Arhive etichetă | literatură

Ziua Internațională a Păsărilor

Ziua Internațională a Păsărilor este celebrată în 1 Aprilie, deși această zi a intrat în memoria colectivă ca fiind o zi a păcălelilor. Pentru iubitorii de păsări și ornitologi această zi reprezintă Ziua Internaţională a Păsărilor.

Această zi este, anual, marcată în cadrul programului UNESCO “Omul şi bisofera”, neîntâmplator fiind celebrată în Aprilie. La 1 aprilie 1906 a fost semnată Convenţia Internaţională pentru Protecţia Păsărilor, unul din primele documente ecologice.

pauni_wallpapers

Brâncuși spunea: „Spre imensitatea văzduhului – aceasta este Pasărea mea. Copil fiind, am visat totdeauna că aş fi vroit să zbor printre arbori, spre ceruri. De 45 de ani port nostalgia visului acestuia şi continuu să creez Păsări măiestre. Eu nu doresc să reprezint o pasăre, ci să exprim însuşirea în sine, spiritul ei: zborul, elanul…”

Ziua Păsărilor nu semnifică doar celebrarea semnării Convenţiei, cât şi perioada de migrare a păsărilor din iarnă spre primăvară. Primul eveniment ecologic al lunii aprilie, cu o istorie centenară, are, invariabil, ca scop să educe noua generaţie spre a iubi şi a avea grijă de păsările sălbatice.

Statisticile recente arată că, aproximativ 12%, din cele peste 10.000 de specii de păsări din lume, sînt în pericol să dispară în acest secol. Iar supravieţuirea lor depinde de sprijinul acordat de toţi oamenii planetei, de măsurile de conservare şi de protejare impuse de noi.
Fauna vertebratelor din Republica Moldova include 281 specii de păsări, dintre care 89  sînt specii faunistice rare şi sînt incluse în Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat, iar 39 de specii sînt incluse în  ediția a doua a Cărții Roşii a Republicii Moldova. Printre acestea se numără cormoranul mic, stîrcul galben, egreta mare, ţigănuşul, lopătarul, lebăda de vară, etc. Douăzeci de specii de păsări reprezintă răpitoarele de zi şi de noapte, specii din vîrful piramidei trofice, a căror dispariţie va provoca un dezechilibru funcţional al biocenozelor ecosistemelor naturale. Oaspetii primaverii - Poezie de Vasile Alecsandri
Pentru ediția a treia a Cărții Roșii sînt propuse încă 25 de specii de păsări, printre care pot fi menționate Stîrcul roşu, Barza albă, Ciocănitoarea de stejar, Raţa cu ciuf, Califarul roşu, Califarul alb etc.
Unele specii de păsări, care vieţuiesc pe teritoriul Republicii Moldova, sînt  incluse și în Cartea Roşie Europeană: raţa roşie, acvila ţipătoare mare, vînturelul mic, cristelul, etc. Ocrotirea păsărilor nu se poate realiza decît în contextul general al conservării mediului înconjurător. A ocroti păsările înseamnă a proteja mediul prin reducerea poluării apei, solului şi aerului, diminuarea cantităţii de substanțe chimice utilizate în agricultură şi silvicultură, refacerea habitatelor naturale ale acestora.

De-a lungul anilor, păsările au fost sursă de inspiraţie pentru cântăreţi, pictori, scriitori, filme, bijutieri şi chiar şi pentru construcţia avioanelor.

Conform unui articol publicat pe http://www.green-report.ro Wei Shyy, şeful Departamentului de Inginerie Aerospaţială şi autorul lucrării “The Aerodinamics of Low Reynolds Number Flyers” declara: “Păsările, cu siguranţă, au nişte proprietăţi mecanice variate pe care noi, încă, nu le-am incorporat în inginerie. Nu numai că sunt mai uşoare, dar au mult mai multe structuri adaptive şi capabilităţi de integrare a aerodinamicii în formele aripilor şi a corpului, care se schimbă mereu. Păsările au capabilităţi incredibile de a rămâne intacte prin vânt, ploi şi ninsori.”

CMS_Creative_164657191_Kingfisher

“Din punctul de vedere-al aerului,/soarele-i un aer plin de păsări,/aripă în aripă zbătând./Oamenii sunt păsări nemaiîntâlnite,/cu aripi crescute înlăuntru,/care bat plutind, planând,/într-un aer mai curat – care e gândul!” – “Lauda Omului” Nichita Stănescu.

copacii-si-pasarile-combat-depresia-si-stresul-29065

„Există o legendă despre o pasăre care cântă o singură dată în viaţă, mai dulce decât orice altă vietate de pe faţa pământului. Din momentul în care îşi părăseşte cuibul, caută un copac cu spini şi nu-şi găseşte odihna până nu-l află. Apoi, cântând printre ramurile sălbatice, ea se aruncă singură în spinul cel mai lung şi cel mai ascuţit. Si, în extazul morţii, ea se înalţă deasupra proprii agonii, scoţând un tril mai dulce decât al privighetorii sau al ciocârliei. Un cântec al cărui preţ suprem este însăşi existenţa. Întreaga lume înmărmureşte ascultându-l şi Dumnezeu, în Paradisul său, zâmbeşte. Pentru că ceea ce este mai bun în viaţa noastră se obţine cu preţul unei dureri existenţiale or, cel puţin, aşa spune legenda…” – poveste relatată în Pasărea Spin, film de succes al anilor ’80, în rolul principal fiind Richard Chamberlain.

 

 

ZIUA PĂCĂLELILOR

1_aprilie_99469100_44946200

Ziua de 1 APRILIE este recunoscută ca fiind ZIUA PĂCĂLELILOR în Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Spania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Germania, Franța. E una dintre zilele preferate pentru cei cu simțul umorului și cu un gust deosebit pentru farse. Este un prilej bun de distracție. Chiar dacă numele și data diferă, farsele care se fac pe 1 APRILIE, de ZIUA PĂCĂLELILOR, sunt de multe ori aceleași. ZIUA PĂCĂLELILOR se sărbătorește pe 1 APRILIE și în România, unde există și un personaj celebru: PĂCALĂ.

La români însă, ZIUA PĂCĂLELILOR s-a impămantenit cu aproape 200 de ani mai târziu, cu toate ca la sașii si șvabii din România  există deja o tradiție mult mai veche ca de 1 APRILIE să se păcălească unii pe alții. Românii nu au avut nevoie de această zi pentru a se păcăli. Hâtri din fire, au creat un personaj și un joc denumite PĂCALĂ, respectiv Păcaălici.

PĂCALĂ a devenit eroul unui film foarte apreciat de copii, bazat pe povestirile lui Ion Creangă, Ioan Slavici sau Petre Ispirescu. Tot  PĂCALĂ este eroul primului film de desene animate realizat in România, in anul 1920. 

Superstiția spune că păcăleala de 1 APRILIE trebuie facută pană la ora 12.00, despre cele după această oră se zice că aduc ghinion.

O altă superstiție spune că in ziua de 1 APRILIE- ZIUA PĂCĂLELILOR nu se fac căsaăorii, pentru că: ori acestea nu durează, se destramă, ori soțul va fi “sub papuc”.

În România, se crede că, dacă nu păcălești pe nimeni de 1 APRILIE- ZIUA PĂCĂLELILOR, tot anul, pana la următoarea zi de 1 APRILIE, vei fi tu cel păcălit.

Se mai spune că, atunci când o fată frumoasă reușește să te păcălească, trebuie să o iei de nevastă sau măcar să fii prietenul ei.

Să te căsătorești la 1 APRILIE nu e foarte indicat: bărbatul insurat in această zi va fi sub păpucul nevestei pănă la sfărșitul vieții.

Copiii născuți la 1 APRILIE vor avea succes pe aproape toate planurile, dar ar face bine să se ferească de jocurile de noroc, care le vor ruina viața.

Luna aprilie

imagesLuna aprilie este a patra lună a anului în calendarul gregorian și are 30 de zile. Ziua are 13 ore, iar noaptea are 11 ore. Denumirea lunii aprilie derivă de la latinescul ”aprilis”, dar și din cuvântul ”aperire” (a deschide), care mai înseamnă și a înflori (pentru copaci și flori). În prima zi din aprilie, avea loc un festival în cinstea zeiței Venus. Este posibil ca această lună să se fi numit inițial ”aphrilis”, nume ce deriva din Afrodita, zeiță din mitologia greacă.

În timpul romanilor, Nero a redenumit ”Aprilis” (aprilie) — ca ”Neroneus”. Înainte de anul 700 î.Hr., luna aprilie era a doua lună a anului în calendarul roman și avea 29 de zile. După ce Iulius Cezar a introdus calendarul iulian în 45 î.Hr., luna aprilie avea 30 de zile și devenea a patra lună a anului.

Aprilie începe cu aceeași zi a săptămânii, ca și iulie în toți anii, și ca ianuarie în anii bisecți. Mai mult timp decât numele efemere date de împărații romani au rezistat numele introduse de Carol cel Mare. El a redenumit toate lunile cu denumiri agricole în vechea limbă germană. Aceste nume au fost folosite până în secolul al XV-lea și, cu unele modificări, până în secolul al XVIII-lea, astfel: ”Ostarmanoth” — luna Paștelui — a corespuns lunii aprilie.

Tradiția populară
În tradiția noastră populară, luna aprilie se numește: prier, florariu, traista-n băț.
spring32
Luna aprilie înseamnă timp favorabil, prielnic holdelor și turmelor de vite. Când vremea e înșelătoare, cu timp friguros și secetos pentru semănături, potrivit prezicerilor din tradiția populară aprilie anunță sărăcie, recolte slabe. În aprilie, continuă semănăturile de primăvară, se tund oile înainte de a fi urcate la munte, se construiește sau se repară țarcurile și oboarele pentru vite.

Anul acesta, luna aprilie este marcată de marea sărbătoare a creștinilor ortodocși, cea a Sfintelor Paști, aniversată la 16 aprilie. Săptămâna dinaintea sărbătorii Sfintelor Paști se numește Săptămâna Patimilor sau Săptămâna Mare, fiind marcată de o serie de slujbe religioase, prin care se face pomenirea Patimilor și Răstignirii Mântuitorului. Săptămâna care urmează Sfintelor Paști este denumită Săptămâna Luminată. Săptămâna Patimilor și Săptămâna Luminată reprezintă perioada cea mai importantă și mai sfântă din viața http:

Sărbătorile din aprilie cu dată fixă sunt: Ziua Păcălitului, Antipa, și cu dată mobilă: Lăzărelul, Moșii de Florii, Floriile, Joimari, Paștele, Paștele Blajinilor, Matcălăul, Ropotinul Testelor, care cuprind numeroase obiceiuri și practici tradiționale grupate în două scenarii rituale de înnoire a timpului: Paștele și Sângiorzul.

images

Soarele — Luna

Soarele: la începutul lunii răsare la ora 6 h 57 m și apune la ora 19 h 43 m, iar la sfârșitul lunii răsare la ora 6 h 08 m și apune la ora 20 h 18 m.

Luna — reprezintă perioada de timp cât durează o rotație a astrului în jurul Pământului: 29 de zile, 12 ore, 44 minute și 3 secunde, aproximativ 29 zile și jumătate. În această mișcare se disting patru faze: lună nouă, primul pătrar, lună plină, ultimul pătrar.

La 21 aprilie se face trecerea în semnul zodiacal — Taur.

 

Poeta Ana Blandiana a aniversat 75 de ani

Poeta Ana Blandiana s-a născut la 25 martie 1942, la Timișoara. Acad. Eugen Simion spunea despre poezia acesteia, în volumul „Scriitorii români de azi” (Editura Cartea Românească, 1974), că „Primind această viziune gravă, poezia Blandianei nu renunță la o anumită dorință de seducție. Ea nu se hotărăște să părăsească valea care desparte tărâmurilePoeta-Ana-Blandiana-aniverseaza-75-de-ani.jpg și nu-și refuză, vorbind de moarte, o anumită grație a jocului”.

A făcut studii de filologie romanică, fiind licențiată a Facultății de Filologie a Universității Cluj (1962-1967).

Ana Blandiana a debutat ca poetă în 1954, în reviste de tineret, apoi în „Tribuna” (1959) și în antologia „30 de poeți tineri”. A colaborat la multe periodice din țară, printre care „Viața Studențească” sau „Amfiteatru” (1968-1974). A fost bibliotecară la Institutul de Arte Plastice ”N. Grigorescu” din București (1975-1977), redactor la Uniunea Scriitorilor (1977-1979). A obținut o bursă de studii în cadrul Programului Scriitoricesc Internațional al Universității din Yowa City (SUA) (1973-1974), potrivit „Dicționarului scriitorilor români” (M. Zaciu, M. Papahagi, A. Sasu, 1995).

În 1960 s-a căsătorit cu scriitorul Romulus Rusan. Între 1960 și 1963, a lipsit din paginile revistelor literare, având interdicție de publicare. A revenit însă, în 1964, la „Contemporanul”, unde a deținut ani de zile rubrici permanente. O a doua interdicție de a publica a fost declanșată de ciclul de poeme din revista „Amfiteatru” (1985), culminând cu versurile pentru copii din volumul „Întâmplări de pe strada mea” (1988). Totuși, în 1989 îi va apărea culegerea antologică de „Poezii”, cu o prefață de Eugen Simion, mai scrie sursa menționată mai sus.

După debutul editorial cu placheta „Persoana întîia plural” (1964), s-a impus printre poeții cei mai reprezentativi ai epocii, publicând „Călcâiul vulnerabil” (1966) și „A treia taină” (1969, Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor). A continuat cu alte cărți de poezie: „Cincizeci de poeme” (1970), „Octombrie, Noiembrie, Decembrie” (1972), „Somnul din somn” (1977), „Ochiul de greier” (1981), „Ora de nisip” (1983), „Stea de pradă” (1985), „Arhitectura valurilor” (1990), „La cules de îngeri” (1998), „Soarele de apoi” (2000, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru poezie), „Refluxul sensurilor” (2004).

A scris și versuri pentru copii: „Întâmplări din grădina mea” (1980), „Întâmplări fără Arpagic pentru cititorul cel mic” (1991), „Cartea albă a lui Arpagic” (1998, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru literatură pentru copii).

A semnat tablete, eseuri, însemnări de călătorie, adunate în volumele „Calitatea de martor” (1970), „Eu scriu, tu scrii, el, ea scrie” (1976), „Cea mai frumoasă dintre lumile posibile” (1978), „Coridoare de oglinzi” (1984), „Autoportret cu palimpsest” (1986), „Ghicitul în mulțimi”, „Geniul de a fi” (1998), „Cine sunt eu?” (2001).

A mai publicat, în colaborare cu soțul său, Romulus Rusan, cărți de interviuri cu personalități ale culturii românești: „Convorbiri subiective” (1972), „O discuție la Masa Tăcerii” (1977).

Abordând și proza fantastică, a scris „Cele patru anotimpuri” (1977, 2001) și „Proiecte de trecut” (1982), ambele volume apărând sub titlul „Orașul topit și alte povestiri fantastice”, în 2004. În 1992 i-a apărut romanul „Sertarul cu aplauze”, care s-a bucurat de o foarte bună primire din partea publicului și a criticii (următoarele ediții: 1998, 2002, 2004), iar în 1994 volumul de nuvele „Imitație de coșmar”.

De-a lungul anilor, poeta a întreprins mai multe călătorii de documentare și studiu în diverse țări europene și a participat la congrese și festivaluri de poezie, în calitate de invitată a unor universități, academii, organizații culturale, scrie site-ul http://www.anablandiana.eu/.

În afara volumelor de poezie traduse în foarte multe limbi, i-au mai apărut grupaje de poeme în reviste și antologii din Anglia, S.U.A., Italia, Spania, Franța, Belgia, Germania, Austria, Olanda, Finlanda, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia, Brazilia, Cuba, Turcia, Siria, Grecia, China, Japonia, Israel, Albania. După 1989, acestor traduceri li se adaugă eseurile literare și articolele de analiză politică apărute în marile ziare germane sub semnătura sa, ca și nenumărate conferințe, lecturi publice, interviuri, intervenții la colocvii, simpozioane și mese rotunde în principalele țări europene.

În decembrie 1989 a făcut parte din Consiliu Provizoriu al Frontului Salvării Naționale, din care a demisionat la 29 ianuarie 1990, în semn de protest față de transformarea FSN în partid politic.

A fost unul dintre inițiatorii Alianței Civice și președinte al organizației în perioada 1991-2001. Este președintă a Fundației Academia Civică, director fondator al Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței, președintă de onoare a PEN Club România, membră a Academiei de Poezie ”Stéphane Mallarmé”, membră a Academiei Europene de Poezie, membră a Academiei Mondiale de Poezie (UNESCO), mai scrie site-ul http://www.anablandiana.eu/.

Este cetățean de onoare al municipiilor Sighet, Botoșani, Timișoara, Oradea și deține decorația regală „Nihil Sine Deo”, Ordinul Legiunii de Onoare în grad de Cavaler (2009), distincția „Femei curajoase din întreaga lume” (Departamentul de Stat al SUA, 2014). Este Doctor Honoris Causa al Universității de Vest, Timișoara (2015), Doctor Honoris Causa al Universității UBB (Cluj, 2016), Doctor Honoris Causa al Universității „Dunărea de Jos” (Galați, 2016).

Din 2012, are loc, la Brăila, sub egida Ministerului Educației și a Inspectoratului Școlar Județean Brăila, Festivalul de creație și interpretare ”Ana Blandiana”, mai scrie sursa menționată mai sus.

Printre premiile obținute de poetă se numără: Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România (1969), Premiul pentru poezie la Academiei Române (1970), Premiul internațional Herder (1982), Premiul de Literatură pentru Copii (1998), Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor (2000), Premiul „Opera omnia” al Uniunii Scriitorilor (2001), Premiul internațional Vilenica (2002), Premiul Internațional Camaiore (2005), Premiul Revistei Observator Cultural pentru Memorialistică, ediția a VIII-a (2014), Premiul „Opera Omnia” acordat de Revista „Convorbiri Literare”, ediția a XVIII-a, (Iași, 2014), Premiul „Poetul European al Libertății” (Gdansk, 2016).

La 20 noiembrie 2010, în cadrul celei de-a 17-a ediții a Târgului Internațional Gaudeamus — Carte de învățătură, Ana Blandiana și-a lansat cartea de poezie, „Patria mea ”. În 2013, Ana Blandiana a mai publicat un volum de eseuri, intitulat „Fals tratat de manipulare”. Cel mai recent volum de poezie, „Orologiul fără ore”, a fost publicat la Humanitas, în 2016.

Radu Enescu sublinia, în Revista „Familia” din 1988 (citat de site-ul http://www.anablandiana.eu) că „Gestul de a scrie constituie pentru Ana Blandiana un act existențial definitoriu, un destin la care a fost ‘condamnată’ dar pe care și l-a asumat, o formulă de echilibru, între perfecta, precara materie și spiritul fragil, de neînvins”.

 

Cultura şi limba care inspiră umanitatea

Ziua Internaţională a Francofoniei este celebrată în fiecare an pe 20 martie.

Limba franceza este vorbită de aproximativ 220 de milioane de oameni din întreaga lume și  este limba maternă, secundă sau străină în 29 de state membre ale OIF și în câteva țări din afara acesteia.  În unele din aceste state e limbă oficială  alături de alte limbi, cum ar fi engleza, araba, spaniola sau portugheza, iar în altele e unica limbă oficială. Prin urmare, s-a constatat că cei mai mulți francofoni locuiesc în Franţa, Algeria, Canada, Maroc, Belgia, Coasta de Fildeș, Tunisia, Camerun, Republica Democrată Congo (RDC), Elveţia etc. Un număr mare de vorbitori de limbă franceză sunt chiar și în Polonia, România și Republica Moldova.

Cuvântul francofonie a fost folosit, pentru prima dată în jurul anului 1880, de către geograful francez Onesime Reclus, întru a desemna ansamblul persoanelor şi ţărilor vorbitoare de franceză. Intenţia sa era de a acredita ideea existenţei unei alte maniere de a concepe lumea, în funcţie de limba utilizată.

La 20 martie 2017, Republica Moldova sărbătoreşte Ziua Internaţională a Francofoniei şi aniversarea de 20 ani de la aderarea Republicii Moldova la Organizaţia Internaţională a Francofoniei (OIF).

Cu acest prilej, Biblioteca, în colaborare cu liceele ” Mihai Eminescu” și „Mihai Marinciuc”, a organizat un medalion cultural-artistic. Participanții la manifestare au  construit un lanț simbolic al țărilor, care fac parte din statele francofone, au cântat și recitat fabule în limba franceză. O surpriză a acestui medalion a fost un mini dialog umoristic teatralizat dintre o moldoveancă și o franțuzoaică, care a creat buna dispoziție a tuturor celor prezenți.

Autor: Lilia Canțîr

Zi de informare : revistă bibliografică – Iubirea și natura în lirica eminesciană

Ziua mondială a poeziei este o ocazie de a ne onora poeții, de a reînvia tradițiile orale, cum ar fi recitalurile de poezie, de a promova lectura, scrierea și predarea poeziei, de a întări legătura dintre poezie și alte arte, cum ar fi teatru, dansul, muzica și pictura și de a facilita vizualizarea poeziei prin intermediul mass-mediei. Așa cum poezia continuă să unească oamenii de pe toate continentele, toți sunt invitați să se alăture” marcării acestei zile.

În data de 21 martie Biblioteca Ștefan cel Mare, și-a propus să elaboreze o revistă bibliografică dedicată Zilei Mondiale a Poeziei, cu genericul Iubirea și Natura în lirica eminesciană.  Dragostea și natura sunt teme romantice, permanente în creația lui Eminescu.

Natura cunoaște la Eminescu două ipostaze: una terestra și alta cosmica. Natura terestră se manifesta la Eminescu în rotirea veșnica a anotimpurilor. Natura este umana,ocrotitoare, calda, intima sau trista, rece, în deplina concordanta cu stările sufletești ale poetului. G. Ibrăileanu atrage atenția asupra faptului ca: „În privința sentimentului naturii și al picturii ei, vom observa ca în prima faza Eminescu este mai obiectiv, mai dezinteresat. E drept, el nu are nici un pastel, nici o poezie consacrata numai naturii. Putem enumera poezii ca : „Lacul”, „Seara pe deal”, „Fiind băiet păduri cutremuram”, „Dorința”, „Revedere”, „Mai am un singur dor”, ș.a.

Dragostea cunoaște dimensiuni de la suferința, iubiri pierdute („Și dacă…”, „Floare albastră”, „Lacul”, „Pe lângă plopii fără soț…”) și dragoste fără speranță („De câte ori iubito”, „Dacă iubești fără să speri”, „Sara pe deal”), la dragoste împlinită („Calin, file de poveste”, „Poveste teiului”, „De ce te temi”).

Mai jos evocăm unele titluri de carte din creația eminesciană:

cele mai frumoase paginii eminescu

Eminescu, Mihai. Cele mai frumoase pagini / Mihai Eminescu. – București : Editura Coresi, 2006. – 119 p.

Cartea conține pe lângă o varietate de poezii de dragoste, despre natură, dedicate altor personalități marcante ale literaturii române și un basm : Făt – Frumos din lacrimă.

 

luceafarul-si-alte-poezii_1_fullsize

Eminescu, Mihai. Luceafărul și alte poezii / Mihai Eminescu. – București : Corint, 2004. – 238 p.

Deoarece principalele date și informații privind viața și opera eminesciană, pot fi lesne aflate în paginile diverselor Istorii ale literaturii române aflate la îndemâna elevilor, în acest volum s-au publicat poezii, inedite care sunt scrise într-o succesiune expresivă. Acest volum este structurat din : prefață, despre poetul Eminescu, 73 de poezii, Post – scriptum, În loc de …., și un tabel cronologic.

Pagini-alese--Mihai-Eminescu--596895

Eminescu, Mihai. Pagini alese / Mihai Eminescu. – S,l : Regis, S,a. – 287 p.

Volumul de față cuprinde poezii dar proză, într-o ordine ce acoperă diversitatea tematică a creației eminesciene, așa cum se studiază în școală. În finalul volumului se include și o prezentare generală a operei și vieții scriitorului.

14c932e6201f260c34855b9e499d6c3c

Eminescu, Mihai. Poezie. Proză / Mihai Eminescu; ed. alcăt. și îngrjită de Eugen Lungu. – Chișinău : Prut Internațional, 2015. – 468 p.

Viața lui se confundă cu opera, Eminescu n-are altă biografie … Rar se întâmplă ca un poet să fie sigilat de destin, să ilustreze prin însuși durerile existenței și de aceea multă vreme M. Eminescu va rămâne în poezia noastră nepereche. (G.Călinescu).

Această carte conține o prefață de Eugen Lungu : Eminescu azi, poezii publicate în timpul vieții, poezii postume și proză.

poezii-de-mihai-eminescu

Eminescu, Mihai. Poezii / Mihai Eminescu. – Chișinău : Silvus Libris, 2006. – 128 p.

Cartea conține un portret al lui Mihai Eminescu de către Igor Vieru, cuvânt înainte de Mihai Sadoveanu, și o varietate de poezii. Mihai Eminescu a fost unul dintre scriitorii neamului românesc, care în viața lui scurtă a dus arta poeziei la înălțimi neîntrecute până astăzi, îmbogățind ritmul, rima și expresia artistică, a dat cuvintelor simple valori noi și armonii surprinzătoare, sentimentelor adâncime unică, viziunilor orizont nemărginit. 

Publicat de : Doina Spătaru

Șef-oficiu

Cenaclul Literar „Orașul pierdut printre cărți” Întâlnire cu scriitorii : Lucreția Bârlădeanu și Ianoș Țurcanu

Vineri 17 martie, în cadrul Cenaclului Literar  „Orașul pierdut printre cărți” s-au desfășurat două întâlniri  pentru adolescenți și adulți cu scriitorii  Lucreția Bârlădeanu și Ianoș Țurcanu.  Organizatorul și moderatorul  Cenaclului  la „Biblioteca Ștefan cel Mare„, de mai mult timp este scriitorul Nicolae Spătaru.

La întâlnirea cu Lucreția Bârlădeanu au participat elevii clasei a XI -a  ” U”   împreună cu profesoara de limba și literatura română Svetlana Nastas, de la „Liceul Teoretic Mihai
Eminescu
„. Elevii cunoșteau scriitoarea  doar din spusele  profesoarei  și de pe internet. Întâlnirea le-a  oferit ocazia să  cunoască personal  autoarea cărții de proză scurtă „Tunica portocalie”. Elevii au fost familiarizați cu  unele aspecte și momente din viața și copilăria scriitoarei. Pentru ei a fost un început bun pentru a întreține o conversație interesantă cât pentru copii și scriitoare. Au  avut prilejul să aibă o viziune aparte despre autoare ca o personalitate inedită.

La activitate a asistat și directoarea „Bibliotecii Ștefan cel Mare”, dna Lilia Cioban – Gamarța, care a precizat  faptul că această carte este inclusă în Programul de lectură „Chișinăul citește”. Cartea a fost discutată în amănunte de la punctul de scriere până la textul propriu -zis. Personajele cărții sunt oameni care creează o armonie între relațiile interumane, dintre o femeie și un bărbat, copii și adulți, oameni cu altă mentalitate, cultură și valori. Autoarea, la rândul ei,  a menționat faptul că  omul trebuie să aibă grijă de microcosmosul lui. Textul prezintă  o viziune succintă a unui creator în scrierea unei cărți. Participanții au adresat diverse întrebări ce țin de conținutul  cărții, de motivul scrierii ei, de personaje și titlu. După spusele autoarei „Tunica portocalie” este definită ca o culoare pură. Această Tunică în Tibet este purtată de către călugări, în carte, însă, tunica trece prin prisma trăirii unui scriitor. Sursă de inspirație au servit  oamenii simpli, luați din realitate, cărora în carte le-a fost dată altă viață, alt sens.

Întâlnirea cu scriitorul Ianoș Țurcanu a fost desfășurată cu elevii clasei a II-a „C „și a II-a „D” de la „Liceul Teoretic Iulia Hașdeu”. Participanții au fost însoțiți de profesoarele Bejan Nona și Doloșcan Aurelia. Elevii au avut surprize pentru scriitor. Au recitat în cor poezia Coca – Cola pentru Nola. La întâlnire copiii au venit pregătiți să recite din cartea pentru copiii „Dansul florilor” de Ianoș Țurcanu. Această carte este inclusă și ea în Programul de lectură Chișinăul citește.  Pe parcursul activității copiii din ambele clase  au recitat pe rând poezii din carte ca : Elefantul, Vine broasca de la mare, Hipopotamul, Bună ziua, cărășei!. Doi elevi din ambele clase au prezentat o mică scenetă în baza poeziei Șoricelul educat de Ianoș Țurcanu. Fiind curioși de felul lor elevii au pus scriitorului diverse întrebări despre cărțile scrise, despre familia sa, dacă iubește copiii și ce lucrări vor mai apare în viitor.

20170317_134625

Publicat de Doina Spătaru

Șef – Oficiu

ZILELE NAŢIONALE MATEEVICI

”Să-i luminăm pe toţi cu lumina dreaptă”
(Alexie Mateevici)

3

La baştina preotului-poet Alexei Mateevici, Casele-muzeu „Alexie Mateevici” din Zaim şi Căinari, Liceele „Alexie Mateevici” din Căuşeni, Zaim, Căinari, Casa Limbii Romane, filialele Zaim, Căușeni, Centrul de Spiritualitate a Sudului Basarabiei, Casele-muzeu „Monahul Ioan Zlotea” din Salcuța și „Sculptorul Ion Guțu” din Taraclia, în cadrul ZILElor NAŢIONALE MATEEVICI,ediţia a XXV-a, 16-30 martie 2017, au organizat manifestări prilejuite de aniversarea a 129-a din ziua naşterii preotului-poet Alexie Mateevici – în anul comemorării unui secol de la scrierea poemului „Limba Noastră” (17 iunie 1917) și a trecerii lui A.Mateevici la Domnul (13.s.v./26 s.n. august 1917).

Cine a fost Alexei Mateevici şi care este valoarea acestuia pentru poporul nostru, vă relatăm în articolul ce urmează. Alexei Mateevici s-a născut la 27 martie (16 martie stil vechi) 1888 şi este unul din cei mai reprezentativi scriitori români născuți în Basarabia.
photocat

Poetul erou, Alexe Mateevici, desi a trait numai 29 de ani, apare in contextul literaturii romane ca o figura luminoasa. A participat, ca preot militar, la luptele de la Maraşeşti, stingându-se din viată in 1917.
„Limba noastră” este o poezie scrisă de Alexei Mateevici (sau Alexie), cuprinzând 12 strofe de câte patru versuri. Versurile acestui imn au fost scrise de Alexie Mateevici la Congresul Scriitorilor din Basarabia unde s-a hotărât trecerea la alfabetul latin și alte reforme importante. Mateevici a contribuit substanțial la emanciparea națională a Basarabiei.
Scrisă la Chișinău, poezia Limba noastră a fost publicata în „Cuvântul moldovenesc” din 2 iunie 1917. Pusă pe muzică de Al. Cristea (1890-1942), această poezie a devenit un fel de imn național, cântecul de slava închinat limbii române și poporului care a născut-o și a înveșnicit-o. Imn, dar în același timp odă și elegie, poezia „Limba noastră” dă glas sentimentelor nereținute de dragoste, de prețuire, de respect și de admirație ale poetului față de graiul neamului.
Titlul poeziei este explicat pe întreg parcursul acesteia prin enumerarea unor comparaţii cu valoare metaforică,care alcătuiesc portretul „poetic al limbii române. Limba română este comparată cu termeni luţti din diferite domenii ale existenţei neamului. Gramatical, al doilea termen al comparaţiei este un nume predicativ al verbului a fi”. Limba noastra-i o comoară”, un şirag de piatră rară „, foc ce arde „, numai cântec”, doină”, roi de fulgere”, graiul pâinii”, vechi izvoade”, limba sfântă”, limba vechilor cazanii” , piatră lucitoare”.
Poezia „Limba noastră „exprimă sentimente de adâncă dragoste şi prţuire pentru limba româna, creaţie a poporului nostru de-a lungul existenţei sale istorice. Caci limba româna este viaţa noastră, este sufletul nostru cu oglinzi fermecate în lumina cărora se vede – aşa cum s-a născut şi a crescut de-a lungul veacurilor-chipul cel mandru al ţarii, al poporului. Istoria, natura, folclorul, neamul, religia, pamantul, literatura sunt coordonatele naţionale care se unesc prin limbă, simbol unic si esenţial. Prin limbă ne-am păstrat fiinţa neamului,existenţa noastră ca naţionalitate, ducând in acest scop o luptă dârză, cu mari jertfe, de aceea în poezia sa sentimentul istoriei este umbrit de melancolie. Textul acesta nu este numai o definiţie a limbii, ci şi o definire a sentimentului de dragoste faţă de limba noastră atât de armonioasă.
Poezia este un elogiu adus limbii române și un îndemn pentru prețuirea ei.4
Din 1995 „Limba noastră” devine imnul de stat al Republicii Moldova -simbolul independenţei statului – (cinci strofe din cele 12 a poeziei originale au fost păstrate pentru imn – strofele 1, 2, 5, 8, 12), muzica de Alexandru Cristea, aranjament de Valentin Dînga. A fost aprobat prin Legea cu privire la Imnul de Stat nr.571-XIII din 22 iulie 1995.

Imnul de Stat al Republicii Moldova
Limba noastră-i o comoară
În adîncuri înfundată
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.

Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.

Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veşnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeşnici.

Limba noastra-i limbă sfîntă,
Limba vechilor cazanii,
Care o plîng şi care o cîntă
Pe la vatra lor ţăranii.

Răsări-va o comoară
În adîncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.

2Capodopera ”Limba noastră” încă o data ne convinge de cultura, morala și talentul, pe care le deținea Alexei Mateevici, care rămîne și pînă astăzi un bun îndrumător al generației de astăzi, prin ideile inedite, prin dragostea față de popor, prin devotament și credință.

LIVIU DAMIAN – SALTUL DIN EFEMER


damian-5s-web

Liviu Damian, fost poet şi eseist, s-a născut pe 13 martie 1935 în satul Corlăteni (fost şi Strâmba), azi raionul Râşcani. După şcoala medie din satul natal(1955), urmează Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de istorie şi filologie, specialitatea Limba şi literatura română (1960). A fost redactor adjunct al revistei ”Nistru” redactor-şef al Comitetului de Stat pentru Edituri şi secretar al Comitetului Conducerii al Uniunii Scriitorilor

Liviu Damian face parte din generaţia scriitorilor basarabeni care n-au avut libertatea de a beneficia de o iniţiere în ale scrisului artistic sub „patronajul” direct al marilor oameni de cultură din România interbelică. Mediul formativ de atunci, de care a putut să se bucure un George Meniuc, rămâne obiectul unor regrete târzii pentru congenerii lui Liviu Damian. Ei au fost condamnaţi de istorie să facă şcoala literaturii prin efortul unor lecturi autodidactice. Damian este însă unul dintre puţinii autori care vor conştientiza profund necesitatea cunoaşterii temeinice a literaturii române şi universale, ca o condiţie a constituirii propriei staturi poetice.

În calitate de consultant literar la Uniunea Scriitorilor, Liviu Damian îndemna tinerii condeieri să se conducă în creaţie de valoare, frumos şi adevăr. O axiomă valabilă şi pentru zilele noastre. Făcând parte din generaţia  Petru Zadnipru, Victor Teleucă, Pavel Boţu, Vlad Ioviţă, Liviu Damian este scriitorul tribun care, în vremurile când era interzis să pledezi pentru valorile naţionale româneşti, găsea formule pentru a promova dragostea de limba română prin opera lui Eminescu, Coşbuc, Labiş, Stănescu (1976-1986).
A debutat editorial cu placheta de versuri ”Darul fecioarei” (1963), după care au urmat volumele de poezie: ”Ursitoarele” (1965), ”Sunt verb” (1968, 1990), ”Un spic în inimă” (1973, 2002); ”Salcâmul din prag” (1979), ”Maraton” (1980), ”Inima şi tunetul” (1981), ”Coroana de umbră” (1982), (Bucureşti, 2002), ”Saltul din efemer” (2003), “Cavaleria de Lăpuşna” (1986) s.a. A practicat eseul, publicând cărţile “Îngânduratele porţi” (1975), “Pâinea” (1976), “Dialoguri la marginea oraşului (1980) şi traducerile din poeziile lui Iustinas Marţinchiavicius, Vladimir Solouhin, Pablo Neruda, Ianis Rițos, Nazîm Hikmet ş.a Pentru talent şi muncă a fost distins cu Premiul „N. Ostrovski” al fostei URSS (1967), a obţinut Premiul de Stat al RSSM (1984), şi titlul Maestru  Emerit al Artei (1985)

Mult s-ar bucura să afle că s-a intors acasă din lungul său drum prin bulgări vitregi alfabetul latin, coboară de pe cruce rastignita noastră limbă, a revenit la baştină tricolorul. S-ar intrista însa aflând că satele ne sunt pustii, iar frumşii noştri razeşi, care erau mândria lui, au umplut lumea, ajungând slugile Rusiei şi ale Europei.
De pe atâtea drumuri s-a intors la odihnă acasa, la Corlăteni. De data aceasta nu se mai grăbeste nicaieri. Tace şi ascultă cum cade roua din ochii celor dragi, cum freamăta salcamul din pragul casei parinteşti, cum murmură prietenul său din copilarie – Răutul, pe care l-a scos in lume.

Când şi-a scris poezia, a durat o casă în care a incăput tot neamul.
De câţiva ani, Liviu Damian tace, dar in urechi ne sună glasul lui ca un izvor dătător de viată
De câtiva ani, Liviu Damian tace, dar clopotele bat in poezia sa: ne cheamă să ţinem fruntea sus.

O, cât de mult ne-ar fi trebuit Liviu Damian şi astăzi, şi ieri, şi alaltăieri, mai în scurt, în toţi anii de când a plecat dintre noi!

Ars poetica

E-o muncă deşartă
Să-nşirui pripit…
Cuvântul nu iartă
De-l laşi necioplit.

Căznit cu durere,
Să-l torni cu granit,
Căci stihul se cere
Frumos dăltuit.

Găseşte-i tipare
De grai răzvrătit
Şi fă-l să tresare
Când este citit.

Serviciul ,,Devoratorii de cărți”

SAMSUNG

La 22 februarie a avut loc o nouă întâlnire cu participanții serviciului „Devoratorii de cărți”. O întâlnire cu mari emoții dedicată volumului „Salutările lui Troțki” împreună cu scriitorul, prozatorul, publicistul și dramaturgul Dumitru Crudu. Profesoara Olga Apolonic și elevii clasei a IX-a de la Liceul ,,Mircea cel Bătrân” – persoane active ale acestui serviciu s-au pregătit minuțios cu întrebări pentru autor. Elevii s-au manifestat activ și afirmându-se ca mici critici literari.

Autorul a fost deschis și mulțumit de rezultatele elevilor care au lecturat ,,Salutările lui Troțki”, astfel a sugerat elevilor să se întâlnească și cu ocazia altor cărți scrise.

Elevii mărturisesc că le place să citească cărţi şi să vorbească despre ele. Adoră să-și cuibărească mintea şi sufletul printre paginile volumelor tipărite cu satifacţia că, prin lectură, reuşesc să scape de povara existenţei cotidiene. În ziua de azi, când sunt prinşi în vâltoarea unui ocean de informaţii de dimensiuni excepţionale, cărţile se ridică cu mândrie din valurile mediocrităţii informaţionale pentru a-şi croi drum spre inimile şi minţile cititorilor. Acești elevi zic că întotdeauna au perceput cărţile ca pe nişte balsamuri ale sufletului şi s-au hrănit cu convingerea că ele au fost şi vor continua să rămână surse sigure şi valoroase de consolidare spirituală şi intelectuală.

Da, bineînțeles că nu putem trece prin marea cultură a lumii decât cu o carte în mână. Prin mijlocirea lor, strângem în jurul nostru lucrurile, locurile, oamenii şi vremurile. Cărţile ne îndepărtează de ispitele vieţii, ne pun de acord cu noi înşine, ne îndrumă, atunci când trecem prin momente înşelătoare, ne ajută să ne exprimăm iubirea atunci când ne îndrăgostim şi ne sunt dascăli fideli şi exigenţi, atunci când ne propunem să evoluăm. Astfel de povestioare sunt expuse de scriitorul nostru Dumitru Crudu care ne ajută să vedem viața din Basarabia cu alți ochi realiști. Participanții vin cu aprecierea că fiecare povestire are autonomie epică şi poate fi gustată aparte de celelalte – dar, împreună, zecile de povestiri din carte compun o frescă a Basarabiei de azi. Limbajul transparent și situaţiile de viaţă sînt mai uşor perceptibile, iar conflictele pot fi urmărite pînă la un punct, într-o coerenţă realistă.

Vă așteptăm cu mare drag la următoarea întâlnire cu „Devoratorii de cărți” ce v-a avea loc pe 29 martie 2017.