Arhive etichetă | educație

Bunele maniere

Noile mijloace de comunicare și procesul tehnologiilor informaționale au schimbat mult comportamentul și mentalitatea societății noastre. Și unora le pare că bunele maniere nu mai sunt actuale. Se înșeală. Pentru o bună integrare și coordonare este necesar ca toți să respectăm niște reguli expuse în Codul bunelor maniere.
Cel mai de preț lucru pe care îl învățăm este educația. Ea ne deschide porțile în
Societate. Ce se subînțelege prin bunele maniere? Cum arată și cum se comportă
un om manierat?
Toată lumea trebuie să știe și să respecte regulile de bază ale comportamentului
în societate. Cine le cunoaște, manifestă respect față de ceilalți.
Codul bunelor maniere are o istorie veche și s-a perfecționat de-a lungul secolelor. Bunele maniere reprezintă cartea de vizită a fiecărui om. Tocmai de acea e recomandat să-ți înveți copilul de mic câteva reguli de conduită.
În biblioteca Ștefan cel Mare, de câțiva ani consecutiv este predat cursul de bune maniere. Anul acesta, grupul-țintă au fost elevii clasei a treia din școala-grădiniță „Pas cu pas”. Pe parcursul anului, copiii au învățat că bunele maniere îi ajută să câștige simpatia celor care îi înconjoară. Frecventarea cursului îi ajută să fie agreabili pentru persoanele din viața lor, să aibă succes în activitățile pe care le desfășoară. Acestea nu doar completează cei 7 ani de acasă, dar îi poate oferi copilului cunoștințe extinse despre societatea în care trăiește și pe care le poate aplica și în alte culturi.
O persoană manierată va fi întotdeauna percepută de ceilalți drept o persoană educată și model de urmat în termeni de comportament, comunicare și atitudine. Cum te comporți la școală? Știi cum să aranjezi o masă festivă? Știi să te îmbraci frumos? Știi să scrii o scrisoare corect? Acestea și alte teme le-am învățat și practicat în cadrul activității în cauză, urmată de un concurs care s-a încheiat cu decernarea diplomei „Cel mai manierat copil”, cu surprize și dulciuri.
Cursurile de bune maniere vor avea loc în fiecare an. Dragi părinți, dacă doriți să aveți copii manierați, dar nu aveți timp să vă ocupați de ei, aduceți-i la bibliotecă.

autor: Zinaida Abdrahmanov

maniere

 

Reclame

Creativitatea – dimensiune psihologică a personalității umane

Creativitatea a devenit un indiciu valoric în multe domenii de activitate, un indiciu al calităţii activităţii în multe profesii şi un element de progres al vieţii social- economice. Multă vreme creaţia a fost considerată apanajul exclusiv al unei minorităţi restrânse. De când s-a constatat că noua tehnică înfăptuieşte toate muncile stereotipe şi, deci, omului îi revin sarcinile de perfecţionare, de înnoire, cultivarea gândirii creative a devenit o sarcină importantă a şcolii. Dezvoltarea creativităţii copiilor reprezintă o preocupare permanentă pentru cadrele didactice înzestrate cu un acut simţ al imperativului social.

În Săptămâna Creativității vă oferim o lectură virtuală în aceste cărți, care sperăm să vă intrige și să vă convingă să le citiți. Lecură plăcută!

creativitate-si-inteligenta-emotionala_1_fullsize

Rocco, Mihaela. Creativitate și inteligență emoțională / Mihaela Roco. – Iași : Polirom, 2001. – 248 p.

Combinând viziunea științifică cu cea aplicativ-practică, lucrarea Creativitate și inteligență emoțională abordează cele mai noi și incitante aspecte legate de creativitate și prezintă concluziile-sinteză ale cercetărilor desfășurate în domeniu.
Răspunsurile la câteva întrebări-cheie – „Ce relații există între creativitate și complexele psihice ale persoanei?“, „Cum influențează inteligența emoțională creativitatea?“, „Cât de creativi suntem?“ – reprezintă rodul bogăției activității de cercetare științifică și al documentării recente a autoarei în calitate de visiting professor în SUA, Belgia și Franța.

47b5b938a50bb71e62d41d48561462ca-6078454-400_400

Moldoveanu, Maria. Mentalitatea creativă – perspectivă psihosociologică / Maria Moldoveanu. – București : Coresi, 2001. – 237 p.

Mentalitatea exprimă modul propriu de a gândi (evalua) și de a simți al unui individ sau al unei colectivități. Ea rezultă din totalitatea influențelor la care sunt supuși indivizii și din propria lor experiență. Istoricul Jacques Le Goff consideră că mentalitatea ”este prezentă la punctul de întâlnire al individului cu colectivul, al timpului istoric cu conjuncturalul, al marginalului cu generalul”. Cunoașterea mentalității impune studiul elementelor ei constitutive și a formelor ei de exprimare. Lucrarea de față tratează mentalitatea creativă, ca ansamblu de idei, concepții, predispoziții, reprezentări, credințe, prejudecăți, convingeri, proprii indivizilor creatori, caracteristice pentru felul lor de a fi și de a se manifesta.

bouillerce_brigitte_carre_emmanuel_cum_sa_ne_dezvoltam_creativitatea

Bouillerce, Brigitte. Cum să ne dezvoltăm creativitatea / Brigitte Bouillerce, Emmanuel Carre; trad. de Iulian Moga. – Iași : Polirom, 2002. – 200 p.

Creativitatea reliefează un mod de a fi, o modalitate de gândire. Este mai întâi de toate o aptitudine individuală obişnuită, de care dispunem în general în egală măsură, prezentă în fiecare dintre noi şi diferită prin coeficientul intelectual. Este suficient să o cultivăm cu ajutorul unor tehnici adecvate pentru ca ea să devină o stare de spirit.

Ne confruntăm constant în mediul nostru social cu probleme, îndatoriri neobişnuite sau cu proiecte pe care trebuie să le realizăm, care ne solicită ingeniozitatea şi spiritul inventiv. Şi fiecare găseşte până la urmă idei si trucuri pentru a-şi dezvolta o metodă de lucru. Creativitatea necesită întâi de toate o stare de spirit pozitivă. Formularea unei probleme într-o manieră pozitivă înseamnă să plecăm de la principiul că problema respectivă are o soluţie.

Aşadar, dispunem cu toţii de un potenţial creativ pe care îl putem dezvolta. Multitudinea de cunoştinţe înmagazinate în creier ne dă posibilitatea să identificăm noi piste de reflecţie şi acţiune când ne confruntăm cu o situaţie dată. Astfel, inventăm plecând de la un fond personal de cunoştinţe, experienţe, emoţii sau proiecte. Desigur, creativitatea se înscrie în cadrul unui demers voluntar care necesită timp şi efort.

Scopul acestei lucrări este de a-l ajuta pe cititor să privească lumea cu alţi ochi, incitându-l să recurgă la idei concrete şi inedite, îndrumându-l spre o multitudine de situaţii întrucât instrumentele propuse sunt aplicabile atât în cadrul reflecţiei personale, cât şi în cel al activităţii de grup.

jocurile creative

Neuschutz, Karin. Jocurile creative ale copiilor : Cum pot păpușile și jucăriile simple să ajute la dezvoltarea copilului tău  / Karin Neuschutz; trad. Alina Loredana Brebeanu. – București : Univers Enciclopedic Gold, 2015. – 115 p.

Mulți părinți întâmpină dificultăți în alegerea jucăriilor potrivite pentru diferitele segmente de vârstă, cât și în alegerea jocurilor pe care să le inițieze și încurajeze. Cum pot oare părinții să-i ajute pe copii să se dezvolte și cum pot să le stimuleze aptitudinile? Karin Neuschütz, părinte și educator cu experiență, abordează aceste probleme într-o formă concisă și accesibilă. Ea analizează felul în care copiii se joacă în mod liber și creativ și cum sunt ei influențați de mediul înconjurător și de adulții care se află în preajmă. Cartea dezvăluie particularitățile fiecărei etape de vârstă până la șapte ani, folosindu-se de studii de caz pentru a ilustra anumite probleme, apoi sugerează atât jucăriile și păpușile, cât și activitățile adecvate.

lidia_granaci_jocul-creativ

Granaci, Lidia. Jocul creativ : Îndrumar metodic / Lidia Granaci, Galina Grădinari. – Chișinău : Epigraf, 2014. – 136 p.

„Implicînd plenar un șir de abordări teoretice pentru a ajunge la o definire a fenomenului pedagogic numit creativitate, autorii analizează, evitînd anumite riscuri, un șir de aspect specifice, cum ar fi: atitudinea novatoare, permanenta interogație a subiectului, personalitatea creatoare, activitatea de restructurare, capacitatea de a vedea altfel lucrurile, saltul calitativ etc. Căutînd rațiunile pedagogice ale legăturii dintre joc și creativitate, care duce la „apropierea” jocului de un centru generator de energie cum este cel al creativității” afirmă Tatiana Callo, doctor habilitat în pedagogie în prefața lucrării. În lucrare, autoarele fac referință la:

  • Abordări psihopedagogice ale jocului creative;
  • Influența jocuui de creație asupra dezvoltării personalității preșcolarului;
  • Jocul creative la etapa preșcolară;
  • Specificul jocului creative al copiilor de vîrstă școlară;
  • Stimularea creativității prin jocuri;
  • Jocuri creative și activități distractive în învățarea limbilor străine;
  • Jocul creativ: metode și tehnici.

lidia_granaci_educatia-prin-joc

Granaci, Lidia. Educația prin joc. Teorie și practică / Lidia Granaci. – Ediția a doua, rev. și compl. – Chișinău : Epigraf, 2010. – 191 p.

 „Abordarea teoretico-practică a problemei jocului didactic este una de micropedagogie centrată pe individualiatea copilului, în măsura în care referința analitică este reprezentată de ființa umană care nu riscă să fie eliminate de pe „scena” educațională, deoarece anume el, copilul, este cel care joacă rolul principal pe această scenă. Concepută în termini de funcționalitate, lucrarea pune în valoare metodologia centrată pe acțiunea individual a copilului, saturate de semnificații” afirmă Tatiana Callo, profesor universitar, doctor habilitat.

În lucrare, autoarea lucrării face referință la:

  • originea și evoluția  jocului didactic;
  • aspecte psihologice ale jocului didactic;
  • definiția jocului;
  • jocurile didactice ca mijloc specific de instruire;
  • structura jocului didactic;
  • funcțiile jocului didactic;
  • organizarea și gestionarea jocului didactic;
  • tehnologii aplicate la valorificarea jocurilor didactice;
  • jocurile didactice: obiective și acțiune.

Publicat de Doina Spătaru