Sănătatea – valoarea supremă a omului

Sănătatea este ceea ce omul are mai de preț. Sănătatea trebuie să fie pe primul loc înainte de toate prioritățile pe care le urmăm în viață. Majoritatea se conduc după un stil de viață sănătos, prin terapie sau sport, prin renunțarea de alcool și fumat. Și un mod natural de prevenire a bolilor și tratarea afecțiunilor este alegerea corectă a oamenilor. Prin prisma cărților pe care vi le propun, este posibil de a ne reface sănătatea și să cunoaștem beneficiile medicinei naturiste și a ceea ce consumăm și mâncăm.

Sănătatea este o stare de armonie completă a corpului, minţii şi spiritului”.

B. K. S. Iyengar

Lista care vă o propun sper să fie utilă și de ajutor pentru fiecare în parte. Lectură plăcută!

Friedman, Howard S. Autovindecarea și personalitatea : de ce unii rămân sănătoși, iar alții sunt învinși de boală / dr. Howard S. Friedman. – București : Humanitas, 2007. – 235 p.

… de ce unii rămân sănătoşi, iar altii sunt învinşi de boală…

„Dr. Howard S. Friedman, fiind un expert domeniul psihologiei sănătăţii, susţine că vindecările „miraculoase” sunt de fapt procese de autovindecare. Există tipuri de personalitate capabile să reziste la îmbolnăviri sau chiar să oprească evoluţia unor maladii grave, cum sunt cancerul şi bolile de inimă. Şi există, la cealaltă extremă, tipuri de personalitate predispuse la anumite boli. Vestea bună este că putem învăţa să ne dezvoltăm o persoanlitate capabilă de autovindecare, iar autorul ne învaţă cum să procedăm, fiindcă ideile noastre „de bun-simţ”, ba chiar şi indicaţiile medicale tradiţionale nu sunt întotdeauna corecte. Înţelepciunea corpului, stresul benefic, celulele ucigaşe, efectul placebo, voinţa de a tră şi voinţa de a muri creierul multiplu, psihoneuroimulogia, homeostazia câteva dintre noţiunile pe care le vom întâlni în aceste pagini incitante, având la baza studii ştiinţifice serioase, dar scrise simplu şi accesibil.

Unele descoperiri științifice au demonstrat modul în care oamenii înțeleg sănătatea fizică și vindecarea. Există o puternică relație reciprocă între starea generală de sănătate și între gânduri, sentimente, comportament și psihic.

Cartea o puteți vizualiza pe linkul următor:

https://cartimuzica.ro/preturi/autovindecarea-si-personalitatea

Roult – Wack, Anne – Lucie. Hrana : Spune-mi ce mănânci, ca să-ți spun cine ești. Vol. 6 / Ane-Lucie, Roult-Wack. – București : Univers, 2007. – 128 p.

Alimentația satisface o imperioasă necesitate biologică, dar totodată este o sursă de plăcere și de convivialitate. Tradițiile culinare, par a fi puternice mărci culturale. În ultimele decenii, raportul dintre om și hrană a fost bulversat de industrializare și mondializare. Autoarea pune în lumină multiplele laturi ale alimentației și analizează mizele acesteia, pe cele individuale cât și cele colective : cum să fie hrănită întreaga omenire și în același timp să fie protejată planeta pentru generațiile viitoare. Cartea ne ajută să putem alege o alimentație corectă, să avem o alimentație echilibrată, cum ne hrănește câmpul, calitatea și siguranța alimentelor și ce vom mânca mâine?

https://www.targulcartii.ro/anne-lucie-raoult-wack/hrana-univers-2007-133028

Del Toma, Eugenio. Sfaturi culinare pentru o viață lungă / Eugenio Del Toma. – Iași : Polirom, 2000. – 168 p.

Este știut faptul că oamenii pot ajunge la vârsta de o sută de ani indiferent dacă mănâncă sau nu carne, dacă beau sau nu vin ori bere. Nu alimentele în sine, ci cantitatea și alte erori de nutriție dau naștere sau accentuează apariția unor boli. În realitate, nu există alimente nesubstituibile, după cum nu există alimente-medicament. O alimentație neglijentă poate scurta cu ani buni intervalul de viață stabilit de codul genetic. Între respectarea strictă a normelor de alimentație ce respectă regulile fundamentale, dar care nu reduce diferitele feluri de mâncare la o serie de cifre desemnând numărul de calorii și gramajul.

În această carte atât tinerii cât și oamenii vârstă, vor ști alimentația corectă, câteva probleme de nutriție care influențează în mod direct starea sănătății noastre. Această carte are drept scop să ajute cititorii să se elibereze de obsesiile alimentare și de absurditățile pe care o serie de ”vânzători de diete” le popularizează, cu bună sau rea-credință, profitând de disponibilitatea pe care persoanele le manifestă privitor la sănătatea lor.

https://www.librarie.net/p/16709/sfaturi-culinare-pentru-o-viata-lunga

Sigel, Bernie S. Iubire, medicină și miracole : lecții de autovindecare ale pacienților excepționali / dr. Bernie S. Siegel. – București : Humanitas, 2006. – 255 p.

Pacienții diferă enorm între ei. Unii fac aproape orice pentru a-și spori șansele de vindecare, dar refuză să-și schimbe stilul de viață. Opt din zece persoane când sunt puși să aleagă între o intervenție chirurgicală și schimbarea modului de viață aleg operația. La cealaltă extremă se află cei pe care eu îi numesc pacienți excepționali, sau supraviețuitori. Unii pacienți excepționali au demonstrat că mintea poate influența covârșitor corpul și că puterea iubirii nu este limitată de boala trupească. Cercetările altor medici și experiența autorului de zi cu zi l-au convins că starea mentală schimbă starea trupului, acționând prin intermediul sistemului nervos central, al sistemului endocrin și al sistemului imunitar.

Oricine poate fi un pacient excepțional, iar momentul cel mai bun e să începem înainte de a ne îmbolnăvi. Partea minții ne este accesibilă oricând și ea se poate manifesta mai bine înainte de apariția dezastrului. Problema fundamentală cu care se confruntă majoritatea pacienților este incapacitatea de a se iubi pe ei înșiși, determinată de faptul că nu au fost iubiți de alții într-o perioadă crucială a vieții. În majoritatea cazurilor, e vorba de copilărie – când relațiile cu părinții ne cizelează modalitățile specifice de a reacționa la stres. Ajunși adulți, repetăm aceste reacții și devenim vulnerabili în fața bolilor, iar personalitatea noastră determină adesea natura celor pe care contractăm. Acesta e un ghid de transformare și instruire spre însănătoșire.

https://humanitas.ro/humanitas/carte/iubire-medicina-si-miracole

Schipor, Valerian A. Energie și sănătate prin vitamine, săruri minerale, enzime și antioxidanți / Valerian A. Schipor. – Iași : Polirom, 2001. – 168 p.

Lucrarea de față constituie un mijloc cât mai eficient în privința cunoașterii și utilizării, în alimentație, a unor substanțe foarte importante în asigurarea unei funcționări normale a organismului uman și, încă prea puțin cunoscute și avute în vedere de marea masă a populației. Din această categorie fac parte vitaminele, sărurile minerale, enzimele și antioxidanții, principii alimentare cunoscute sub numele de biocatalizatori sau micronutrienți. Dintre acești nutrienți sau trofine, mai cunoscute, dar încă nu îndeajuns, sunt vitaminele și sărurile minerale, cu toate că și celelalte sunt cel puțin la fel de importante, chiar indispensabile bunei funcționări a organismului.

Ce exigențe presupune o alimentație sănătoasă? Ce produse trebuie să consumăm pentru o mai bună funcționare a organismului? Această carte răspunde la întrebări evidențiind principiile alimentare care influențează în mod esențial starea de sănătate a corpului. Un manual foarte practic la care putem apela ori de cîte ori vrem să estimăm reacțiile propriului corp la consumul unui produs sau altul!

https://www.librarie.net/p/16797/energie-si-sanatate-prin-vitamine-saruri-minerale-enzime-si-antioxidanti

Bojor, Ovidiu. Sănătate prin remedii naturale / Ovidiu Bujor, Catrinel Perianu. – Iași : Polirom, 2011. – 290 p.

Această carte ne oferă recomandări pentru o viață sănătoasă fizică, mentală și spirituală. Deoarece, în prezent, marele public este derutat de recomandări aberante, cum ar alimentația după grupele sanguine, după horoscop sau după anumite concepte religioase, extremiste. Ca urmare a evoluției, suntem omnivori. Prin urmare, avem nevoie de proteine animale de calitate, de glucide nerafinate și de grăsimi naturale, au dublu rafinate. La toate acestea se adaugă darurile regnului vegetal : cereale, legume, fructe, semințe, care, după cum ne furnizează : factori biotici, vitamine, enzime, săruri minerale, microelemente.

Important este ca, sub aspect alimentar, să păstrăm un echilibru stabil. În ceea ce privește stilul de viață, e necesar să respectăm și ceasul nostru biologic : opt ore de muncă activă, opt ore de odihnă activă și opt ore de somn. Important e să nu facem din excepții o regulă de viață.

https://litera.md/sanatate-prin-remedii-naturale-338663

Sainte – Breuves, Xael de. Fructele și legumele, izvor de sănătate / Xael de Sainte-Breuves. – Iași : Polirom, 2001. – 200 p.

Din vechimi omul a găsit în natură toate materiile vegetale și minerale de care are nevoie pentru a-și menține sănătatea și frumusețea. De-a lungul a milioane de ani, virtuțile terapeutice ale plantelor au fost experimentate, iar proprietățile lor extraordinare s-au transmis din generație în generație, la început prin viu grai, apoi ți în scris. Astăzi, medicina modernă continuă să se slujească de calitățile nemaipomenite ale plantelor, întocmai după cum o făceau și cei din vechime. Este foarte important ca medicii să cunoască virtuțile plantelor și să nu utilizeze un arsenal de produse de sinteză decât în cazurile în care remediile naturiste ar fi ineficiente. Astfel, vor fi evitate mule neplăceri și suferințe, chiar cheltuieli greu de suportat. Plantele rămân cel mai bun remediu naturist.

Plantele, ale căror virtuți terapeutice sunt cunoscute de secole, rămân cel mai bun remediu naturist. Datorită bogăției de vitamine pe care le au, legumele și fructele joacă un rol esențial în combaterea diferitor afecțiuni. În comparație cu produsele chimice de sinteză, remediile bazate pe plante prezintă imensul avantaj de a nu genera efecte secundare. Acest ghid practic, ne ajută să ne menținem sau să ne redobândim sănătatea. Ea conține numeroase rețete și sfaturi utile.

https://www.targulcartii.ro/xael-de-sainte-breuves/fructele-si-legumele-izvor-de-sanatate-polirom-2001-1612712

Crețu, Larisa. Plante alimentare / Larisa Crețu. – Chișinău.: Arc, 2005. – 320 p.

Omul întotdeauna a folosit plantele ca alimente și ca medicamente. Plantele alimentare nu au încetat niciodată să fie studiate și utilizate. Ele au anumite proprietăți terapeutice sau preventive pe care le manifestă în tratamentul unor afecțiuni. Substanțele curative, aflate în flori, legume, semințe, fructe, rădăcini sau arbori, prezintă un interes deosebit de mare. În lucrare sunt prezentate 153 de plante alimentare. Fiecare plantă este descrisă, iar speciile sunt în trei limbi – română, rusă și latină.

Descrierea plantelor este însoțită de indicații privind cultura, modul de utilizare, componența chimică, acțiunea asupra organismului. Cititorul va găsi în lucrare lămâiul, ananasul, bananul, smochinul, ceaiul, curmalul, portocalul, precum și unele specii spontane aromatice și medicinale, care tind să intre în cultura horticolă și cea floricolă, cum at fi anghinarea, măceșul, tarhonul, urzica. Cititorul trebuie să fie convins că fiecare loc de pământ își are legumele, fructele și cerealele sale, înfrățite cu omul născut în zona respectivă. Cartea reprezintă o sursă de informare pentru un cerc larg de cititori, fiind totodată și un model de manual de educație sanitară.

https://www.bestseller.md/plantele-alimentare-care-ne-apara-sanatatea-larisa-cretu.html

Realizat de Doina Spătaru

Șef-sector

Remedii simple pentru un mod sănătos de viață

Cărțile în care este reflectat modul sănătos de viață nu ar trebui să lipsească din nici o bibliotecă, fie publică sau personală. Publicațiile pe care vi le prezentăm au un mesaj puternic de convingere : „ puteți face ceva pentru sănătatea Dumneavoastră, încercând să preveniți bolile, participând activ la procesul de vindecare, atunci când vă îmbolnăviți. Sănătatea este o alegere pe care o facem, nu o pilulă pe care o înghițim.”

Aceste cărți oferă sfaturi și îndemnuri de a respecta un regim alimentar echilibrat, de a nu renunța la activitatea fizică, igiena corpului, întărirea organismului, abandonarea obiceiurilor nocive  pentru a avea o sănătate perfectă.

De asemenea veți găsi informații despre diverse rezultate ale cercetărilor în domeniul medicinei sau nutriției, descrieri simple despre afecțiuni, posibilități de tratare cu suplimente alimentare, vitamine, minerale ; plante: ceaiuri, tincturi cu indicații de folosire și dozaje ; terapii alternative : homeoterapia, acupunctura etc. Rețetele culinare propuse în aceste publicații demonstrează, ca a mânca sănătos nu însemnă a te priva de plăcerea gustului: realizate din alimente care trebuie consumate în caz de probleme de sănătate. Aceste sfaturi le găsiți în lista recomandată mai jos:

  1. Bojor, Ovidiu. Sănătate prin remedii naturale / Ovidiu Bojor ; Catrinel Perianu . – Iaşi : Polirom, 2011 . – 292 p. – ISBN: 978-973-46-1846-0.
  2. Franke, Rosemarie. Hrana este cel mai bun medicament : Nivelul ridicat al colesterolului / Rosemarie Franke ; Armin Steinmetz; trad. Alexandra Greceanu . – București : Gemma Press, S.a . – 159 p. – ISBN : 973-9398-14-6.
  3.  Ghid complet de combinaţii alimentare sănătoase cu tabele de combinaţii şi de calorii ; trad. Marina Loghin . – Bucureşti : Litera Internaţional, 2013 . – 96 p. – ISBN : 978-606-600-884-6.
  4. Ghidul plantelor medicinale şi al bolilor tratate cu plante [[Text]] . – Bucureşti : BIC ALL, 2007 . – 332 p. – ISBN : 978-973-571-729-2.
  5. Littlehales, Nick. Cum să dormi sănătos : metoda de a-ți redefini somnul pentru a-ți revitaliza corpul și mintea / Nick Littlehales ; trad. din lb. emgl. de Carmen Ardelean . – București : Litera, 2018 . – 256 p. – ISBN : 978-606-33-2874-9.
  6.  Littlehales, Nick. Cum să dormi sănătos : metoda de a-ți redefini somnul pentru a-ți revitaliza corpul și mintea / Nick Littlehales ; trad. din lb. emgl. de Carmen Ardelean . – București : Litera, 2018 . – 256 p. – ISBN : 978-606-33-2874-9.
  7.  Opriş, Florentina. Sport, diete & vedete / Florentina Opriş . – Bucureşti : Litera Intern., 2012 . – 252 p. – ISBN : 978-606-600-891-4.
  8. Porţia de sănătate. Vol. 1 : Acnee. Alergii. Anemie. Anxietate ; red.-şef Adriana Irimia . – Bucureşti : Reader’s Digest, 2011 . – 143 p. – ISBN : 978-606-8096-17-9.
  9.  Porţia de sănătate. Vol. 2 : Arsuri la stomac. Artrită. Astm ; red.-şef Adriana Irimia . – Bucureşti : Reader’s Digest, 2011 . – 143 p. – ISBN : 978-606-8096-18-6.
  10. Porţia de sănătate. Vol. 3 : Atac cerebral. Boli ale gingiilor. Boli cardiace. Bronşită ; red.-şef Adriana Irimia . – Bucureşti : Reader’s Digest, 2011 . – 143 p. – ISBN : 978-606-8096-19-3.
  11. Porţia de sănătate. Vol. 4 : Cancer. Cataractă. Colesterol ; red.-şef Adriana Irimia . – Bucureşti : Reader’s Digest, 2011 . – 143 p. – ISBN : 978-606-8096-20-9.
  12. Porţia de sănătate. Vol. 5 : Constipaţie. Degenerescenţă maculară. Depresie. Diaree ; red.-şef Adriana Irimia . – Bucureşti : Reader’s Digest, 2011 . – 143 p. – ISBN : 978-606-8096-21-6.
  13. Porţia de sănătate. Vol. 6 : Diabet. Eczemă. Gută ; red.-şef Adriana Irimia . – Bucureşti : Reader’s Digest, 2011 . – 143 p. – ISBN : 978-606-8096-22-3.
  14. Porţia de sănătate. Vol. 7 : Hemoroizi. Herpes. Hipertiroidism ; red.-şef Adriana Irimia . – Bucureşti : Reader’s Digest, 2011 . – 143 p. – ISBN : 978-606-8096-23-0.
  15. Porţia de sănătate. Vol. 8 : Hipertensiune. Impotenţă. Infecţii ale traficului urinar. Infecţii fungice ; red.-şef Adriana Irimia . – Bucureşti : Reader’s Digest, 2011 . – 143 p. – ISBN: 978-606-8096-24-7.
  16. Porţia de sănătate. Vol. 9 : Insomnie. Litiază biliară. Litiază renală. Menopauză ; red.-şef Adriana Irimia . – Bucureşti : Reader’s Digest, 2011 . – 143 p. – ISBN : 978-606-8096-25-4.
  17. Porţia de sănătate. Vol. 10 : Migrenă. Obezitate. Oboseală cronică. Osteoporoză ; red.-şef Adriana Irimia . – Bucureşti : Reader’s Digest, 2011 . – 143 p. – ISBN : 978-606-8096-26-1. 
  18.  Porţia de sănătate. Vol. 11 : Pierderea memoriei. Probleme ale prostatei. Psoriazis. Răceală şi gripă ; red.-şef Adriana Irimia . – Bucureşti : Reader’s Digest, 2011 . – 143 p. – ISBN : 978-606-8096-27-8.
  19. Porţia de sănătate. Vol. 12 : Sarcină. Sindrom de colon iritabil. Sinusită. Vene varicoase ; red.-şef Adriana Irimia . – Bucureşti : Reader’s Digest, 2011 . – 143 p. – ISBN : 978-606-8096-28-5.
  20. Sainte-Breuves, Xael. Fructele și legumele, izvor de sănătate / Xael de Sainte-Breuves ; trad. Maria Dragoman . – Iași : Polirom, 2001 . – 193 p. – ISBN : 973-683-728-9.
  21. Tivadar, Simona.  Medicină, nutriție și bună dispoziție / Dr. Simona Tivadar . – București : Humanitas, 2017 . – 238 p. – ISBN: 978-973-50-5918-7.
  22. Tremblay, Nicole. Tao pentru alimentaţie : Arta prevenirii şi vindecării bolilor / Nicole Tremblay ; trad. de Gabriela Sandu . – Iaşi : Polirom, 2007 . – 282 p. – ISBN : 978-973-46-0627-6.

Realizat: L. Canțîr

Vargas Llosa, Mario – prozator, dramaturg, eseist – 85 ani de la naștere

Mario Vargas Llosa  născut pe 28 martie Peru – este unul dintre cei mai cunoscuți scriitori  din Peru. Este de asemenea unul din cei mai importanți romancieri și eseiști născuți în  America Latină. A obținut Premiul Nobel pentru Literatură  (2010) pentru „cartografierea structurilor puterii și imaginile sale tranșante ale rezistenței, revoltei și înfrângerii individului”.

A  obținut apoi un doctorat în filozofie și litere la „Universitatea Complutense” din Madrid în 1959. Între timp, se stabilește pentru o perioadă în Franța unde lucrează ca profesor de spaniolă și ziarist. Călătorește, predă la universități din America și Europa, devine un scriitor celebru prin forța epică, luciditatea și ironia sa.

După o tinerețe în care se apropie de comunism, la maturitate ia distanță față de Fidel Castro, ba chiar îl acuză pe Gabriel Garcia Marquez, odinioară prieten, de servilism față de regimul castrist.

Aici puteți citi mai mult din viața și opera scriitorului. https://ro.wikipedia.org/wiki/Mario_Vargas_Llosa

Vă propun spre lectură următoarele cărți din creația lui literară.

Vargas Llosa, Mario. Elogiu mamei vitrege / Mario Vargas Llosa. – București : Humanitas, 2003. – 130 p.

Elogiu mamei vitrege este, probabil, cel mai rafinat roman erotic contemporan. Și, în același timp, o usturătoare lecție de viața, dincolo de binele și de răul moraliștilor.

Romanul este o pledoarie pentru artă în general, cea erotică în special. Llosa inovează explicând întâmplările din triunghiul amoros prin realizarea unei paralele între acestea și personajele dintr-o serie de tablouri foarte cunoscute. Data viitoare când vom merge într-un muzeu, cu astfel de explicații, vom privi aceste tablouri (poate și altele) cu alți ochi, conștienți că personajele, natura, ambianța au o însemnătate profundă și ascund, poate, fapte reale, istorie, viață.” Elogiu mamei vitrege” este un excelent roman erotic, dar și o lecție frumoasă despre diferitele modalități în care putem privi și înțelege arta.

https://humanitas.ro/humanitas/carte/elogiu-mamei-vitrege-0

Vargas Llosa, Mario. Băieții și alte povestiri / Mario Vargas Llosa. – București : Humanitas, 2013. – 170 p.

Șefii, primul dintre cele două volume cuprinse în Băieții și alte povestiri, a fost publicat pentru întâia oara in urma cu 50 de ani, marcând debutul oficial ca prozator al lui Mario Vargas Llosa. Realismul lucid al acestor șase povestiri, lipsit de inflexiuni mitologice, anunță o perspectivă aparte în contextul literaturii sud-americane, identificați adesea cu realismul de tip magic. Povestirea Băieții, scrisă un deceniu mai târziu, e un punct de cotitura: violenta e aici mai insidioasă și nu mai ține atât de un tacit „cod“ al onoarei si al machismului, ca in povestirile si romanele de pana in 1967, cat, mai degrabă, de însăși regula jocului. „Șefii este prima mea carte și în ea apar câteva din multele povestiri scrise când eram adolescent și student. Era un concurs de povestiri la Barcelona, Leopoldo Alas, cu un premiu destul de modest, și, cum îmi doream sa public, am participat, fără prea mari speranțe, însă am fost premiat. Zece ani mai târziu am scris Băieții. Subiectul îmi dădea târcoale de când citisem, într-un ziar, că un câine a emasculat un nou-născut, într-un sătuc din Anzi.

https://librarius.md/ro/book/001100-baietii-si-alte-povestiri

Vargas Llosa, Mario. Mătușa Julia și condeierul / Mario Vargas Llosa. – București : Humanitas, 2011. – 367 p.

Panamericana, un tânăr redactor de ştiri temperează gustul pentru catastrofe al colaboratorului său şi se îndrăgosteşte de o mătuşă prin alianţă, Julia. El are 18 ani, e student la Drept şi scrie scenarii care ajung la coş. Ea are 32 de ani, e boliviană şi proaspăt divorţată. Pe măsură ce avalanşa radionovelelor scapă de sub controlul fanaticului condeier, viaţa tânărului Mario şi cea a mătuşii sale Julia scapă de sub controlul familiei. Cu un umor la fel de năvalnic, Vargas Llosa îşi transferă elemente autobiografice ale relaţiei cu propria sa mătuşă, Julia Urquidi Illanes, într-un roman sa­vuros şi năvalnic, lipsit de prejudecăţi inutile.

https://www.elefant.md/matusa-julia-si-condeierul_805c667e-b007-451a-b5fc-8a5f121891c8

Vargas Llosa, Mario. Rătăcirile fetei nesăbuite / Mario Vargas Llosa. – București : Humanitas, 2011. – 338 p.

În vara anului 1950, Ricardo Somocurcio trece de la pantaloni scurți la pantaloni lungi. Petrecerile se țin lanț în cartierul Miraflores din Lima, iar viața este trăită în ritm de mambo. Până când Ricardo se îndrăgostește de Lily. Pentru totdeauna. O pierde și o regăsește, mereu sub un alt nume, în scenarii variate: Lima burgheza, apoi Parisul revoluționar al anilor 60, Londra hippy din 70, Japonia modernă. El este băiatul bun, care visează să trăiască la Paris și crede că întâlnirile lor țin de destin. Ea este fata rea, o aventurieră calculată, care crede că întâlnirile lor țin doar de hazard. Un roman despre bucuria și caznele unei iubiri clandestine urmărite de-a lungul a patru decenii, pe trei continente. Dar și o cronică a lumii postbelice care, asemenea fetei nesăbuite, a avut nevoie de mult timp pentru a-și recăpăta inocența și pentru a învăța să iubească.

https://www.elefant.md/ratacirile-fetei-nesabuite_45a971a2-4197-4248-a727-6c06c23c92cd

Vargas Llosa, Mario. Orașul și câinii / Mario Vargas Llosa. – București : Humanitas, 2017. – 368 p.

Orașul și câinii e un roman despre adolescență și despre violența unei lumi în care numai cei duri reușesc. Personajele, tineri peruani din toate straturile societății, evoluează între zidurile unui colegiu militar asemenea celui în care a învățat timp de doi ani și Vargas Llosa. „Câinii” (bobocii din primul an) sunt continuu agresați și umiliți de elevii mai mari, care le demonstrează că a fi bărbat înseamnă să te impui prin forță în fața celui mai slab.   O carte despre ostilitate, violență și dramele adolescenței, scrisă de unul dintre cei mai mari autori contemporani.

Apariția, în 1963, a romanului Orașul și câinii îi aduce lui Mario Vargas Llosa o rapidă consacrare internațională: cartea e tradusă imediat în 20 de limbi, pentru ca apoi să fie ecranizată.
Este momentul în care începe spectaculoasa carieră literară a scriitorului peruan, același care în 1990 avea să candideze la președinția țării sale.

https://booknation.ro/carti/carte.php?product_id=13124990

Realizat de Doina Spătaru

Șef sector

Ion Pillat – poet, eseist, traducător – 130 ani de la naștere

Ion Pillat s-a născut pe 31 martie 1891 la București – a fost un eseist, poet tradiționalist, antologist, editor și publicist român, membru corespondent al Academiei Române (din 1936). Pe linie maternă a fost înrudit cu familia Brătianu. Bunicul său a fost cunoscutul politician Ion C. Brătianu, acesta fiind adesea evocat în poeme din volumul său cel mai cuprinzător din punct de vedere estetic, Pe Argeș în sus, în poeme precum Odaia buniculuiOdihna tatii sau Aci sosi pe vremuri.

Lirica sa de început stă sub semnul parnasianismului  și simbolismului, dar mai târziu, al tradiționalismului. Poetul vede în creația folclorică cea mai elocventă expresie a „sufletului românesc”. În consecință, consideră că o demonstrație a specificului național al liricii noastre moderne nu poate porni decât de la o analiză a poeziei populare. Numeroase citate din poezia noastră populară dovedesc o bună cunoaștere a acesteia de către Ion Pillat.

Alte date biografice ale lui Ion Pillat le găsiți aici https://ro.wikipedia.org/wiki/.

Pentru a cunoaște câte ceva din scrierile lui vă invit să aflați din următoarele cărți ale autorului.

Pillat, Ion. Versuri / Ion Pillat. – Chișinău. : Cartier, 1999.

Autorul a cuprins în paginile acestei cărți mai multe volume de poezii, fiecare având între 4 și 27 de poezii. Poeziile cuprind mai multe teme având și poeme într-un vers. Autorul este adeptul poeticii moderne prin calea aleasă de el pentru prelucrarea amintirilor, a stărilor inițiale de comunicare cu peisajul autohton.

https://www.goodreads.com/book/show/31444419-versur

Pillat, Ion. Limpezimi / Ion Pillat. – Chișinău.: Litera, 1997.- 287 p.

Această carte este una dintre cele mai frumoase cărți de poezie din toată literatura română. Valoarea lui Pillat e de a fi inimitabil – tradiționalismul lui e o descoperire cu totul personală, fermecătoare la orice nouă lectură. Pillat, fire sentimentală, devine vibrant când își evocă priveliștile copilăriei.

https://www.goodreads.com/book/show/40596741-limpezimi

Pillat, Ion. Grădina între ziduri / Ion Pillat. – București : Editura Muzeului Literaturii Române, 2006. – 64 p.

Volumul de poezii a apărut prima dată, în 1919 la Paris. Caietul – manuscris, conține 31 de poezii scrise între anii 1916-1918. Cea mai mare parte a poeziilor sunt localizate și datate, iar ordinea textelor în manuscris este strict cronologică. Cartea ne încântă cu versuri de inspirație autohtonă, peisajele de grâu, lacul, sentimentul neliniștii, nostalgia edenului copilăriei.

https://www.okazii.ro/ion-pillat-gr-din-ntre-ziduri-edi-ie-bibliofil-colec-ia-manuscriptum-x-a175399202

Pillat, Ion. Poezii / Ion Pillat. – București : Ștefan, 2017. – 200 p.

Cartea ne încântă cu frumoase poezii despre ceea ce simte autorul, teme care îl caracterizează.

https://www.librariadelfin.ro/carte/poezii-ion-pillat–i30852

Pillat, Ion. Biserica de altădată / Ion Pillat. – București : Cartea Românească, 1926. – 114 p.

Cu Biserica de altădată, apărută în 1926, avem de-a face cu o dezvoltare a atitudinii tradiţionaliste, în forma unei poezii de emoţie şi de pitoresc ortodox. întâmpinăm desigur aci, una din cele mai de seamă realizări ale tradiţionalismului ortodox al Gândirii şi desigur al liricii noastre contemporane.

https://www.goodreads.com/book/show/50485207-biserica-de-alt-dat

Realizat de Doina Spătaru

șef sector

Scurtă istorie a Francofoniei

Termenul francofonie a apărut spre sfârşitul secolului al XIX-lea pentru a descrie ţările şi persoanele vorbitoare de limbă franceză. Dobândeşte semnificaţia cunoscută până astăzi, când, câteva decenii mai târziu, francofonii realizează existenţa unui spaţiu lingvistic propice schimburilor culturale. Oamenii de litere au fost la originea acestei mişcări. Un demers oarecum natural având în vedere semnificaţia limbii franceze pentru patrimoniul lingvistic universal.

Nucleul interguvernamental al Francofoniei a fost creat la 20 martie 1970, dată care este celebrată în fiecare an drept  Ziua Internaţională a Francofoniei. Organizaţia Internaţională a Francofoniei, reuneşte state şi guverne de pe cinci continente care au în comun afinitatea pentru limba franceză.

Ziua de 20 martie, este Ziua Internaţionalǎ a Francofoniei şi meritǎ sǎ ne amintim, cu aceastǎ ocazie, cît de mult ne-au influienţat, Franţa şi cultura francezǎ. A existat o lungǎ perioadă în istoria Europei cînd Franţa a fost „laboratorul” ei de idei. Limba franceză era limba diplomaţiei şi a claselor cultivate şi se impusese în secolul al XVII-lea ca singura limbǎ naturalǎ a circulaţiei ideilor în Europa, preluînd o misiune pe care o avusese timp de o mie de ani limba latină.

Parisul i-a făcut să viseze pe milioane de sudenţi, de artişti, de oameni cu gust, de călători şi de iubitori ai frumosului. Franţa a jucat un rol de „inspiratoare” a umanităţii, a inventat un stil de viaţă, a ştiut să atragă pe teritoriul ei şi mai ales la Paris energiile creatoare ale Europei dar şi ale lumii. După primul rǎzboi mondial unii scriitori americani veneau la Paris nu numai pentru a scăpa de un anume „provincialism” pe care îl resimţeau în ţara lor, dar şi pentru a-şi publica în Franţa pagini care le erau cenzurate la ei acasǎ.

Chiar şi după al doilea rǎzboi mondial, cînd Statele Unite au început să-şi exporte masiv modelul pe planetă, cultura franceză a rămas dominantă în numeroase regiuni ale lumii şi în special în Europa de răsărit. In ciuda faptului cǎ fusese ocupată de nazişti, Franţa a reuşit să-şi păstreze după război, în special datoritǎ Generalului De Gaulle, un anume statut de mare putere cu un profil special în sînul lumii Occidentale. Uniunea Sovieticǎ, blocul fostelor ţări comuniste, lumea arabă şi cea asiatică, precum şi America latină au avut, în consecinţă, o atitudine specială faţă de Franţa, nu au considerat-o nici total capitalistă şi nici total imperialistă. Aşa diminuată cum era ca putere militarǎ, pînǎ la căderea comunismului în estul Europei, Franţa şi-a păstrat o mare marjă de manevră în jocurile geopolitice internaţionale unde marii protagonişti deveniserǎ Statele Unite, Uniunea Sovietică şi China. Pe plan cultural, aceastǎ independenţă a Franţei s-a concretizat benefic întrucît, în ţǎrile est-europene de exemplu, autorii francezi erau traduşi masiv, filmul şi muzica franceză erau prezente în mod cotidian în viaţa oamenilor. Cǎrţile despre Franţa (despre Napoleon, despre impresionişti, despre boema artisticǎ parizianǎ, etc.) erau numeroase, treceau mai uşor la cenzurǎ iar marele public le devora cu o imensǎ plăcere.

In anii 70 şi chiar 80, Franţa se infiltra cu ideile ei, cu parfumul ei, cu imaginile şi sonorităţile ei, cu stilul ei de viaţǎ în sufletele tuturor celor cărora le plăcea să citească sau să cumpere albume de artă. Cînd mă întorc la casa părinteascǎ de la Rădăuţi şi mă uit în biblioteca pe care mi-am creat-o pe vremea cînd eram elev de şcoală generală şi de liceu, rǎmîn uluit: un titlu din trei este o carte tradusă din francezǎ. Un elev de liceu la ora aceea putea să-şi cumpere toată literatura clasică franceză, precum şi pe toţi reprezentanţii secolului al XX-lea, de la Gide la Camus şi de la Cocteau la Louis-Ferdinand Céline. Uneori scriitorii români autohtoni erau infinit mai supuşi cenzurii decît scrierile care veneau din Franţa. Este adevărat însă şi faptul că mulţi dintre aceşti autori francezi aveau concepţii de stînga, ceea ce îi ajuta într-un fel să se facǎ traduşi în ţările Europei de est; în acelaşi timp însǎ erau nişte oameni de stînga talentaţi, curajoşi şi care gîndeau şi propuneau dezbateri intersante. Cine îi citea pe Sartre şi pe Simone de Beauvoir în anii 70 simţea totuşi cǎ trage în piept acel oxigen intelectual care lipsea în spaţiul cultural autohton. Marele paradox este că înainte de căderea cortinei de fier cultura franceză era mai prezentă în Europa de răsărit şi în România decît după căderea comunismului. Tăvălugul sub-culturii americane a venit peste lume cu atîta forţă, industria divertismentului propusă de marea uzină planetară de vise de la Hollywood a devenit un drog atît de puternic, încît cultura francezǎ, iată, pierde teren. Intreaga cultură însă pierde teren în faţa acestui model comportamental bazat pe „valori” împrumutate de la televizor, de la spoturile publicitare şi de la sloganele societǎţii de consum… Nu numai cultura franceză este în reflux faţă de o anumită generalizare a unui mod de viaţǎ aculturalǎ promovat pe fond de mondializare ultra-liberalǎ, ci şi cultura anglo-saxonă însăşi. Fără îndoialǎ, francofonia şi cultura franceză sunt într-o logică de “rezistenţă” faţă de noul cult al imaginii şi faţă de “produsele” de divertisment “durabil”. Pentru cine vrea însă să iasă din hipnoza modelor şi a publicităţii, pentru cine vrea să se opună acestei mari spălări pe creier care este globalizarea consumeristă, pentru cine vrea să se întoarcǎ la reflecţie, întîlnirea cu Franţa este inevitabilă. Cultura franceză face parte din soclul cultural al umanităţii.

Natalia Sofroni, şef sector, filiala ,,Ştefan cel Mare”

Cărți despre cărți

Ce poate fi mai frumos decât să intri în lumea fantastică a unei cărți. Ea, cea care are puterea de a te purta prin cele mai frumoase locuri de pe pământ, îți mai oferă și posibilitatea să te întâlnești cu cele mai celebre personalități ale lumii, dar și cu cei mai remarcabili eroi de la care ai ce învăța.
O poveste care prinde viață în povestea altei cărți. Dacă acest lucru te încântă, atunci îți propun o listă de 12 cărți pe care trebuie neapărat să le citești. Vei avea, deci, posibilitatea de a cunoaște oameni cu care vei călători în fiecare colțișor din lume și vei experimenta în diverse domenii, având cele mai frumoase emoții. Unul dintre cele mai frumoase lucruri de care vei beneficia din lectura cărților este aceea că, indiferent de cartea pe care o alegi să o citești, la finalul acesteia te vei simți întotdeauna mai fericit, mai bogat.
Comorile se găsesc acolo unde le cauți. Poate cel mai incitant lucru pentru un iubitor de lectură este să găsească cartea preferată care ți-ar oferi călătoriile de vis. Aceste cărți vă oferă comori despre alte cărți. Nu ezitați să le citiți !

  1. Rabih. Femeia de hârtie / Rabih Alameddine ; trad. din lb. engl. și note de Mihaela Negrilă. – Iași : Polirom, 2015. – 280 p. – ISBN: 978-973-46-5018-7.
  2. Boxall, Peter. 1001 de cărti de citit într-o viata / Peter Boxall; trad. Ion Carmen, Gabriela Tănase . – Bucureşti : Enciclopedia RAO, 2008. – 960 p. – ISBN: 978-973-717-174-0.
  3. Ende, Michael. Povestea fără sfârșit / Michael Ende; trad. Davidescu, Yvette. – Iaşi: Polirom, 2005. – 413 p. – ISBN: 973-681-884-5.
  4. Funke, Cornelia. Inima de cernea V.1 / Cornelia Funke; trad. Viorica Nișcov București: Arthur, 2014. – 495 p. – .ISBN: 978-606-8044-83-5.
  5. Funke, Cornelia. Sânge de cerneală Vol. 2 / Cornelia Funke; trad. Viorica Nișcov. – București: Arthur, 2014. – 640 p. – ISBN: 978-606-8044-92-7.
  6. Funke, Cornelia. Povești despre devoratori de cărți, stafii din pod și alte personaje / Cornelia Funke ; trad. Iuliana Vătui. – Bucureşti : RAO, 2009. – 188 p. – ISBN: 978-973-54-0021-7.
  7. Italo, Calvino. Dacă într-o noapte de iarnă un călător / Calvino Italo; trad. din lb. ital.; Giurescu Stănescu, postf.: Anca Bogdan-Alexandru . – Iaşi: Polirom, 2006. – 312 p. – ISBN: (10) 973-46-0472-4; (13) 978-973-46-0472-2.
  8. Manguel, Alberto. Biblioteca nopţii / Alberto Manguel; trad. din lb. engl. Anca Stoiculescu. – Bucureşti: Nemira, 2011. – 318 p. – ISBN: 978-606-579-121-3.
  9. Manguel, Alberto. Istoria lecturii / Alberto Manguel; trad. din lb. engl. Alexandru Vlad. – Bucureşti : Nemira, 2011. – 412 p.
  10. Umberto Eco. Numele trandafirului / Eco Umberto; trad. Florin Chiriţescu – Bucureşti: Adevărul Holding, 2010. – 590 p. – ISBN: 978-606-539-250-2.
  11. Zafon, Carlos Ruiz. Umbra vîntului / Carlos Ruiz Zafon; trad. din lb. span. şi note de Dragoş Cojocaru. – Iaşi: Polirom, 2005. – 483 p. – ISBN: 973-46-0024-9.
  12. Zusak, Markus. Hoțul de cărți / Markus Zusak; trad. din engl. de Adelina Vasiliu ; il. de Trudy White. – Bucureşti: RAO, 2011. – 571 p. – ISBN: 978-606-609-086-5.

Realizat: L. Canțîr, șef serviciu

Ziua mondială a scriitorilor

„Un scriitor nu îşi ia niciodată vacanţă.

Viaţa înseamnă pentru el fie să scrie, fie să gândească la ce va scrie.”

(Eugene Ionesco)

Scriitori, poeți, prozatori, romancieri, nuveliști, publiciști, eseiști, critici literari din toată lumea celebrează astăzi ziua de creație. Această sărbătoare, mai degrabă universală decât profesională, reprezintă un bun prilej pentru evocarea rolului pe care îl are scrisul în viața omului. Dacă „la început a fost Cuvântul”, atunci Scrisul este nu doar mărturia celor spuse, dar și a celor făcute, descoperite și trăite

Stabilită în 1986, la cel de-al 48-lea Congres Internațional PEN Club, Ziua Mondială a Scriitorilor ne reamintește, în fiecare an, de importanța literaturii în dezvoltarea culturii mondiale, de cei care ne creează noi lumi și ne deschid noi orizonturi. De la romancieri, nuveliști, poeți și eseiști, până la istorici și jurnaliști, cu toții merită aprecierea și gratitudinea noastră.

Doar prin scris putem înţelege problemele existenţiale, putem păstra și transmite informații generațiilor viitoare, fără a depinde de resursele epuizabile ale tehnologiilor moderne. Anume prin literatură ne redescoperim pe noi înșine, dar şi pe cei din jurul nostru, în toate formele posibile.

De Ziua Mondială a Scriitorilor aducem omagiu celor care prin condeiul și talentul lor au dat lumii literatură de mare valoare, contribuind esențial la dezvoltarea culturii și a spiritualității, la îmbogățirea lexicului și a exprimării în limba maternă.

În prezent, PEN Club International are filiale în peste 130 de tari si reprezintă cea mai mare organizație literara, care accentuează rolul literaturii în dezvoltarea culturii mondiale și lupta pentru libertatea de expresie. Cel mai mare și important centru PEN Club se afla in SUA.
PEN Clubul Roman a fost înființat în anul 1923, printre inițiatori aflându-se Liviu Rebreanu. Evenimentele care au urmat, dar si instaurarea regimului comunist i-au întrerupt activitatea pana in anul 1964, când a existat din nou, la nivel formal. Renașterea clubului s-a realizat in 1990, când Ana Blandiana a devenit conducătorul clubului din Romania si a încercat sa refacă legătura cu marii scriitori aflați în exil.

https://radiochisinau.md/astazi-este-ziua-mondiala-a-scriitorilor–104884.html

Mai jos voi reda textul unei poezii : Rugăciuea unei flori de Alexandru Vona  3 martie 1922București – d. 12 noiembrie 2004,

Dă, Doamne,

O vară nesfârșită,

C-o ploaie aurită,

Cu câmpul veșnic verde,

Cu un vânt să ne dezmierde

A noastre chipuri mici.

(Versuri, București, 1936)

Articol realizat de Doina Spătaru

Șef-sector

Mărțișorul – simbolul primăverii

De 1 martie, este marcată sărbătoarea Mărţişorului, cel mai cunoscut simbol al primăverii. Tradiţie veche de mii de ani, obiceiul mărţişorului este legat de reînnoirea naturii cu ocazia venirii primăverii, devenind astfel simbolul renaşterii universului şi al redefinirii fiinţei umane.Totodată mărţişorul este şi un simbol al iubirii.

În continuare vă recomandăm câteva titluri de cărți în veți găsi legende și informații despre Mărțișor. Lectură plăcută!

  1. Legende strămoșești. – Chișinău. : s.a. – P. 29

Această carte cuprinde legende despre facerea lumii, fenomene ale naturii, aștrii cerești și despre om. De asemenea putem găsi legende despre animale, legende despre păsări și legende despre plante.

https://librarius.md/ro/book/legende-stramosesti–200255

2. Granaci, Lidia. Sărbători, oboceiuri, tradiții / Lidia Granaci. – Chișinău.: Epigraf, 2006. – P. 44 – 46.

Această carte ajută elevilor și copiilor, profesorilor și bibliotecarilor să-și aprofundeze cunoștințele legate de sărbătorile laice și cele religioase, care servesc drept sursă de bază în organizarea activităților. Folclorul și tradițiile populare sunt vitale pentru definirea și existența oricărei națiuni.

https://epigraf.ro/product/sarbatori-obiceiuri-traditii/

3. Cristea, Julia Maria. Sărbători, tradiții, ritualuri, mituri… / Julia Maria, Cristea. – București : Oscar Print, 2007. – P. 73-78.

Această carte despre sărbători, tradiții, ritualuri, mituri este un imens material etnografic și folcloric privind anumite credințe, convingeri, concepții pe care le respectăm. Fiecare popor are datinile și tradițiile sale specifice, datini care în ansamblu sunt asemănătoare, deoarece sunt generate de aceeași motivație, datini, care sunt păstrate cu religiozitate, deoarece îl reprezintă, îl identifică, îi dă acel sentiment de continuitate neîntreruptă pe pământul țării sale, în legea moșilor și strămoșilor.

https://www.librariaeminescu.ro/ro/isbn/973-668-168-4/Julia-Maria-Cristea__Sarbatori-traditii-ritualuri-mituri.html

4. Sadoveanu, Mihail. Trei povești minunate / Mihail Sadoveanu. – Chișinău.: Iulia, 1997. – P. 3-17.

Era o babă veche, care nu se închina seara şi dimineaţa. Trăia acolo singurică, unde se târăsc jnepenii de piatră şi unde înfloresc mărunţii trandafiri ai stâncilor. În nopţi de vară pluteau către ea duhurile prăpăstiilor. Pe negre vijelii, când scăpărau fulgere rupte, suaiu pe ţancuri zvârcolindu-se făpturi de pe ţărâmurile dedesubt, din împărăţia necuratului Tartor. Cu toate avea legătură baba Dochia, care orice babă depărtată de lume şi uitată de Dumnezeu.

https://bibliotecanicolaetitulescu.wordpress.com/2013/08/07/revista-bibliografica-bucuria-lecturii-in-vacanta/

5. Ghinoiu, Ion. Sărbători și obiceiuri românești / Ion Ginoiu. – București : Elion, 2003. – P. 233 – 234.

Mărțișorul, începea a fi purtat nu de 1 martie, ci la apariția pe cer a Lunii Noi în timpul lunii martie. Mărțișor se numește și cadou făcut de 1 martie. După tradiție, mărțișorul se purta la mână și nu era un atribut sau un privilegiu exclusiv al fetelor și nevestelor. Acesta a fost un obiect ritual, care a devenit spre vremurile noastre obiect de podoabă purtat la gât sau în piept, fără să mai păstreze semnificația inițială.

https://www.printrecarti.ro/75783-ion-ghinoiu-sarbatori-si-obiceiuri-romanesti.html

6. Sărbători și obiceiuri. Vol. 1. – București :Editurab Enciclopedică, 2001. – 266-268.

În această carte aflăm denumirea Mărțișorului din părțile Olteniei. Cum erau confecționate mărțișoarele, din ce obiecte sau diferite tipuri de ață. Cine purta aceste mărțișoare și chiar unde se purta pe atunci. Mărțișorul se poartă toată luna martie, și are diferite semnificații unde se atârnă la sfârșitul lunii. Le aruncau pe mărăcinii înfloriți ca să lepede urâciunile și smoala care erau prinse de corpul lor în timpul iernii.

https://www.anticariatdalles.ro/sarbatori-si-obiceiuri-oltenia

Realizat de Doina Spătaru, șef-sector.

Obiceiuri, tradiţii şi superstiţii de Dragobete

Până nu demult, sărbătoarea de dragobete dădea viaţă satelor cu toată bogăţia ei de obiceiuri şi de semnficaţii. În această zi, fetele şi flăcăii ieşeau în împrejurimile localităţilor pentru a se veseli.

Dragobetele, Vrăjitorul Iubirii, este patronul dragostei şi al bunei dispoziţii. Legenda povesteşte despre Dragobete ca fiind un personaj mitologic preluat de la vechii daci, similar lui Eros al vechilor greci, şi lui Cupidon, al romanilor.

La începutul fiecărei primăveri, Dragobetele oficia din cer nunta tuturor animalelor. Se mai spunea că este responsabil şi de iubirile oamenilor din anul ce urma.

Dragobetele era închipuit ca un flăcău voinic, puternic, frumos, putând fi întâlnit prin păduri. După o credinţă răspândită în special în vestul Munteniei şi în Oltenia, Dragobetele este un duh al pădurii, care, la început de primăvară, într-o anume zi, i-a chip de flăcău neasemuit de frumos.

Sărbătoarea îşi are, deci, originile în ciclul naturii, anunţând momentul în care întreaga natură renaşte, păsările se împerechează şi îşi caută cuiburi. Această revenire în forţă a sevei creatoare a naturii se regăsea, conform tradiţiilor, şi în activităţile oamenilor, şi mai ales, ale tinerilor: odată cu natura, reînvia şi iubirea, iar Dragobetele era ziua în care întreaga comunitate sărbătorea şi se pregătea pentru venirea primăverii. Aşa se justifică şi celelalte denumiri date sărbătorii precum Cap de primăvară, Logodnicul Păsărilor, sau Ziua Îndrăgostiţilor.

Dragobetele era şi prima zi dintr-o scurtă perioadă (24 februarie – 9 martie) de dominaţie a femeii, reminiscenţă din cultura argaică, restul anului – începând cu 10 martie până la Dragobetele următor – stând sub semnul patriarhului.

Dragobetele, corespondentul românesc tradiţional al lui Cupidon sau Eros, este considerat, în credinţa populară, fiul babei Dochia şi e închipuit ca un flăcău voinic, chipeş şi tare iubăreţ, ce sălăşluieşte prin păduri. Iniţial, Dragobetele era o divinitate din panteonul balcanic, un zeu al fertilităţii, fecundităţii, senzualităţii şi al dragostei. Sărbătoarea datează dinaintea apariţiei creştinismului şi are la origine credinţe şi ritualuri păgâne, atât traco-getice, cât şi orientale. În mitologia dacilor, Dragobete era zeul care oficia în cer, la începutul primăverii, nunta tuturor animalelor. Cu timpul, tradiţia a prins şi la oameni, Dragobete ajungând să fie considerat zânul dragostei, zeitate ce ocroteşte iubirea şi poartă noroc îndrăgostiţilor. Dragobetele este şi un zeu al bunei dispoziţii: de ziua lui, petrecerile se ţin lanţ, prilejuind înfiriparea unor noi iubiri, logodne şi căsnicii.

Odinioară, prin sate se putea auzi strigându-se: Dragobetele sărută fetele,  iar în popor încă se mai spune că cine participă la Dragobete va fi fericit de boli tot anul.

Crezând că Dragobete îi va ajuta să aibă un an îmbelşugat, gospodarii respectau această sărbătoare la fel ca şi pe cele religioase: nu munceau, doar îşi făceau curăţenie prin case. Iată cum se sărbătorea Dragobetele: în dimineaţa zilei, tinerii, îmbrăcaţi în cele mai bune haine, se întâlneau în centrul satului sau în faţa bisericii. Dacă timpul era favorabil, mergeau, cântând, în pădure sau prin luncile din apropiere. Acolo băieţii adunau lemne pentru foc, iar fetele culegeau flori de primăvară şi plante miraculoase, pe care le foloseau apoi la descântece de dragoste. Dacă vremea era urâtă, se strângeau în casa unuia dintre ei, unde stăteau la poveşti şi se distrau cu tot felul de jocuri.

În unele părţi, fetele mari obişnuiau să strângă apa din zăpadă netopită sau de pe florile de fragi. Această apă, despre care se spune că e născută din surâsul zânelor, păstrată cu grijă, avea proprietăţi magice, făcând fetele mai frumoase şi mai drăgostoase. Când Dragobetele se sărbătorea în martie, dacă nu era zăpadă şi fragi, fetele adunau apă de ploaie sau de izvor.

În ziua de Dragobete atât flăcăii, cât si tinerele nu au voie să plângă. Conform tradiţiei, persoanele care plâng în această zi vor avea parte de necazuri şi supărări în lunile care vor urma.

In unele regiuni din ţară, ajunul de Dragobete este tratat la fel ca şi noaptea de Bobotează. Tinerele care doresc sa-şi afle ursitul işi pun sub pernă busuioc sfintit, sperând că Dragobetele le va ajuta să-şi găsească ursitul.

Dacă vremea era mohorâtă în această zi, dacă era foarte frig, ploua sau ningea, tinerii se strângeau într-o casă, să petreacă, să lege prietenii, să se ţină de jocuri şi ghiduşii. În anumite zone fetele tinere obişnuiau să arunce acuzaţii pentru farmecele de urâciune făcute împotriva rivalelor în iubire. De asemenea, tinerii flăcăi îşi crestau uşor braţul în forma unei cruci şi îşi atingeau tăieturile rostind jurământul de a rămâne pe viaţa fraţi de sânge.                              

Cu ocazia acestei zile, bătrânii satului acordau o îngrijire specială animalelor din ogradă, dar şi păsărilor. Bătrânii credeau că în această zi păsările îşi aleg perechea pe viaţă şi se urnesc în construirea cuiburilor. La sfârşit de iarnă şi început de primăvară, Dragobete oficia nunţirea păsărilor în cer. Sacrificarea animalelor este interzisă în această zi.

Cu părere de rău, multe din tradiţiile menţionate mai sus, cu timpul, s-au uitat, însă Dragobetele continuă a fi sărbătorit de mullţi români, în special în localităţile rurale, unde s-au păstrat aceste obiceiuri. Aici, oamenii încă petrec Dragobetele, aşa cum o făceau strămoşii noştri pe vremuri.

Natalia Sofroni, şef sector

Meseria de grădinar: responsabilități și aptitudini necesare

Orientarea profesională pentru participanții la  lecțiile din cadrul Proiectului „100 de profesii explicate pe înțelesul copiilor”  a devenit din ce în ce mai atractivă.  Prin intermediul unor povești și discuții tematice, ei au fost informați detaliat despre meseria de Grădinar.

Meseria de grădinar vine, bineînțeles, cu responsabilități și aptitudini necesare de îngrijire a spațiilor verzi și de a le menține curate și frumoase. La prima vedere, această profesie este ideală pentru persoanele care iubesc natura, plantele și florile, dar acest lucru nu este suficient pentru a deveni Grădinar cu acte în regulă.

Copiii au ascultat povestea „Bondocel își alege o meserie” și pentru că eroul era deseori întrebat ce vrea să devină când va crește mare, el mereu este în dilemă. Într-o dimineață se hotărăște să se facă Grădinar, pentru că îi plăcea foarte mult natura cu minunatele ei frumuseți. După părerea lui totul crește de la sine „ floarea crește, pomul urcă… ai și-un petec de prisacă, și din zori și până seară vin albinele la clacă, ba cu miere ba cu ceară…  și Grădinarul bea cafea și soarbe fum, stă tolănit în iarbă și se mângâie pe barbă…”, cam așa visa Bondocel, cerându-se ucenic, dar se înșela amarnic. A fi Grădinar, totuși, trebuie să cunoști foarte multe lucruri, pentru că există numeroase  responsabilități, dar și abilități necesare pentru a face o treabă bună.

Copiii au aflat ce trebuie să știi și cum trebuie să fii pentru a deveni Grădinar. E nevoie să ai dragoste față de tot ce ne înconjoară șipasiune pentru grădinărit, trebuie să fii responsabil pentru fiecare plantă din spațiul pe care trebuie să îl îngrijești. Trebuie să știi cum să îngrijești atât plantele cât și arbuștii sau pomii. De asemenea, trebuie să îți iei toate măsurile de siguranță pentru a evita orice greșeală care poate distruge complet aspectul unei grădini. Și desigur, copiii au înțeles că, cerința minimă pentru a deveni grădinar este să crești mare și să obții o diplomă de bacalaureat. Totuși, pentru cei care îi  interesează să facă o carieră din această meserie și să devii grădinar calificat, trebuie să urmeze alte studii pentru a obține o diplomă în horticultură, peisagistică sau alte domenii asociate cu grădinăritul.

 O modalitate prin care poți obține experiență este de a lucra cu un grădinar profesionist sau, cât ești mic, ai putea să-l ajuți pe bunicul. Dacă îți dorești cu adevărat să ai succes în acest domeniu, nu ar trebui să îți lipsească următoarele abilități: rezistență fizică pentru că vei lucra în aer liber, să fii foarte atent cu plantele, să ai multă răbdare, să le cunoști, să comunici cu ele ca să poți îngriji  corect. Cu alte cuvinte, un bun grădinar trebuie să aibă abilități fizice și multe cunoștințe în domeniu.

Copiii au înțeles perfect ce trebuie să știi pentru a deveni un bun grădinar la fel ca și eroul din poveste – Bondocel și, probabil, fiecare dintre ei își doresc să îngrijească o grădină.

Realizat: L. Canțîr