Opinia istoricului: genocidul romilor – o lecție a istoriei ce trebuie însușită

Circa 25 de mii de romi au devenit victime ale holocaustului în România în anii 1941-
42, dintre aceștia aproape două mii au fost din Basarabia, a menționat istoricul Ion
Duminică, în cadrul unei întâlniri cu elevii Școlii profesionale nr 3, organizate de
filiala “Ștefan cel Mare și Sfânt’ a BM “B.P. Hașdeu”.
Potrivit lui Ion Duminică, romii au început să fie evacuați la 31 mai 1942, după ce a
fost emis un ordin care prevedea evacuarea romilor nomazi și a celor cu antecedente
penale. Până la sfârșitul anului 1942 și chiar în 1943, au fost evacuați zeci de mii de
romi, dintre care mulți erau cu ocupații sedentare. După 1943, doar 11 mii au revenit,
afirmă istoricul. În Basarabia au fost evacuați romii doar din unele județe. Ion
Duminică:
„După ce a fost realizat un recensământ, 114 romi nomazi și 1900 romi sedentari
au fost deportați din Basarabia, spre Tighina. Apoi au fost transportați în județul
Balta și Berezovsca, în regiunea Nicolaev. Din Basarabia au fost evacuați romii din
județele Cahul, Bălți, Lăpușna. Avem documente care demonstrează că din județele
Soroca, Orhei, romii nu au fost deportați, fiind protejați de unele perosane, primari,
etc. Spre exemplu, boierul de la Parcani a rugat jandarmeria să nu-i deporteze”, a
menționat istoricul Ion Duminică.
Numărul victimelor, vehiculat de istorici este unul aproximativ și se presupune că cel
real este mult mai mare, deoarece din spirit de solidaritate, alături de o persoană
inclusă în listă, plecau toți membrii familiilor numeroase, susține Ion Duminică.
Ajunși în locurile destinate, cele mai afectate categorii au fost femeile, bătrânii, copiii.
Multe femei, supuse batjocorii din partea ostașilor, își puneau capăt zilelor, deoarece
nu mai puteau să se întoarcă în comunitate, mai menționează istoricul.
Au mai existat și alte categorii de persoane supuse genocidului, pe lângă evrei și romi

  • spre exemplu, persoanele cu probleme psihice. Sunt fenomene tragice, care sperăm
    să nu să se mai repete. Ele au fost bazate pe umilința umană – fizică su psihologică. E
    necesar să învățăm această lecție a istoriei, ca ea să nu se mai repete, conchide
    istoricul.
    Numărul de ore rezervate dezvoltării culturii generale în școlile profesionale este mult
    mai mic decât cel prevăzut în licee, consideră pedagogul și metodista Școlii
    Profesionale nr. 3, Marina Poleacov, anume de aceea asemenea întâlniri sunt foarte
    binevenite. Pedagogul social de la aceeași instituție, Elena Olaru, consideră că efectul
    pedagogic al unor asemenea activități, organizate în comun cu Biblioteca “Ștefan cel
    Mare și Sfânt”, este evident: “Am văzut că tinerii noștri au fost foarte receptivi și au
    rezonat cu cele spuse de invitatul nostru, mai ales atunci când s-a vorbit, fiind
    făcută o paralelă cu actualitatea, despre umilirea psihică, hărțuirea care a
    constituit una din aspectele și rădăcinile holocaustulului”, a menționat pedagogul.
    Această pagină a istoriei a fost timp de decenii trecută cu vederea și nici astăzi
    societatea din R. Moldova și din alte state nu este pregătită de a recunoaște tragicele
    evenimente, afirmă cu regret Ion Duminică. Comunitatea romă nu a primit până la
    moment permisiunea de a instala un monument în memoria holocaustului, locurile
    propuse în acest scop fiind refuzate, din motiv că nu se integrează în “spațiul

respectiv”, mai menționează istoricul, care pledează pentru inițiativa de a organiza o
bibliotecă de cultură romă la Chișinău.
Istoricul optează pentru studierea, în cadrul disciplinelor obligatorii, a holocaustului și
a altor momente importante, dar puțin cunoscute din istoria națiunilor conlocuitoare
din R. Moldova:”Foarte puțini tineri dar și adulți știu că personalități de vază,
precum Ștefan Neaga, Eugen Coca ș.a. au fost de origine romă. Sau că multe
momente ce țin de cultura romilor sunt redate în operele unor scriitori ca Vasile
Alexandri – “Istoria unui galben”, “Barbu Lăutaru”, Gheorghe Asachi –
“Țiganul”, Zaharia Stancu – “Șatra”, etc.”, afirmă Ion Duminică.
Gheorghe Lupușoru de la filiala “Ștefan cel Mare și Sfânt” ne-a informat că pentru
data de 8 aprilie, când e marcată ziua romilor, bibliotecarii pregătesc o expoziție de
carte, ce reflectă cultura și istoria romilor.
 

Cum învață Buburuzele să îndrăgească lectura

Picii  din grupa pregătitoare “Buburuzele”, de la Grădinița nr. 96, Chișinău, adoră excursiile la Bibliotecă. Aici, în spațiul magic al Cărții, poveștilor și eroilor preferați, ei se simt comod și bine, mai ales că sunt însoțiți de bunii ghizi – educatoarea Angela Godoroja și bibliotecarele de la secția copii – Doina Spătaru și Svetlana Chistol, a Bibliotecii „Ștefan cel Mare și Sfânt”.

Prietenia picilor cu biblioteca durează de mai mult timp – vara au ajutat să planteze flori, iarna au învățat să modeleze oameni de zăpadă. Iar mulți copii vin în orice anotimp, împreună cu părinții și frații mai mari, ca să împrumute și să citească cele mai interesante povești, enciclopedii și alte cărți.

Excursia din această zi are ca subiect tema pe care o studiază picii în această săptămână: „Cartea – o comoară de neprețuit!”, menționează Angela Godoroja: „Am venit la biblioteca “Ștefan cel Mare și Sfânt” ca să le arătăm copiilor cât de necuprinsă este lumea cărților – cât de multe, variate ca formă și conținut, grafică pot fi ele. Cât de plăcut este să le țină în mână și să le răsfoiască! Dar înainte de a veni în Împărăția cărților – am studiat câte ceva din istoria lor”.

Și ca să confirme, picii își dau ghes să ne povestească entuziasmați că primele cărți au apărut în China, că la început acestea erau scrise pe piele de vițel, cu obiecte ascuțite sau cu pene! Și alte lucruri curioase și nemaipomenite!

Câțiva copii au prezentat ghicitorile, proverbele despre carte învățate – Simon Flocea, Sofia Vozian, Lia Păduraru și alți copii s-au descurcat cu brio! Iar o ghicitoare spusă de Negru Delia, o propunem și micilor noștri cititori ai blogului:

Are foi și nu e pom,

Îți vorbește ca un om –

Cu cât mai mult o folosești,

Cu atât mai mult o îndrăgești!

Te invităm într-o excursie în împărăția cărților și a serviciilor bibliotecii „Ștefan cel Mare și Sfânt”, pe care cu cât mai mult le vei cunoaște, cu atât mai mult le vei îndrăgi! Pentru că atât picii, cât și adulții își pot găsi la Biblioteca „Ștefan cel Mare și Sfânt” prieteni și activități după plac. Spre exemplu, pe lângă lectura captivantă și rafturile cu volume din cele mai variate domenii, aici poți studia gratis o limbă străină, poți să  înveți a împleti în noduri, poți comunica cu semeni în cadrul unor cluburi pe interese, poți studia psihologia, cu ajutorul unor specialiști etc. Descoperă acest tărâm!

Spiridușul Bibliotecii

O întâlnire de ziua Micii Uniri la Biblioteca „Ștefan cel Mare și Sfânt”

Când a avut loc Mica Unire, care a fost meritul lui Alexandru Ioan Cuza la realizarea unirii, care au fost etapele vieții sale – despre aceasta și despre alte momente au discutat participanții unei mese rotunde ce a avut loc la Biblioteca „Ștefan cel Mare și Sfânt”. Cu acest prilej, aici a avut loc o întâlnire. Elevele Centrului de Excelență, anul 3, ghidate de profesoara Lilia Cuhal, au prezentat comunicări elevilor de la Școala Profesională nr. 3.

Participanții au aflat că Mica Unire a avut loc în ianuarie 1859 și s-a realizat prin alegerea aceluiași domn, Alexandru Ioan Cuza, ca domnitor al ambelor principate românești de la acea vreme – Țara Moldovei și Țara Românească – pe 5 și, respectiv, 24 ianuarie. Alexandru Ioan Cuza, care s-a născut la Bârlad (fiind fiul unui proprietar de pământ din județul Fălciu), a înfăptuit mai multe reforme, prin care a rămas în memoria urmașilor. Una dintre cele mai importante a fost cea agrară – prin care țăranii au fost împroprietăriți.

Nina Chiriac, Irina Strechie, Andreea Tanasiev și Daniela Iaconi, care au realizat prezentarea, sunt interesate de istorie și consideră că nu poți evolua și nu îți poți crea viitorul dacă nu îți cunoști trecutul: „E necesar să ne amintim de tot ceea ce s-a întâmplat în trecut și să letransmitem și generațiilor viitoare, ca să păstrăm rădăcinile care ne mențin ființa. Dacă uităm de personalitățile ilustre ale neamului, uităm cine suntem noi înșine”, a menționat Nina Chiriac.

Tinerele au menționat că interesul pentru istorie îl datorează profesoarei de istorie, Lilia Cuhal, care le cultivă atât capacitatea de a cunoaște, cât și cea de a analiza și de a-și expune propria opinie referitor la evenimentele ce au avut loc de-a lungul istoriei, tudiind și cunoscând detaliat trecutul.

Vasile Petrea, elev al Școlii Profesionale nr.3, a rămas impresionat de prelegerea susținută cu prilejul zilei Micii Uniri și a menționat că va povesti cele aflate și altor prieteni și cunoscuți.

Constantin Cortac, elev al anului I, utilizator fidel al bibliotecii „Ștefan cel Mare” de asemenea a afirmat că prelegerea a fost una extrem de utilă și interesantă și a mărturisit că abia așteaptă să înceapă a studia modulul de istorie, pentru a afla mai multe detalii noi din istoria românilor.

Cărțile cele mai solicitate în aceste zile sunt cele despre istoria românilor. Își oferim mai jos câteva titluri, pe care le poți utiliza aici la bibliotecă, din care poți afla mai multe despre Mica Unire și despre alte pagini glorioase ale trecutului nostru!

A. Rusu

Lilia Gamarța, directoarea bibliotecii „Ștefan cel Mare și Sfânt”: „Recitindu-l pe Eminescu, să împlinim ceea ce ne îndemna – să ne cunoaștem trecutul și să ținem la valorile naționale!”

– Stimată Doamnă Lilia Gamarța, de ziua Culturii Naționale, Biblioteca „Ștefan cel Mare și Sfânt” este un loc de întâlnire pentru toți cei care vor să-l cunoască și să îl simtă aproape pe geniul literaturii noastre, Mihai Eminescu. Și în acest an, așa cum a devenit deja o tradiție, în sectorul Botanica al capitalei au avut loc diverse activități. Vă propun să facem un mic bilanț.

– Da, ziua de 15 ianuarie este un prilej în plus de a-l comemora, a-l cunoaște și de a-l promova pe marele nostru poet național. Anume în organizarea unor asemenea evenimente, care să le trezească utilizatorilor bibliotecii dorința de a studia, de a cunoaște mai profund cultura națională, operele înaintașilor noștri, ne vedem scopul și misiunea noastră. De ziua marelui Eminescu și a Culturii Naționale românești, filiala „Ștefan cel Mare și Sfânt” a BM „B.P. Hașdeu” a organizat mai multe activități. Printre acestea menționăm recitalul de poezie și cântece, susținut cu inspirație de elevii liceul teoretic „Mircea cel Bătrân”; participarea la programul „Citim Eminescu”, ediția a IX-a, organizată cu acest prilej de Centrul Academic Internațional „M.Eminescu”, în cadrul căruia utilizatorii bibliotecii noastre, Ana Cheaburu și Arina Culeac, au declamat cu mult suflet versurile poetului. Ne bucurăm să colaborăm cu această instituție cu o bogată tradiție, unde copiii au ocazia să găsească opera lui M. Eminescu, importante cărți despre creația sa, să vadă copiile caietelor marelui poet al neamului, îi pot auzi pe valoroșii noștri poeți și critici literari, vorbindu-le despre opera sa. De asemenea, cu prilejul Zilei Culturii Naționale, cu străduința bibliotecarilor de la „Ștefan cel Mare și Sfânt” au fost organizate prezentări, lecturi, concursuri, inclusiv un concurs cu elevii de la liceul teoretic „Iulia Hadeu”. Au fost ales mai mulți premianți: Bogdan Gheorghiță – diplomă de gr. I, Mihai Bogheanu – diplomă de gradul II, Arin Popa, Vladislav Râbac și alți copii – au primit diplome de gradul III și mențiuni. Una dintre activitățile pe care ași dori s-o menționez în mod deosebit a fost și duplexul cultural cu genericul „Cuget eminescian și simțire românească”, realizat în colaborare cu partenerii noștri de la Biblioteca Județeană Vrancea „Duiliu Zamfirescu”, din Focșani, director Oana-Raluca Boian, cu care deținem frumoase tradiții de colaborare de mai mulți ani.

– Utilizatorii care vă urmăresc pe rețelele de socializare au avut ocazia să remarce acel bogat recital din opera lui Eminescu, realizat de către cititorii Bibliotecii Duiliu Zamfirescu, din Focșani, într-un duet perfect cu cititorii bibliotecii „Ștefan cel Mare” din Chișinău. Credeți că astfel se stabilesc punțile între cele două maluri?

– Negreșit, în primul rând prin cultură se stabilesc relațiile de colaborare între cele două maluri ale Prutului. Și ziua poetului M. Eminescu e un nepieritoare, pe care le-au declamat cu mult suflet, în cadrul acestui frumos prilej. Ne-am bucurat enorm să audiem multe din versurile duplex cultural, tinerii utilizatori ai Bibliotecii Județene „Duiliu Zamfirescu”, elevii Școlii Gimnaziale „Ion Basgan” din Focșani, cât și cei de la Liceul Teoretic „Elena Alistar” din Chișinău – Revedere, Concert în luncă, Glossă, Rugăciunea unei mame, Criticilor mei, Pe lângă plopii fără soț și altele. Chiar dacă activitatea a fost una virtuală, sperăm că vor avea acces la ea cât mai mulți cititori din județul Vrancea, din municipiul Chișinău și alți urmăritori de pe rețele, astfel sporind mult impactul.

– Cum credeți, cât este de actual Eminescu și cât este de importantă pentru tinerii de azi opera sa?

– Studierea operei sale este un exercițiu important de cunoaștere a limbii, a culturii naționale, unul de dezvoltare a gândirii și a spiritului critic, pe care astăzi ne place să-l cultivăm tinerilor. Desigur, alături de dragostea de neam, care este una din virtuțile de bază ale unui om integru. Opera lui Eminescu rămâne la fel de actuală ca și în toate timpurile, pentru toți românii. Și atât timp vom rămâne să dăinuim în istorie, cât vom cunoaște opera marelui poet național și a altor titani ai neamului nostru. Trebuie să ne mândrim că poporul român a oferit culturii universale asemenea genii, cu care nu ne este rușine oriunde ne-am afla în lume. Recitindu-l, să nu uităm și să împlinim ceea ce ne îndemna Eminescu în opera sa, inclusiv în cea publicistică – să ne cunoaștem trecutul, istoria și să ținem la valorile noastre naționale. El a fost cel care, alături de alți tineri din vremea sa, au pus temelia mișcării de unitate națională, organizând serbarea Tuturor Românilor de Pretutindeni în 1871, de ziua hramului Mănăstirii Putna, ctitorită de Ștefan Cel Mare. Cu ocazia acestei serbări, după care a urmat și primul Congres al Studenților Români de Pretutindeni, Eminescu scria: „Să deie Ceriul ca să ajungem asemenea momente mai adeseori, să ne întâlnim la mormintele strămoșilor noștri plini de virtute. Numai cu chipul acesta vom putea conserva patria ce avem; numai cu chipul acesta neamul românesc poate spera slavă și pomenire în viitor”. O încununare a acestor aspirații ale marelui poet și a altor tineri intelectuali din generația lui a fost marea Unire din 1918. Cunoscându-l pe Eminescu și promovându-l, putem spera că neamul românesc va dăinui și-și va realiza idealul!

– Vă mulțumim!

Interviu realizat de Alina Rusu

Proiectul comun „Duplex cultural – Cuget eminescian și simțire românească” ne-a ajutat să fim mai aproape, întru Eminescu! Directoarea Bibliotecii Județene “Duiliu Zamfirescu”, Vrancea, Oana Raluca Boian: „Ziua Culturii Naționale, care se sărbătorește la aceeași dată, în România din Biblioteca Județeană „Duiliu Zamfirescu” Vrancea, de prietenii și și Republica Moldova, ne-a adus din nou împreună, pe noi, bibliotecarii colegii noștri de la Filiala „Ștefan cel Mare și Sfânt”, din Chișinău. Am fost înconjurați, chiar dacă doar în mediul virtual, de copiii și de invitații minunați ai celor două biblioteci, pe care am avut bucuria să-i ascultăm și să-i vedem în cadrul proiectului comun „Duplex cultural – Cuget eminescian și simțire românească”. Niciodată, versul eminescian, trăirea sa lirică, patosul românesc și vizionarismul său, nu vor fi transmise mai emoționant, mai sincer, mai clar, decât prin glasurile și trăirile curate ale copiilor! De aceea, totdeauna, în Cultura Română, în Limba Română, Mihai Eminescu al copiilor, va fi nu doar fără vârstă, ca și acum, ci și fără patimă…. Va fi etern ca Luceafărul care privește de sus, drumul și sufletele noastre!

Mulțumim acestor copiii extraordinari, invitaților și organizatorilor!

Mulțumim doamnei Lilia Gamarța!

Întru Eminescu!”

Cel mai mic cititor – Tina Solomaha din Kiev – și cadoul pe care l-a primit la biblioteca „Ștefan cel Mare și Sfânt”!

Tina Solomaha are 2 anișori și este una dintre cele mai mici cititoare care a pășit ultima vreme pragul
Bibliotecii “Ștefan cel Mare și Sfânt”. Tina a mers sigură spre rafturi și a ales, împreună cu mămica,
mai multe cărți colorate și interesante – „O călătorie misterioasă”, „Dicționar frazeologic vesel”,
„Planeta Pământ”. Cărțile sunt pentru ea și pentru surioarele mai mari. Întotdeauna, seara ea citește
împreună cu mămica și cu surioarele ei, iar acest obicei o ajută ca să poată vorbi mai frumos și să fie
fată deșteaptă – așa spune mămica!


De la mamica cititoarei noastre, Ludmila Buzu, am aflat că, momentan, Tina frecventează grădinița nr. 39, dar este din orașul Kiev, unde a locuit până nu demult împreună cu familia ei. Mămica Tinei ne-a mai spus că fetița are trei surioare mai mari, care învață tot în Chișinău și că au venit aici, la buneii lor, ca să scape de ororile războiului din țara lor, Ucraina.
Ludmila Buzu s-a născut la Chișinău și a învățat la liceul „Mircea Eliade” și la „Iulia Hașdeu”, pe atunci școala nr. 32. Locuiește la Kiev de 15 ani, unde ș-a căsătorit și a activat și unde i s-au născut cele 4 fetițe.Tina, mezina, ne-a permis cu amabilitate să-i facem o poză și a transmis un salut tuturor cititorilor site-ului!

Dar asta nu e tot – ea a primit în dar de la directoarea bibliotecii, Lilia Gamarța, o carte cadou – „Uf! Ghid de conviețuire cu frații și surorile mai mici”, de Ionela Hadârcă. Cartea – ce surpriză! – este în limba ucraineană și a fost donată de autoare anume pentru copiii refugiați din Ucraina! Dacă printre cititorii noștri cineva mai cunoaște copii ucrainieni care învață la școlile din sector, ar fi bine să le transmită că aici, la biblioteca „Ștefan cel Mare și Sfânt”, pot obține un mic, dar prețios dar – oferit cu mult drag de către colaboratorii instituției – o carte pentru copii!

Alina Rusu

O zi din viața filialei „Ștefan cel Mare și Sfânt”, a B.M. “B.P. Hașdeu”

Omul cu inima bună e și cu cântecul pe buze – așa cum au fost oaspeții filialei „Ștefan cel Mare și Sfânt” a bibliotecii municipale – elevii clasei a III-a, de la școala primară Pas cu Pas. Aceștia se adună în fiecare săptămână în cadrul ședinței clubului „Micii genii”, unde își pun în aplicare fantezia, învață să modeleze și pur și simplu comunică și se distrează. Și acum, susținuți de bibliotecara Irina Haraz, au modelat și au colorat jucării pentru brad. Iar ca să meargă lucrul mai cu spor, fredonau din toată inima și un colind, pe care l-au învățat tot aici. Irina Haraz: „În cadrul serviciului „Micii genii” copiii se adună săptămânal și realizează diverse aplicații din seminte, frunze, hârtie colorată. Iarna, de obicei, în această perioadă, modelăm jucării și decorațiuni pentru brăduțul de sărbători. Scopul nostru e de a promova motricitatea, a stimula creativitatea micilor utilizatori. De asemenea, copii învață colinde, urături și le cântăm, cu plăcere, chiar în timp ce modelăm!”.

Doamna bibliotecară Irina Haraz ne mai aduce la cunoștință că, deși în ziua de joi, acest serviciu este frecventat de copiii școlii primare „Pas cu pas”, toți doritorii se pot înscrie în rândul micilor genii. E nevoie doar să vină la bibliotecă și să se înregistreze!

În aceeași zi, la biblioteca „Ștefan cel Mare și Sfânt” au avut loc ședința serviciului „Fantezie”, moderat de bibliotecara Lia Canțâr, în cadrul căruia copiii învață arta împletirii prin noduri – macrameul. De data aceasta participanții au împletit decorațiuni pe diverse suporturi, utilizând nodurile de tip zigzag, răsucit, patrat și brida.

Și pentru că inimoșii angajați ai bibliotecii au ca scop de a-i cuprinde în activitățile lor pe utilizatorii de diferite vârste, în aceeași zi aici s-au adunat și membrele clubului „Zebrele”. Participantele au ascultat cu atenție prezentarea doctorului în filosofie, psihologului Igor Fonari și au discutat despre inteligența emoțională, despre anumite Reguli de aur pentru fiecare femeie.

Iar aici, în acest spațiu virtual, te așteptăm cu alte noi detalii despre ceea ce se întâmplă în acest spațiu minunat! Și, apropo, vom fi bucuroși să publicăm și opiniile tale, mai ales dacă ești cititor sau utilizator al serviciilor filialei “Ștefan cel Mare și Sfânt”, a Bibliotecii Municipale „B. P. Hașdeu”!

Aceasta e doar o zi din activitatea bibliotecii Ștefan cel Mare și Sfânt! De fapt, angajații acestei instituții de cultură ne oferă o gamă mult mai largă de servicii, pe care te invităm să le descoperi! Astfel îți vei cultiva erudiția, vei cunoaște multe lucruri noi și, totodată, vei avea ocazia să comunici cu oameni cu interese asemănătoare, într-un cadru plăcut, ospitalier. Astea toate, pe lângă acea imensitate de cărți care te așteaptă pe rafturi, adresate cititorilor de diferite vârste și interese, care îți fac cu ochiul și te îndeamnă la lectură!

Alina Rusu, cronicarul bibliotecii

Sărbătoarea Crăciunului în lume

Moș Crăciun ajunge aproape peste tot în lume. Dar există și locuri unde Moș Crăciun nu trebuie să facă mai nimic pentru că se ocupă alții de împărțirea cadourilor. Dar în anumite țări, Moșul vine doar la copiii care cred în el.

Olanda și Belgia

În Olanda și în Belgia există două sărbători importante pentru copii : Sfântul Nicolae și Crăciunul. Sfântul Nicolae vine la jumătatea lui noiembrie cu vaporul cu aburi, împreună cu sute de ajutoare, și aduce multe cadouri. Dacă ajutoarele Sfântului Nicolae văd pe undeva un pantof gol, îl umplu cu daruri micuțe, cu ciocolată sau cu alte dulciuri. Doar când Sfântul Nicolae se întoarce în Spania, pe 6 decembrie, acolo unde locuiește, poate veni și Moș Crăciun. În ziua de Crăciun, el așează cadouri sub bradul împodobit.

Brazilia

În fiecare casă este un brad frumos împodobit, iar sub brad se găsește o mică iesle cu Isus : o coroniță din brad agățată pe ușă și Papai Noel (Moș Crăciun) vine în noaptea dintre 24 și 25 decembrie, ca să aducă daruri. În Brazilia, sărbătoarea Crăciunului seamănă foarte cu cea din Europa. Cu toate acestea, există o diferență semnificativă : în Brazilia este vară! Această țară se află în emisfera sudică, ceea ce înseamnă că acolo este vară când la noi este iarnă. Deci, când Papai Noel sosește cu săniuța lui, în Brazilia nu e strop de zăpadă. Din fericire, Moșul poate să zboare cu săniuța…

Ungaria

În Ungaria, Moș Crăciun are puțină treabă de făcut. Acolo, Jesuska (micul Isus) se ocupă de brad și de cadouri. Când copiii nu sunt acasă, Jezuska vine cu zi înainte de Crăciun și împodobește bradul. Și, când bradul e gata, pune și cadourile sub el. Din fericire, Jesuka nu trebuie să facă totul singur, primește ajutor și de la îngerași. Camera în care se află bradul rămâne închisă până când îngerii sună dintr-un clopoțel. Abia atunci au voie copiii să deschidă ușa, ca să vadă bradul împodobit și cadourile frumos ambalate! Acestea trebuie deschise chiar în seara de Ajun, când toată familia se strânge în jurul bradului.

Irlanda și Marea Britanie

În aceste țări se întâmplă câteodată ca la ușă să sune chiar Moș Crăciun.! Atunci copii au surpriza să găsească un sac plin de cadouri. Dar, cel mai adesea, Sata Claus (numit și Father Christmas) vine pe nesimțite când toți cei din casă dorm. El așează cadourile sub brad sau la capătul patului în care dorm copiii! A doua zi, masa tradițională de Crăciun începe pe la ora două. Aceasta este compusă din curcan umplut, cartofi copți, șuncă, varză de Bruxelles, un fel de piure de mazăre numit „mushy peas”, cu sau fără gust de mentă, iar ca desert – prăjitura specială de Crăciun, budincă de prune, șarlotă caldă, trifle (prăjitură cu fructe deasupra, acoperită cu un strat de șarlotă) și multe bombonele.

Rusia

Rusia e o țară unde, în secolul trecut, Moș Crăciun nu trebuia să meargă. Îi ținea locul Ded Moroz (Moș Gerilă), care împărțea cadourile de Anul Nou împreună cu fiica lui, Snegurocika. Ded Moroz seamănă mult cu Moș Crăciun. Îl recunoști după barba lungă și albă și după toiagul magic. Copiii îi trimit o scrisoare lui Ded Moroz, în care îi spun ce cadouri doresc. În ultima zi a anului, cei mici primesc cadourile. Acestea sunt așezate sub bradul de Anul Nou. Copiii din Rusia nu au vacanță de Crăciun, ci vacanță de Anul Nou. În Rusia, Crăciunul cade la 7 ianuarie.

Franța

Petit Papa Noel este un colind de Crăciun foarte popular în Franța. Înseamnă Tăticule Moș Crăciun și, desigur, este un cântec despre Moș Crăciun. Cu câteva săptămâni înainte de Crăciun, copiii din Franța îi scriu o scrisoare lui Pere Noel (Moș Crăciun). În această scrisoare, îi spun ce cadouri și-ar dori ei să primească. Cei care încă nu știu să scrie, pot să deseneze ceva. Poșta din Franța are evident multă treabă, căci toate aceste scrisori trebuie să ajungă tocmai în Finlanda. Și, apoi, toți copiii așteaptă cu înfrigurare până pe 25 decembrie, când toate cadourile vor fi sub brad!

Africa de Sud

Crăciun cu zăpadă în Africa? În nici un caz! În Africa de Sud este vară din noiembrie până în martie. Așadar, de Crăciun e o vreme numai bună pentru o ieșire în natură, la picnic sau la grătar. Sunt invitați membrii familiei și toți prietenii apropiați, iar pe rotisor sfârâie bucăți mari de carne. În Johannesburg, cel mai mare oraș din Africa de Sud, corurile bisericești cântă, în fiecare an, la lumina lumănărilor. În zonele unde Vader Kersfees (Moș Crăciun) nu ajunge, oamenii pun cadouri și dulciuri în cutii de pantofi și le împart copiilor săraci. Astfel, peste 30.000 de copii nevoiași primesc daruri cu ocazia Crăciunului.

Statele Unite ale Americii

În a patra joi din luna noiembrie se sărbătorește Ziua Recunoștinței. În această zi, americanii spun „mulțumesc” pentru toate lucrurile bune care li s-au întâmplat în anul care a trecut. Ziua următoare încep pregătirile pentru Crăciun. În magazine, aceasta este cea mai aglomerată zi din tot anul : toată lumea vrea să cumpere un brad de Crăciun, felicitări, decorațiuni și alimentele pentru cina specială de Crăciun. Peste tot se aud colinde, iar asta îi place la nebunie lui Santa Claus (Moș Crăciun)! Câteodată, el se oprește într-un mare magazin și dă mâna cu copiii americani, strângând liste cu dorințele acestora. Copiilor nu le mai rămâne decât să spere că Moșul le va umple ciorăpeii cu ceea ce și-au dorit…

Germania, Austria și Elveția

Der Weihnachtsmann (Moș Crăciun) este cunoscut în Germania, Austria și Elveția, dar în multe zone cel care aduce cadourile este Das Christkind. Acesta e un îngeraș cu aripioare albe, bucle aurii, cu o coroniță pe cap și îmbrăcat cu o hăinuță albă, decorată cu beteală aurie. În seara de 24 decembrie, imediat ce se întunecă, el pune cadourile sub brad, apoi aprinde lumânările, sună din clopoțel și se face iar nevăzut. Das Christkind are, în toate cele trei țări pe care le-am enumerat, un oficiu poștal numai al lui, deschis în perioada Crăciunului. Copiii care îi trimit scrisori primesc și un răspuns.

Spania

În batalonia, în nord – estul Spaniei, sărbătorirea Crăciunului începe la 24 decembrie, cu dezvelirea lui Tio de Nadal, un trunchi de copac pe care e cioplită o față umană. În burta lui Tio găsești ceva bun de împărțit la toată familia, cum ar fi bomboanele, alune sau torro (desert specific din Catalonia). Apoi încep cele douăsprezece zile ale Crăciunului. În Spania, Los Reyes Magos (cei trei magi de la Răsărit) aduc pe ascuns cadourile în noaptea dintre zilele de 5 și 6 ianuarie, iar cei mici le primesc abia în dimineața zilei de 6 ianuarie. Dar cămilele acestor magi nu pot ajunge peste tot și atunci Papa Noel (Moș Crăciun) duce darurile acolo unde nu ajung magii.

Estonia

Copiii din Estonia au mare noroc. Ei au voie să-și pregătească pantofiorii pentru cadouri aproape toată perioada de la începutul Adventului (postul Crăciunului) până la Crăciun. Ei își pun pantofiorii la fereastră, astfel încât ajutoarele lui Jouluvana (Moș Crăciun) să poată pune câte ceva în ei. Elfii se furișează deseori pe la ferestre, ca să vadă cât de cuminți sunt copiii. În noaptea de Crăciun, Moșul vine să aducă daruri pentru toată lumea. El bate la ușă și lasă cadourile chiar la intrare sau intră în casă ca să asculte cum cântă copiii și cum recită poezioare.

Australia și Noua Zeelandă

Pentru că se află în emisfera sudică, Australia și Noua Zeelandă sărbătoresc și ele Crăciunul vara, ca și Brazilia sau Africa de Sud. De fapt, acolo Crăciunul pică exact în mijlocul vacanței de vară! Deci nu e prea tentant să petreci Crăciunul în casă. Cina de Crăciun este, de fapt, un grătar în grădină. Știați că Santa Claus (Moș Crăciun) împarte mereu cadourile mai întâi în Noua Zeelandă? Fiind cea mai estică țară de pe glob, Noua Zeelandă este și prima care se bucură de sosirea Anului Nou sau de răsăritul soarelui. Când copiii de acolo își deschid cadourile în dimineața zilei de 25 decembrie, oamenii celelalte țări încă mai dorm.

India

Cei mai mulți locuitori ai Indiei sunt hinduși. Hindușii nu au un singur Dumnezeu, precum creștinii, ci sute. Ei nu așează o iesle sub brad și nici nu se duc la biserică de Crăciun. În prima zi de Crăciun, în India toată lumea are liber, dar alte sărbători sunt mult mai importante, cum ar fi Deepavali (Sărbătoarea luminilor) sau Anul Nou. Moș Crăciun, numit de indieni Santa Claus, vine în seara de Crăciun, ca să aducă pe furiș cadouri tuturor celor care au un brad împodobit. Brazii de Crăciun din India sunt aproape mereu din plastic, pentru că acolo nu cresc brazi naturali.

Realizat de Doina Spătaru

Șef-sector

Sărbătorile noastre

Sărbătorile, asemeni zilelor lucrătoare, sunt parte indispensabilă a vieții noastre. Ele sunt foarte variate: de familie, calendaristice, religioase, de stat etc. Există sărbători comune, marcate în una și aceeași zi, în diferite colțuri ale pământului, de oameni care nu se cunosc. Există însă și sărbători pe care le marchează toți locuitorii Moldovei.

Sărbătoarea Anului Nou este cea mai răspândită în lume. Practic, nu există popor care să nu o marcheze. Noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie este sărbătorită de aproximativ 400 de ani, începând cu introducerea calendarului georgian. Din punct de vedere spiritual, această sărbătoare avea rolul de a purifica omul de energia negativă acumulată, pentru ca trecerea în noul ansă se facă sub auspicii pozitive.

Moldovenii sărbătoresc Crăciunul – Nașterea Domnului ca  prilej de mare bucurie a creștinilor, din cele mai vechi timpuri. Sărbătoarea începe în dimineața lui Moș Ajun cu multe colinde, care țin până noaptea târziu. Între timp, seara, se pregătește masa de Crăciun, la care vor participa toți membrii familiei. În calendarul ortodox, cele trei zile de Crăciun, care se încheie cu sărbătoarea sfântului Vasile, sunt sortite revederii părinților, neamurilor și prietenilor.

Întrucât Revelionul și Crăciunul sunt sărbători de familie, iar, colegii de școală, facultate, de muncă  le sărbătoresc pentru că au devenit la fel o familie.

Realizat: L. Canțîr

Curiozități de Crăciun

Rotunjor ca oul

Postul Crăciunului e unul dintre cele patru posturi ale anului. Se crede că atunci, când creștinii vor înceta să le respecte, va veni sfârșitul lumii. Cu o zi înainte de începutul Postului Crăciunului, pe vremuri, era sărbătorit ”Lăsatul Secului de dulcele toamnei„,. Oamenii făceau petreceri. În această zi, se recomandă de mâncat câte un ou, ca să fim rotunjori, precum oușorul.

Crăciunul copiilor

Unul dintre cei mai îndrăgiți și respectați sfinți din calendarul creștin e Sfântul Nicolae. Îl sărbătorim pe 6 decembrie și pe 19 decembrie. Sărbătoarea a fost supranumită Crăciunul copiilor. Pe când trăia pe pământ, Sf. Nicolae ar fi înviat trei copii uciși de un hangiu lacom. De atunci, ziua sfântului a devenit un prilej de mare bucurie pentru copii. Noaptea Sf. Nicolae pune daruri în încălțămintea copiilor cuminți. Celor obraznici le aduce, drept pedeapasă, o nuielușă.

Moș Nicolae și ninsoarea

La români, Sfântul Nicolae e cunoscut drept Moș Neculai. De ziua lui, trebuie să ningă. Atunci, moșul își scutură barba. Dacă nu ninge, e semn că moșul a întinerit. Se zice că moșul vine pe pământ călare pe un cal alb. De la numele Sfântul Nicolae a apărut Santa Claus. În SUA, Canada, Marea Britanie și alte țări. Santa Claus e numele lui Moș Crăciun.

Fratele Sfântului Nicolae

Potrivit credințelor populare, Sfântul Nicolae are un frate. Este numit Sâmnichioară, Simicoară, Sim-Nicoară ori Sfântul Nicolae cel mic. Este sărbătorit trei zile mai târziu, pe 9 decembrie. Cine lucrează în această zi, poate să se îmbolnăvească. Pe timpuri, femeile dădeau colaci de pomană, ca să le fie sănătoși copiii. Dacă vom ține această sărbătoare, la vară, grâul va avea boabe mășcate și frumoase.

Moș Ajun și Moș Crăciun

Ajunul Crăciunului e ziua de 24 decembrie. În folclor, Moș Ajun și Moș Crăciun călătorește pe un cal alb, dar șchiop. Acesta e motivul pentru care ajunge mai târziu la noi. Moș Ajun nu șchiopătează și călătorește mai repede. El a fost cel mai bătrân dintre apostolii Domnului Hristos. La porunca lui Moș Ajun, flăcăii au început a colinda, fiind răsplătiți cu bani și colaci.

Jucăriile de Crăciun

Într-o legendă românească, se povestește că, odată, trăia un moș care avea un singur copil. Era un copil foarte cuminte și îi plăceau mult jucăriile. Într-o noapte, copilul a dispărut. Moșul a pornit să-l caute, dar nu l-a mai găsit. Îl cuprinse o mare jale. În amintirea acelei nopți, când și-a pierdut cea mai scumpă ființă, moșul împarte, în fiecare an, jucării altor copii.

Realizat de Doina Spătaru

Șef-sector

Întâlnire cu scriitorul Iurie Bojoncă, cu genericul „Ca de apă mi-i sete de viață…”

Întâlnire  de neuitat cu scriitorul și poetul Iurie Bojoncă. Au participat membrii clubului de lectură „Pe aripile poeziei” de la liceul „Mircea cel Bătrân”, împreună cu profesoara lor, Angela Dascăl; elevii Școlii Profesionale nr. 3, însoțiți de Galina Grumeza, profesoară de limba română, dar și oaspeții, Eleonora Signik, critic de arte, utilizatorii bibliotecii etc. Ei au avut ocazia să-i cunoască opera, viața și activitatea protagonistului la evenimentul cu genericul „Ca de apă mi-i sete de viață”. În cadrul activității, liceenii au recitat poezii din opera poetului, oferind și comentarii pe marginea poeziilor selectate.

 De asemenea, Iurie Bojoncă a răspuns la toate întrebările celor interesați de a-l cunoaște mai bine: atât omul, cât și scriitorul Iurie Bojoncă. Participanții i-au cunoscut opera de la primul debut până la ultima carte, amintindu-și istoriile și parcursul scrierilor sale de la primul cuvânt și până la apariția lor în librării și biblioteci. Poetul a vorbit despre noua  carte, ieșită proaspăt de sub tiparul editurii „Prut”: „Motivul oglinzii”.

 Cu surprize muzicale, foarte plăcute, au venit talentații și viitorii mari acordeoniști de la Școala de Arte „Alexei Stârcea”, împreună cu profesoara lor, Ema Matei. În acest context s-au înscris și Gabi Raețchi (vioară), profesor Natalia Groza și Dragoș-Gabriel Grigorev (flaut), profesor Nadejda Stefanco – ambii de la liceul de Arte „Elena Alistar”. Spre final a avut loc și o sesiune de autografe și foto.

Iată câteva impresii ale participanților:

„În poezia lui Iurie Bojoncă, fără denumire  este specificată atmosfera sumbră a realității. M-a fascinat cât de minuțios a ales scriitorul cuvintele pentru a-și exprima opinia asupra indiferenței, fățărniciei, lăcomiei. Autorul accentuează această fărâmă de realitate în această lume falsă”.

Adelia Josanu, clasa a IX-a„A”, LT „Mircea cel Bătrân”

În urma întâlnirii cu scriitorul Iurie Bojoncă, în cadrul atelierului clubului de lectură „Pe aripile poeziei”, pot spune că am rămas profund impresionată și marcată de cuvintele înțelepte, de poeziile deosebite, iar atmosfera era una fermecătoare. Poetul ne-a lecturat din cărțile sale, care sunt actuale, iar în unele mi-am regăsit gândurile și sentimentele. De asemenea, am avut oportunitatea de a petrece timpul liber, într-un mod util, contribuind la dezvoltarea mea personală. Vă mulțumim pentru informația redată!

Nicoleta Cojuhari, clasa-a IX-„B”, LT „Mircea cel Bătrân”

În urma întâlnirii cu scriitorul Iurie Bojoncă, am rămas profund impresionată de libertatea gândirii pe care o acordă autorul cititorului. Am aflat care sunt operele lui de la primul debut până la ultima carte. Ne-am lăsat duși pe aripile poeziei și ne-am afundat în culoarea cuvintelor. Am absorbit toată dragostea pentru viață și poezie, iar în scurt timp poemele lui au devenit balsam pentru sufletul meu.”

Alina Ciureac, LT „Mircea cel Bătrân”

Nu mor poeții.. Sunt de acord cu această poezie, de oarece într-adevăr poeții nu mor niciodată, dar rămân mereu în sufletele noastre, în mintea noastră și, desigur, pe rafturile bibliotecilor. De asemenea, trebuie să ne aducem aminte cu bucurie de ei, fiindcă este evidențiat și în poezie:  „Ei ne-au dat ce au știut/Ne-au spus c-avem și noi o țară/ Și e dincolo de Prut…” Și datorită lor ne îmbogățim vocabularul și știm să iubim ceea ce ne înconjoară.”

Olga Munteanu, LT „Mircea cel Bătrân”

„Iurie Bojoncă este un scriitor foarte interesant pentru mine. Una din operele sale „Teama de scris” m-a inspirat să-mi înving frica de a scrie ceva, deoarece toți greșim, dar omul învață din propriile greșeli și devine mai bun.”

Gabriela Cușnir, clasa a X-a „B”, LT „Mircea cel Bătrân”

Atelierul de lectură a fost util pentru mine. M-a impresionat obstacolele prin care a trecut scriitorul în timp ce scria poezii. La începutul lecturii aveam multe întrebări la rimă și titluri, dar pe parcurs ascultând din ce cauză nu există acestea, am înțeles și m-a uimit. Gândurile domnului Iurie Bojoncă au fost ca niște lecții de viață și îi mulțumesc pentru această întâlnire”

Alexandra Ciolan,  clasa a X-a „A”, LT „Mircea cel Bătrân”

„Poezia lui Iurie Bojoncă reflectă evidențierea aspectelor sociale prin stările ființei umane. În opera sa „Omul e o poezie” este prezentat omul într-un alt spațiu, prin transpunerea imaginilor în cuvinte. Atelierul de lectură mi-a lăsat impresii pozitive, autorul demonstrând capacitățile sale de a transforma lucrurile simple în ceva mai complex.”

Vitalina Vioară, clasa a X-a „A”, LT „Mircea cel Bătrân”

„Opera lui Iurie Bojoncă te învață să fii „eu” cu adevărat împlinit în viață. Ea mi-a transmis acest mesaj prin poemul  „Omnivorii” ce reflectă problemele cotidiene și credința în Dumnezeu.”

Daniel Tomșa, LT „Mircea cel Bătrân”

M-a impresionat mult poezia „Ploaia de piatră”, prin faptul că transmite niște informații pe care unii oameni nu le pricep. De exemplu acest vers: „Un cuțit de foc taie cerul adânc..” , ne putem da seama  că este o ploaie puternică cu fulgere. În urma întâlnirii  cu poetul am realizat că este un om simplu, cu suflet mare și poate cuceri mințile fiecărei persoane.”

D. Moraru, LT „Mircea cel Bătrân”

„Din romanul „Puzzle sau de ce copacii sun galbeni” m-a impresionat capitolul unde autorul utilizează tehnica „povestirea în ramă”. Modul în care fiecare capitol poate fi lecturat ca o poveste aparte, fără a le cunoaște pe celelalte. De asemenea îți oferă posibilitatea de a alege unul singur, pentru a descoperi acest roman. Abia la lecturarea completă și în ordine vei primi o minunată experiență. Scriitorul este un om fascinant și relatabil. Operele sale îți oferă o șansă de a le interpreta cum dorești, fără a-ți pune limite de exprimare. ”

Ana Chiaburu, LT „Mircea cel Bătrân”

„Iurie Bojoncă este autorul care reprezintă în poeziile sale importanța vieții și smerenia în fața morții, ceea ce-l face pe cititor să mediteze asupra condiției umane.”

Victoria Botnaru, clasa a IX-a „A”, LT „Mircea cel Bătrân”

Realizat: L. Canțîr