Despre o copilărie petrecuta în inima taigalei siberiene le-a povestit elevilor liceului „Mircea cel Bătrân” fostul deportat, Victor Enache, membru al Asociației Foștilor Deportați si Deținuți Politici, în cadrul unei întâlniri organizate în comun cu biblioteca „Stefan cel Mare și Sfînt”, cu genericul „Basarabia în Gulagul comunist”. Părinții domnului V. Enache au fost deportați, fiind copii, împreună cu familiile lor. Tatăl său, Gheorghe Enache, de 15 ani, împreună cu bunica Aftenia, de 60 de ani, au fost ridicați din satul Măcărești, Ungheni, la miezul nopții de 5 spre 6 iulie, încărcați în camionul negru și duși la gară. Motivul acestei crunte pedepse consta în faptul ca bunelul său fusese înrolat, ca și mulți alți bărbați, în Armata Română. Acest fapt fusese suficient ca bătrâna și copilul său minor să fie incluși în categoria de dușmani ai poporului și trimiși în inima taigalei.
Elevii de 13-14 ani din ziua de azi ascultau cu sufletul la gură despre soarta acelui copil aproape de vârstă lor, care s-a pomenit într-o noapte din vara fierbinte a anului 1949, în vagonul pentru vite. Vagon în care au fost înghesuiți câteva zeci de femei, copii, bătrâni, toți smulși de la vetrele lor de slugile bolșevicilor și trimiși la mii de kilometri de meleagul natal. Despre putina cu brânză, care a fost luată de către bunica sa și datorită căreia a supraviețuit întregul vagon timp de o lună. Și despre stupoarea celor deportați care au fost lăsați în mijlocul taigalei, la kilometrul 137, iar drept adăpost le-au servit niste barăci de lemn, în care iarna șuiera vântul și doar câteva vreascuri de lemn abea dezghețau pereții…
Viața însă și-a continuat cursul chiar si acolo, în taigaua siberiana. Părinții lui Victor Enache s-au cunoscut și s-au îndrăgostit, la fel că alți tineri, apoi și-au întemeiat o familie. Victor s-a născut în acea localitate din Gulag, care nu avea denumire, ci doar numărul kilometrului. Acolo și-a petrecut și primele nouă luni din viață.
După moartea lui Stalin, basarabenii deportati au fost lăsați să se reîntoarcă la baștină. Dar și aici regimul comunist si-a continuat persecuțiile. Părinții domnului Victor Enache au revenit în satul de baștină al tatei, unde nu li s-a mai întors casa si puțina avete confiscată și s-au stabilit la niște rude. Dar capului familiei nu i s-a permis să locuiască împreună cu ai săi. Timp de mai mulți ani, micuțul Victor și-a văzut tatăl doar în zilele de odihnă, când acesta venea din satul vecin, unde muncea din greu pe tractor.
Acestea și alte detalii le-au aflat elevii de la Victor Enache. Și probabil după această lecție extracurriculară, organizată în colaborare cu biblioteca „Stefan cel Mare și Sfant”, la care au contribuit cu efortul lor omenesc și profesional în cel mai înalt grad directorul adjunct, Angela Dascal, profesoara de istorie, Ecaterina Manoli, mulți dintre ei au înțeles mult mai bine sensul multor noțiuni, despre care se vorbește la modul teoretic.
Și au simțit, mai profund, sensul noțiunilor „patrie”, „românism”, „identitate”, despre care au declamat mai multe versuri și poezii inspirate. Au simțit probabil și sentimentul de compasiune pentru suferințele îndurate. Dar și cel de mândrie pentru faptul că strămoșii, compatrioții lor, care au avut de suferit atât, și-au păstrat demnitatea omenească, credință și omenia. Iar noi, urmașii lor, avem ce moșteni și avem ce transmite mai departe. E nevoie doar să ne cunoaștem memoria, să ne cunoaștem trecutul.
Un bogat tezaur al trecutului, din care putem afla despre epocă deportărilor comuniste și despre alte pagini dramatice, dar și glorioase ale trecutului nostru, elevii alți doritori îl pot găsi la bibliotecă. Pe lângă memoriile povestite cu viu grai, cartea este cea care le păstrează și le transmite viitoarelor generații.
Alina Rusu
Ne Întâlnim la Biblioteca Ștefan cel mare 