Arhive etichetă | Luceafărul

Mihai Cimpoi – o figură emblematică a culturii românești

Mihai Cimpoi este autorul a numeroase cărți, studii monografice și eseuri . El participă activ la procesul de renaștere națională din Basarabia.

Cimpoi, M. Istoria literaturii române din Basarabia/ Mihai Cimpoi.- București, Chișinău : Editura ,, Litera Internațional’’ , 2003.- 514 p.

,,Istoria Literaturii Romane din Basarabia ’’ reprezintă o monografie, continuând demonstrația lui G.Călinescu că ,,Literatura română este una și indivizibilă’’.

Se înțelege că o istorie deschisă a literaturii române din Basarabia este în chip, iarăși fatal, o istorie culturală. Valorile se amestecă în epocile în care naționalul, eticul, socialul primează asupra factorului estetic. Scriitorul este nevoit să se supună imperativelor culturii sale. Și imperativele i-au cerut mai tot timpul să-și cultive tradiția și să facă operă de educație națională prin poezie sau roman. Cunoscând toate acestea, M. Cimpoi ne avertizează că istoria lui nu poate fi decât o istorie culturală a valorilor basarabene. Dorește să facă o ierarhizare estetică a operelor… Operație dificilă (lipsa cronică de documente), și atâția oameni de bine, devotați nației lor, au dorit să-și apere identitatea și să întrețină focul sacru al spiritualității naționale.

Cimpoi, M. Hyperion și Demiurg ,,Luceafărul’’, mit și dramă existențială/ Mihai Cimpoi.- Iași: Editura Princeps Multimedia, 2019.- 214 p.

Cartea ,,Hyperion și Demiurg – Luceafărul , mit și dramă existențială’’  este dedicată de Mihai Cimpoi lui Mihai Eminescu , ea este o receptare a poemului ,, Luceafărul’’, de la editare, în 1883, până astăzi. Lucrarea este și un studiu sociologic. Ea se axează pe demonstrarea faptului că ființa eminesciană se înfățișează, prin aspectele fundamentale ale manifestării ei în cadrul imaginarului mito-poetic, ca o ființă tragică.

Eminescu manifestă o discreție specific românească, neluând tragicul în grav, neproblematizându-l și trecându-l printr-o ataraxie de tip antic, printr-o împăcare cu destinul, cu ordinea necesității, așa cum se întâmplă – postulează Hegel – în tragedie.

Cimpoi, M. Grigore Vieru/ Mihai Cimpoi.- Chișinău : Editura Prut Internațional, 2005.- 185 p.

Criticul literar M. Cimpoi oferă publicului larg o monografie dedicată creației poetului G. Vieru. În ciuda schimbării unghiului de receptare, datorită instaurării unei epoci noi a europenizării, globalizării, multiculturalismului și a apariției unor noi formule mitopoetice sub semnul paradigmei relativizante postmoderniste, fenomenul Grigore Vieru supraviețuiește cutezător nu doar prin demersul său național identitar, ci și prin culoarea lui existențială, ontologică.

În substanța poeziei lui Vieru este un spirit clasicist care nu se învechește, după cum a devenit anacronic nici cultul valorilor pe care l-a cultivat și îl cultivă programatic (maternitatea, copilăria, natura).

Pentru Vieru, copilăria, maternitatea, iubirea pentru femeie și pentru Dumnezeu sunt niște religii care se contopesc, de fapt, într-o singură religie: cea a Vieții și a Morții.

Cimpoi, M. Mari scriitori români Medalioane literare/ Mihai Cimpoi.- Chișinău:  Editura Silvius Libris, 2009.- 167p.

Prezentul volum de medalioane literare semnat de academicianul M. Cimpoi e binevenit în peisajul literar basarabean, deoarece mai este acut resimțită lipsa de resurse bibliografice referitoare la literatura română clasică, interbelică și cea contemporană.

Concepute într-o formă laconică, bazate pe o informație complexă, microportretele literare constituie o incursiune sui generis în istoria  literaturii române. Fiecare din autorii portretizați comunică, peste ani, un mesaj inconfundabil, pe care criticul îl deslușește, bazându-se pe un instrumentar și pe o intuiție artistică verificate de timp. Prezentați printr-o lectură modernă, mari scriitori, începând cu Alecsandri și terminând cu G. Vieru, se relevă criticului într-un spectru nuanțat de culori ce reies din raportarea la contextul epocilor, la dimensiunile interioare ale literaturii române, precum și la cele exterioare, universale.

Cimpoi, M.Vasile Cârlova, Poetul ,,sufletului mâhnit,, /Mihai Cimpoi.-Tîrgoviște, Chișinău: Editura Bibliotheca Târgoviște, Editura Cartdidact Chișinău, 2010.- 221p.

Majoritatea istoriilor literare îl fixează pe Vasile Cârlova ca inaugurator al romantismului și prevestitor al întregii evoluții a liricii românești.

Taxat și drept preromantic, presimbolist, este, în fond, un preexistențialist în sens că dă expresie ,,sufletului mâhnit’’, fiind – probabil – cel mai profund poet elegiac de până la Eminescu.

Astăzi, mai mult ca oricând, se înalță în ochii noștri figura aureolată de legendaritate a lui Cârlova, care ilustrează prin destinul ,,rupt’’ mitul ,,poetului tânăr’’ alături de mari creatori exponențiali, precum Lermontov, Labiș, Trakl.

Cârlova vine către noi cu cinci flori și cu un miliard de absențe. Pentru poetul Necuvintelor, el este ,,primul ins în care se încerca geniul poeziei pe aceste tărâmuri’’.

Vine, însă, cu o mare prezență: cea a unui poet rostitor al esenței ființei, care, fiind pusă sub semnul maleficului Saturn, a fost predestinată ,,mâhnirii’’.

Realizat de Irina Haraz