Din nou la bibliotecă

 

Cei care intră în bibliotecă după mulți, mulți  ani  descoperă cu uimire o lume magică, unde plictisul nu prea își are locul. A dispărut ca prin minune acele instituții importante, serioase cu aspect sobru și întunecat. Există o categorie de utilizatori dintre cei mai mici, care nu au crezut niciodată, că bibliotecile sunt monotone și plictisitoare. În primul rând, pentru că, biblioteca pentru ei este un loc plin de culoare, jucării la tot pasul, cărți cât vezi cu ochii, bibliotecari amabili și  toleranți la agitația lor. Aici, desigur  pentru utilizatori se organizează frecvent   ateliere de creație: pictură, hand-made; ore de lectură; studierea limbilor străine și multe alte servicii gratuite, care au menirea de a face din  bibliotecă un loc cât mai atrăgător și prietenos. Dar și beneficii pentru cei care  participă la activități au de câștigat în  dezvoltarea talentelor și abilităților  lor personale, contribuirea la realizarea aspirațiilor și viselor, îmbunătățirea  calității vieții lor în a duce un mod activ  și sănătos  de viață atât din punct de vedere fizic cât și intelectual. Ce îți poți dori mai mult? Pun pariu, că după ce a-ți fost măcar odată la bibliotecă, veți găsi foarte multe motive pentru a  reveni. Așa, dar nu ne mirăm atunci când părinții vin la bibliotecă îndemnați de copiii lor: „Mami, astăzi mergem la bibliotecă?

Canţîr L.

Reclame

Cenușa rece – „trei destine reprezentative”

În data de 19 iulie, în incinta bibliotecii a avut loc o discuție/dezbatere pe marginea cărții Cenușa rece de Mihaela Perciun. Această carte este inclusă în cadrul Programului Chișinăul citește pentru adulți. Cartea ne provoacă să vedem care este soarta acestui popor  cât și a personajelor.

La această activitate au participat : Mihail Vâlcu – scriitor; autoarea cărții – Mihaela Perciun; și colectivul bibliotecii. În cadrul discuției s-au abordat mai multe tematici legate de conținutul cărții; soarta personajelor, titlul cărții; ritualul de înmormântare, cât și destinele acestor personaje.

Discuția a luat amploare când am discutat despre migrarea populației, evenimentele care ne-au marcat destinele din ultimii ani, anul 2009, Centenarul Unirii și alte subiecte actuale  care ne apasă și ne dor. Ăsta este și mesajul cărții să revenim acolo unde ne sunt rădăcinile, să păstrăm obiceiurile și tradițiile acestui popor și să nu plecăm din țară deși nu știm ce se poate întâmpla.

37421107_2145101212413952_7049589814475096064_n

Publicat :Doina Spătaru

Achiziţii noi de carte

Vă propunem spre lectură următoarele romane, care cuprind mai multe genuri: dragoste, istorie, thriller, poliţist.

Solzenicyn, Aleksandr. Dulceața de caise / Aleksandr Solzenicyn. – București : Ed. Univers, 2015. – 348 p.  Textele seriei de ”povestiri în două părți”, sunt unite printr-o temă comună. Sunt marile teme ale literaturii lui Soljenițîn: opțiunea morală, problema responsabiblității, compromisul…

Leiris, Antoine. Nu veți avea ura mea / Antoine Leiris. – București : Ed. Nemira, 2016. – 120 p.  În acest volum, Leiris spune întreaga poveste a luptei sale cu suferința după pirderea soției lui. Este o carte de o frumusețe sfâșietoare, despre cum el și fiul lui, Melvil, au supraviețuit durerii.

Mourad, Kenize. În numele prințesei moarte / Kenize Mourad. – București : Ed. Nemira, 2012. – 736 p. Ar putea fi un basm cu grădini fermecate. Dar este o poveste adevărată, trăită de o prințesă. Selma, născută într-un palat dintr-un Istanbul feeric, un oraș ce nu va mai fi niciodată la fel, un spațiu al desfătărilor și al parfumurilor dulci.

Junger, Sebastian. Război / Sebastian Junger. – București : Ed. Corint, 2013. – 318 p. Pe parcursul a cincispezece luni, Sebastian Junger a urmat un singur pluton staționt într-un avanpost afgan foarte îndepărtat. Obiectivul său: să transmită prin ce trec soldații – și cum se simte cu adevărat un război.

 Santos, Care. Poftă de ciocolată / Care Santos. – București : Ed. Humanitas Fiction, 2016. – 352 p. Sara, Aurora, Marianna – trei femei din trei secole, unite de pasiunea pentru ciocolată, cărora destinul le-a scos în cale aceeași ciocolatieră fină, de porțelan alb, produsă în Secolul Luminilor în manufacturile de la Sevres.

 Schmitt, Eric-Emmanuel. Otrava iubirii / Eric-Emmanuel Schmitt. – București : Ed. Humanitas Fiction, 2016. – 143 p.  Julia, Colombe, Raphaelle și Anouchka: patru adolescente, colege de clasă și prietene pe viață. Și-au jurat să rămână nedespărțite, dar sunt la vârsta schimbărilor. Cea mai spectaculoasă metamorfoză o ceează dragostea, care bulversează sau, dimpotrivă, dă sens unei vieți, transformându-și protagoniștii în eroi exemplari sau în monștri.

Douglas, Penelope. Intimidare / Penelope Douglas. – București : Ed. Epica, 2014. – 367 p. ”Numele meu este Tate. Totuși, el nu îmi spune așa. Nici măcar nu i-ar trece prin cap să mi se adreseze atât de familiar, asta în cazul în care mi s-ar adresa cât de cât. Nu, abia dacă îmi vorbește…Nu am de gând să-l las să-și bată joc de mine.”

Jong, Erica. Teama de zbor / Erica Jong. – București : Ed. Trei, 2016. – 382 p. Romanul revoluționar Teama de zbor, publicat pentru prima dată în 1973, a făcut vâlvă în SUA, alimentând fantezii, stârnind dezbateri despre femei și sexualitate.

Jong, Erica. Teama de moarte / Erica Jong. – București : Ed. Trei, 2016. – 246 p.  În vreme ce amurgul vieții se profilează amenințător la orizont, Vanessa Wonderman își privește neputincioasă părinții îmbătrânind, o însoțește la controale pe fiica ei însărcinată și îl veghează pe soțul ei Asher, cu douăzeci de ani mai în vârstă decât ea, aflat pe patul de spital.

Moyes, Jojo. Înainte să te cunosc / Jojo Moyes. – București : Ed. Litera, 2016. – 399 p. Înainte să te cunosc e o poveste de dragoste pentru generația de azi, despre o iubire neașteptată între doi oameni care nu au nimic în comun. O carte romantică și imprevizibilă, care îi va provoca pe cititori să se întrebe ce e de făcut atunci când, de dragul celui pe care îl iubești, trebuie să-ți sacrifici propria fericire.

 Moyes, Jojo. După ce te-am pierdut / Jojo Moyes. – București : Ed. Litera, 2016. – 397 p. Când o poveste se sfârșeșete, alta începe… Lou Clark are o mulțime de întrebări. Cum de a ajuns să lucreze într-un bar din aeroport și să-și petreacă timpul urmărindu-i cu privirea pe cei care pleacă spre alte locuri? Oare familia ei o va putea ierta pentru ce a făcut cu optsprezece luni în urmă? Și va reuși vreodată să treacă peste iubirea vieții ei? Ceea ce Lou știe sigur e că ceva trebuie să se schimbe.

Levy, Marc. Copiii libertății / Marc Levy. – București : Ed. Trei, 2014. – 343 p. O carte despre iubirea frățească, despre prietenie și adolescența cu dorințele, energia și idealurile sale. Romanul spune povestea unor adolescenți prinși în vâltoarea celui de-al Doilea Război Mondial.

 Todd, Anna. După ce am găsit fericirea / Anna Todd. – București : Ed. Trei, 2015. – 494 p. Tessa și Hardin au înfruntat toate provocările, dar oare vor trăi fericiți până la adânci bătrâneți? Până acum, viața i-a luat de multe ori prin surprindere. Legătura lor e mai strânsă ca oricând. Și totuși, se pare că orice nouă încercare le pune în pericol temelia pe care și-au construit relația.

Passarlay, Gulwali. Cer întunecat : fuga unui copil din Afganistan în Marea Britanie / Gulwali Passarlay. – Iași : Ed. Polirom, 2016. – 350 p.  Cer întunecat spune povestea unor copii forțați să-ți abandoneze căminul și familia. O mărturie despre curajul celor care fug din zone de conflict în căutarea siguranței.

Musso, Guillaume. Central Park / Guillaume Musso. – București : Ed. Allfa, 2016. – 354 p. New York, 8 a.m. Alice Schafer, o polițistă franțuzoaică, și Gabriel Keyne, un pianist de jazz american, se trezesc pe o bancă în Central Park, legați cu cătușe unul de altul – ei nu se cunosc și nici nu-și amintesc să se fi întâlnit vreodată, dar trebuie să afle împreună ce li s-a întâmplat.

Yoon, Nicola. Absolut tot / Nicola Yoon. – București : Ed. Art, 2016. – 334 p. Boala lui Maddy, protagonista cărții, este pe cât de rară, pe atât de faimoasă. Pe scurt, e alergică la lume. Nu are voie să iasă din casă, n-a mai ieșit de șaptesprezece ani. Singurii oameni pe care-i vede în carne și oase sunt mama ei și Carla, sora medicală pe care o îngrijește.

Yoon, Nicola. Și soarele e o stea / Nicola Yoon. – București : Ed. YoungArt, 2017. – 357 p. Natasha e o adolescentă cu o fire pragmatică. Nu crede în soartă, crede în fapte clare și demonstrabile. Aceasta e o zi neagră pentru ea: urmează să fie deportată în Jamaica peste doisprezece ore. Nici pentru Daniel, un visător incurabil, asta nu e o zi oarecare: are un interviu care îi va hotărî viitorul. O va lua pe calea care-i va mulțumi pe părinții săi, sau se va dedica pasiunii sale, poezia.

Barnes, Julian. Zgomotul timpului / Julian Barnes. – București : Ed. Nemira, 2016. – 206 p. Este anul 1935 și tânărul compozitor Șostakovici se teme pentru viața sa, căci Stalin e brusc interesat de muzica lui. Artistul e sigur că va sfârși în Siberia și privește în urmă la propria existență. Totuși, are noroc și nu devine o victimă. Însă prețul e mare: capitularea în fața regimului.

 Watt, Erin. Prințesa de hârtie : primul volum din seria Familia Ryal / Erin Watt. – București : Ed. Trei, 2017. – 391 p. Ella Harper e o supraviețuitoare – o optimistă pragmatică. Viața ei n-a fost ușoară. S-a mutat din oraș în oraș împreună cu mama sa, chinuindu-se să facă rost de bani și sperând ca într-o zi să scape de sărăcie. Dar mama ei a murit, iar Ella a rămas singură pe lume. Acum îl cunoaște pe Callum Royal, un om de afaceri multimilionar, și viața ei se schimbă. Are parte de lux și de bogăție. Totuși, ceva ciudat se întâmplă în casa familiei Royal.

Skye, Evelyn. Jocul coroanei / Evelyn Skye. – București : Ed. Corint Books, 2016. – Vol. 1. – 416 p. Ei sunt magi – singurii din Rusia -, iar țarul, amenințat de Imperiul Otoman și de kazahi, are nevoie de un Mag Imperial puternic alături de el. Și astfel inițiază Jocul Coroanei, un duel al abilităților magice. Câștigătorul jocului va primi puteri de neimaginat. Pe cel învins îl așteaptă moartea.

Hall Kelly, Martha. Când înflorește liliacul / Martha Hall Kelly. – București : Ed. Litera, 2017. – 510 p. Inspirată de evenimente și de oameni reali, Martha Hall Kelly a spus povestea a trei femei, plasată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, care dezvăluie curajul, lașitatea și cruzimea acelor zile. Aceasta face parte din istorie – istoria feminină – și nu ar trebui să fie uitată.

 

Copiii Siberiei

Copiii Siberiei. Câţi dintre acei copii s-au mai întors înapoi? Câţi au rezistat? Câţi au fost reabilitaţi? Câţi mai suferă şi azi? Cu copilăria mutilată, îndurau geruri de minus 40 de grade timp de aproape 10 luni pe an, în celelalte două luni suportând înţepăturile norilor de ţânţari, vântul rece care-i lovea peste faţă ca un bici sau ca un brici, întunericul care nu pleca pentru cei duşi mai către nord câte o jumătate de an. Nu se puteau îndepărta prea mult de barăcile în care locuiau, ca să nu se rătăcească în taigaua deasă ca o prerie şi auzeau zilnic suspinele părinţilor lor care plecau – tot zilnic, să taie hectare de pini uriaşi pentru o bucată de pâine… E plină Siberia de cimitire de-ale acestora. Inclusiv cimitire de copii. Dar nu toţi acei copii trimişi în Siberia împreună cu părinţii lor au dispărut. Ei n-au murit. Nu s-au rătăcit în taigaua Siberiei. Vă propunem să lecturaţi următoarele cărţi vis-a-vis de această tematică.

CemIMG_20180704_160013ârtan-Spânu, Margareta. Lupii (amintiri din copilărie) / Margareta Cemârtan-Spânu. – Chişinău : S.n., 2006. – 284 p.                                                                         Margareta Cemârtan-Spânu este una din victimele criminalului regim stalinist. Iar tragicul ei destin reprezintă imaginea dramei întregii Basarabii. Întâlnim în „Lupii” pagini tulburătoare pe care le putea aşterne pe hârtie numai un suflet ale cărui frumuseţe şi puritate au fost adânc rănite în copilărie şi adolescenţă.

 

IMG_20180704_160654Spânu-Cemârtan, Margareta. „Romanul vieţii mele” (Lupii 2) / Margareta Spânu-Cemârtan. – Chişinău : S.n., 2015. – 334 p.

În romanul autobiografic „Lupii”, autoarea descrie perioada de după întoarcerea din Siberia (1959-2015). Doamna Spânu-Cemârtan afirmă: „E un destin ca al altor mii de femei, care au îndurat regimul comunist. Am prezentat cele mai importante, după mine, evenimente, ce m-au zguduit şi m-au impresionat mai mult.”

Spânu-Cemârtan, Margareta. Amintiri din Siberia (povestiriAmintiri_din_Siberia_f şi referinţe) / Margareta Spânu-Cemârtan. – Chişinău : S.n., 2014. – 292 p.                                                                                                                                                                                                                                               În acest volum autoarea dezvoltă tema siberiană, care a marcat-o, direcţionând-o spre aducerea ei la cunoştinţa publicului larg, a abuzurilor autorităţilor comuniste. Noul aici rezidă în faptul că, scriitoarea îşi încearcă pana în genul dramatic cu piesa „Mărul din Siberia”. Fiind patriotă a românităţii, mânuitoarea condeiului considera drept datorie a sa dezvăluirea în amănunte a tratamentelor, aplicate populaţiei româneşti şi nu numai – unor încălcări flagrante ale dreptuuntitled-1_16rilor omului a fost supusă şi populaţia rusească.

Vasiliev, Boris. Stalin mi-a furat copilăria / Boris Vasiliev. – Chișinău : ”Baștina-Radog” SRL, 2010. – 480 p.             

Cartea ne dezvăluie crunta soartă a scriitorului – care a fost arestat pe când avea câţiva anişori, ca să fie trimis în Siberia. Când a mai crescut, a fugit din taiga, revenind la casa părintească. Toate seismele lui sufleteşti, toate cutremurele pe care le-a cunoscut inima sa, fiind aşternute pe hârtie, urmăresc un singur scop: să ne facă mai buni, mai atenţi cu jocurile şi capcanele istoriei, mai înţelegători cu propriul destin.

vangheli-spiridon-copii-in-catusele-siberiei-11399Vangheli, Spiridon. Copii în cătuşele Siberiei / Spiridon Vangheli. – Chişinău : Ed. „Guguţă”, 2013. – 56 p.                                 

Autorul însuşi mărturiseşte: „Am scris această carte cu sufletul sfâşiat de durere. Am vrut să-i vezi pe compatrioţii noştri în altă lumină. Ei au rămas Oameni în cele mai straşnice împrejurări. Adu-ţi aminte de fierarul ce a ales moartea, dar a desfundat fereastra ca să nu se înăbuşe copiii în vagon. Adu-ţi aminte de mătuşa Vasilica, ea a cerut să i se dea un termen dublu de închisoare, numai să nu rămână Olguţa fără mamă.”

IMG_20180704_160022

Drăgan, Gleb. Deportaţii : tragedii basarabene / Gleb Drăgan. – Bucureşti : Ed. Albatros, 1992. – 212 p.                                                     

Cartea a fost scrisă ca să se cunoască adevărul despre soarta basarabenilor şi a bucovinienilor sub regimul lui Stalin. Au fost culese mărturii de la cei care au trăit evenimentele descrise sau le cunoşteau de la cei apropiaţi lor. Poate că timpul a făcut ca unele evenimente să se estompeze, dar acest lucru nu este semnificativ deoarece toţi cei ce au trăit acele vremuri au suferit mult prea mult ca să nu-şi amintească fiecare amănunt.

 

 

 

 

 

 

Ştefan cel Mare din istorie în veşnicie

Astăzi se împlinesc 514 ani de la moartea lui  Ștefan cel Mare, a marelui voievod  care a marcat istoria Moldovei. Cel care a domnit aproape o jumătate de veac (47 ani) și a dus peste 40 de războaie, câștigându-le aproape pe toate. Cel care după fiecare bătălie construia un locaș sfânt.

Anul 2018 a fost declarat Anul lui Ștefan cel Mare și Sfânt. Cu această ocazie, la biblioteca „Ștefan cel Mare” au fost desfășurate mai multe activități dedicate marelui domnitor. Programul a început chiar de dimineață cu un flashmob. Participanții au fost întâmpinați de Ștefan cel Mare în „carne și oase”  invitându-i la o CAFENEA LITERARĂ.  Copii au recitat și au cântat demonstrând că sunt adevărați urmași ai lui Ștefan cel Mare

Apoi, cei prezenți au avut ocazia să participe  la o expoziție de tablouri  ale pictorului Grigorie Plămădeală. La 80 de ani pe care încurând o să-i împlinească, maestrul se mândrește cu o  colecție ce reprezintă o bună parte din mănăstirile construite după bătăliile purtate de Domnitor. Participanții au  desenat  sub bagheta maiestrului şi avut ocazia să admire și unele desene ale copiilor  în care sunt reflectate cele mai importante evenimente istorice din perioada domniei lui Ștefan cel Mare.

Pe lângă activitățile culturale, copii s-au delectat ascultând o legendă  despre  marele voievod al neamului la o oră de lectură cu domnișoara Daniela Danu.

Deosebit de interesant a decurs lecția publică pentru cei care au dorit să cunoască  mult mai multe evenimente din viața marelui voievod . Alexandru Savin,  profesor de istorie, lector superior la Universitatea  de Stat de Educație Fizică și Sport  a povestit și a răspuns la întrebările  dedicate personalității istorice  – Ştefan cel Mare şi Sfânt, astfel cultivând  dragostea de neam, de ţară, de popor tuturor celor interesați de istoria Ţării Moldovei, de a aduce omagiu  celui care  a fost, este şi va fi Domnitorul Ştefan cel Mare şi Sfânt.

Alexandru Savin, lector universitar, vorbește publicului despre marele voievod, Ștefan cel Mare.

În cadrul manifestărilor comemorării a 514 ani  de la trecerea în nefiinţă a lui Ştefan cel Mare şi Sfânt s-a organizat prezentarea unei expoziţii  de carte „Ştefan cel Mare şi Sfânt – 514 ani de nemurire”.Au fost expuse  documente conform următoarelor compartimente: Ştefan cel Mare – Domn al Moldovei (1457-1504); Luptele marelui voievod Ştefan cel Mare;  Ştefan cel Mare – ctitor de biserici şi mănăstiri;  Ştefan cel Mare în literatură şi folclor.

Spre final, doritorii de a privi  filmul:” Ștefan cel Mare și Sfânt. Vaslui 1475.” mai întâi au participat la un master-klass de pregătire a prăjiturilor în forma coroanei Marelui Voevod, ca mai apoi să le  savureze fericiți și cu mare plăcere pe parcursul vizionării filmului.

Realizat: L.Canţîr

Evenimente unice din viața lui Ștefan cel Mare

220px-HumorstefanŞtefan cel Mare a murit la 2 iulie 1504, la vârsta de 70 de ani  Viața marelui voievod este una bogată în evenimente unice din istoria Țării Moldovei. Iată unele dintre cele mai curioase.

  1. Cele mai favorabile luni din viața lui Ștefan cel Mare au fost decembrie și ianuarie (23–26 ianuarie 1465 cucerește Chilia; 15 decembrie 1467 îl învinge pe Matei Corvin la Baia; 10 ianuarie 1475 – victoria de la Vaslui etc.), iar cele mai nefaste luni din viața lui au fost iunie și iulie (26 iulie 1462, a fost rănit la Chilia; 5 iunie 1463 – căsătorie fericită cu Eudochia din Kiev, însă de scurtă durată, deoarece iubita soție moare la 25 noiembrie 1467; 26 iulie 1476 – înfrângerea de la Valea Albă–Războieni; 14 iulie 1484 – turcii cuceresc definitiv Chilia; 2 iulie 1504 – moare).
  2. A organizat, consolidat și modernizat oastea mare țărănească (constituită din 40 000 de oameni) și oastea cea mică de curteni (12 000 de călăreți), dotând-o cu tunuri. Totodată, menținea o legătură afectivă cu militarii. După fiecare victorie, la intrarea în cetatea Suceava, organiza o ceremonie numită „ospățul domnesc”, în acest scop fiind construită o sală uriașă, numită „casa domnească”, unde lua masa întreaga sa oaste. Înainte de ospăț voievodul acorda titlul de viteji (echivalentul cavalerilor în Occident) boierilor și țăranilor care s-au distins în luptă.
  3. În anii 1466–1467 a fost zidită din temelie cetatea de la Roman („Cetatea Nouă”), spațiul din preajma căreia a devenit loc tradițional de trecere în revistă a oastei marelui voievod. La această adunare, numită beleagul (din germană – Belage-rung – tabără), era controlat echipamentul ostașilor, cei cu echipament necorespunzător fiind aspru pedepsiți, zicându-se că au fost dați „în beleag”. De aici provine expresia metaforică păstrată până în prezent – „în vileag”.
  4. Către 1470, Ștefan cel Mare a renovat cea mai veche cetate tătărească de piatră de la Orheiul Vechi, de lângă satul Trebujeni, numele căruia, potrivit istoricului C. Rezachevici, amintește că pe aici trecea un drum comercial protejat de cetate, pe care mergeau negustorii de peste mare de la Trapezon (Trapezunt) spre Iași, unde se afla o uliță cu același nume.
  5. Niciun document nu a fost semnat de Ștefan cel Mare, el dădea doar indicații, care erau notate cu grijă de dregătorii de la curte. Conform tradiției medievale, domnul făcea parte din tagma luptătorilor, iar cu scrisul se ocupau diecii, care se considerau meseriași din rândurile celor care muncesc.
  6. În anul 1501, Ștefan cel Mare redobândește de la poloni regiunea Pocuția, instalând în cetăți pârcălabi. Victoria a fost asigurată de prestația domnului, care, fiind bătrân și bolnav de picioare, a condus armata dintr-o caretă, inspirându-i în luptă și fiind astfel cât mai aproape de popor.
  7. Ștefan cel Mare credea în semne prevestitoare. Conform tradiției, înainte de lupta de la Vaslui a văzut o stea din direcția Dunării. I s-a descif-rat că se va lupta cu păgânii și-i va învinge. Un alt semn, din 1484, arăta că urma să fie înfrânt la Cetatea Albă, de aceea a preferat să nu continue acțiunile de luptă. În realitate, nu a întreprins acțiuni militare, din considerente strategice și tactice. Visul cu „bourul alb” (bourul era reprezentat în stema țării) a fost tălmăcit ca o avertizare că țara este în primejdie și trebuie chemat poporul pentru a o apăra.
  8. Până în prezent se păstrează în mediul monahal legende despre Ștefan cel Mare. Cele mai frumoase poveşti sunt cele ce fac referință la întâlnirile duhovnicești dintre voievod cu Daniil Sihastrul. Potrivit unei legende povestite de călugări domnului academician Demir Dragnev, la mănăstirea Dobrovăț nu rezista construcția bisericii, care se ruina la cutremur. În vis îngerii l-au sfătuit pe domn să îndemne zidarii să pună var nestins între pietre. Se considera că astfel lăcașul va rezista atâta timp „cât va fi creștinătatea și pământul”, iar atunci când sunt cutremure monahii se protejează în această construcție.
  9. A fost considerat conducător laic și ultim împărat al creștinilor ortodocși, asemănător lui Constantin cel Mare. În anul 7000 de la facerea lumii (1492 d. Hr.) se aștepta o apocalipsă, de aceea domnul Țării Moldovei a mizat pe edificarea și finisarea construcției lăcașurilor sfinte. Înfrângerile le atribuia păcatelor sale, iar victoriile – lui Dumnezeu. O reprezentare a simbolismului ocrotirii divine unice în Țara Moldovei și foarte rară în lumea ortodoxă la acea vreme este legată de biserica „Înălțării Cinstitei Cruci” de la Pătrăuți, azi jud. Suceava, a cărei zidire a început la 13 iunie 1487. Spre deosebire de alte biserici, care serbează hramul la 14 septembrie, acest lăcaș sfânt îl serbează în săptămâna înjumătățirii Postului Mare, închinată Sfintei Cruci. Potrivit istoricului Emil Dragnev (fiul academicianului Demir Dragnev), enigma se explică prin faptul că anume la 6 martie 1486 (în acel an a fost o zi de luni ce urma imediat săptămânii Sfintei Cruci) Ștefan-Vodă s-a luptat la Șchei (Bulgari) cu pretendentul Hronoda. În acea luptă voievodul s-a aflat în pericol de moarte (căzând de pe cal) și apoi s-a salvat miraculos. „Sacrificarea” și „readucerea la viață” s-a produs sub ocrotirea Sfintei Cruci, exprimând simbolismul ei ca unealtă a patimilor și tot ea dătătoare de viață. Pictura murală a bisericii transmite un mesaj de rugăciune din partea ctitorului, care după 13 ani de luptă cu dușmanii creștinătății s-a bucurat de protecția divină. Prin scena „Cavalcada Sfinților Militari” el se roagă să fie acceptat, împreună cu oastea sa, în glorioasa cavalcadă, precum a fost Constantin cel Mare, pe care îl urmează sub semnul biruitor al Sfintei Cruci. Era o chemare simbolică la supraviețuire în condițiile păcii cu turcii prin includerea țării sale în istoria sacră, ce avea finalitate în Judecata de Apoi.
  1. Ștefan cel Mare, caz unic în istoria Țării Moldovei, a transmis puterea domnească la 30 iunie 1504 fiului său, Bogdan al III-lea. Evenimentul s-a produs în cadrul unui sfat domnesc lărgit (cu funcții elective) la care Ștefan-Vodă a fost adus pe pat. El a anihilat opoziția unor boieri, a intervenit energic în favoarea fiului său, pe care el însuși l-a așezat pe tron și a impus boierii să-i jure credință. Prin urmare, nu a fost domn până în ultima zi a vieții. Mormântul lui Ștefan-Vodă de la mănăstirea Putna, ctitoria voievodului, este loc de pelerinaj al creștinilor. A fost înmormântat, ca și monahii, cu cărămidă sub cap, considerent ce a generat mai multe speculații nejustificate că înainte de moarte s-ar fi călugărit.

La 20 iunie 1992 a fost canonizat, fiind înscris în sinaxar, cărțile de cult etc., cu numele „Dreptcredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt”. Biserica Ortodoxă sărbătoreşte la 2 iulie pe Sf. Voievod Ştefan Cel Mare

A.David

Ziua în care a murit Ştefan cel Mare.

 „Cinstit şi harnic, răbdător fără să uite şi viteaz fără cruzime,
strașnic în mânie şi senin în iertare, răspicat şi cu măsură în grai,
gospodar şi iubitor al lucrărilor frumoase, fără nici o trufie în faptele sale,
care, se pare că vin pintr-însul de aiurea şi de mai sus”.

                                                                                                  Nicolae Iorga

isDupă o domnie de aproape 50 de ani, a murit din cauza unei răni netratate. Ştefan cel Mare (1457 – 1504) a fost cel mai important conducător al Moldovei. Din cele 36 de bătălii purtate cu otomanii, polonii, ungurii şi muntenii, marele domnitor a pierdut doar două lupte. El a murit la vârsta de 70 de ani, din cauza unei răni netratate la picior. Domnitorul cu cele mai multe domnii pe tronul Ţării Româneşti. Ştefan cel Mare a fost cel mai important domnitor al Moldovei, ocupând tronul ţării între 1457 şi 1504. Timp de aproape 50 de ani, Ştefan a condus destinele Moldovei, devenind totodată un  apărător al creştinătăţii, luptele sale împotriva otomanilor au ajuns să fie cunoscute pe întreg continentul european.

Născut în anul 1433 la Borzeşti, în judeţul Bacău, Ştefan moare la data de 2 iulie 1504, la Suceava. Decesul său se pare că ar fi survenit ca urmare a unei răni suferite în anul 1462, când voievodul moldovean a asediat cetatea Chilia. Ştefan a primit un glonţ în picior, şchiopătând din cauza acestei leziuni timp de patru decenii, deoarece rana nu i s-a închis niciodată. Medicul veneţian Matteo Muriano a ajuns în anul 1502 în Moldova pentru a-l trata pe Ştefan cel Mare, însă fără prea mare succes. În vara anului 1504, domnitorului moldovean i-a fost arsă rana cu fierul înroşit, însă această operaţie nu a avut efectele scontate, Ştefan murind la 2 iulie 1504, la vârsta de 70 de ani.

„În ziua de 2 iulie 1504 Ştefan-vodă cel Mare se stingea de o moarte blândă la Suceava, în desăvârşita pace măreaţă ce se boltea asupra întregei ţări pe stâlpii puternici ai biruinţelor sale. Pentru cea din urmă oară porţile cetăţii se deschideau înaintea acelui ce luptase bărbăteşte cea mai grea din luptele sale. Boierii călări, în haine de urşinic şi aur, unii bătrâni ca şi stăpânul adormit, ceilalţi în toată puterea vârstei sau în avântul încrezător al tinereţelor, înconjurau sicriul înfăşurat în scumpe stofe. Suliţile ostaşilor se ridicau drepte în văzduhul limpede, zâmbitor al zilei de vară. Alaiul străbătea holdele grele de bogăţie, în drumul spre Mănăstirea Putnei”, a arătat marele istoric Nicolae Iorga.

 Moartea lui Ştefan cel Mare a fost o lovitură grea pentru Moldova şi locuitorii ei. Oamenii şi-au pierdut conducătorul, care a ocupat tronul ţării aproape jumătate de veac, reuşind în acest timp să se împotrivească turcilor, polonilor şi ungurilor. „Iară pre Ştefan vodă l-au îngropat ţara cu multă jale şi plângere în mănăstire în Putna care, era zidită de dânsul. Atâta jale era, de plângea toţi ca după un părinte al său, că cunoştiia toţi că s-au scăpatu de mult bine şi de multă apărătură. Ce după moartea lui, până astăzi îi zicu sveti Ştefan Vodă, nu pentru sufletu, ce este în mâna lui Dumnezeu, că el încă au fostu om cu păcate, ci pentru lucrurile lui cele vitejeşti, carile niminea din domni, nici mai nainte, nici după aceia l-au ajunsu. Fost-au mai nainte de moartea lui Ştefan vodă într-acelaşi anu iarnă grea şi geroasă, câtu n-au fostu aşa nici odinioară, şi decii preste vară au fostu ploi grele şi povoaie de ape şi multă înecare de apă s-au făcut. Au domnitu Ştefan vodă 47 de ani şi 2 luni şi trei săptămâni şi au făcut 44 de mănăstiri şi însuşi ţiitoriu preste toată ţara”, a consemnat cronicarul Grigore Ureche.

Nicolae Iorga face o scurtă descriere a domniei lui Ştefan cel Mare în cartea „Istoria lui Ştefan cel Mare, prezentându-l pe voievod ca un conducător foarte înţelept. „Domnise aproape cincizeci de ani, o jumătate de veac. Venise tânăr, în vijelia năvălirii, ca să răzbune pe ai săi, ca să-şi întemeieze viaţa şi ca să tragă zid de vitejie în jurul ţării sale de moştenire. De atunci toate drumurile spre hotarele duşmane fusese bătute de copitele cailor oştirii sale. Dar peste sabia lui minunată apăsa o mână sigură, stăpânită de un gând cuminte. I-a fost totdeauna milă de sângele oamenilor vărsat în zădar. A adus cu dânsul rânduiala şi buna cârmuire. Oastea aceea ale cărei steaguri îi fluturau deasupra sicriului el o închegase, el o făurise, ca pe o singură armă menită să învingă totdeauna. Boierilor acelora ce-l întovărăşeau înainte de a-şi lua hotărâtorul rămas bun el li statornicise chemările şi drepturile. Secerând buruiana roşie a vremilor de restrişte şi nelegiuire, el curăţise ţărâna ce băuse sângele nevinovat, coborând în ea sfinte temelii de biserică. Vlădicilor ce se rugau acum la Dumnezeu pentru sufletul său el li pusese mitra pe cap, după ce ştiuse că se cuvine s-o poarte. Gândul lui de înţelepciune se stinsese în sfârşit, sau, mai curând, el se cobora ca o rază de bucurie asupra tuturora, trecea ca o binecuvântare asupra bogăţiei lanurilor şi fremăta ca o ameninţare pentru vrăjmaşii viitorului prin frunza pădurilor ce ocrotiseră si meniseră luptele învingătoare. Glasul lui nu se mai auzea însă, şi icoana lui nu mai stătea înaintea nimănuia”.

 

A.David