Arhive etichetă | fănuș neagu

Fănuș Neagu – meșterul limbii române

omagiu la 85 de ani de la naștere

fanus-neagu-301911l

„Pentru mine, limba română e distanţa dintre inimă şi umbra ei, care se numeşte suflet.”

Fănuş Neagu, născut în 1932 la Grădiştea-de-Sus, judeţul Brăila, într-o familie de ţărani, este romancier, dramaturg şi nuvelist. El a devenit membru titular al Academiei Române în 2001.

Povestitor şi nuvelist extraordinar, inspirat în special de lumea ţărănească, dar şi de specificul vieţii portuare dunărene din zona sud-estică a ţării, a Brăilei natale, Fănuş Neagu s-a impus prin cărţile sale ca unul dintre marii povestitori ai literaturii române, pitorescul, lirismul şi savoarea lexicală din Criticul Nicolae Manolescu, potrivit Mediafax, spunea „A fost unul dintre cei mai talentaţi scriitori ai generaţiei sale, chiar dacă se spune că aceasta este generaţia ‘expirată’. Acum devine expirată şi la propriu”, a mai spus criticul. Manolescu a povestit că, la începuturile sale scriitoriceşti, Fănuş Neagu a fost „un ştirist şi un inventiv”, remarcându-se în articole pe teme sportive şi în proză scurtă, mai târziu trecând la romane.

„În general, numele lui a fost legat de un fel de inventivitate a lexicului şi de un stil specific sudicilor”, adăugând că, probabil, sensibilitatea scriitorului a fost formată şi de locul unde s-a născut şi a crescut, „undeva între Buzău şi Brăila, unde vine prima dată viscolul, o zonă a podgoriilor”. „Vinul a avut un loc important în viaţa lui Fănuş Neagu şi în arta sa, ca şi la Sadoveanu” a spus criticul literar.

dincolo-de-nisipuri_1_fullsize

Literar, a debutat cu nuvela ‘Duşman cu lumea’, apărută în revista ‘Tânărul scriitor’ (1954), patru ani mai târziu debutând editorial cu povestirile din ‘Ningea în Bărăgan’ (1959). Au urmat culegerile de povestiri şi nuvele ‘Somnul de la amiază’ (1960), ‘Dincolo de nisipuri’ (1962), ‘Cantonul părăsit’ (1964, Premiul Uniunii Scriitorilor), ‘Vară buimacă’ (1967) – care au fost incluse, alături de lucrări inedite, în antologiile ‘În văpaia lunii’ (1971, 1979), ‘Fântâna’ (1974), şi alte volume de proză scurtă, printre care: ‘Casa care se leagănă’ (1972), ‘Pierdut în Balcania’ (1982), ‘Povestiri din drumul Brăilei’ (1985), ‘Partida de pocher’ (1994) şi ‘O corabie spre Bethleem’ (1997), ‘Dincolo de nisipuri’ (2004).

Câteva dintre nuvelele şi povestirile sale au fost traduse şi incluse în numeroase antologii apărute în străinătate. Ca prozator, a cunoscut deplina consacrare cu romanul ‘Îngerul a strigat’ (1968), titlu de referinţă al prozei româneşti postbelice, carte care a dominat evenimentele editoriale ale anului în care a apărut.

992bc86142117370e16e196456e85517

Acest prim roman a fost urmat de ‘Frumoşii nebuni ai marilor oraşe. Fals tratat despre iubire’ (1976), ‘Scaunul singurătăţii’ (1988), toate trei obţinând Premiul Uniunii Scriitorilor, şi de ‘Ţara hoţilor de cai’ (1991), ‘Amantul Marii Doamne Dracula’ (2001). În anul 2004 i-a apărut ‘Asfinţit de Europa, Răsărit de Asie. Jurnal cu faţa ascunsă’ (2 volume).

Atras de teatru, a scris câteva Amantul-marii-doamne-dracula-Un-nou-roman-de-Fanus-Neagupiese, între care ‘Eclipsa de zgomote’ (1970, piesă în două părţi), ‘Scoica de lemn’ (1978), ‘Casa de la miezul nopţii sau Paiaţa soseşte la timp’ (1988), toate premiate de Uniunea Scriitorilor, ‘Olelie’ (1983). A semnat, singur sau în colaborare, scenarii de film: ‘Lumină de iulie’ (1963), ‘Casa de la miezul nopţilor’ (1975), ‘Lişca’ (1983), ‘Sosesc păsările călătoare’ (1984), ‘Casa din vis’ (1991), ‘Terente – regele bălţilor’ (1995) ş.a.

Unul dintre cei mai buni prieteni ai săi a fost scriitorul Ion Băieșu, pe care l-a cunoscut la Școala de Literatură. ” Ursuz mereu ca după un chef”, așa cum îl descrie Alex Ștefănescu în România Liberă.

fanus_neagu_cartea_cu_prieteni

Fănuș Neagu avea să aibă legături strânse și cu Nichita Stănescu/Acesta avea să îl descrie în cîteva cuvinte, înșirate într-un catren:” Ursul acesta blînd și calm și bleg, Fănuș/ e apucat  de nimeni ca de doruri; -/ dă cu sărutul numai doar în zboruri/ iar iernii lumii e învârtecuș „