Arhive etichetă | Nicolae Spătaru

Antologia de poeme : Harta de Leo Bordeianu

 

Miercuri, 26 iunie 2019, în incinta Bibliotecii „Ștefan cel Mare” (str. Decebal 91) a avut loc ședința cenaclului „Singur printre cărți…”. În discuție: volumul de poeme „Harta” de Leo Bordeianu. Cartea a apărut la Ed. PRUT, Chișinău.

Moderatorul, Nicolae Spătaru a început discuţia cu o apreciere a volumului „Hora” citind din recenzia Margaretei Curtescu : „Pentru Leo Bordeianu, a scrie echivalează cu un act de exorcism, căci, întâi de toate, poetul este preocupat de identificarea şi definirea răului din realitatea imediată, de ivestigarea şi revelarea obiceilor  acestei lumi dezagregante în care trăim. Colaborarea sa cu realitatea imediată, pe care o personifică, o trece printr-o optică hiperbolizantă (Puterea, Întunericul dintre cuvinte, Patria mea, Zilele), îi situează poezia în zonele parabolei (Câinii, Descompunere, Spuma), acolo unde, transfigurate, însemnele realului sunt comprimate în imagini plastice, în scenarii retorico-elegiace.  Demersul mai multor poeme din antologia Hora înglobează, prin prisma impresionistă, absurdul perpetuu al spaţiului basarabean, Leo Bordeianu apelând, în acest scop, la imagini pe cât de sugestive pe atât de tranşante. Ca un antidot la aceste realităţi maladive, în care suntem cu toţii apatrizi, emblematică, în acest sens, fiind poezia care dă titlul antologiei, trăirea poeziei semnifică evadarea în universul infinit, unde eul devine liber ( Pânzele albe ale libertăţii).
Persistând în ideea că poezia este lucrare orifică, Leo Bordeianu, îşi confiră statutul de poeta vates. Stăpânind o frază care denotă improvizaţie, continuitate şi repetitivitate, o recuzită complexă, care scoate în evidenţă tragismul decorului, poetul Leo Bordeianu navetează între profan şi sublim, între deznădejde şi speranţă, între miasmele lumii comune şi miresmele antice ale poeziei.

La discuţie au vorbit : Victoria Fonari, Grigore Chiper, Ion Cuzuioc,  Călina Trifan, Andrei Viziru, Dumitru Crudu şi alţii. Grigore Chiper a declamat poemul „În lumină” din volumul „Harta” de Leo Bordeianu. Autorul a dclamat poemele : Puterea, Harta, Pânzele albe, Suspans neprevăzut, Solar, Ruleta rusească.

Victoria Fonari a vorbit despre antologia lui Leo Bordeianu ca : fiind simţită în poemele sale durerea despre Nistru. A făcut şi o asemănare între romanul lui Vladimir Beşleagă „Zbor frînt” şi poemul „Harta” de Leo Bordeianu. Victoria Fonari a abordat şi unele semne zodiacale cum ar fi taurul şi semnificaţia lui din poemul lui Leo Bordeianu. Poezia lui Leo Bordeianu este una extraordinară, una plină de sensibilitate, de dezvăluire, o poezie deschisă, una în care autorul nu mai acceptă valul al Floridei, unde a revenit spre textul anterior. Poemul „Ochiul din întuneric” vine ca într-o antiteză cu ochiul Homeric. Leo Bordeianu ne oferă o poezie profundă, o poezie care ştie să valorifice teme cunoscute, însă de fiecare dată printr-o optică personalizată. Motivul „Meşterului” din poemul „Harta”, care sună altfel, un meşter care nu vrea să se dezică de aripile sale, un meşter care îşi sacrifică sângele pentru a-şi realiza propria dorinţă.

Grigore Chiper a menţionat că : Leo Bordeianu este un poet important şi cunoscut prin prisma paradigmei anilor 80, în care s-a format şi a debutat. Drept mărturie este şi această carte „Antologia” lui Leo Bordeianu. Volumul are o scurtă prefaţă a lui Vsevolod Ciornei. Cartea este structurată pe trei bariere, poetul a vrut să ne ofere texte nu numai cu tentă politică, care au o anumită trăire socială, care la noi este foarte politizată. În anul apariţiei cărţii în Republica Moldova era şi o forfotă politică, care acum a luat o altă turnură. Volumul începe cu poemul „Harta„, care este emblematic din mai multe puncte de vedere. Leo Bordeianu prin acest volum ne prezintă o marcă a acestui stat, autorul fiind în căutarea hărţii sale. Volumul ne prezintă în prima parte textele cu temă socială, politică, naţională; în a doua parte avem poeme în care îl recunoaştem pe Leo Bordeianu : poetul prin care s-a remarcat încă de la primele cărţi, poetul extrem de delicat, extrem de fin în alegerea imaginilor, în construirea poeziei. Poetul caută diverse forme ocolitoare ca să ajungă la ţinta dorită.  A treia parte ne prezintă poeme în stil haiku, în stil aforistic.

Ion Cuzuioc a vorbit despr poezia lui Leo Bordeianu ca una scrisă cu suflet. Mesajul autorului va ajunge cu siguranţă la cititor. Autorul mânuieşte cu dibăcie şi versul alb şi versul clasic. Prin actuala discuţie asistăm la botezul volumului lui Leo Bordeianu.

Călina Trifan a venit cu o apreciere a volumului de poeme, care a inspirat-o şi a determinat-o să facă şi ea un pas înainte. Leo Bordeianu ne-a obişnuit cu volume de poeme de valoare. Poezia lui este într-un fel o instanţă supremă, în pofida timpului. Poemele lui fac cinste întregului spaţiu românesc. Leo Bordeianu are darul inspiraţiei şi cultura scrisului. Acest volum de poezie este exact  despre evenimente şi stări pe care autorul le trăieşte.

În prefaţa cărţii a lui Leo Bordeianu avem un articol al lui Vsevolod Ciornei intitulat : Poezia între formule şi revelaţii. „Poezia lui Leo Bordeianu este o sinteză între sensibilitate şi cerebralitate, între gingăşie şi rigoare, între autohtonie şi universalitate. Autorul se situează şi îşi situează cititorul în faţa marilor întrebări ale eternităţii, cele căror el le găseşte foarte multe răspunsuri, toate diferite şi toate corecte. Poezia lui Leo Bordeianu defineşte s-a furtificat într-un volum de versuri de certă valoare, care se înscrie firesc în concertul liric al epocii noastre. Această carte merită să îşi aibă locul în librării, biblioteci, inimi şi creiere”

La final, aş vrea să afirm şi opinia lui Alexandru Lungu. „Poezia lui Leo Bordeianu planează atât tematic, cât şi expresiv, în spaţii diferite. Poezia lui Leo Bordeianu poate fi catalogată când simbolistă, când romantică, ba chiar şi suprarealistă”.

Realizat de : Doina Spătaru

Şef – sector

Întâlnire cu scriitorii : Istoria revistei Alunelul

În data de 19 decembrie în incinta Bibliotecii Ștefan cel Mare a avut loc o întâlnire cu scriitorul Nicolae Spătaru și Victor Prohin care, începînd cu anul 2002 este secretar responsabil la revista „Alunelul„. El a prezentat elevilor clasei a II-a de la „Școala – Grădiniță Pas cu Pas” o scurtă incursiune în istoria revistei „Alunelul„. Revista datează din anul 1982 cînd purta numele de Steluța, iar din 1990 a luat numele de Alunelul. „Alunelul” este o revistă pe placul celor mici și conține multe rubrici unde putem afla date despre personalitățile literaturii basarabene dar și române, despre anumite lucruri interante, poezii, ghicitori și glume. Copiii au discutat cu Domnul Prohin și i-au zis că și ei citesc această revistă deoarece anual școala se abonează, însă pot veni și la noi să o citească sau să o ia acasă cu împrumut. Eleva Andreea Baban a recitat poezia Iarna din creație proprie. Spre final elevii au pus întrebări despre revista Alunelul și au solicitat noi rubrici care îi pasionează.

 

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Publicat  de : Doina Spătaru

Lansare de carte : volumul de proză scurtă „Îngerașul purta fustă mini” de Nicolae Spătaru

Nicolae Spătaru este un scriitor care vine din dulcea Bucovină cu menirea de a scrie pentru copii şi adulţi. S-a născut pe 13 ianuarie 1961, în satul Hârbova, Ţinutul Herţa. În 1983 a absolvit Facultatea de Limba şi Literatura Română a Universităţii de Stat din Cernăuţi. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova, al Uniunii Scriitorilor din România şi al PEN-clubului. Este autorul mai multor cărţi de poezie, una de publicistică** şi, mai nou, proză.

Volumul conţine cinci proze scurte despre oameni şi întâmplări ciudate, apropiate 04

uneori de ezoterism. ematica e una strict actuală, face parte din viaţa scriitorilor, când „sitele valorice” par că s-au înfundat, iar „refuzul de ciur” devine tot mai mare cantitativ. Un scriitor îşi lansează o carte şi are promisiunea unui critic literar că va avea o foarte bună cronică într-o revistă de prestigiu. Nu se întâmplă aşa, criticul trădează şi cronica este un fiasco pentru scriitorul nostru.

Ca structură, povestirile sunt concepute pe mai multe planuri, uneori concentrice, alteori încrucişate, pornind de la un realism bine redat, clar, exprimat simplu în propoziţii sau fraze scurte (ceea ce realizează un dinamism bun al naraţiunii şi al lecturii), după care începe o plonjare în fantastic sau oniric, ceea ce oferă o altă cromatică, mai specială, iar acest melanj, repet, face bine imaginaţiei cititorului.

Pentru că este o carte de debut în proza scurtă, îi dau dreptate lui Nicolae Coande cu citatul de mai sus. Originalitatea, vocea puternică, atmosfera creată şi retorica lui Nicolae Spătaru, dar şi plăcerea lecturii, m-au convins.

La lansare au participat elevii de la Școala Profesională nr. 3 cu care avem o strânsă

Nicolae Spătaru a mai publicat și :  Întoarcerea zeilor, poeme, Editura „Hyperion”, Chişinău, 1992; Ion şi alte revoluţii, poeme, Editura „Hyperion”, Chişinău, 1996; Noaptea când soclurile îşi recrutează noile glorii, poeme, Editura „Junimea”, Iaşi, 1998; Tristeţea recită din Rilke, poeme; Editura „Augusta”, Timişoara, 2000; Cifrele în spectacol, poezii pentru copii, Editura „Prut Internaţional”, 2005; Reportaje în culori, poezii pentru copii, Editura „Ideea Studio”; 2008 Pisicul informatician, poezii pentru copii, Editura „Arc”, 2012; Citirea zidului, poeme, Editura „Tipo Moldova”, Iaşi; 2013 Mici insomnii pentru Europa, poeme, Editura „Lumina”, Chişinău, 2013; Revolta clonelor, publicistică, Editura Tipo Moldova”, Iaşi, 2013.

20170216_134823

20170216_134855

 

20170216_141248

 

 

Publicat de : Doina Spătaru

Șef – oficiu