Arhive etichetă | Fabule

La Fontaine, Jean de, poet și fabulist francez (1621–1695)- 400 ani de la naștere

  Jean de La Fontaine (1621 – 1695) a fost un poet, dramaturg şi prozator francez, membru al Academiei Franceze. La Fontaine s-a impus în literatura universală prin fabulele sale, publicate în 12 cărţi, în perioada 1668-1694. Fiind inspirat de anticii Esop şi Fedru, precum şi de tradiţiile populare, şi înzestrat cu un talent deosebit, el a depăşit caracterul unilateral didactic al vechilor fabule, transformându-le în adevărate opere de artă. Prin intermediul fabulelor, La Fontaine a criticat moravurile sociale din Franţa în timpul absolutismului şi a demascat cu mult umor şi vervă viciile claselor dominante necruţându-l nici pe rege şi nici pe curtenii săi. Eroii din fabulele sale, care aparţin lumii animaliere sau regnului vegetal, personificând tipuri şi caractere, reprezintă diferite aspecte ale vieţii sociale din Franţa acelui timp. Fabulele lui La Fontaine au fost traduse în foarte multe limbi, iar acest fapt a influenţat dezvoltarea ulterioară a acestei specii literare, inclusiv a fabulei româneşti…

La fontaine ne-a lăsat opere și fabule impresionante și neprețuite pe care le voi prezenta în această revistă bibliografică.

La fontaine, Jean. Fabule /Jean de la Fontaine. – Chișinău.: Litera Internațional, 2002. – 312 p.

Fabule - Jean de La Fontaine - TargulCartii.ro

Fabulele, mai ales cele din Cărțile a VII-ea-a XI-ea, oglindesc nemijlocit realități ale societății franceze dina doua jumătate a secolului al XVII-lea. Realități ce merg de la aluzia satirică la evenimente politice contemporane și până la critica claselor sociale și a instituțiilor regimului feudal. Rând pe rând, monarhul și curtenii săi, nobilimea de la Versailles și cea din provincie, marchizi grotești și gentilomii disprețuitori, preoții, călugării, negustorii, bancherii, judecătorii, medicii, țăranii se perindă pe dinaintea cititorului, surprinși de fabulist în atitudinile cele mai caracteristice, cu mentalitatea, gesturile și vorbirea specifică fiecărei clase sau profesiuni. Leul, lupul, ursul, câinele, vulpea, cerbul, pisic, broasca, barza sau șobolanul lui La Fontaine depășesc cadrele vechii tipologii animale din Evul Mediu sau din Antichitate. Ele devin personaje cu o semnificație istorică și socială precisă, sunt tipuri ale societății feudale franceze, trăiesc, gândesc și acționează ca oamenii secolului al XVII-lea, cu ideile și gusturile acelei umanități.

La Fontaine Jean de. Fabule / Jean de la Fontaine. – Chișinău.: Litera Internațional, 1998. – 295 p.

La Fontaine e universal ca Homer : oameni, zei, animale, peisaje, natura eternă și societatea vremii, totul e cuprins în unica sa carte. Țăranii și alături de ei regii, sătencele și în vecinătatea lor doamnele de la curte, pe fiecare La Fontaine îl pictează după chipul, sentimentele și limbajul lui. Fabulele lui La Fontaine reușesc transpuneri magistrale ale faunei în trăsături și caractere umane : leul reprezintă forța și maiestatea, vulpea – șiretenia și lingușirea, iepurele – teama, mielul – blândețea, furnica – hărnicia. La Fontaine conferă personajelor sale și atributele caracteristice unor categorii sociale ale epocii în care a trăit. În fabule, un loc important îl joacă decorul, care, de regulă, este însăși natura. Fabulele lui La Fontaine își păstrează și astăzi o prospețime, o tinerețe care fac din el poate cel mai modern și cel mai apropiat de noi dintre toți scriitorii veacului clasic.

https://www.anticariat-unu.ro/fabule-de-la-fontaine-1998-p165137

La Fontaine, Jean de. Fabule / Jean de la Fontaine. – București : Corint, 2004. – 119 p.

Scriitorul francez Jean de la Fontaine face parte din familia marilor fabuliști ai literaturii universale. Autor al unei opere bogate – a scris poeme, elegii, epigrame, povestiri, chiar și un roman -, La Fontaine este cunoscut mai ales drept creator de fabule, 243 la număr. Scurtele sale povestiri alegorice, reunite sub titlul de Fabule, au la bază motive împrumutate din literatura antică, de la Esop, Fedru și de la Babrios, dar și vechi tradiții populare franceze, toate interpretate de fabulistul francez cu talent, într-o manieră proprie. Fabulele lui La Fontaine au fost apreciate drept satire usturătoare la adresa moravurilor societății contemporane, din timpul lui Ludovic al XIV-lea, dar și la adresa deprinderilor, mentalităților specific umane. Scriitorul transpune întâmplări din lumea reală cel mai des în lumea animalelor, pe care o înzestrează cu defecte și calități umane, cu scopul de a dezvălui, direct sau indirect, o învățătură, o pildă sau o morală și de a contribui la îndreptarea răului.

https://www.editura-andreas.ro/fabule-la-fontaine-corint

La Fontaine Jean de. Fabule / Jean de la Fontaine. – București : Regis, s.a. – 127 p.

Eroii din fabulele lui La Fontaine aparțin lumii animaliere sau regnului vegetal, dar care personifica tipuri si caractere întâlnite in diferite aspecte ale vieții sociale. „Se zice ca pe vremuri niște hoți. Furaseră-mpreună un măgar. Și se băteau de zor, ca doi netoți, Ca nu știau cum sa-si împartă prada. Când iată ca apare alt tâlhar, Le ia măgarul și le lăsa sfada.”

Cu mult timp în urmă, Jean de la Fontaine a scris celebrele sale fabule, rămase texte de referință peste ani. De atunci, generații de copii s-au bucurat sa le citească sau să le asculte, întâlnind personaje amuzante și multe din animalele lor preferate. Fabulele lui La Fontaine îi învață pe copii diferența dintre bine si rău, condensând mesajul plin de înțelepciune în morala de la sfârșitul fiecărei fabule.

https://www.emag.ro/cele-mai-frumoase-fabule-la-fontaine-esop-grigore-alexandrescu-reg978-606-8487-23-6/pd/DZ51LCBBM/

La Fontaine Jean de. Fabule alese / Jean de la Fontaine. – București : Regis : s.a. – 154.

Alese Fabule. Esop, La Fontaine. – Cartea MEA

Incontestabil fabula se numără printre cele mai vechi specii literare din câte se cunosc până azi. În esență, fabula transpune întâmplări din lumea reală în lumea animalelor, odată cu vicii și însușiri umane, acordându-le acestora și capacitatea de a vorbi, de a spune adevăruri îndeobște acceptate. Atât cât și în alte opere, în operele lui la Fontaine fabula demonstrează mai mult decât oricare alt gen sau specie literară că cele relatate de autor nu se săvârșesc gratuit, ci cu un scop bine definit – pentru a dezvălui o învățătură, o morală, a îndrepta răul și a arăta cele demne de urmat. La Fontaine dezvoltă progresiv narațiunea și extinde dialogul desfășurat pe scenă de comedie sau dramă deghizată, oferind tablouri vii, iar prin însușirile atribuite vietăților prinse în alegoria fabulei. Prin intermediul fabulelor, La Fontaine a criticat moravurile sociale din Franța în timpul absolutismului și a demascat cu mult umor și vervă viciile claselor dominante necruțându-l nici pe rege și nici pe curtenii săi, ca în „Greierele și furnica”, „Corbul și vulpea”, „Lupul și mielul” etc. Eroii din fabulele sale, care aparțin lumii animaliere și regnului vegetal, personificând tipuri și caractere, reprezintă diferite aspecte ale vieții sociale din Franța acelui timp.

Cele mai frumoase fabule. – București: s.a. – 96 p.

Cândva, demult, demult de tot, erau doi tineri prieteni, care hoinăreau împreună. Dintr-odată, le-a ieșit în cale un urs mare. Unul dintre tineri s-a speriat așa de tare, că s-a cățărat într-un copac înalt și s-a ascuns. Celălalt și-a dat seama că este prea târziu ca să mai fugă. S-a întins pe jos, și-a ținut respirația și s-a prefăcut mort. Ursul a venit, l-a mirosit și a plecat. Tânărul din copac era foarte curios. S-a dat jos și l-a întrebat pe prietenul său : Ce ți-a șoptit ursul la ureche? Să nu mai merg niciodată cu cel, care uită de prietenul lui când este în primejdie. Morala : Prietenul la nevoie se cunoaște.

La Fontaine nu scria despre corbi, cocoși, lei, șobolani, vulpi, musculițe, greieri, vrăbiuțe, pisici, lilieci, cămile, cerbi, măgăruși, papagali, elefanți, porumbei, ulii, coțofene și alte jivine doar ca să le facă pe plac unor copii. Lumea animalelor din paginile acestei cărți nu e una de jucărie: leii sunt regii ajutați uneori de micuții șobolani, vulpile viclene și inteligente își bat joc de maimuțoii care se vor împărați, liliecii reușesc să păcălească nevăstuicile hămesite, dându-se drept șoareci sau păsări. Trebuie să fiți de acord cu autorul că, de multe ori, oamenii se vor civilizați, dar se poartă, de fapt, foarte asemănător cu animalele. Cititorul este invitat să se amuze de întâmplările prin care trec personajele fabulelor și, la urma, e învățat să nu facă la fel.

https://librarius.md/ro/book/001700-cele-mai-frumoase-fabule

Realizat de Doina Spătaru

Șef-sector