul opusă aceleia, pe care ne-am croit-o noi, adulții, atât de neinspirat. Cartea însăși prin felul ei este apogeul scriitorului.

2_16_52

Vangheli, Spiridon. Ștrengaria / Spiridon Vangheli. – Chișinău : Editura Guguță, 2012, – 120 p.

Copilăria – are ea

Secrete mici și mari…

Lăsați-mă în Șrengaria,

Ați fost și voi ștrengari!

Spiridon Vangheli.

E vorba de o altă țară, unde locuiesc ștrengari, unul dintre ei este Titirică. Mai locuiește acolo Singurel, Ion Duminică, un motan etc. Te îndemnăm să citești cartea ca să vezi ce năzbâtii mai fac alți copii, poate ale tale nu sunt chiar așa de grave.

tatal-lui-guguta-cand-era-mic-de-spiridon-vangheli.jpg

Vangheli, Spiridon. Tatăl lui Guguță când era mic / Spiridon Vangheli. – Chișinău : Editura Guguță, 1999 – 127 p.

Această carte te cucerește prin peripețiile pline de haz, ca să te surprindă apoi prin pagini tulburătoare. Nu doar părinții ci și bunicii sunt eroii acestei cărți când au fost și ei mici. Trecând prin cumpenele lor, copilul va primi mari lecții de caracter, verticalitate și optimism. Scriitorul are un farmec deosebit, pe care îl confirmă ți în cartea nouă : el știe, ca nimeni altul, să se apropie de sufletul copilului. Este o carte cu umor subtil, unde autorul se întoarce la copilăria sa. Poate este cea mai bună carte a scriitorului, care, îi va captiva și pe cei mai mari.

Lectură plăcută!

A publicat : Doina Spătaru

Reclame

Concursul de erudiție „Ne amuzăm și ne distrăm”

Pe meleagurile noastre a sosit primăvara, care înverzește tot pe unde trece, care ne pune mărțișoare în piept, care aduce păsările migratoare acasă. Dar și cea care aduce zâmbete, umor și bună dispoziție.

1 aprilie este ziua păcălelelor și glumelor. Se serbează în toată lumea, tuturor le plac glumele și umorul. Se zice că pe 1 aprilie nu trebuie să crezi pe nimeni, pentru că poți deveni ținta păcălelelor și glumelor.

Noi am respectat această tradiție și am organizat o activitate cu glume și umor în formă de concurs, la care au participat elevii clasei a II-a V. Profesoara clasei, Viorica Butnaru, a venit cu copiii în incinta bibliotecii “Ștefan cel Mare”, unde deja erau așteptați de membrii juriului din care au făcut parte: scriitorul pentru copii, Ion Diordiev, directoarea bibliotecii, Lilia Gamarța,  și bibliotecarul Gheorghe Lupușoru. Cele două echipe – „Prietenii” și „Creativii” – s-au întrecut în istețime, răspunzând la întrebări cu subtext. Concursul a decurs vesel, deoarece copiii aveau în față premii neobișnuite și erau foarte curioși să vadă ce e înăuntru, sperând să le câștige.

Într-un final, s-au bucurat de aplauze, premii și medalia de campion membrii echipei „Prietenii”, care au învins acumulând doar cu un punct mai mult decât „Creativii”. Dar surpriza cea mai mare a fost cartea dăruită de scriitorul Ion Diordiev fiecărui copil și o carte specială pentru profesoar : „Pâinea cea caldă”. Copiii din echipa învinsă s-au bucurat și ei de surprize, toți fiind mulțumți și bine dispuși.

Așa s-a desfășurat o activitate din multe altele la biblioteca „Ștefan cel Mare”. Au moderat concursul Doina Spătaru și Diana Abdrahmanov.

Articol scris de Diana Abdrahmanov, bibliotecar

 

 

Puterea cuvântului poate fi distructivă, dar, în același timp, și sublimă.

La 13 februarie, Nicolae Popa a împlinit 60 de ani. A debutat  cu volumul de versuri ”Timpul probabil” (1983), urmat de cărțile de poezie ”Ghid pentru cometa Halley”, ”Lunaticul nopții scitice”,  ”Elegii de la casa scriitorilor”, ”O mie de ani cu fața la soare” (volum antologic) ș.a. Este autorul romanelor ”Cubul de zahăr”, ”Avionul mirosea a pește”, al cărților de proză ”Păsări mergând pe jos”, ”Careul cu raci”, ”Ghiozdanul zburător” etc.

Nicolae Popa a fost distins cu Premiul Tineretului (1988), cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova (1996, 2001, 2003 și 2008), Premiul „Vasile Vasilache” la Salonul Internațional de Carte de la Chișinău (2008), cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru cea mai bună carte de poezie (2008) ș.a.

Vă propunem câteva titluri din creația autorului!

Popa, Nicolae. Avionul miroase a pește / Nicolae Popa. Chișinău : Arc, 2008. – 288 p.

 

Romanul ne prezintă pe personajul Mihai Loghin, care își mărturisește, printr-o ficțiune în ficțiune, propria istorie ce seamănă cu o trecere degradantă prin bolgiile infernului, la un capăt fiind penitenciarul, la celălalt așteptându-l, ca o altă gură de capcană, casa de nebuni. Romanul nu omite nimic din scîrboșeniile prezentului: mafia tentaculară, ținînd în ventuzele ei și marii demnitari, dar și victimele colaterale, mizeria care mînă peste hotare mai ales femeile, o viață sentimentală paralizată de sărăcie și neputință, care anulează sau dedublează personalitatea, violența, mîrlănia ordinară. Acest roman nu e numai al prezentului, ci și al viitorului, în el rămânînd cristalizată clipa efemeră de azi.

Popa Nicolae. Balcoane cu elefanți / Nicolae Popa. – Chișinău : Prut Internațional, 2011. – 72 p.                                                           

                                                           ”…Trăia odată un elefant.

Trăia el cum trăia, însă era toată vremea trist, săracul. Și nu trăia undeva în India sau sub soarele dogoritor al Africii, ci își ducea zilele la capătul străzii noastre. De ce anume acolo?…”– Nicolae Popa. Povestea elefanţilor modelaţi din plastilină care se transformă în elefanţi vii deschide în faţa copiilor uşa secretă spre miracolul creării unei lumi în care elementul primordial este imaginaţia. Urmărind povestea elefantului Raj Kapoor ne aventurăm în lunga sa secretă viață.

Popa, Nicolae. Careul cu raci / Nicolae Popa. – Chișinău : Cartier, 2003. – 87 p.

Lucrarea a fost declarata invingatoare de un juriu (Valeria Grosu, președinte) in cadrul Concursului de editare a trei, cele mai bune, manuscrise de beletristica, editia 2003. Privită din perspectiva „văzului ultim”, poezia lui Nicolae Popa se află în căutarea locului pierdut. O căutare de negăsire, alimentată de goana poetului după linia de orizont al versului deschizător de ceruri, acolo unde „marginile dispar lărgite de prăbușiri”. O poezie a profunzimilor, o poezie care scoate cercuri la suprafață…

Popa, Nicolae. Cubul de zahăr / Nicolae Popa. – Chișinău : Cartier, 2005. – 440 p.

                                                                                                   Considerând că secretele scrierii unui roman nu trebuie să fie la îndemâna exclusivă ascriitorului, Nicolae Popa îl face pe cititor să participe la consemnarea evenimentelor, autorul însuşi devine personaj/teoretician al romanului.

De la un cub de zahăr care refuză să se topească în ceaşca cu ceai şi pe care scriitorul îl contemplă la masa sa de lucru porneşte acţiunea care se desfăşoară într-un sat pierdut de lume, Bahuseni, unde îndeletnicirea de bază e creşterea porcilor corciţi cu mistreţi, iar unica modalitate de atingere a fericirii iluzorii e alcoolul. Întreg romanul e împânzit cu imagini de porci care par să simbolizeze lăcomia, voracitatea, ignoranţa. O lume mizeră, coruptă şi violentă, în care funcţionează regimul sovietic opresiv, iar oamenii sunt supravegheaţi fără încetare şi în care personajele centrale, Dora şi Sava, sătui de mediu, se sinucid. De la un anume moment, firul epic pare să scape, dar se regăseşte cubul de zahăr, ca un fel de liant.

Popa, Nicolae. Ghiozdanul zburător / Nicolae Popa. – Chișinău : Arc, 2015. – 95 p.

 

Ghiozdanul zburător este o povestire captivantă despre aventurile unei eleve din clasa a VI-a, Dorina, care, într-o dimineață, spre bucuria ei, nu mai este nevoită să-și ducă în spate Ghiozdanul-Bolovanul, ci, printr-un miracol al unui bun vrăjitor, ce-i strecoară în buzunarul de la geantă o cărțulie magică, ajunge la școală zburând cu… ghiozdanul. De aici se declanșează o serie întreagă de pățanii hazlii, în care, la un moment dat, este implicată toată școala, în frunte cu directorul ei, poreclit Domnul Pardon. Microromanul Ghiozdanul zburător, cum îl definește autorul Nicolae Popa, incită imaginația și curiozitatea copiilor și se citește ușor și cu mult interes, fiind scris într-un limbaj simplu, familiar copiilor și părinților.

Popa, Nicolae. Lunaticul nopții scitice : versuri / Nicolae Popa. – Chișinău : Cartier, 1995. – 79 p.

Nicolae Popa apare cu un volum de versuri după o abstinență poetică editoriala de opt ani. Volumul s-a bucurat de numeroase cronici pozitive în mass media culturală. Volumul a fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania și din Moldova. Este al doilea premiu acordat de USR unui autor din Basarabia.

Realizat de Doina Spătaru

Șef – Oficiu

Barbu Ștefănescu Delavrancea – 160 ani de la naștere

CEL MAI STRĂLUCIT ORATOR AL ROMÂNIEI CONTEMPORANE

Bara0369-barbu_stefnescu_delavrancea_2pbu Ștefănescu Delavrancea (n. 11 aprilie 1895, București, d. 29 aprilie 1918, Iași) a fost un scriitor, orator și avocat român, membru al Academiei Române și primar al Capitalei. Este tatăl pianistei și scriitoarei Cella Delavrancea, precum și al arhitectei Henrieta (Riri) Delavrancea, una dintre primele femei-arhitect din România. Spre deosebire de contemporani ca I. L. Caragiale, I. Slavici, Al. Vlăhuță sau Duiliu Zamfirescu, a căror dominantă creatoare se instalează foarte curând și vizibil în opera lor, Delavrancea ni se impune ca o personalitate puternic marcată printr-un temperamrnt artistic impetuos și contradictoriu.

 

897eb-lecturi_scolare_-_neghinita_barbu_delavrancea_c1

 Delavrancea, Barbu Ștefănescu.  Neghiniță: Lecturi școlare / Barbu Ștefănescu Delavrancea. – București: Litera, 2014. – 32 p.

Povestea este despre o babă bătrână și singură, care la bătrânețe își dori un copil. Vroia baba o fată mare, dar, vorba ceea: Copacii uscați nu mai dau de la rădăcină, așa că se gândea ea că s-ar fi mulțumim și cu un princhindel de băiat. Dorea măcar un copil cât ghemul, numai s-audă în casă cuvântul mamă…Așa a apărut Neghiniță!

Colecţia Bibliiteca Pentru toţi 004

Delavrancea, Barbu Ștefănescu. Hagi – Tudose. Nuvele şi schiţe. / Barbu Ștefănescu Delavrancea ; pref. : Mihai Zamfir. – Bucureşti : Litera Internațional, 2011. – 315 p.
   “Hagi-Tudose” este o dramatizare diluată a cunoscutei nuvele: comportând inevitabile lungimi, episoade parazitare şi personaje abia schiţate. Piesa are puterea reînvierii mahalalei bucureştene de simpatica arhaicitate. Nostalgia copilăriei şi decorul Barierei Vergului i-au oferit cele mai bune pagini unui Delavrancea ajuns la maturitate: din păcate la judecata finală, aceste pagini rămân destul de puţine, tragicomedie. Ca şi Caragiale în marile lui nuvele de ultima perioadă, Delavrancea descoperă un Bucureşti uitat, aproape legendar, în care personajul principal al povestirii capătă proporţii mitice. Este o operă cu personaje pitoreşti relatate într-o formă subtilă şi plăcută pentru lecturare.
bunicul-bunica-large
Delavrancea, Barbu Ștefănescu. Bunicul, bunica / Barbu Ștefănescu Delavrancea.  – Bucureşti : Editura Ion Creangă, 2011. – 112 p.

Pentru că suntem într-o lume în mers alert, putem pierde plăcerea de a citi cărți. Totuși, existența noastră, a celor ce căutăm să rămânem oameni inteligenți, se sprijină pe lectură, nu pe imagini fugitive. Lectura îți oferă popasurile necesare pentru reflecție, pentru meditație. A forma obișnuința lecturii are drept beneficiu demonstrat știintțfic dezvoltarea intelectului, a puterii de gândire si de adaptare.

Sunt atât de iubitori, de plini de o nesfârșită îngăduință, sunt oricând dispuși să mă alinte și să se sacrifice pentru mine. Îmbrățișarea lor are mereu un efect liniștitor, încât mă simt în poala lor absorbit ca într-un cuib cald, un fel de casă a luminii apusului. Așa sunt bunicii mei… Sunt precum cei descriși de Barbu Ștefănescu-Delavrancea.

În nuvele și povestiri precum Bunicul sau Bunica și în basme ca Neghiniță, autorul prezintă lumea minunată a copilăriei, chipurile dragi și apropiate de sufletul copilului. Opera sa este caracterizată de omul simplu, omul naturii, Delavrancea fiind un mare creator de tipologii umane, rămânând un scriitor reprezentativ al literaturii române.

basme-si-povestiri_1_fullsize

Delavrancea, Barbu Ștefănescu. Basme și povestiri / Barbu Ștefănescu Delavrancea.  – Bucureşti : Editura TEDIT FZH, 2011. – 191 p.
Copiilor care iubesc poveştile şi personajele lor năzdrăvane, dar mai ales celor curioşi să descopere farmecul şi originalitatea literaturii române le este dedicat acest minunat tezaur de basme şi povestiri alese cu grijă din folclorul nostru, precum şi din operele celor mai mari nume ale culturii române. Presărată cu ilustraţii pline de farmec, semnate de talentaţi artişti români contemporani, antologia va purta imaginaţia celor mici în magica lume a eroilor din basme. 
     apus-de-soare_1_fullsize
Delavrancea, Barbu Ștefănescu. Apus de soare/ Barbu Ștefănescu Delavrancea.  – Bucureşti : Corint, 2002. – 94 p.

Ostași, boieri, curteni, v-am adunat aci să stați mărturie după ce n-oi mai fi. Sunt patruzeci și șapte de ani… mulți și puțini… de când Moldova îmi ieși înainte cu mitropolit, episcopi, egumeni, boieri, răzași și țărani, în Câmpul de la Direptate, și cum vru Moldova așa vrusei și eu. Că vru ea un domn drept, și n-am dăspuiat pe unii ca să îmbogățesc pe alții… că vru ea un domn treaz, și-am vegheat ca să-și odihnească sufletul ei ostenit… că vru ea ca numele ei să-l știe și să-l cinstească cu toții, și numele ei trecu granița, de la Caffa până la Roma, ca o minune a Domnului nostru Isus Christos…

Țineți minte cuvintele lui Ștefan, care v-a fost baci până la adânci bătrânețe… ca Moldova n-a fost a strămoșilor mei, n-a fost a mea și nu e a voastră, ci a urmașilor voștri ș-a urmașilor urmașilor voștri în veacul vecilor..

Barbu Delavrancea - Intre vis si viata

                                                                                                                                                          Delavrancea, Barbu Ștefănescu. Între vis și viață / Barbu Ștefănescu Delavrancea.  – Bucureşti : Litera, 1997. – 391 p.

Delavrancea este, în literatura noastră, creatorul poemei în proză, pe care o intercalează necontenit în povestirile sale, mai ales în acele ale unei prime epoci. Barbu Delavrancea … trece în literatura română drept ce mai tipic reprezentant al naturalismului zolist. Prin vis și viață autorul face o punte de argint pentru fantezia umană. Între vis și viață reprezintă, vis, priveliști de eden, de o parte; realitatea  oribilă, dezgustătoare, de alta. Proza reface o lume patriarhală, cu bătrâni blajini, cu copii care zburdă fără griji pe câmpuri, cu izvoare și fântâni, cu grâne, turme de vite, copaci umbroși și cu multe flori.
316456
 Delavrancea, Barbu Ștefănescu. Teatru / Barbu Ștefănescu Delavrancea.  – Bucureşti : Cartex, 2000, 2005. – 207 p.
Ca dramaturg, Delavrancea își dă însă măsura în trilogia care reînvie istoria Moldovei din prima jumătate a secolului al XVI-lea, prin figurile domnitorilor Ștefan cel Mare (Apus de Soare), Ștefăniță (Viforul) și Petru Rareș ( Luceafărul). Continuând o tradiție de mai bine de o jumătate de secol a dramei istorice românești, în centrul pieselor se află motivul puterii, relația între puterea domnitorului și interesele țării. Conflictele dramatice se raportează la un simbolic etic, ilustrat de personalitatea lui Ștefan cel Mare, ceea ce susține ideea complementarității celor trei piese.
Lectură plăcută!
Postat de: Doina Spătaru

Dragobete – Ziua dragostei și a bunăvoinței

La 24 februarie, românii sărbătoresc Dragobetele – numit şi Cap de primăvară – ziua în care păsările îşi fac cuiburi, iar tinerii – “ochi dulci”. Ziua lui Dragobete, zeul tinereţii, al veseliei şi al iubirii are origini străvechi. Dragobete este un personaj preluat de la vechii daci şi transformat ulterior într-un protector al tinerilor şi patron al iubirii. Urmând firul anumitor legende populare, se pare că Dragobete (numit şi “Cap de primăvară”, “Năvalnicul” sau “Logodnicul Păsărilor”) nu era nimeni altul decât fiul babei Dochia, un flăcău extrem de chipeş şi iubăreţ, care seducea femeile ce îi ieşeau în cale. Dragobete a rămas însă până în ziua de astăzi ca simbolul suprem al dragostei autohtone.

Vă propunem cîteva cărţi, care se dedică  sărbătoarei de  Dragobete:

BPT72-3D-200px

Dessila, Octav. Iubim : Vol I / Octav Dessila; pref:. Dan – Silviu Boerescu. – București : Litera Internațional, 2010. – 300 p.

Acţiunea prinde repede. În Iaşul anilor ’30, profesorul Neculai Brateş este o celebritate datorită romanelor sale şi a conferinţelor pe care le ţine la Universitate, foarte populare printre studenţi. La 42 de ani duce o viaţă boemă, petrecând mult timp în cârciumile ieşene, alături de cel mai bun prieten al său, cuconul Stejărel Racotă. Un prieten bun al celor doi este fostul preşedinte al tribunalului din Iaşi, cuconul Costăchel Boian. Fiica acestuia, Dana, elevă de liceu, se ataşează mult de Brateş, între cei doi înfiripându-se o prietenie frumoasă. Frére Culai va ajunge treptat o persoană indispensabilă Danei, care îl cheamă la ea pentru tot felul de pretexte. Treptat, se îndrăgosteşte de el, în ciuda diferenţei de vârstă, a aspectului dezordonat al lui Brateş şi a unui tânăr frumos, Dodo Cudalbu, care îi dădea târcoale. Brateş simte acelaşi lucru dar, conştient de diferenţele dintre ei, mai ales de vârstă, încearcă să-şi reprime sentimentul. Stejărel Racotă, un bătrânel spiritual, foarte pasionat de Iaşul vechi, îl sfătuieşte să lase totul pe mâna destinului.

BPT73-3D-200px

Dessila, Octav. Iubim : Vol II / Octav Dessila; pref:. Dan – Silviu Boerescu. – București : Litera Internațional, 2010. – 286 p.

În continuare Dana mărturisea părinţilor ei că-l iubea pe Frére Culai, porecla dată de ea lui Brateş, şi că este hotărâtă să se mărite cu el. Cunoscându-l pe Neculai Brateş şi văzând hotărârea fiicei lor, cuconul Costăchel şi cucoana Roxana acceptă căsătoria celor doi. Acesta ar fi finalul volumului I. Cum eu nu prea ştiu să fac recenzii, mai bine mă opresc din povestit cartea. Să nu uit doar să spun că Brateş mai era iubit şi de o colegă de liceu a Danei, Aniuta Golub. Atât. Sunt multe lucruri care se întâmplă în roman, dar nu vreau să le dezvălui. Aşa e când sunt multe volume. Dacă le-aş dezvălui, aş strica poate surpriza cuiva şi ar fi păcat. Doar de asta nu citesc nici eu prefeţele. Tind să povestească ceea ce eu nici n-am început să citesc.

res_fbd0ccc3b2283b03843a481bef625924_450x450_4mfm

Dessila, Octav. Iubim : Vol III / Octav Dessila; pref:. Dan – Silviu Boerescu. – București : Litera Internațional, 2010. – 235 p.

Dragostea e oarbă. Acesta ar fi mesajul cărţii şi pentru asta o recomandăm.  Dragostea nu ţine de nimic şi apare spontan, din neant, fără ca nimeni să-i cunoască cu adevărat izvorul. Am tăcut. Lectură plăcută!

adela_1_fullsize

Ibrăileanu, Garabet. Adela / Garabet Ibrăileanu; pref:. Nicolae Manolescu. – București : Litera, 2009. – P. 51 – 171.

„Am citit puține romane mai impregnate de senzualitate decât Adela. Uimit de acest caracter, bine mascat de precautul autor, mi-am intitulat capitolul pe care i l-am consacrat în Arca lui Noe «Jurnalul seducatorului». Titlul mi l-a sugerat filosoful danez Kierkegaard, cu care doctorul Codrescu are destule asemănari, mai ales în măsura în care amândoi cred într-o mistică a iubirii, fără ca ea și în pofida lor însiși, să excludă o puternică senzualitate. Cititorul de azi poate avea dificultăți în a o recunoaște. Dar dacă face efortul să renunțe la prejudecata scenelor «tari», de sex, din romanele ultimelor decenii, va descoperi, de pildă, ce încărcătură emoțională și fizică deopotrivă are, în Adela, un sărut pus pe încheietura unei mâini delicate de tânăra femeie, acolo unde dantela mânecii se sfârsește.“ – Nicolae Manolescu.

maidanul-cu-dragoste_1_fullsize-e1449947131920

Zamfirescu, George Mihail. Maidanul cu dragoste / G. M. – Zamfirescu; pref:. Marius Chivu. – București : Litera Internațional, 2009. – 430 p.

”Dragoste  și moarte, altceva nu există pe lume!” îi spune la un moment dat, într-o scenă simbolică, Fane, fostul puscăriaș, lui Ivan, fostul revoluționar. Între aceste două tensiuni se zbate toată lumea fără ideal a mahalalei care-și acceptă destinul fără revoltă și fără lamentații. În mahala se iubește repede și se moare ușor. Pe cât de fragilă e viața, pe atât de crudă e moartea; oricine e gata să se sinucidă din disperare sau să omoare din furie, supus unei obsucre fatalități.

Roman de mediu și de atmosferă, populat cu personaje cât se poate de pitorești, predispuse la promiscuitate morală și conduse de o sexualitate primară, mixând permanent nostalgicul cu grotescul, idilicul cu misticul și patetismul cu sordidul, scris în limbajul colorat de secol XIX, Maidanul cu dragoste este o tragică și trivială epopee balcanică suburbană, ivită din confesiunea melancolică târzie a unui Peter Pan de mahala.

6961368

Drumeș, Mihail. Scrisoare de dragoste / Mihail Drumeș; pref:. Mihai Iovănel. – București : Art, 2009. – 368 p.

„Iubirea nu se poate cumpăra cu toate comorile pământului. De aceea, în dragoste, şi săracii pot să fie miliardari, prinţi, regi, împăraţi.“ Mihail Drumeş.

O poveste de dragoste în care goana după bani şi carierismul fac ravagii, cu spectaculoase răsturnări de situaţie, suspans, melodramă, vervă, ironie şi dialoguri vii – reţeta celui mai bine vândut prozator român nu dă greş. Scrisoare de dragoste a fost reeditată de zeci de ori de la apariţia sa şi a cucerit publicul de toate vârstele.
„Receptată cu bucurie şi interes de către publicul tânăr, opera lui Mihail Drumeş aduce în literatura noastră candoarea poveştilor de dragoste trăite cu frenezie până la capăt, tensiunea înaltă a sentimentelor, gustul unic al adolescenţei – o lume încărcată de sens şi de aspiraţie.
Romanele sale devin pledoarii aprige pentru echilibru şi armonie, demonstraţii de artă narativă şi psihologică, punctate de o replică alertă, sclipitoare uneori, care întreţine conflictele, impunând un ritm viu, cuceritor, cultivând curiozitatea pentru firul epic, suscitând interes pentru metamorfozele psihologice ale eroilor.“

Без названия (2)

Appelfeld, Aharon. Pe neașteptate, dragoste / Aharon Appelfeld; trad. și note de Any Shilon. – Iași : Polirom, 2010. – 230 p.

Pe neasteptate, dragoste este cartea prin intermediul careia Philip Roth l-a descoperit pe Aharon Appelfeld – „un scriitor exceptional, de rangul unui Kafka sau Bruno Schulz” – si apoi l-a ilustrat printr-unul din personajele din Operatiunea Shylock.
Scris intr-un stil de o simplitate, o armonie si o eleganta care amintesc de textele biblice, romanul Pe neasteptate, dragoste (2003) este in acelasi timp o apologie a iubirii si o meditatie asupra scriiturii. Appelfeld urmareste cu o subtilitate fascinanta sentimentele care se infiripa treptat intre Ernest, un scriitor septuagenar bolnav si macinat de ura, si menajera sa Irena, o tinara lipsita de cultura, in fiinta careia se contopesc insa nobletea sufleteasca si intelepciunea evreilor care traiesc in spiritul traditiei si al iubirii de Dumnezeu. Aceasta intilnire providentiala il ajuta pe Ernest sa regaseasca, dupa indelungi ani de rataciri, calea catre originile sale, catre limba sa materna si catre dragostea de inaintasi, care devine forta vitala a creatiei lui. Refacind in sens invers drumul vietii, Ernest asterne pe hirtie episoade cutremuratoare din adolescenta sa de activist in Organizatia de Tineret a Partidului Comunist si din anii petrecuti ca ofiter in Armata Rosie, straduindu-se sa ajunga in timpul care i-a mai ramas de trait la primele amintiri ale unei memorii palimpsestice.
„Pe neasteptate, dragoste este povestea unei intilniri intre doua vieti luminate de un sentiment superior. O dragoste care nu ajunge sa insemne distrugere, asa cum se intimpla adesea, ci ramine o forma de creatie si meditatie, in vreme ce naratiunea se deplaseaza intr-o maniera subtila pe diferite fronturi, inainte si inapoi, la suprafata si in profunzime… Insa este o carte in care se intimpla multe lucruri grave – in acelasi timp o lectie de intelepciune si de literatura.” 

„Fiecare scrie dupa firea lui. Eu vorbesc despre violenta intr-o maniera nonviolenta pentru ca nu sint deloc o persoana violenta. Scriu lucrurile asa cum le resimt. Am intotdeauna sentimentul ca literatura se inrudeste cu muzica si ca muzica dezvaluie ce e mai delicat in sufletul omului. Stim cu totii ca viata are o anumita doza de violenta. Dar unii, printre care si scriitorii, au tendinta sa o sanctifice, sa se identifice cu ea. Acest sentiment nu face parte din fiinta mea, fapt pentru care nu pot sa scriu astfel. Ceea ce ma intereseaza pe mine este sa dezvalui o forma de noblete a omului.” (Aharon Appelfeld)

batranul_care_citea_romane_de_dragoste4

Sepulveda, Luis. Bătrânul care citea romane de dragoste / Luis Sepulveda; trad. și postf. de Irina Dogaru. – Iași : Polirom, 2002. – 228 p. 

Pe numele său, Antonio Jose Bolivar Proano, bătrânul lui Sepulveda, îşi poate petrece viaţa citind un singur pasaj, chiar dacă abia leagă silabele în cuvinte şi cuvintele în propoziţii, cu o placă dentară pe care şi-o obţine pe parcursul naraţiunii. Din textele de geometrie bătrânul reţinuse doar definiţia ipotenuzei, iar despre istorie avea impresia că este „un şir nesfârşit de minciuni”. Şi doar romanele de dragoste erau cărţile pe care le putea citi de o mie de ori în faţa ferestrei.

Este foarte probabil ca această carte a lui Luis Sepulveda, „Bătrânul care citea romane de dragoste”, să fi avut, de la publicarea sa în 1989, aceeaşi soartă, fiind citită şi recitită, la fel ca romanele pe care le îndrăgise bătrânul din roman. Cartea scriitorului chilian a cunoscut nu mai puţin de 43 de ediţii, o ecranizare şi traduceri în peste 30 de ţări, inclusiv în Europa, unde Sepulveda locuieşte în prezent, mai întâi în Germania, apoi în Spania.

Realizat de Doina Spătru

 

 

 

 

 

 

 

 

CITATE ALE MARILOR SCRIITORI DESPRE DRAGOSTE:
„Dragostea este poezia simţurilor”. (Honore de Balzac)
„Dragostea este spaţiul şi timpul măsurate cu inima”. (Marcel Proust)
„Vrei să fii iubit, iubeşte !” (Seneca)
„Iubirea mişcă soarele şi celelalte stele”. (Dante)
„O mare durere să iubeşti, o mare nenorocire să scapi de această durere”. (I.L.Caragiale)
„Dragostea îi face pe oameni să se simtă egali”. (F.M.Dostoievski)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

InfoHelp: de la cărțile de lut la cărțile E-book

20180219_104806

De-a lungul civilizației umane, omul a căutat și a dezvoltat suporturi de scriere pentru transmiterea informațiilor. Primele au fost tăblițele din argilă. Au urmat foițele din papirus și sulurile de pergament din piele de animale. Hârtia a fost invenția chinezilor, iar germanul Gutenberg este părintele tiparului. Cartea, ca suport de scriere, are o istorie veche de 5.000 de ani. Pentru a discuta despre cărțile de lut, la cărțile E-book i-am avut ca oaspeți la activitate pe preșcolarii de la ”Școala – Grădiniță Pas” cu Pas nr 152. Prima informație care au aflat-o a fost despre Papirus. Invenția le aparține egiptenilor și datează din mileniul al treilea înainte de Hristos. Următoarea informație a fost despre cartea-pergament. Denumirea vine de la orașul Pergamon din Asia Mică.  Despre hârtie ei au aflat că este invenția chinezilor. În Europa ea a ajuns abia în anii 1100.  „Ce este un manuscris?”, i-am întrebat. Este o operă a unui singur copist sau rezultatul mai multor copiști. Au aflat  și care a a fost prima carte tipărită: Biblia. A fost publicată de către Gutenberg, părintele tiparului în anul 1456.

Spre final, am vorbit și despre structura cărții. Despre copertă, cotor, pagini și unde ajunge după ce este scoasă de sub tipar și cum ajunge la noi la bibliotecă pentru a ajunge și la ei acasă

Publicat de Doina Spătaru

Be my Valentine!

De Saint Valentine în unele țări este o adevărată sărbătoare. Se organizează târguri și festivaluri, se oferă daruri și se dăruiesc flori: ghiocei sau orice simbolizează culoarea roșie, În Italia se oferă Baci Perugina – o mică alună învelită în ciocolată, care conține un bilețel cu un citat romantic.

 

Primul care a scris o scrisoare de dragoste a fost francezul Charles, Duce de O rleans. Se numea  Valentine  și  a fost scrisă în anul 1415, în timp ce era închis în Turnul Londrei, ca prizonier.

Deoarece suntem în luna dragostei, dar și în ziua în care cei îndrăgostiți își sărbătoresc dragostea și și-o exprimă în diverse forme,  cu prilejul acestei  sărbători Biblioteca Ștefan cel Mare vă propune  o frumoasă  expoziție virtuală  de cărți de dragoste și pentru dragoste.

valentine-1265
Trigiani, Adriana. Valentine / Adriana Trigiani; trad.: Cristina Tache. – București : Litera Internațional, 2011. – 511 p.

Valentine este o poveste despre autocunoaştere, despre căutarea eului interior spre a defini cine eşti şi ce vrei de la viaţă. Valentine, protagonista, de unde şi numele cărţii, este o tânără încântătoare, italiano-americană, ce face parte dintr-o familie mare şi exuberantă. Locuieşte cu bunica ei, fiind singura interesată de afacerea familiei, Firma Angelini, o fabrica de pantofi de nuntă, unde bunicii şi străbunicii ei au fost maestrii ai artei pantofilor lucraţi manuali. Povestea Valentinei este o călătorie spre autocunoaştere şi depăşirea stadiului de subapreciere. Este o carte foarte sensibilă şi cu trăiri puternice.

 

matusa-julia-si-condeierul-reeditare_23758_1_1323795083
Vargas Llosa, Mario. Mătușa Julia și condeierul / Mario Vargas Llosa; trad.: Coman Lupu. – București : Humanitas, 2011. – 367 p.
Această carte ne descrie niște mătuși care vor ficțiune, dar nu citesc literatură. Condeieri care nu scriu cărți, dar produc ficțiune în cantități uriașe. Iată o lume de mătuși și de condeieri, aparent într-un echilibru între cerere și ofertă. Înainte de apariția televiziunii în Peru, teatrul radiofonic – urmașul romanului-foileton din gazetele secolului al XIX-lea – asigura bunul mers al acelei… Vargas Llosa transferă elemente autobiografice ale relației cu propria sa mătușă, Julia Urquidi Illanes, într-un roman savuros și năvalnic, lipsit de prejudecăți.
coperta_prea_multa_fericire_new_c1
Munro, Alice. Prea multă fericire / Alice Munro; trad.: Ioana Opaiț. – București : Litera Internațional, 2011. – 312 p.

Cartea ne relevă povestea  unui  tată aflat în închisoare pentru că și-a ucis copiii, îi scrie soției despre revelația de a fi primit vizita lor dintr-o altă dimensiune; o fetiță își ajută angajatorul bolnav de leucemie să scape de avansurile unei femei lipsite de conștiință; în adolescență, un fiu își părăsește aparent fără motiv familia și ajunge să trăiască asemenea unui vagabond, disprețuind valorile societății moderne; în secolul al nouăsprezecelea, Sophia Kovalevski, matematician și scriitor talentat, se luptă cu efectele succes lui asupra relației de cuplu. Eroii celor zece povestiri îndură pierderi, șocuri, dezamăgiri, revelații neplăcute despre propriul caracter și totuși merg mai departe, pentru că acesta este sensul vieții. Undeva, prin întunericul în care înaintează, ei simt strălucirea intensă a fericirii, fie că este vorba despre fericirea trecută, despre cea care ar fi putut fi sau despre cea care îi așteaptă. Cu o voce narativă unică, Alice Munro se strecoară în labirintul întunecos al sufletului uman, dezvăluind secrete și încordări interioare indescifrabile din exterior.  

624113
Roberts, Nora. Treptele iubirii / Nora Roberts. trad.: Ana – Veronica Mircea. – București : Litera, 2012. – 324 p.

Vechiul han din Boonsboro, Maryland, a supraviețuit războiului, și-a schimbat proprietarul de nenumărate ori și, potrivit zvonurilor, este bântuit de fantome. Acum frații Montgomery și excentrica lor mama vor sa ii redea farmecul de odinioară. Pentru arhitectul familiei, Beckett, munca este refugiul pentru o viata personala anosta. Însă un proiect secret începe sa ii ocupe tot mai mult gândurile: fata pe care o iubea în adolescenta s-a întors în Boonsboro.

Clare Brewster, acum mama a trei copii, a revenit în orașul natal după ce soțul ei, militar, și-a pierdut viata în Irak. Proprietara a unei librarii cochete, situate chiar peste drum de hotel, este prea ocupata ca sa aibă timp de aventuri romantice. Însă constata ca viata ii poate oferi surprize extraordinare, căci băiatul care o adora discret în liceu s-a transformat într-un bărbat puternic și capabil, care ar putea sa ii arate încă o data drumul spre fericire.

trandafiri-vol-1_1_fullsize
Meachan, Leila. Trandafirii : Vol. 1 / Leila Meacham. trad.: Alexandru Maniu. – București : Litera Internațional, 2012. – 266 p.
Cartea este împărțită în patru părți, care sunt narate la persoana întâia de către fiecare dintre personaje. Astfel, avem perspectiva fiecăruia dintre aceleiași situații și să înțelegem modul în care alegerile de azi sunt influențate de cele de ieri. Este o carte care te prinde, care te învață cum un cuvânt nerostit la timp, o decizie luată într-un moment de slăbiciune sau de furie, poate să cauzeze mult rău și de regulă plătesc descendenții.
Este o poveste de dragoste intensă, profundă, cu o narațiune și personaje captivante.
trandafiri-vol-2_1_fullsize
Meachan, Leila. Trandafirii : Vol. 1 / Leila Meacham. trad.: Alexandru Maniu. – București : Litera Internațional, 2012. – 298  p.
Trandafiri, este un roman viu, plin de sentimente despre relații, atașament și sacrificiu. Personajele sunt foarte minuțioase și realiste. Ei arată ca noi, cu slăbiciunile și obsesiile lor. Scrisul este fluid, și este ușor de citit. Putem simți emoțiile personajelor aproape ca și cum ar fi ale noastre și de mai mutre ori  ne întrebăm ce am face noi în diverse situații.
Suskind,Patrick. parfumul / Patrick Suskind; trad.: Grete Tarler. – București : Humanitas Fiction, 2012. – 237 p.

descărcare

Cartea parfumul de Patrick Suskind, apărut în 1985 în Elveţia, apoi în 1986 în Franţa, este povestea unei anomalii, aceea a unei hipersensibilităţi olfactive, totul  fiind redat din această perspectivă. Anomalia îi aparţine lui Jean-Baptiste Grenouille, care s-a născut cu un simţ supranatural al mirosului. În schimb, trupul lui Grenouille nu are niciun fel de miros. Astfel, într-o Franţă de secol XVIII, plină de miresme şi duhori dintre cele mai felurite, Grenouille, prin lipsa lui de miros, pare un monstru. Povestea vieţii lui – subiectul romanului semnat de Süskind – constă în încercarea de a obţine un miros pentru sine, un miros aparte prin care să se facă iubit de către cei din jur.
 Без названия (2)
 Oz, Amos. Să cunoști o femeie / Amos Oz. – București : Polirom, 2011. – 276 p.

Într-un interviu din 2004 acordat Antoanetei Ralian, Amos Oz susținea că „singurătatea  e o opţiune şi nu un destin” (România literară nr. 39/ 2004). Oricum ar fi, singurătatea este o stare problematică, un timp al reevaluării, al reconsiderărilor. Personajele lui Amos Oz sunt supuse (sau – altfel spus – se supun) deseori acestui test, din care cauză prozele acestuia propun mai degrabă povești retrospective, trecute prin filtrul sufletesc al personajelor. Nu altfel stau lucrurile și în romanul din 1989, Să cunoști o femeie (traducere de Antoaneta Ralian, Polirom, Iași, 2011).

Protagonistul, Yoel, agent al serviciilor secrete israeliene, se întoarce acasă pentru a-și înmormânta soția, victimă a unui accident stupid. Șocat, îndurerat, Yoel se izolează de lume, alege singurătatea. Acolo, în singurătate, își va retrăi, cu ajutorul memoriei, viața, reevaluând anumite momente din trecut. Personajele lui Amos Oz din Să iubești o femeie  sunt dure, necruțătoare cu ele însele, iar Yoel nu face excepție.

O-dragoste-400x590

 Buzzati, Dino. O dragoste / Dino Buzzati.  – București : Polirom, 2011. – 260 p.

Mirajul unei iubiri imposibile.  Este o ilustare a acestui miraj și a posibilităților lui de a fi transpus în realitate, în ciuda condițiilor vitrege și a circumstanțelor cel puțin ciudate (dragostea între un barbat de 50 de ani și o prostituată), mi-a impus hotararea de a pune mâna pe roman și a vedea: chiar așa este? Poate dragostea imposibilă să devină posibilă și prin ce metode, cine va ceda? Întrebări care sunt primordiale romanului, care renasc în acesta, iar pentru multe dintre ele se oferă și răspunsuri. Dovada că până și sufletul bărbătesc poate surprinde, că putem și noi iubi cu disperare și cu adevărat, că putem deveni sclavii femeii iubite, indiferent cât de absurdă poate părea uneori dragostea. Iar pentru asta trebuie să spargi prejudecăți, să nu îți pese de nimic decât de ființa iubită, ajungând ca tu însuți să cazi în noroi, să suferi, doar pentru fericirea oferită de o clipă de atenție, de mângâiere, de apropiere, de IUBIRE.

levy-marc-hotul-de-umbre-10941
 Levy, Marc. Hoțul de umbre / Marc Levy. – București : Trei, 2011. – 232 p.

Povestea se derulează pe fast forward,  păstrează o relație bună cu mama lui (se văd rar, dar regulat), va salva câteva vieți, va pierde altele, își va regăsi prietenul cel mai bun din copilărie și va încerca să-l ajute, va avea o relație amoroasă cu Sophie, va întâlni oameni deosebiți și va suferi multe dezamăgiri. Dar, credeți-mă pe cuvânt, mai sunt multe de spus (Levy îngrămădește uimitor atâtea detalii semnificante …) și totul se termină cu o dragoste regăsită.

Te lasă cu zâmbetul pe buze nu pentru că povestea băiatului care ”fura” umbre ar putea fi reală, nici pentru că marea iubire și întâlnirea cu ea te convinge, ci pentru că te-a păcălit. Ți-a livrat o poveste îndulcită (facilă) despre viață, dragoste, traume și tragedii și, cumva, te-a ținut acolo până la ultima pagină (între noi fie vorba, dacă încerci să găsești un sens înalt literaturii lui, poți). Cu sau fără scăpări de stil, soluții mai mult sau mai puțin credibile, filosofie de mase, scriitorul francez îți mângâie inima îmbibată în filme de Hollywood. Și nu regreți c-ai ”pierdut” două-trei ore în compania lui. Cam asta este treaba cu fiecare carte de-a lui Marc Levy.

Carte_Cat-de-frumoasa-esti-Antologie-de-poezie-romaneasca_45499c
Cât de frumoasă ești : Antologie de Grigore Vieru. – Chișinău : Litera, 2004. – 815 p.
 Antologia poetului Grigore Vieru este rodul unui efort remarcabil  și, totodată, expresia unei sensibilități lirice exemplare. Cele trei ”sfinte teme” cum le zice el: Mama, Limba română și Dragostea, sunt, în fond, și temele esențiale ale poeziei sale. În poemele altora el se caută în fapt pe sine. Caută și se regăsește.
 Teodorovici, Lucian Dan. Celelalte povești de dragoste / Lucian Dan Teodorovici. – Iași : Polirom, 2013. – 221 p.

628320

Unsprezece povești în care dragostea e privită din unghiuri surprinzătoare și, în același timp, unsprezece secvențe ale unui roman construit pe o unică poveste, a unei iubiri ce nu-și găsește ritmul. Lipsa comunicării, trădarea, gelozia, angoasele și așteptările, toate aceste stări, puse sub semnul superficialității lumii contemporane, poartă personajele prin întîmplări și evenimente stranii, care își cîștigă miza doar prin raportarea la întreaga lor istorie.
 
„Cele unsprezece povestiri din carte sînt, de fapt, îți dai seama de asta pe măsură ce citești, tot atîtea capitole ale unui roman subtil construit, care te prinde și te captivează. Nu poveștile în sine sînt importante, ci modul cum sînt spuse de acest autor foarte talentat. Teodorovici are ceva din lapidaritatea lui Hemingway, dar și farmecul unui Salinger. O carte pe care merită s-o citiți.” 
 
„O carte splendidă, una dintre cele mai frumoase pe care le-am citit în ultima vreme.” 
 
 În această zi frumoasă și plină de dragoste și frumos vă doresc lectură plăcută!

 

Ne Întâlnim la Biblioteca Ștefan cel mare

Filiala Bibliotecii Municipale B.P. Hasdeu

Drept MD

Justiţia este dorinţa constantă şi perpetuă de a da fiecăruia ce i se cuvine

CRISTI DANILEŢ - judecător

despre sistemul juridic şi magistrati

%d blogeri au apreciat asta: