Arhive etichetă | lectură

Cărți prin care copiii salvează lumea

1 Iunie este ziua în care se celebrează miracolul naşterii, al purității, dar şi întoarcerea la inocenţă. Ziua copilului a fost menționată pentru prima dată la Geneva în cadrul Conferinței Mondiale pentru Protejarea și Bunăstarea Copiilor în august 1925, conform adoptării Declarației pentru Protecția Copilului.

Ziua Internaţională a Copilului, promovează schimbul reciproc de idei, dorinţa de a-i face pe copii să înţeleagă acest concept, precum şi iniţierea unei acţiuni de a promova bunăstarea copiilor din toată lumea.

Copiii sunt cei care ne fac viața mai frumoasă şi în care ne regăsim adesea. De ziua lor, acestora li se acordă o atenţie deosebită, iar cu această ocazie, vă invităm să faceți parte din viața lor, prin intermediul celor cinci cărți.

Vă dorim lectură plăcută.

Verne, lules. Căpitan la 15 ani / Jules Verne, trad : Mircea Aurel Buiciuc. – Chișinău : Arc, 2011. – 112 p,

descărcare (1)

Cartea este un roman de aventuri în care este tratată problema sclaviei, în primul rând cea a comerțului cu sclavi, îndeosebi cel practicat de alți africani. În carte este prezentată povestea tânărului Dick Sand care este elev marinar la bordul bricului-goeletei Pilgrim, comandată de căpitanul Hull. După un sezon slab de pescuit, baleniera pleacă din Noua Zeelanda pentru a reveni în America. În cursul călătoriei de întoarcere se petrec două evenimente cruciale care constituie o ocazie pentru tânărul elev marinar de a-și dovedi limitele. Acțiunile trădătoare ale enigmaticului bucătar, care defectează busola, îi fac să ajunga pe coasta Africii, devenind astfel captură valoroasă . Au loc multe peripetii, însa curajul și devotamentul căpitanului Dick, sprijinit de tovarășii săi de suferință, conduc la un deznodământ fericit, fiecare primind răsplata cuvenită.

Ilis, Florina.  Cruciada copiilor. / Florina Ilis. – București : Cartea românească, 2008. – 486 p. 

descărcare

Cruciada copiilor încheie Trilogia Cunoașterii, proiectată de Florina Ilis încă din anul 1992. Primul roman a fost Coborârea de pe cruce, al doilea este Chemarea lui Matei .Acțiunea începe cu prezentarea gării din Cluj. Două trenuri se pregătesc de plecare – acceleratul de București și un tren de copii ce se îndreaptă spre mare. Cel ce se îndreaptă spre mare este cucerit de copii. Calman, un cerșetor în vârstă de 12 ani, devine liderul copiilor iar aceștia reușesc să-i închidă pe profesori într-un compartiment și să preia controlul trenului prin vicleșug. Florina Ilis a reușit crearea unei radiografii a României anilor 2000, cartea tratând cele mai spinoase subiecte din acel timp, precum problema adopțiilor, a orfanilor, a integrării europene, a incompetenței autorităților.Romanul ,,Cruciada Copiilor’’ a fost laureat cu premiul pentru proza al Uniunii Scriitorilor din Romania în anul 2006 și cu premiul Cartea Anului 2005.

Saint, de Exupery. Micul prinț. / de Exupery – Saint, trad: Igor Crețu. – Chișinău : Silvius – Libris, 2007. – 64 p.

 

imagesMicul Prinț, este un roman al scriitorului și aviatorului francez Antoine de Exupery. Micul prinț a fost votată cea mai bună carte a secolului XX în Franța. A fost tradusă în 361 de limbi. Micul Prinț este a doua cartea cea mai tradusă în lume, după Biblie. Micul Prinț este o poveste poetică, cu ilustrații în acuarelă făcute de autor, în care un pilot naufragiat în deșert întâlnește un tânăr prinț căzut pe pământ de pe un mic asteroid. Este o poveste simplă și fermecătoare, o poveste încântătoare despre copilărie, singurătate și prietenie. Micul Prinț ne-a cucerit sufletele, devenind un mit care a captivat întreaga planetă.

 

Pflugfelder, ”Science Bob;  Hockensmith Steve. Nick și Tesla în laboratorul de înaltă tensiune : un roman cu electromagneți, alarme pentru hoți și alte dispozitive pe care pe puteți construi și voi / ”Science Bob” Pflugfelder; Steve Hockensmith, trad: Mihaela Buruiană. – București : Nemira Publishing House, 2016. – 224 p. 

nick-si-tesla-in-laboratorul-de-inalta-tensiune_1_fullsize

Simpatici și inventivi, Nick și Tesla sunt doi frați gemeni de 11 ani, isteți foc și pricepuți nevoie mare la științe, electronică și intratul în bucluc. Când părinții lor pleacă în mod neașteptat într-o enigmatică misiune de serviciu, cei doi sunt trimiși să stea pe timpul verii cu unchiul lor Newt (pe numele complet Newton Galileo Holt), un savant genial. Și puțin trăsnit. Bine, puțin mai mult trăsnit.

Însă nu durează mult până când Nick și Tesla își încep propria aventură misterioasă și se apucă să facă în laboratorul unchiului Newt tot felul de mașinării extravagante ca sa iasă din încurcături, cum ar fi o pisica-robot, o alarmă pentru hoți sau un dispozitiv mobil de urmărire.

Lingren, Astrid. Pipi Șosețica / Astrid Lingren, trad: Alexandra Turturea. – București : RAO Publishing International, 2002. – 182 p.

descărcare (2)

,,Pipi Șosețica’’ de Astrid Lingren este o carte care a schimbat literatura pentru copii. A apărut în noiembrie 1945 și a fost tradusă în 40 de limbi.

Pipi Șosețica, un personaj excentric, cu o inimă mare și un umor fabulos, un personaj cu o apariție remarcabilă, este fetița pe care copiii au toate motivele s-o invidieze. De ce? Pentru că ea n-a fost niciodată la școală, pentru că locuiește sigură, pentru că nu face decât ceea ce-i place și nu trece niciodată neobservată: până și hoții se lasă de meserie după ce o întâlnesc. Alături de bunii ei prieteni, Tommy și Annika, ea trece prin aventuri încântătoare.

Creat de : Doina Spătaru

Citește o carte

Cartea „Cu gândul la tine” scrisă de Aurelian Slvestru  te ajută să urci pe scara înțelepciunii. Autorul este arhitectorul sufletelor omenești care ne însuflețește, binecuvântează prin cuvântul sfânt. Volumele scrise de Aurelian Silvestru merită citite cu pixul în mână. Deoarece îți dorești să notezi fiecare frază, gând care sunt pline de cumpătare și har.

Aurelian Silvestru se adresează publicului larg și îi îndeamnă să prețuiască tot ce e frumos, să conștientizeze faptul că omul este definit prin înălțare și coborâre și de fiecare depinde pe ce cale va merge.

Proza conține comparații, figuri de stil, parabole, biografii și zeci de nume istorice etc. Vă voi provoca cu câteva gânduri din cartea „Cu gândul la tine”.

***

După cum se știe, viața însăși e alcătuită din detalii. Suntem făcuți din amănunte. Nu vrem să recunoaștem, dar tocmai ele, micile detalii, ne defines ca personalități. Fiecare din noi e o sculptură nedesăvârșită. Am putea realiza de mii de ori mai mult, dacă am avea mai multă încredere în noi înșine și n-am omite amănuntele. Neglijate, ele se transformă uneori în buturugă mica ce răstoarnă carul mare.

***

Iubirea nu poate avea decât un singur scop: acela de a-l face fericit pe omul drag.

***

Dacă le câștigi încrederea, oamenilor pot fi conduși spre cele mai neverosimile victorii. Dar, dacă se întâmplă să-I dezamăgești, îți întorc spatele și nu mai vor să te urmeze.

Ca să te bucuri de devotamentul cetățenilor, trebuie să le fii tu însuți foarte devotat! Ei vor să vadă în tine nu un stăpân, ci un părinte. Iar părinții, de regulă, nu-ți mint copiii, nu-I fură și nu-I tratează ca pe nișteb robi…

***

E mare cu adevărat artistul care face lucruri inedite, dar și mai mare este maestrul care știe să îmbrace în miracol rezultatul muncii sale. Geniul însuși trebuie să rămână uimit, descoperindu-l. Altminteri, opera lui va mirosi a transpirație și nu va da impresia că e produsul unei munci înaripate.

Ești creativ doar dacă ești în stare să înveți. Poate de asta se și spune că marii artiști, în sufletul lor, rămân niște copii chiar și la bătrânețe.

***

Te poți considera cu adevărat împlinit abia atunci, când trăiești în armonie cu tine însușți, când nu cerșești nimic de la viață, când tot ce faci se sprijină pe demnitate și pe omenie. Iată de ce, dintre toate talentele cu care suntem înzestrați, cel mai de preț mi se pare talentul de a fi OM în toate.

***

Omul de nimic nu are demnitate, patrie sau mamă. El nu știe cine sunt străbunii lui. Nu-l interesează nici ziua de ieri, nici cea de mâine. Trăiește cu prezentul, cu ambiția de moment și caută să obțină maximum de profit prin minimum de efort. El nu vede durerea celorlalți, pentru că nu-I pasă decât de sine, de interesul personal.

„Dacă ești cu adevărat intelligent, spunea Benjamin Franklin, atunci când te uiți la alții, le vezi mai întâi calitățile, iar când te uiți la tine, îți vezi mai întâi neajunsurile”.

***

Diferența dintre mediocritate și talent constă în faptul că mediocritatea visează, dar nu face nimic ca să-și transforme visul în realitate, iar talentul uită de sine, de plăceri, de sănătate, dar nu și de scopul care îl cheamă către ceva înălțător.

***

Opriți-vă din când în când din goana vieții și meditații asupra veșniciei. Nu vă grăbiți să neglijați prezența nemuririi. Fiți cât mai des cu cei apropiați, iubiți-i, ajutați-i, spuneți-le cuvinte de încurajare, dar  nu uitați că viața și reversal ei se află deopotrivă în interesul nostru și nimeni nu poate ști ce stare va prevala în clipa următoare.  

***

Istoria, ca și cultura, se face prin iubire. Dar ea înalță omul peste neputință, spre virtute, obligându-l să lupte, să învingă, uneori să moară, dar totdeauna să se devoteze!

Cu siguranță, multe din aceste ideei te regăsești deci te invit cititorule  să o citești și să culegi cu atenție gândurile bune pentru sufletul tău.

Îi MULȚUMIM marelui pedagog, psiholog, cercetător și creator Aurelian Silvestru pentru creația oferită omenirii. Vă dorim multă sănătate şi realizări frumoase.

Realizat: L. Gamarța

Oare viața ne spune povești sau noi îi spunem ei?

Lectura are un rol important în dezvoltarea și formarea personalității. Este evident că deprinderea lecturii rămâne o bază solidă pentru toată viața. În lipsa îndrumării părinților, educatorilor, profesorilor, foarte mulți școlari nu simt nevoia de a citi. Numai o lectură îndrumată poate să dezvolte un interes continuu. Prin lectura unei povești copiii află noi scriitori și ascultă povești interesante, frumoase și utile în dezvoltarea imaginației și vocabularului.

Poveștile îi antrenează să urmărească o desfășurare logică în care anumite acțiuni ajung la consecințe așteptate sau surprinzătoare. Poveștile aduc însă copiilor ceva mai mult decât atât. Trezindu-le inteligența și imaginația, ele îi ajută să-și descopere unele capacități și talente de care ei nici nu știau că le posedă.

Poveștile le permit să-și imagineze soluții posibile pentru temerile lor inconștiente și conflictele sale interioare, pentru că personajele trec prin aventuri în care copii se pot recunoaște. Ei se simt dezvinovățiți, pentru că nu sunt singuri în cazul lor, iar lucrul acesta le dau mai multă încredere în ei. În poveștile, în care unele personaje pozitive sunt cu adevărat bune, iar personajele negative cu adevărat rele, copii se regăsesc cu ușurință. Este fericit, pentru că cei buni triumfă : viziunea sa asupra unei lumi drepte se întărește.

Prin povești copiii pășesc în țara basmelor și a viselor. După fiecare poveste citită, sunt fascinați de personaje și nu contenesc să le admire din paginile ilustrate ale cărții. Ei sunt mereu în așteptarea unei noi povești, unor noi personaje sau eroi. După lecturarea unei povești ei pot face asemănări cu alte povești, altfel punându-și creativitatea și ingeniozitatea lor la noi încercări. Poveștile sunt cele mai bune prietene ale copiilor, deoarece le trezesc curiozitatea de a cunoaște și de afla ceva nou. Deoarece conțin aventuri și fiind dat că personajele sunt puse uneori în situații excepționale, ceea ce îi face pe copii să se simtă niște mici luptători ca și eroii din poveștile care le sunt citite.

Deoarece le dezvoltă imaginația deasemenea le dezvoltă și gândirea. Când le citim povești copiilor observăm că ei sunt fericiți atunci când povestea are un final fericit, și se întristează atunci când povestea are un final trist. Poveștile sunt ilustrate pentru a asigura copiilor o înțelegere mai bună a textului.

În urma lecturii unor povești, copii cunosc diferiți scriitori și creația lor, învață să distingă binele de rău, bucuria de tristețe, frumosul de urât, utilul de dăunător, cunoaște interacțiunea dintre om și natură, ia cunoștință cu mediul ambient : păsări, animale, plante, locuri impresionante. Prin povești copiilor li se cultivă valori morale, li se formează deprinderi de comunicare, ei învață să fie azi mai buni decât ieri și mâine mai buni decât azi, într-un cuvânt, li se pune baza concepției despre om și lume.

În concluzie putem afirma că poveștile sunt un proces de socializare, prin care copiii descoperă și cunoaște lumea. Poveștile sunt ca un balsam pentru suflet și un stimul pentru minte în folosul creativității imaginației atât copiilor cât și adulților.

Realizat de : Doina Spătaru

Când vom reveni la normalitate?

         Biblioteca este asemenea unei câmpii de flori. Flori, care de fapt, sunt copiii ei.  Prin copiii biblioteca își trăiește destinul. Copiii fiind cititorii ei care dau viață și frumusețe bibliotecii. Dar ce face ea fără cititori? Ce se întâmplă când în bibliotecă nu se mai aude vocile prichindeilor? Când stau cuminți și citesc pe canapea? Când vin ca niște puișori mânați de mamele lor, de profesori sau educatori. Ce ne facem fără lectură? Cât timp tehnologiile informaționale ne vor conduce mintea și sufletele. Dar cartea? Ea care aduce atâtea cunoștințe, în acest timp de carantină epidemică (Covid – 19) cum ne poate fi de folos? Ce putem face pentru a o aduce la îndemâna cititorului? Când va fi mai importantă decât de a ne preocupa de problemele lumii? Ce fac bibliotecile acum? Ce fac ele în acest impas în care ne-am blocat. Dacă vrei să citești intri pe internet și o citești online (unele nici nu le putem găsi online). Una din căile posibile este de a promova cartea prin sesiuni video, și prin recomandarea lor prin elaborarea listelor bibliografice și recenziilor de pe rețelele de socializare.

        Însă eu optez pentru cea tradițională. Ea nu va fi niciodată ca cea electronică, nu îi va putea ocupa locul. De ce? Deoarece a ține o carte în mână este o legătură directă cu esența ei, cu personajele, cu autorul. Pe când cea electronică nu ne va oferi aceste emoții, trăiri, asemănări cu propriul eu. Această normalitate din lume este un dezastru și pentru biblioteci. Nu interacționăm direct cu utilizatorul, nu ne întâlnim cu scriitorii, unde auzim cât de frumos recită copiii din creația scriitorilor. Nu mai suntem cum am fost. Ne-am izolat de tot ce e frumos, minunat și feeric.

     Această normalitate care persistă de ceva timp îi pune pe cititori în situații neprevăzute. Copiii nu pot împrumuta cartea dorită nici să o procure. Această cale de acces este blocată de invadarea acestui virus care circulă oriunde. 

Copilul meu vrea să citească o carte care l-a impresionat. Ce pot face eu acum? Biblioteca nu oferă acces la împrumut, librăriile sunt închise însă se oferă acces online cu puține oferte. Dar ce este mai periculos pentru sănătatea copiilor? Să citească online sau să o țină în mână o carte. Să o simtă, să o atingă, să îi simtă mirosul, care cea online nu îi oferă această plăcere. Plăcerea de a citi nu trebuie stopată. Lectura ne face mai frumoși la suflet. Lectura ne deschide inima spre a cunoaște noi orizonturi. Ea ne apropie mai mult de valorile culturale.

      Ajută-ne Doamne, să revenim la normalitate cât mai degrabă. Bibliotecile să își deschidă larg ușile și să nu le mai închidă niciodată.

Creat de Doina Spătaru, șef – sector

Continuă lectura

Lectura – o necesitate a sufletului

    Există locuri unde se opresc sufletele noastre, cel puțin pentru o clipă, pentru împlinire și liniște… Acest loc este biblioteca.

    Lectura este o lume de ginduri, de mesaje și de cuvinte. Ea este precum o cetate ce pune baza dezvoltării eului din noi și apără frumosul de perzanie.

    Prin lectură, copilul este condus să își formeze capacitatea de a surprinde, de a descoperi conținuturi și forme ale realității, exprimate într-o multitudine de modalități de expresie, de a le asocia unele cu altele, ceea ce le permite să își extindă astfel aria cunoașterii.

    Cititul este o abilitate foarte importantă pe care trebuie să o poata stăpâni copiii nostri. Cea mai eficientă metodă de a-i încuraja pe copii să iubească și să aprecieze carțile și cititul este să le citim de mici.

    Lectura contribuie intr-o masură însemnată la îmbogățirea cunoștințelor, la formarea unui vocabular activ, bogat si colorat, la dezvoltarea gustului estetic. Varietatea de texte literare reprezintă un suport material ce poate asigura dezvoltarea vocabularului și a limbajului literar, a creativității, precum și dezvoltarea capacității intelectuale, imaginative și motivaționale. Lecturile literare, prin accesibilitatea lor, îi apropie pe copii de realitate, le oferă o diversitate de informații și experiențe umane, modele morale, emoții si sentimente.

    Formarea, cultivarea și dezvoltarea gustului pentru lectură reprezintă unul dintre obiectivele fundamentale ale bibliotecii.

    Anume prin intermediul lecturii atingem cele mai fine și mai înalte coarde ale sufletului ca să auzim și să înțelegem tot ce ne înconjoară.

    Într-o carte se ascund taine pe care doar citindu-le le descoperi. Se ascund împărății fără regi și război. Găsești numai bogății spirituale, răspunsuri la întrebările vieții și pe tine însuți te regăsești. Cînd citești o carte, te cufunzi într-un vis în care tu ești acel personaj, acel prinț puternic care înfruntă răul pentru ca binele din nou să triumfe.

    Dar, spre regret, tinerii de astăzi, atrași de posibilitățile infinite ale internetului, se îndepărtează tot mai mult de carte. Lectura este tratată acum ca o cenușăreasă, nu ca o regină.

    Cartea, această floare a bibliotecii poate rămîne necunoscută daca nu-i căutăm frumusețea ascunsă.

    Noi, bibliotecarii de la filiala ,, Ștefan cel Mare descoperim pentru cititori frumusețea și înțelepciunea cărții prin organizarea a numeroase expoziții,  lansări de carte, întîlniri cu scriitorii și multe manifestări menite să popularizeze Cuvîntul artistic.

    Acum cînd avem la dispoziție atîta timp liber vă îndemn să răsfoiți paginile cărților și să savurați din plin de ele.

Cartea-om și omul-carte de Ion Hadîrcă.

Înca stau timizi, de-o parte,

Micul om și marea Carte:

Ea-și visează Tatăl-ram,

El deschide primul geam !

Prin biblioteci, uitată,

Cartea cea însingurată

Frunzărește fără vînt

Negre foi cu alb cuvînt.

Pom cu om și încă-un strop,

Greu se-aprinde acest Glob

Dornic lumii să-nveșminte

Adevărurile sfinte.

Dar minune! Ce-i în mina

Celui răsfoind lumina?

Împreună-s fără moarte

Cartea – Om și Omul – Carte !

        Realizat: Irina Haraz, bibliotecar

Potolește-ți setea de citit de ziua Internațională a Cititului Împreună

Anul 2020 vine să ne aducă aminte că cea mai importantă hrană a minții este lectura, cea care prin intermediul cărții, ca o rază de lumină, ca o călăuză, ne duce spre universul cunoașterii și a înțelepciunii, pentru că ea însăși vine din lumina și puterea minții.

Lecturarea cărților este cheia perpetuării sentimentelor, a conștiinței spiritului uman, a descoperirii, a cunoașterii și a înțelegerii acestei lumi. Tot ea, Măria sa Cartea, este forța miraculoasă a imaginației și uimitoarea formulă de oprire a timpului, de trecere dintr-o dimensiune în alta sau de a rămâne în ambele. EA este refugiul minții noastre atunci când realitatea e prea dureroasă, insuportabilă sau pur și simplu mai puțin interesantă. Cartea este și Salvatorul sufletului nostru, mierea unsă pe imperfecțiunile existenței noastre, este mesajul venit din trecut, expresia prezentului și testamentul lăsat viitorului. Scrierile Cărții sunt inspirația inimii, visul minții noastre trăit și retrăit ori de câte ori ne dorim să-i răsfoim paginile.

Lecturând cărțile, pătrundem în profunzimea şi sublimul romantismului tumultuos a lui Mihai Eminescu, în războiul cu tragicul și absurdul lui din experiența de viață trăită a lui Camil Petrescu, în dreptatea istorică și  a atitudinii pe care a manifestat-o Grigore Vieru față de cele mai importante valori ale existenței noastre, în poveștile de dragoste pentru mai multe generații ale lui Mircea Eliade, în înalta ținută științifică a operei lui Miron Costin și patriotismul lui Dumitru Matcovschi, care elogiază trecutul, oferindu-ne lecții de demnitate care au ca scop final un viitor mai bun pentru țărișoara noastră și care încearcă să vindece spiritul conștiinței noastre, greu încercate de toate timpurile.

Calea cea mai scurtă de a cunoaște, a înțelege și a comunica adevărurile și iluziile tuturor timpurilor este citirea, învățarea și scrierea Cărții. Astfel putem înțelege importanța succeselor obținute, dar și rolul eșecurilor suferite. Cartea e o fântână cu apă limpede și bună, care potolește setea de cunoaștere, de idei, de nou și de frumos.. Cartea e ca o prietenă, care, atunci când te plictisești sau e greu, o citești și ea te ajută în toate cu nectarul ei magic din care aflăm toate lucrurile minunate din lume. Fără carte, un om nu poate exista.

Să iubim cartea, să n-o lăsăm să se prăfuiască undeva printre rafturi, să păstrăm această bogăție de cuvinte și idei, să încurajăm cititul și să promovăm înțelepciunea gândurilor așternute pe hârtie, să oferim continuitate trăirilor omenirii din toate timpurile.

                                           Realizat: Lilia Canțir

Volumul de poezie „Fericirea din clepsidră” de Victoria Fonari

Cuvântul e transparența materei

o așchie de antimaterie

ce plonjează din lumea

spiritului absolut

Victoria Fonari

Miercuri, 6 februarie, la ședința cenaclului „Singur printre cărți„, moderat de scriitorul Nicolae Spătaru,  a fost pus în discuție volumul de poezie”Fericirea din clepsidră” de Victoria Fonari.

Poeta Victoria Fonari, eseistă, traducătoare și doctor în filologie, vine acum cu un nou volum de poezie care este împărțit în trei subteme:  timp, iubire și cuvânt. Timpul are ca motive anotimpul, iubirea apare ca principiu universal, iar cuvântul se va deghiza în literă, în poezie, în arta poetică, într-o stare lirică.

La eveniment au participat: Vitalie Răileanu – crtic literar și scriitor, Maria Pilchin – critic literar, certetător științific, poetă, Grigore Chiper – scriitor, Leo Bordianu – scriitor, Vlad Grecu – prozator, dramaturg, Călina Trifan – poetă, Elena Taragan – bibliotecar la BM „B.P.Hasdeu” , Andrei Viziru – cercetător științific, scriitor. Fiecare din ei au citit câte un poem și  au apreciat și discutat volumul  de poezie al autoarei.

„Poezia Victoriei Fonari este  o poezie plină de lumină. Am întrezărit în versurile poetei o ambiție de a ajunge la astral, dar și o conștientizare a condamnării noastre de a rămâne înrădăcinați în pământ. O lupătă între Luceafăr și om, între pământesc și dumnezeiesc. Avem uneori impresia că poeta se simte capturată în condiția ei de om, că coprul îi este prea strîmt, dorul/rîvna/aspirația de a atinge absolutul riscând să-i producă explozii în propriul corp, prefăcîndu-l în mii de fărîme, în urma căruia să rămînă doar o săgeată țintind cutezător spre infinit”, a precizat Elena Tărăgan.

Lucian Strochi spune despre poezia Victoriei Fonari că e una naturală, firească, o trăire reală. Dar poezia nu poate fi despărțită de autorul ei fizic și moral și poeta își ia ca lampadofor un poet cu adevărat important al literaturii române. Poeta are curajul de a-și data poeziile. Poate fi recunoașterea momentului astral sau marcarea unui moment unic? Sau curajul de a spune că viața noastră nu e altceva decât o succesiune de asemenea momente? Sau câte ceva din toate astea?

După cum evenimentul s-a început cu citire din poemele autoarei, Victoria Fonari a încheiat cu poemul „Fosforecență cu pești zburători”.

Această prezentare necesită JavaScript.

Realizat de

Doina Spătaru, șef-oficiu

Clubul: DEVORATORII DE CĂRȚI

O nouă ședință, în cadrul clubului DEVORATORII DE CĂRȚI, s-a desfășurat 18 decembrie 2017, participanții căreia au fost elevii din clasa X–a, Liceul Teoretic ”Vasile Alecsandri”. Ca invitat de onoare a fost doamna Alina Trofim – poet, doctor în știință.
La o ceașcă de ceai/cafea a avut loc o discuție – dezbatere relaxantă pe marginea cărților: „Lumini din umbre” și „Poeme din zborul gândului”. Pe parcursul discuției, elevii au descoperit evenimente și fenomene ascunse în substratul poeziilor. Autoarea a dezvăluit tainele ce s-au ascuns în conținutul poeziilor sale. Elevii au rămas impresionați de maniera scrisului poeziilor autoarei făcând remarce mai ales la poeziile: „Dragostea”; „Rivala” ; „De ce?”; „Bătută de vânt”; Dă-le, Doamne” ș.a.
Pentru deschidere, sinceritate și bunăvoință, pentru cărțile dăruite bibliotecii, MULȚUMIM autoarei și o așteptăm cu mare drag la alte întâlniri la biblioteca „Ștefan cel Mare”.collage_photocat

Programul Chișinău citește : Dansul Florilor de Ianoș Țurcanu

Joi, 10 august s-a desfășurat o oră de lectură la grădinița nr. 165. Activitatea a avut loc extramuros din cauza caniculei și din cauza acestui timp  copiii sunt predispuși la accidente în afara grădiniței. Ca și data trecută au fost bucuroși să facă cunoștință cu altă carte, alt autor. Deoarece această carte face parte din Programul Chișinăul Citește copii au aflat mai multe detalii. Le-am povestit că Dansul Florilor este o carte propusă spre lectură cititorilor Bibliotecii Ștefan cel Mare.  Au aflat și că această carte  senzorială confecționată  handmade  din fetru și bumbac  este o alternativă educativă  excelentă a cărții clasice, care  susține și încurajează dezvoltarea abilităților psiho-motorice ale copiilor : dezvoltarea mușchilor mici ai  mâinilor, coordonare ochi-mână. De asemenea, stimulează puterea de concentrare, imaginația și memoria.

Pentru copii, ele sunt plăcute la atingere și implică și alte simțuri. Cartea confecționată este liniștitoare și emoționantă, oferindu-le posibilitatea de a folosi și alte materiale plăcute.

Spre final copiii au ascultat unele poezii din cartea Dansul Florilor : Fapte bune aduni; Coca – Cola pentru Nola; Două mâțe și -un motan; Șoricelul educat; O girafă supărată; Vine broasca de la mare.

Pentru noi este un lucru plăcut și pentru că suntem bibliotecari să fim niște naratori buni pentru preșcolari și copiii. Să îi incităm mereu cu noi cărți interesante și desigur că ei ne vor aștepta din nou la ei.

Publicat de : Doina Spătaru

Șef – Oficiu

Oră de lectură : Povestea Crocodilului de Vladimir Colin

Luni, 10 iulie de Ziua Lecturii la Biblioteca Ștefan cel Mare, preșcolarii de la Grădinița nr. 96 au ascultat câteva povești interesante care le-au stârnit interesul și curiozitatea relatând alte povești cu aceeași morală. Prima poveste este cea a crocodilului de Vladimir Colin unde un crocodil pentru a păcăli o căprioară cu scopul de a o mînca plînge cu lacrimi de crocodil. El îi povestește  că a mâncat un explorator și că îi părea rău. Căprioara la început l-a mustrat apoi i s-a alăturat și i-a propus să pască iarbă împreună cu ea. Neștiind cum să pască a rugat-o să vină mai aproape să-i arate  și astfel a mâncat-o. Această poveste copiii au  asociat-o cu cea a lui Ion Creangă : Ursul păcălit de vulpe; Gogoașa și  Scufița Roșie. A doua poveste se numea : Povestea celor șapte rațe în care cele șapte rațe fiind ba chioare, ba strâmbe, ba jumulite, ba fără coadă, ba surde vroiau să știe care este cea mai frumoasă. Se apropie de motan ăla face miau, se apropie de câine ăla face ham, se apropie de bou ăla face mu-u-u. În final se apropie de vulpe care le spune că sunt gustoase. Și fiecare dintre cele șapte rațe vroiau să știe care e cea mai gustoasă. În final vulpea le mănâncă pe toate și spune că erau și proaste nu numai gustoase. Ultima poveste se numea Banul muncit de Alexandru Mitru. În această poveste avem soarta unui potcovar care vroia să-și învețe unicul fiu să poată munci un ban cinstit. Ăla cerea de la mama sa și peste zi venea la tatăl său și îi arăta banul și ăla îl azvîrlea în foc, așa a repetat încă o dată și iar banul era azvârlit în foc. Însă cînd a venit cu banul său și tatăl său la-a aruncat iar în foc băiatul a băgat mâna  în foc pentru a-l scoate de acolo fiind muncit de el și îi părea rău. În final tatăl său i-a zis că pentru cei doi bani nu s-a aruncat în foc dar pentru al său da. Fiindcă era un ban muncit. Fiecare poveste a fost discutată cu prichindeii de unde am dedus și morala fiecăreia.

Publicat de : Doina Spătaru

                                                                                                                                         Șef – Oficiu

Această prezentare necesită JavaScript.