Ziua Lecturii : Maimuțoiul judecător

Luni, 17 iulie, de Ziua Lecturii  a fost citită povestea „Maimuțoiul judecător„.

În cadrul discuției vis-a vis de poveste copiii au răspuns la întrebările moderatoarei Alexandra David, oferind răspunsuri corect. Astfel, au făcut concluzia  că lenevia maimuțoiului a dus la faptul că Săracul s-a întors acasă neîndreptățit, mai mult ca atât, toate animalele, participante la proces, au devenit dușmani.

În partea a doua a orei de lectură, la dorința copiilor s-a vorbit despre enigma „Șarpelui de mare„. Denumirea sa este dată de primii marinari, care au adăugat apelativul „de mare”, pentru a-i defini arealul de viață, deoarece aspectul său exterior semăna foarte mult cu acela  al unui șarpe obișnuit.

Copiii au fost familiarizați cu lucrarea lui Jules Verne „Șarpele de mare„, unde autorul a descris pieirea ambarcațiunii din cauza loviturii monstrului marin și pe care nu l-a văzut nimeni.

Ulterior, s-a discutat și s-au demonstrat imagini a diverșilor  reprezentanți ai acestor reptile. Totodată, s-a vorbit și despre protecția  împotriva șerpilor veninoși, care sînt răspândiți pe teritoriul Republicii Moldova. 

 A publicat : Doina Spătaru

Șef – Oficiu

Ziua Lecturii : In memoriam lui Ștefan cel Mare

În cadrul Zilei Lecturii, în data de  03.07, activitatea  a fost dedicată lui Ștefan cel Mare. Moderatoarea , bibliotecara Alexandra David, în cuvîntul de introducere a povestit despre marele voievod și a accentuat faptul, că la data de 2 iulie 1504, la ora patru după-amiază, Ștefan ce Mare intra în legendă. S-au împlint 153 de ani de la moartea voievodului.
Omagiat de străini, lăudat de dușmani și prețuit de aliați, imaginea lui Ștefan cel Mare a intrat în conștiința românilor fiind una dintre cele mai luminoase figuri din Istoria Națională.

Urmre a celor menționate, bibliotecara, a dat citirii a două legende despre Ștefan cel Mare.

Una despre băiatul Ștefăniță, care a dobîndit arcul din peșterele munților Neamțului, arc despre care se știe că Ștefan cel Mare  nu s-a mai despărțit de el până la moarte.

Legenda a doua , despre vitejia feciorilor matușei Vrîncioaei, grație numelor acestora au apărut  satele după numele lor: Bodești, Spirești, Negrilești, Bârsești, Spulber, Păulești, Nistorești.

Copiii au ascultat cu mare interes legendele și comentariile bibliotecarei.

Publicat de : Doina Spătaru

                                                                                                                   Șef – Oficiu

 

Ziua Lecturii : Povești cu tâlc și proverbe comentate

Azi, 19 iunie în Ziua Lecturii la ora de lectură preșcolarii de la Școala – Grădiniță „Pas cu Pas” au ascultat 6 povești cu tâlc : Adevărata bogăție, Bătrâna și vasul, Calul și măgarul – poveste populară, Casa cu o mie de oglinzi, Găina și rândunica, Fluturele și crisalida. Fiecare poveste după spusele bibliotecarei  Alexandra David conține o morală : Prietenii, bunătatea și libertatea sunt adevăratele comori ale vieții; Trebuie să luăm fiecare persoană așa cum e; Ajutându-i pe alții, te ajuți pe tine însuți; Cum te arăți în fața lumii așa și ea se arată ție; Orice rău pe care îl cultivi se întoarce împotriva ta; Unele obstacole ne apar în cale pentru a ne face mai puternici.

După ce copiii au ascultat aceste povești au fost puși la încercare prin a comenta unele proverbe despre bunătate, omenie, lauda de sine și prietenie din cartea „Bufnița nu clocește priveghitori” de Iulian Filip. 

Tot din această carte altă însărcinare a fost de a ghici ghicitori dar nu unele ușoare ci logice.

Ziua Lecturii este una dedicată nu doar poveștilor ci și a unor exerciții de testare a abilităților celor prezenți la activitate și de a le cultiva abilitatea de  a fi buni cu cei din jur, darnici, corecți și omenoși.

Publicat de Doina Spătaru

Șef – Oficiu

 

Oră de lectură : Prințul Fericit de Oscar Wilde

 

 În cărți există mai multe comori decât în toate cufărele piraților de pe Insula Comorii. – Walt Disney

Oscar Wilde a scris o povestire de excepție. Preșcolarii de la Școala – Grădiniță Pas cu Pas nr. 152 au avut ocazia să asculte povestea frumoasă dar și tristă a Prințului Fericit. Această activitate face parte din Ziua Lecturii și în cadrul Rucsacului de vacanță, program estival care îi va distra și le va oferi noi povești și activități frumoase și interesante. În continuare ei au aflat cine a fost acest prinț și de ce era fericit.

Prințul fericit a trait in palatul de la Sans-Souci, unde zidurile înalte care-l înconjurau l-au ferit de mizeria și urâțenia cetății în care a trăit.

Era doar o statuie, deasupra cetății, pusă pe o coloană înaltă, acoperită cu frunzulițe de aur, drept ochi avea două safire luminoase, iar mânerul de la sabie era din rubin roșu.

Din locul unde era putea vedea toată cetatea și era tare trist de ceea ce vede.

Într-o toamnă, un rândunel înârziat poposi, să înnopteze, la picioarele statuii. Prințul îl rugă pe rândunel să fie mesagerul lui pentru a ajuta săracii.

Rubinul de la sabie îl duse unei croitorese care avea copilul bolnav, un ochi de safir unui student scriitor, iar celălalt ochi unei fetițe sărmane care vindea chibrituri. Învelișul de aur a fost și el dăruit sărmanilor.

De atâta frig și efort, rândunel a murit iar statuia rămasă fără strălucire a fost dată jos și topită.

Pentru faptele lor bune, amândoi au ajuns, cu ajutorul unui înger, în grădina Raiului.

Pentru că au fost ascultători și că au ascultat cu viu interes povestirea, copiii vor veni și la altă lectură, iar ca răsplată că au fost cuminți, vor face desene frumoase despre această povestire pe care le vor aduce cu următoarea ocazie.

Publicat de Doina Spătaru

Șef – oficiu

Ziua Lecturii : Povestea Găinușa Roșie

De Ziua Lecturii în cadrul Programului estival Rucsacul de vacanță, luni 18 iulie s-a lecturat o nouă poveste din cartea Cele mai căutate povești. Micii și ascultătorii cititori  de la grădinița nr. 96, au ascultat povestea Găinușa Roșie de Joseph Jacobs. Este o poveste cu animale de curte, despre hărnicie, muncă, ajutor. Găinușa roșie care este personajul principal al poveștii vroia să semene boabe de grâu cu ajutorul prietenilor ei : Gâsca, pisica și câinele somnoros. Gâsca era prea ocupată, pisica mereu  se aranja iar câinele era somnoros. Așa că trebuia să se descurce singură : să le ude, să le treiere și să le secere. După ce culese roada găinușa umplu câțiva saci și se duse la moară cu ei. Acolo Moș Martin,  morarul i-a măcinat boabele și i-a făcut o găleata de făină albă. Acasă găinușa a vrut să facă o plăcintă dar nimeni din prietenii ei nu au vrut să o ajute, și în cele din urmă mâncă singură plăcinta, lăsându-i pe cei trei prieteni să înghită în sec. După lecturarea poveștii copiii au răspuns la întrebările puse de bibliotecară : cine erau prietenii găinușei roșie? ce a vrut să facă găinușa din boabele de grâu? și de ce nu a âmpărțit plăcinta cu prietenii săi?