Arhive etichetă | muzee

Revistă bibliografică : „Muzeele din Chișinău – centre științifico-culturale și etnografice”

Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală este cea mai veche instituţie muzeistică din Basarabia. Ea a fost fondată la frontiera deceniilor 9 şi 10 ale secolului XIX în baza exponatelor Expoziţiei agricole din anul 1889. La început instituţia s-a numit “Muzeu agricol al Zemstvei guberniale basarabene”, apoi “Muzeu zoologic, agricol şi de artizanat casnic al Zemstvei guberniale basarabene”. Iniţiator al organizării muzeului a fost baronul Alexander F. Stuart (Stewart), membru (ulterior – preşedinte) al Consiliului Zemstvei guberniale şi magistru în zoologie. Clădirea muzeului a fost înălţată în anii 1903 – 1905 în stil mauritan după proiectul arhitectului Vl. Ţîganko. La 30 aprilie 1906 a avut loc inaugurarea primei expoziţii în noul local. În acelaşi an pe teritoriul muzeului a fost organizată şi prima Grădină Botanică din Basarabia – grădină – care există şi astăzi şi constituie o expoziţie vie a florei meleagurilor pruto-nistrene. În 1994, în cadrul muzeului a fost inaugurată o nouă expoziţie permanentă pe o suprafaţă de 2 mii metri pătraţi cu genericul „Natura. Omul. Cultura”. Această expoziţie dezvăluie evoluţia corelaţiei om-natură în diferite etape ale dezvoltării lumii, evoluţia lumii organice, dinamica folosirii resurselor naturale, sinteza creatoare om-natură, situaţia ecologică din Republica Moldova şi căile de ameliorare a ei. În prezent muzeul activează în direcţia organizării la Chişinău a Muzeului Satului. Sub egida Muzeului se află şi Complexul Muzeistic din satul Ivancea (Orhei), unde, după realizarea unor lucrări de restaurare a conacului-parc Balioz, a fost deschis Muzeul Meşteşugurilor Populare din Moldova.

 

Muzeul de Istorie a Moldovei

Muzeul se află într-o clădire remarcabilă prin arhitectura şi istoria sa. A fost reconstruită după seismul din 1977, fiind reamplasată pe fundaţii noi, restabilindu-se cu stricteţe vechile faţade. Această clădire devine cunoscută începând cu anul 1837, când proaspăt construită de negustorul Bogaciov, este propusă pentru sediul Dumei orăşeneşti. În 1842 este închiriată pentru Gimnaziul regional pentru băieţi Nr.1 (fondat în 1833), dar în curând este cedată pentru amenajarea în ea a spitalului militar, în care erau trataţi răniţii aduşi de pe frontul ruso-turc. După reîntoarcerea gimnaziului în această clădire, are loc un incendiu în 1862, lucrările de reconstrucţie ulterioare, schimbând radical aspectul ei exterior şi structura spaţială, care devin caracteristice pentru eclectica franceză, aspect păstrat şi după ultima sa reconstrucţie. Spaţiul dintre aripile laterale a fost închis şi amenajat pentru demonstrarea dioaramei “Iaşi-Chişinău”. Muzeul a fost fondat în 1983 pe baza fondurilor istorice ale Muzeului de Stat a Ţinutului şi ale Muzeului Gloriei Militare. După 1991 Muzeul a primit în fondurile sale colecţiile istorice ale muzeelor desfiinţate: ale Muzeului republican “G.I. Kotovski şi S. Lazo” (întemeiate în 1948), Muzeul prieteniei popoarelor (din 1970), Muzeul tipografiei ilegale a ziarului “Iskra” (întemeiat în 1960), Muzeul de Istorie a partidului comunist al Moldovei (1970), Muzeul de ateism ştiinţific (1978).
Astăzi patrimoniul muzeului numără peste 250 000 exponate şi colecţii, expoziţia permanentă ocupând 6 săli cu o suprafaţă de cca 2000 m2. Este situat pe strada 31 August 1989 nr. 121 A şi a fost înfiinţat în anul 1983. Edificiul său, construit în 1842 ca sediu al gimnaziului de băieţi, servind un timp şi pentru alte instituţii de învăţământ, a suferit mult din cauza cutremurului din 1977. A fost reconstruit din temelii în perioada 1982-1987. Planificarea interioară a fost concepută în scopuri expoziţionale, urmărindu-se, în acelaşi timp, reproducerea fidelă a faţadei clădirii vechi.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei deţine circa 300 000 de piese de patrimoniu.

 

Muzeul Național de Arte Plastice

Muzeul ocupă clădirea fostului gimnaziu pentru fete, fondat de principesa Natalia Dadiani. Destinat pentru instruirea fetelor din familiile nobile, clădirea a fost concepută în spiritul Renaşterii italiene, care corespundea idealurilor iluministe. Are în plan în forma literei “T”, scos în evidenţă de structura rezalitului faţadei principale, acoperit cu o piramidă încununată cu un foişor. El îşi asumă pondera limbajului plastic, fiind înzestrat cu nelipsitul balcon-tribună, amplasat deasupra intrării, parte indispensabilă a instituţiilor de învăţământ din acea perioadă. În nişele din pereţi erau amplasate cândva statui alegorice, care se armonizau cu piatra feţuită a parterului şi detaliilor contrastante de cărămidă roşie a parterului. Pinacoteca a fost fondată la sfârşitul anului 1939, dar în timpul războiului colecţiile s-au pierdut. Muzeul a fost reînfiinţat din nou în 1944 cu lucrări, donaţii ale fondurilor plastice centrale din Moscova şi Leningrad. Fondurile actuale numără peste 30 000 unităţi expoziţionale, suprafaţa sălilor de expoziţie fiind de 800 m2. Operele de artă din patrimoniul muzeistic sunt grupate în 5 secţii: artă medievală şi creaţie populară; artă basarabeană şi contemporană; artă rusă, vest europeană şi orientală, scenografie şi artă decorativ-aplicativă.  îşi are sediul în trei edificii – monumente de istorie şi arhitectură de la sfârşitul secolului al XlX-lea şi începutul secolului XX, două dintre care au fost construite drept case particulare, aparţinând moşierului V. Hertza şi avocatului M. Kligman (bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt nr. 115), al treilea fiind destinat unui liceu de fete, construit din iniţiativa şi pe banii principesei Natalia Dadiani, al cărei nume îl şi poartă, mai târziu, până în 1945, instituţia (str. 31 August 1989 nr. 115). Anume în acest edificiu în prezent îşi desfăşoară activitatea expoziţională muzeul.Astăzi, ca şi mai înainte, muzeul îşi completează fondurile prin achiziţii, transferuri şi donaţii. Dispune de 15 colecţii, un patrimoniu de artă naţională şi universală în număr de 33 mii unităţi de păstrare. Operele de pictură, grafică, sculptură, artă decorativă, numismatică şi artă medalieră, prin valoarea lor şi numele autorilor care le-au creat, permit formarea unei imagini clare asupra dezvoltării artelor plastice în ţară precum şi în întreaga lume, începând cu perioada antică până la finele secolului al XX-lea.

 

Casa-muzeu “Alexandr Puskin”

Cea mai veche clădire a complexului este casa muzeu A.S. Puşkin, construită anterior sistematizării perimetrale ulterioare a oraşului vechi. Casa, iniţial, era situată în mijlocul grădinii, orientată cu faţada spre est. Pentru două luni, din septembrie 21 până în octombrie 1820, în această casă s-a oprit poetul rus Alexandru Puşkin. Ulterior casa a intrat în componenţa unei clădiri aliniate perimetral străzii Anton Pann. După restaurare a fost detaşată de ea. Este o casă cu o structură tradiţională, alcătuită din trei camere, aflate de o parte şi alta a unei tinzi centrale. Faţada este simetrică, cu o compoziţie alcătuită din cinci axe, patru goluri de ferestre şi unul de uşă, amplasat central. Casa este acoperită cu o învelitoare înaltă, în patru ape. Casa negustorului I.N. Naumov, in care a locuit A.S. Puskin azi casa-muzeu “A.S. Puskin” (denumire din Registru) Monument de arhitectură de valoare naţională, inclus în Registrul de monumente de istorie şi cultură a municipiului Chişinău, alcătuit de Academia de Ştiinţe. S-a costituit de la sfârşitul secolului al XVIII-lea – până la sfârşitul secolului al XIX-lea, în stil eclectic. Este un complex alcătuit din patru clădiri, care făceau parte din două proprietăţi imobiliare, comasate în perioada postbelică. Întreg complexul a fost restaurat în anul 1982, aspectul actual fiind datorat acestor intervenţii.

Casa-muzeul “A.V. Şciusev”

Este o casă de locuit cu aspect comun clădirilor de locuit modeste din Chişinăul istoric. Partea veche a casei se compune din două odăi, amplasate de o parte şi alta a tindei mediane, spre curte aflându-se încă alte două încăperi. Această casă a fost procurată de tatăl viitorului arhitect la venirea familiei în Chişinău. Muzeul a fost inaugurat în 1973 în casa natală, la aniversarea a 100 ani de la naşterea distinsului arhitect, academician în arhitectură (1873-1949). Fondurile muzeului numără peste 2000 de exponate, din care fac parte lucrurile personale, materialele grafice ce privesc activitatea sa – schiţe, proiecte, fotografii ale unor edificii celebre ridicate în Rusia, Ucraina, Uzbekistan, etc, printre care şi în Republica Moldova. Muzeul deţine o bogată bibliografie privitor la arhitectura Chişinăului şi arhitecţii care au contribuit la crearea aspectului lui edilitar.