„Succesul, în mare parte, stă în voința de a învinge; să ne străduim deci și să stăruim.” (Seneca)
Lidia Savina nu și-a imaginat niciodată că va învăța la un nivel avansat româna, fapt care îi va permite să-i ajute pe alți oameni să o vorbească. Originară din Ucraina, unde a absolvit școala medie, a venit în vizită în Moldova încă în perioada sovietică. I-au plăcut oamenii și locul, precum și limba pe care a receptat-o drept frumoasă și melodioasă. Pe atunci cunoștea doar limba ucraineană, așa că a fost nevoită să învețe rusa ca să poată studia la Universitatea de Stat, la facultatea de Drept. S-a căsătorit la noul loc de trai, iar la serviciu și în familie vorbea doar rusește, pentru că așa erau timpurile atunci.
După ce Moldova și-a proclamat independența, lucrurile s-au schimbat radical. Au intervenit schimbări inclusiv în viața personală. Doamna Lidia a decis să țină pasul cu transformările care au loc în societate, să fie activă pentru a se menține cât mai mult tânără, pentru a ține la distanță bătrânețea.
După ce a studiat româna în baza metodei lui Cașenco, a constatat că înțelege, dar că nu poate vorbi românește. Au urmat cursurile organizate de filiala „Mihail Lomonosov” a Bibliotecii Municipale „B. P. Hasdeu”, pe durata a doi ani, după finalizarea cărora a constatat că se poate exprima în limba oficială a statului în care locuiește. Totuși, dna Lidia a înțeles că-și dorește să comunice cât mai mult cu vorbitori de română care se exprimă corect și frumos în limba lor maternă. Respectiv, a venit la biblioteca „Ștefan cel Mare”, în cadrul căreia, la fel, erau și sunt organizate cursuri de limbă română pentru alolingvi. Aici, spune dumneaei, se simte foarte bine, mai ales și pentru că există un club al vorbitorilor de rusă care își doresc să asimileze limba română și care sunt ghidați de angajații bibliotecii, care intervin și îi ajută atunci când comit greșeli de exprimare.
Deși și-a dorit încă din copilărie să devină profesoară, depunând documentele după absolvirea școlii medii la Universitatea pedagogică din Poltava, unde nu a fost admisă, dna Lidia simte că acum și-a împlinit oarecum visul, când a devenit voluntară la biblioteca „Ștefan cel Mare” și contribuie la integrarea în comunitate a vorbitorilor de limbă rusă, după ce a studiat asiduu și un timp îndelungat româna, amintindu-și că dedica studiului cel puțin 3-4 ore pe zi. De altfel, dumneaei recomandă insistent tuturor doritorilor de a învăța o limbă străină să depună mult efort dacă vor să-și vadă visul realizat. Acum a atins un nou nivel de stăpânire a românei, reușind performanța de a scrie povești și povestiri scurte în limba pe care a învățat-o recent.
Când nu cunoștea deloc româna, își amintește dna Lidia, se simțea o persoană respinsă, neintegrată. Acum, după ce a învățat-o, a prins doi iepuri dintr-o lovitură: se simte de-a locului, printre ai săi, perfect integrată în comunitate, în realitățile locului. Iar când merge la odihnă peste hotare, este moldoveanca care vorbește românește, rusește și un pic englezește.
Gheorghe Lupușoru, bibliotecar
Ne Întâlnim la Biblioteca Ștefan cel mare 