Arhive etichetă | lectură

Când vom reveni la normalitate?

         Biblioteca este asemenea unei câmpii de flori. Flori, care de fapt, sunt copiii ei.  Prin copiii biblioteca își trăiește destinul. Copiii fiind cititorii ei care dau viață și frumusețe bibliotecii. Dar ce face ea fără cititori? Ce se întâmplă când în bibliotecă nu se mai aude vocile prichindeilor? Când stau cuminți și citesc pe canapea? Când vin ca niște puișori mânați de mamele lor, de profesori sau educatori. Ce ne facem fără lectură? Cât timp tehnologiile informaționale ne vor conduce mintea și sufletele. Dar cartea? Ea care aduce atâtea cunoștințe, în acest timp de carantină epidemică (Covid – 19) cum ne poate fi de folos? Ce putem face pentru a o aduce la îndemâna cititorului? Când va fi mai importantă decât de a ne preocupa de problemele lumii? Ce fac bibliotecile acum? Ce fac ele în acest impas în care ne-am blocat. Dacă vrei să citești intri pe internet și o citești online (unele nici nu le putem găsi online). Una din căile posibile este de a promova cartea prin sesiuni video, și prin recomandarea lor prin elaborarea listelor bibliografice și recenziilor de pe rețelele de socializare.

        Însă eu optez pentru cea tradițională. Ea nu va fi niciodată ca cea electronică, nu îi va putea ocupa locul. De ce? Deoarece a ține o carte în mână este o legătură directă cu esența ei, cu personajele, cu autorul. Pe când cea electronică nu ne va oferi aceste emoții, trăiri, asemănări cu propriul eu. Această normalitate din lume este un dezastru și pentru biblioteci. Nu interacționăm direct cu utilizatorul, nu ne întâlnim cu scriitorii, unde auzim cât de frumos recită copiii din creația scriitorilor. Nu mai suntem cum am fost. Ne-am izolat de tot ce e frumos, minunat și feeric.

     Această normalitate care persistă de ceva timp îi pune pe cititori în situații neprevăzute. Copiii nu pot împrumuta cartea dorită nici să o procure. Această cale de acces este blocată de invadarea acestui virus care circulă oriunde. 

Copilul meu vrea să citească o carte care l-a impresionat. Ce pot face eu acum? Biblioteca nu oferă acces la împrumut, librăriile sunt închise însă se oferă acces online cu puține oferte. Dar ce este mai periculos pentru sănătatea copiilor? Să citească online sau să o țină în mână o carte. Să o simtă, să o atingă, să îi simtă mirosul, care cea online nu îi oferă această plăcere. Plăcerea de a citi nu trebuie stopată. Lectura ne face mai frumoși la suflet. Lectura ne deschide inima spre a cunoaște noi orizonturi. Ea ne apropie mai mult de valorile culturale.

      Ajută-ne Doamne, să revenim la normalitate cât mai degrabă. Bibliotecile să își deschidă larg ușile și să nu le mai închidă niciodată.

Creat de Doina Spătaru, șef – sector

Continuă lectura

Lectura – o necesitate a sufletului

    Există locuri unde se opresc sufletele noastre, cel puțin pentru o clipă, pentru împlinire și liniște… Acest loc este biblioteca.

    Lectura este o lume de ginduri, de mesaje și de cuvinte. Ea este precum o cetate ce pune baza dezvoltării eului din noi și apără frumosul de perzanie.

    Prin lectură, copilul este condus să își formeze capacitatea de a surprinde, de a descoperi conținuturi și forme ale realității, exprimate într-o multitudine de modalități de expresie, de a le asocia unele cu altele, ceea ce le permite să își extindă astfel aria cunoașterii.

    Cititul este o abilitate foarte importantă pe care trebuie să o poata stăpâni copiii nostri. Cea mai eficientă metodă de a-i încuraja pe copii să iubească și să aprecieze carțile și cititul este să le citim de mici.

    Lectura contribuie intr-o masură însemnată la îmbogățirea cunoștințelor, la formarea unui vocabular activ, bogat si colorat, la dezvoltarea gustului estetic. Varietatea de texte literare reprezintă un suport material ce poate asigura dezvoltarea vocabularului și a limbajului literar, a creativității, precum și dezvoltarea capacității intelectuale, imaginative și motivaționale. Lecturile literare, prin accesibilitatea lor, îi apropie pe copii de realitate, le oferă o diversitate de informații și experiențe umane, modele morale, emoții si sentimente.

    Formarea, cultivarea și dezvoltarea gustului pentru lectură reprezintă unul dintre obiectivele fundamentale ale bibliotecii.

    Anume prin intermediul lecturii atingem cele mai fine și mai înalte coarde ale sufletului ca să auzim și să înțelegem tot ce ne înconjoară.

    Într-o carte se ascund taine pe care doar citindu-le le descoperi. Se ascund împărății fără regi și război. Găsești numai bogății spirituale, răspunsuri la întrebările vieții și pe tine însuți te regăsești. Cînd citești o carte, te cufunzi într-un vis în care tu ești acel personaj, acel prinț puternic care înfruntă răul pentru ca binele din nou să triumfe.

    Dar, spre regret, tinerii de astăzi, atrași de posibilitățile infinite ale internetului, se îndepărtează tot mai mult de carte. Lectura este tratată acum ca o cenușăreasă, nu ca o regină.

    Cartea, această floare a bibliotecii poate rămîne necunoscută daca nu-i căutăm frumusețea ascunsă.

    Noi, bibliotecarii de la filiala ,, Ștefan cel Mare descoperim pentru cititori frumusețea și înțelepciunea cărții prin organizarea a numeroase expoziții,  lansări de carte, întîlniri cu scriitorii și multe manifestări menite să popularizeze Cuvîntul artistic.

    Acum cînd avem la dispoziție atîta timp liber vă îndemn să răsfoiți paginile cărților și să savurați din plin de ele.

Cartea-om și omul-carte de Ion Hadîrcă.

Înca stau timizi, de-o parte,

Micul om și marea Carte:

Ea-și visează Tatăl-ram,

El deschide primul geam !

Prin biblioteci, uitată,

Cartea cea însingurată

Frunzărește fără vînt

Negre foi cu alb cuvînt.

Pom cu om și încă-un strop,

Greu se-aprinde acest Glob

Dornic lumii să-nveșminte

Adevărurile sfinte.

Dar minune! Ce-i în mina

Celui răsfoind lumina?

Împreună-s fără moarte

Cartea – Om și Omul – Carte !

        Realizat: Irina Haraz, bibliotecar

Potolește-ți setea de citit de ziua Internațională a Cititului Împreună

Anul 2020 vine să ne aducă aminte că cea mai importantă hrană a minții este lectura, cea care prin intermediul cărții, ca o rază de lumină, ca o călăuză, ne duce spre universul cunoașterii și a înțelepciunii, pentru că ea însăși vine din lumina și puterea minții.

Lecturarea cărților este cheia perpetuării sentimentelor, a conștiinței spiritului uman, a descoperirii, a cunoașterii și a înțelegerii acestei lumi. Tot ea, Măria sa Cartea, este forța miraculoasă a imaginației și uimitoarea formulă de oprire a timpului, de trecere dintr-o dimensiune în alta sau de a rămâne în ambele. EA este refugiul minții noastre atunci când realitatea e prea dureroasă, insuportabilă sau pur și simplu mai puțin interesantă. Cartea este și Salvatorul sufletului nostru, mierea unsă pe imperfecțiunile existenței noastre, este mesajul venit din trecut, expresia prezentului și testamentul lăsat viitorului. Scrierile Cărții sunt inspirația inimii, visul minții noastre trăit și retrăit ori de câte ori ne dorim să-i răsfoim paginile.

Lecturând cărțile, pătrundem în profunzimea şi sublimul romantismului tumultuos a lui Mihai Eminescu, în războiul cu tragicul și absurdul lui din experiența de viață trăită a lui Camil Petrescu, în dreptatea istorică și  a atitudinii pe care a manifestat-o Grigore Vieru față de cele mai importante valori ale existenței noastre, în poveștile de dragoste pentru mai multe generații ale lui Mircea Eliade, în înalta ținută științifică a operei lui Miron Costin și patriotismul lui Dumitru Matcovschi, care elogiază trecutul, oferindu-ne lecții de demnitate care au ca scop final un viitor mai bun pentru țărișoara noastră și care încearcă să vindece spiritul conștiinței noastre, greu încercate de toate timpurile.

Calea cea mai scurtă de a cunoaște, a înțelege și a comunica adevărurile și iluziile tuturor timpurilor este citirea, învățarea și scrierea Cărții. Astfel putem înțelege importanța succeselor obținute, dar și rolul eșecurilor suferite. Cartea e o fântână cu apă limpede și bună, care potolește setea de cunoaștere, de idei, de nou și de frumos.. Cartea e ca o prietenă, care, atunci când te plictisești sau e greu, o citești și ea te ajută în toate cu nectarul ei magic din care aflăm toate lucrurile minunate din lume. Fără carte, un om nu poate exista.

Să iubim cartea, să n-o lăsăm să se prăfuiască undeva printre rafturi, să păstrăm această bogăție de cuvinte și idei, să încurajăm cititul și să promovăm înțelepciunea gândurilor așternute pe hârtie, să oferim continuitate trăirilor omenirii din toate timpurile.

                                           Realizat: Lilia Canțir

Volumul de poezie „Fericirea din clepsidră” de Victoria Fonari

Cuvântul e transparența materei

o așchie de antimaterie

ce plonjează din lumea

spiritului absolut

Victoria Fonari

Miercuri, 6 februarie, la ședința cenaclului „Singur printre cărți„, moderat de scriitorul Nicolae Spătaru,  a fost pus în discuție volumul de poezie”Fericirea din clepsidră” de Victoria Fonari.

Poeta Victoria Fonari, eseistă, traducătoare și doctor în filologie, vine acum cu un nou volum de poezie care este împărțit în trei subteme:  timp, iubire și cuvânt. Timpul are ca motive anotimpul, iubirea apare ca principiu universal, iar cuvântul se va deghiza în literă, în poezie, în arta poetică, într-o stare lirică.

La eveniment au participat: Vitalie Răileanu – crtic literar și scriitor, Maria Pilchin – critic literar, certetător științific, poetă, Grigore Chiper – scriitor, Leo Bordianu – scriitor, Vlad Grecu – prozator, dramaturg, Călina Trifan – poetă, Elena Taragan – bibliotecar la BM „B.P.Hasdeu” , Andrei Viziru – cercetător științific, scriitor. Fiecare din ei au citit câte un poem și  au apreciat și discutat volumul  de poezie al autoarei.

„Poezia Victoriei Fonari este  o poezie plină de lumină. Am întrezărit în versurile poetei o ambiție de a ajunge la astral, dar și o conștientizare a condamnării noastre de a rămâne înrădăcinați în pământ. O lupătă între Luceafăr și om, între pământesc și dumnezeiesc. Avem uneori impresia că poeta se simte capturată în condiția ei de om, că coprul îi este prea strîmt, dorul/rîvna/aspirația de a atinge absolutul riscând să-i producă explozii în propriul corp, prefăcîndu-l în mii de fărîme, în urma căruia să rămînă doar o săgeată țintind cutezător spre infinit”, a precizat Elena Tărăgan.

Lucian Strochi spune despre poezia Victoriei Fonari că e una naturală, firească, o trăire reală. Dar poezia nu poate fi despărțită de autorul ei fizic și moral și poeta își ia ca lampadofor un poet cu adevărat important al literaturii române. Poeta are curajul de a-și data poeziile. Poate fi recunoașterea momentului astral sau marcarea unui moment unic? Sau curajul de a spune că viața noastră nu e altceva decât o succesiune de asemenea momente? Sau câte ceva din toate astea?

După cum evenimentul s-a început cu citire din poemele autoarei, Victoria Fonari a încheiat cu poemul „Fosforecență cu pești zburători”.

Această prezentare necesită JavaScript.

Realizat de

Doina Spătaru, șef-oficiu

Clubul: DEVORATORII DE CĂRȚI

O nouă ședință, în cadrul clubului DEVORATORII DE CĂRȚI, s-a desfășurat 18 decembrie 2017, participanții căreia au fost elevii din clasa X–a, Liceul Teoretic ”Vasile Alecsandri”. Ca invitat de onoare a fost doamna Alina Trofim – poet, doctor în știință.
La o ceașcă de ceai/cafea a avut loc o discuție – dezbatere relaxantă pe marginea cărților: „Lumini din umbre” și „Poeme din zborul gândului”. Pe parcursul discuției, elevii au descoperit evenimente și fenomene ascunse în substratul poeziilor. Autoarea a dezvăluit tainele ce s-au ascuns în conținutul poeziilor sale. Elevii au rămas impresionați de maniera scrisului poeziilor autoarei făcând remarce mai ales la poeziile: „Dragostea”; „Rivala” ; „De ce?”; „Bătută de vânt”; Dă-le, Doamne” ș.a.
Pentru deschidere, sinceritate și bunăvoință, pentru cărțile dăruite bibliotecii, MULȚUMIM autoarei și o așteptăm cu mare drag la alte întâlniri la biblioteca „Ștefan cel Mare”.collage_photocat

Programul Chișinău citește : Dansul Florilor de Ianoș Țurcanu

Joi, 10 august s-a desfășurat o oră de lectură la grădinița nr. 165. Activitatea a avut loc extramuros din cauza caniculei și din cauza acestui timp  copiii sunt predispuși la accidente în afara grădiniței. Ca și data trecută au fost bucuroși să facă cunoștință cu altă carte, alt autor. Deoarece această carte face parte din Programul Chișinăul Citește copii au aflat mai multe detalii. Le-am povestit că Dansul Florilor este o carte propusă spre lectură cititorilor Bibliotecii Ștefan cel Mare.  Au aflat și că această carte  senzorială confecționată  handmade  din fetru și bumbac  este o alternativă educativă  excelentă a cărții clasice, care  susține și încurajează dezvoltarea abilităților psiho-motorice ale copiilor : dezvoltarea mușchilor mici ai  mâinilor, coordonare ochi-mână. De asemenea, stimulează puterea de concentrare, imaginația și memoria.

Pentru copii, ele sunt plăcute la atingere și implică și alte simțuri. Cartea confecționată este liniștitoare și emoționantă, oferindu-le posibilitatea de a folosi și alte materiale plăcute.

Spre final copiii au ascultat unele poezii din cartea Dansul Florilor : Fapte bune aduni; Coca – Cola pentru Nola; Două mâțe și -un motan; Șoricelul educat; O girafă supărată; Vine broasca de la mare.

Pentru noi este un lucru plăcut și pentru că suntem bibliotecari să fim niște naratori buni pentru preșcolari și copiii. Să îi incităm mereu cu noi cărți interesante și desigur că ei ne vor aștepta din nou la ei.

Publicat de : Doina Spătaru

Șef – Oficiu

Oră de lectură : Povestea Crocodilului de Vladimir Colin

Luni, 10 iulie de Ziua Lecturii la Biblioteca Ștefan cel Mare, preșcolarii de la Grădinița nr. 96 au ascultat câteva povești interesante care le-au stârnit interesul și curiozitatea relatând alte povești cu aceeași morală. Prima poveste este cea a crocodilului de Vladimir Colin unde un crocodil pentru a păcăli o căprioară cu scopul de a o mînca plînge cu lacrimi de crocodil. El îi povestește  că a mâncat un explorator și că îi părea rău. Căprioara la început l-a mustrat apoi i s-a alăturat și i-a propus să pască iarbă împreună cu ea. Neștiind cum să pască a rugat-o să vină mai aproape să-i arate  și astfel a mâncat-o. Această poveste copiii au  asociat-o cu cea a lui Ion Creangă : Ursul păcălit de vulpe; Gogoașa și  Scufița Roșie. A doua poveste se numea : Povestea celor șapte rațe în care cele șapte rațe fiind ba chioare, ba strâmbe, ba jumulite, ba fără coadă, ba surde vroiau să știe care este cea mai frumoasă. Se apropie de motan ăla face miau, se apropie de câine ăla face ham, se apropie de bou ăla face mu-u-u. În final se apropie de vulpe care le spune că sunt gustoase. Și fiecare dintre cele șapte rațe vroiau să știe care e cea mai gustoasă. În final vulpea le mănâncă pe toate și spune că erau și proaste nu numai gustoase. Ultima poveste se numea Banul muncit de Alexandru Mitru. În această poveste avem soarta unui potcovar care vroia să-și învețe unicul fiu să poată munci un ban cinstit. Ăla cerea de la mama sa și peste zi venea la tatăl său și îi arăta banul și ăla îl azvîrlea în foc, așa a repetat încă o dată și iar banul era azvârlit în foc. Însă cînd a venit cu banul său și tatăl său la-a aruncat iar în foc băiatul a băgat mâna  în foc pentru a-l scoate de acolo fiind muncit de el și îi părea rău. În final tatăl său i-a zis că pentru cei doi bani nu s-a aruncat în foc dar pentru al său da. Fiindcă era un ban muncit. Fiecare poveste a fost discutată cu prichindeii de unde am dedus și morala fiecăreia.

Publicat de : Doina Spătaru

                                                                                                                                         Șef – Oficiu

Această prezentare necesită JavaScript.