Ziua Internațională a Frumuseții

,,Frumusețea nu se măsoară prin volum.

O singură floare pune în evidență un copac mare.

O singură stea conferă armonie imensității cerului întunecat.”

Rabindranath Tagore

Ziua Internațională a Frumuseții marchează astăzi, 9 septembrie, cea de-a 25-a aniversare.Se sărbătorește începând cu anul 1995, la inițiativa Comitetului Internațional al Esteticii și Cosmeticii (SIDESKO). Este dedicată în special esteticienilor, stiliștilor, designerilor, instructorilor de fitness și tuturor celor ce lucrează în domeniul înfrumusețării. ”Frumusețea este în ochii privitorului”, spune un vechi proverb anglo-saxon. Ce ne facem, însă, când privitorul suntem noi înșine, uitându-ne în oglindă? Cum ne percepem în acele momente ale…adevărului? Aspectul nostru exterior nu poate decât să scoată în evidență sau să ascundă, mai bine sau mai rău, ce transmitem de la acest nivel profund. Trăsăturile noastre de caracter și măsura în care avem o viață sănătoasă și împlinită, personal și profesional, sunt cele care ne aduc lumina în ochi și un zâmbet cald pe față și care dau adevărata măsură a feminității și frumuseții noastre.
Cel mai important este să conștientizăm, mai ales de Ziua Internațională a Frumuseții, marele adevăr că orice femeie este frumoasă atunci când se simte împlinită, se îngrijește și duce o viață sănătoasă! Frumuseţea este un termen abstract, ale cărui aspecte sunt legate de gusturile omului, iar stabilirea frumosului sau aprecierea lui sunt de natură subiectivă. Abilitatea unei persoane de a percepe frumuseţea este condiţionată de mediul în care a crescut sau de educaţia primită, dar dintotdeauna şi oriunde în lume, frumuseţea a ocupat un loc de preţ în viaţa tuturor.

Standardele frumuseţii:

Caracterizarea unei persoane ca frumoasă este adesea bazată pe combinaţia de frumuseţe interioară, care include factori psihologici ce ţin de personalitate, inteligenţă, graţie, carismă, integritate, politeţe, eleganţă, şi de frumuseţe exterioară – care include atribute fizice, evaluate pe baze estetice. Tradiţional, persoanele relativ tinere, cu pielea netedă, cu trupul bine proporţionat şi o faţă cu trăsături regulate au fost considerate, întotdeauna şi oriunde, drept cele mai frumoase. Totuşi, standardele diferă de la ţară la ţară. Esther Honig şi-a trimis fotografia neprelucrată experţilor în Photoshop din toată lumea şi le-a spus: “Făceţi-mă frumoasă!”. Rezultatele au arătat cât de diferite sunt standardele de frumuseţe în lume şi că frumuseţea ţine de ochii privitorului. De-a lungul timpului, standardele de frumuseţe s-au schimbat, odată cu valorile culturale.

La anticii egipteni, înfrumuseţarea era apanajul clasei sacerdotale şi însemna: o baie parfumată urmată de exfoliere, de un masaj cu ulei parfumat şi de ungerea pielii corpului cu tuş galben-auriu. Venele tâmplelor erau îngroşate cu albastru, ochii erau conturaţi cu khol, sprâncenele – alungite şi înnegrite, buzele date cu carmin, unghiile de la mâini şi de la picioare – lăcuite, iar capul era ras şi acoperit cu o perucă de mătase sau din păr animal împodobită cu fire de aur.

Anticii greci puneau mai mult accent pe armonia formelor şi proporţiilor, arta toaletei presupunea igiena, coafura, veşmintele şi bijuteriile, iar fardarea era excesivă. Pentru a-şi păstra frumuseţea corpului şi a feţei, patricienele romane foloseau alifii şi farduri făcute din grăsimi animale, amidon şi oxid de staniu sau ulei de trandafir. Se eplilau, îşi conturau ochii cu antimoniu, îşi albeau dinţii, se parfumau şi foloseau corsete. Pentru frumusețea masculină se recomanda părul proaspăt tuns, barba îndreptată, unghiile tăiate şi curate, respiraţia înmiresmată, pielea bronzată şi corpul zvelt.

Fumuseţea medievală era tânără, zveltă, blondă, cu tenul alb şi buze roşii. Fruntea se epila pentru a fi cât mai înaltă, sprâncenele erau subţiri şi arcuite. Evul Mediu a ignorat însă înfrumuseţarea, fardul fiind asociat cu păcatele desfrâului şi orgoliului.

Renaşterea a apreciat frumuseţea stabilind noi standarde. Femeia frumoasă trebuia să fie împlinită şi să posede trei lucruri albe – pielea, dinţii şi mâinile, trei lucruri roşii – buzele, obrajii şi unghiile, şi trei lucruri negre – ochii, sprâncenele şi genele.

Secolul XX a fost revoluţionar şi în domeniul înfrumuseţării, iar marile concerne din industria frumuseţii au schimbat complet ideile despre modă,  îngrijirea corpului, fitness, cosmetice şi make-up, utilizate de la vârste tot mai mici.

Astăzi, frumuseţea este percepută ca rezultatul unei griji atente pentru curăţenie, îngrijire, un mod sănătos de viaţă şi atitudine.

 Descoperă mai jos câteva curiozități despre frumusețe:

1. Celebra regină egipteană Cleopatra utiliza gândaci de cârmâz (insecte care cresc pe anumiţi cactuşi), uscaţi şi pisaţi, pentru a-şi colora buzele într-o puternică nuanţă de roşu carmin.

2. Primul concurs Miss Universe a fost organizat pentru prima dată în 1926, în oraşul Galveston, Texas, SUA, iar câştigătoarei primei ediţii a „Concursului Internaţional de Trăsături Fizice” a fost Miss Franţa.

3. Coco Chanel a spus că „O fată trebuie să fie în două feluri: clasică şi fabuloasă”.

4. Rujul a devenit popular în secolul al XVI-lea, când regina Elisabeta I a Angliei şi doamnele de la curtea acesteia îşi colorau buzele cu un amestec de ceară de albine şi sulfit de mercur roşu.

5. Make-up artistul Estee Lauder Rick DeCecca poate aplica ruj pe buzele a 303 femei într-o oră. Astfel, el a doborât recordul anterior de 180 de aplicări.

 6. În Egipt, chiar dacă cele mai scumpe reţete de farduri erau exclusiv la dispoziţia nobililor, şi sclavele aveau fardurile lor. Machiajul începea prin trasarea pleoapei inferioare cu khol negru, pentru a le proteja de vânt şi nisip.

7. Ideea de a îngriji și de a înfrumuseța pielea a apărut prima oară în Grecia și Roma. Femeile își doreau să-și albească pielea ca simbol al frumuseții și al nobleței și, în acest sens, au creat o cremă-pastă formată din ipsos, făină de fasole, cretă și plumb alb (carbonat de plumb clasic), iar rimelul folosit de grecoaice și de femeile romane era făcut din ouă de furnici și muște zdrobite.

8. Studiile demonstrează că putem vedea o faţă pentru numai 150 de milisecunde şi să îi apreciem frumuseţea absolut identic cu rezultatul unei analize mult mai îndelungate.

9. În Brazilia există mai multe reprezentante ale companiilor de cosmetice decât membri ai armatei.

10. În Statele Unite se cheltuiesc mai mulţi bani pe frumuseţe decât pe educaţie sau serviciile sociale.

11. În 1715, în Franţa, au izbucnit revolte în urma lipsei hranei, provocate, parţial, de folosirea făinii pentru pudrarea coafurilor aristocraţilor.

Vă prezentăm câteva lucruri mai trăsnite despre frumusete pe care nu le știați:

Frumusetea este acel ceva special care, de-a lungul timpului, a provocat razboaie si crime, a starnit pasiuni si invidii, a facut parte din istorie si chiar a scris-o. Tocmai de aceea, mai ales femeile, au fost dispuse să facă orice doar de dragul de a fi frumoase. Numele persoanei care realiza machiaje in Egiptul antic este derivat din cuvantul „Sesh”, care înseamna „a scrie, a grava”.

Aplicarea machiajului era un procedeu foarte serios în acea perioadă și necesită multă acurateţe. De exemplu, colorarea buzelor era la fel de migăloasă ca scrierea pe un zid. Tot in Egiptul antic, parfumul avea atât întrebuinţări cosmetice, cât şi medicale. Kyphi, unul dintre cele mai faimoase parfumuri egiptene era făcut din flori, miere, vin si mure. Parfumul era folosit si pentru a trata problemele ficatului, rinichilor si ale intestinelor. Grecii din antichitate erau înnebuniţi după părul blond. Cum nu mulţi greci aveau părul blond natural, erau dispuşi să facă orice pentru a obţine culoarea dorită. Astfel, pentru a-şi decolora părul, femeile foloseau o mixtură de plante sau arsenic. Podoaba capilară era spălată cu un amestec de cenuşă, ulei de măsline si apa. Legumele, fructele şi produsele animale au fost, şi încă sunt, folosite pentru a obţine produse cosmetice. Iaurtul se foloseşte pentru a trata acneea, sucul de castravete elimină pistruii şi urzicile fierte lasă tenul neted si luminos. Într-un timp, femeile încercau să scape de riduri cu amestecuri de ceară şi ulei de migdale sau chiar grăsime de crocodil.

În perioada Heiana, frumuseţea unei femei japoneze era direct proporţională cu lungimea părului. Lungimea ideală era cea care depăşea zona taliei cu 30 de centimetri. În perioada renascentistă, femeile din Italia au creat produsul ideal pentru buze si obraji. Ele foloseau carmin, lemn de santal, cinabru în amestec cu ceară sau grasime pentru a obţine produsul dorit. Procesul era complex, însa culoarea roşie rezistă pe buze şi/sau obraji timp de o săptămână, chiar daca femeia se spală pe faţă.    

Un studiu din 1991 a arătat că femeile politician care au angajat makeup artişti si fotografi de la Hollywood au avut mai mult succes în alegeri. Acest lucru a fost posibil deoarece doamnele aveau sprâncenele îngrijite, au purtat anumite bluze şi au zâmbit mult.

Natalia Sofroni, şef-sector

Mihai Cimpoi – o figură emblematică a culturii românești

Mihai Cimpoi este autorul a numeroase cărți, studii monografice și eseuri . El participă activ la procesul de renaștere națională din Basarabia.

Cimpoi, M. Istoria literaturii române din Basarabia/ Mihai Cimpoi.- București, Chișinău : Editura ,, Litera Internațional’’ , 2003.- 514 p.

,,Istoria Literaturii Romane din Basarabia ’’ reprezintă o monografie, continuând demonstrația lui G.Călinescu că ,,Literatura română este una și indivizibilă’’.

Se înțelege că o istorie deschisă a literaturii române din Basarabia este în chip, iarăși fatal, o istorie culturală. Valorile se amestecă în epocile în care naționalul, eticul, socialul primează asupra factorului estetic. Scriitorul este nevoit să se supună imperativelor culturii sale. Și imperativele i-au cerut mai tot timpul să-și cultive tradiția și să facă operă de educație națională prin poezie sau roman. Cunoscând toate acestea, M. Cimpoi ne avertizează că istoria lui nu poate fi decât o istorie culturală a valorilor basarabene. Dorește să facă o ierarhizare estetică a operelor… Operație dificilă (lipsa cronică de documente), și atâția oameni de bine, devotați nației lor, au dorit să-și apere identitatea și să întrețină focul sacru al spiritualității naționale.

Cimpoi, M. Hyperion și Demiurg ,,Luceafărul’’, mit și dramă existențială/ Mihai Cimpoi.- Iași: Editura Princeps Multimedia, 2019.- 214 p.

Cartea ,,Hyperion și Demiurg – Luceafărul , mit și dramă existențială’’  este dedicată de Mihai Cimpoi lui Mihai Eminescu , ea este o receptare a poemului ,, Luceafărul’’, de la editare, în 1883, până astăzi. Lucrarea este și un studiu sociologic. Ea se axează pe demonstrarea faptului că ființa eminesciană se înfățișează, prin aspectele fundamentale ale manifestării ei în cadrul imaginarului mito-poetic, ca o ființă tragică.

Eminescu manifestă o discreție specific românească, neluând tragicul în grav, neproblematizându-l și trecându-l printr-o ataraxie de tip antic, printr-o împăcare cu destinul, cu ordinea necesității, așa cum se întâmplă – postulează Hegel – în tragedie.

Cimpoi, M. Grigore Vieru/ Mihai Cimpoi.- Chișinău : Editura Prut Internațional, 2005.- 185 p.

Criticul literar M. Cimpoi oferă publicului larg o monografie dedicată creației poetului G. Vieru. În ciuda schimbării unghiului de receptare, datorită instaurării unei epoci noi a europenizării, globalizării, multiculturalismului și a apariției unor noi formule mitopoetice sub semnul paradigmei relativizante postmoderniste, fenomenul Grigore Vieru supraviețuiește cutezător nu doar prin demersul său național identitar, ci și prin culoarea lui existențială, ontologică.

În substanța poeziei lui Vieru este un spirit clasicist care nu se învechește, după cum a devenit anacronic nici cultul valorilor pe care l-a cultivat și îl cultivă programatic (maternitatea, copilăria, natura).

Pentru Vieru, copilăria, maternitatea, iubirea pentru femeie și pentru Dumnezeu sunt niște religii care se contopesc, de fapt, într-o singură religie: cea a Vieții și a Morții.

Cimpoi, M. Mari scriitori români Medalioane literare/ Mihai Cimpoi.- Chișinău:  Editura Silvius Libris, 2009.- 167p.

Prezentul volum de medalioane literare semnat de academicianul M. Cimpoi e binevenit în peisajul literar basarabean, deoarece mai este acut resimțită lipsa de resurse bibliografice referitoare la literatura română clasică, interbelică și cea contemporană.

Concepute într-o formă laconică, bazate pe o informație complexă, microportretele literare constituie o incursiune sui generis în istoria  literaturii române. Fiecare din autorii portretizați comunică, peste ani, un mesaj inconfundabil, pe care criticul îl deslușește, bazându-se pe un instrumentar și pe o intuiție artistică verificate de timp. Prezentați printr-o lectură modernă, mari scriitori, începând cu Alecsandri și terminând cu G. Vieru, se relevă criticului într-un spectru nuanțat de culori ce reies din raportarea la contextul epocilor, la dimensiunile interioare ale literaturii române, precum și la cele exterioare, universale.

Cimpoi, M.Vasile Cârlova, Poetul ,,sufletului mâhnit,, /Mihai Cimpoi.-Tîrgoviște, Chișinău: Editura Bibliotheca Târgoviște, Editura Cartdidact Chișinău, 2010.- 221p.

Majoritatea istoriilor literare îl fixează pe Vasile Cârlova ca inaugurator al romantismului și prevestitor al întregii evoluții a liricii românești.

Taxat și drept preromantic, presimbolist, este, în fond, un preexistențialist în sens că dă expresie ,,sufletului mâhnit’’, fiind – probabil – cel mai profund poet elegiac de până la Eminescu.

Astăzi, mai mult ca oricând, se înalță în ochii noștri figura aureolată de legendaritate a lui Cârlova, care ilustrează prin destinul ,,rupt’’ mitul ,,poetului tânăr’’ alături de mari creatori exponențiali, precum Lermontov, Labiș, Trakl.

Cârlova vine către noi cu cinci flori și cu un miliard de absențe. Pentru poetul Necuvintelor, el este ,,primul ins în care se încerca geniul poeziei pe aceste tărâmuri’’.

Vine, însă, cu o mare prezență: cea a unui poet rostitor al esenței ființei, care, fiind pusă sub semnul maleficului Saturn, a fost predestinată ,,mâhnirii’’.

Realizat de Irina Haraz

Limba noastră cea română – graiul neamului românesc.

”Limba noastră -i limbă sfântă,

Limba vechilor cazanii,

Care -o o plâng și care o cântă

Pe la vatra lor țăranii

(Alexei Mateevici – Limba noastră)

Limba română este cea în care scriem, o vorbim și în care citim. În limba română gândim, visăm și aspirăm la întregirea neamului românesc. În limba română au cântat mulți interpreți și au scris mulți poeți pentru a fi liberi, să vorbim cu demnitate despre o limbă cu multe valori și nenumărate comori. Chiar dacă este urâtă și ignorată de unele minorități, alții o înlocuiesc cu limba moldovenească, fiind și unii printre ei care vorbesc și scriu în limba română. Oare ce poate fi mai frumoasă decât limba română? Limba în care ne regăsim și suntem fericiți. Cât de frumos o vorbesc și o cântă cei care o simt în suflet și o păstrează în inimă. Limba română este iubită pentru frumusețea ei, pentru naturalețe și cât de semnificativă poate fi. În limba română au fost și sunt scrise cărți, poezii și cântece. Câte ne oferă folclorul românesc și poveștile din copilărie, pe care le citim copiilor noștri. Limba română trebuie păstrată, prețuită și transmisă generațiilor viitoare.

Limba noastră-i numai cântec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zări albastre.

Fără limba română nu trăim, nu respirăm și nu suntem nimic. În limba română mamele le vorbesc și le cântă copiilor din fragedă pruncie. În limba română copiii învață să vorbească, să citească, să numere să cânte și să aibă un viitor.

Limba noastră-i vechi izvoade.
Povestiri din alte vremuri;
Şi citindu-le ‘nşirate, –
Te-nfiori adânc şi tremuri.

Pentru limba română au murit poeți și interpreți dragi inimilor noastre, care ne-au transmis dorul și importanța limbii pe care o vorbim. Versuri care au fost scrise și cântate de către Doina și Ion- Aldea Teodorovici. Ion și Doina Aldea-Teodorovici, care continuă durerea și regretul profund față de dezrădăcinarea poporului român și a existenței hotarului de la Prut.

Pentru ea la Putna clopot bate
Pentru ea mi-i teamă de păcate
Pentru ea e bolta mai albastră
Pentru limba, pentru limba noastră
.

Regretatul și marele poet, Grigore Vieru a presărat dragostea de patrie, neam, mamă și natură în toate poeziile sale:

Pe ramul verde tace
O pasăre măiastră,
Cu drag şi cu mirare
Ascultă limba noastră

De-ar spune şi cuvinte
Când cântă la fereastră,
Ea le-ar lua, ştiu bine,
Din limba sfântă-a noastră.

(Frumoasă e limba noastră)

Cum au scris mari cărturari și scritori români : „Să ne ținem de limba, de istoria noastră, cum se ține un om, în primejdia de a se îneca, de prăjina ce i se aruncă spre scăpare.” (Mihail Kogalniceanu).
Traiască frumoasa și cumintea limba românească! Fie în veci păstrată cu sfințenie această scumpă carte de boierie a unui neam călit de focul atâtor încercări de pierzanie!” (I. L. Caragiale)
Nu noi suntem stăpânii limbii, ci limba e stăpâna noastră.” (Mihai Eminescu)
Limba este întâiul mare poem al unui popor.” (Lucian Blaga)

Limba română este limba noastră de acasă, e limba mamei în care am rostit primele cuvinte, este cea care ne definește ca popor și cultură și ne face cunoscuţi în întreaga lume.

Realizat de : Doina Spătaru, șef-sector

Un patriot se recunoaște prin faptul că iubește

Republica Moldova sărbătorește a 29-a aniversare de la declararea Independenței față de Uniunea Sovietică în care s-a aflat 47 de ani.

Ziua de 27 august 1991 coincide cu ziua de 27 august 1989, atunci când a avut loc prima  Adunare Națională în care s-a cerut cu voce tare obiectivul desprinderii de Uniunea Sovietică, declararea limbii române ca limbă de stat și trecerea la grafie latină. Este o zi întâmplătoare sau nu am încercat să aflăm de la mai mulți oficiali, atât de la deputații primului Parlament ales democratic, cât și de la cei care au fost aleși în celelalte legislaturi. E dificil de aflat, fiindcă părerile sunt diferite.

Semnarea Declarației de independență – un act de curaj al elitei intelectuale din Republica Moldova.  Suntem foarte mândri să-l regăsim printre rândurile acesteia pe protoiereul  Grigore Jelihovschi, deputat în  Parlamentul -90 și semnatar al Declarației de Independență a Republicii Moldova. Dumnealui ne-a acordat un mic interviu și pe această cale îi mulțumim din suflet și îi dorim  sănătate, liniște sufletească, prosperitate și multe, multe bucurii.

Ce a însemnat pentru Dumneavoastră personal acest pas spre independență, făcut de tânărul stat Republica Moldova?

Grigore Jelihovschi . Plecăciune întregii țări și mulțumesc pentru amintire și interviu. Mai întâi, am simțit în toată această lucrare duhul patriotic, pentru că îmi iubesc baștina și poporul care trebuia descătușat. Am trăit mulți ani într-un imperiu cu o ideologie ateistă, care voia să construiască raiul aici, pe pământ, dar fără Dumnezeu. Au fost chinuiți, uciși mulțime de preoți, arhierei, călugări și buni creștini, inclusiv cei mai buni intelectuali, dintre care mulți au emigrat. Au fost distruse și multe biserici de o mare valoare culturală… Eu, fiind în parlament, am pledat pentru predarea religiei în școală, punând ca deviză ecologia sufletului. Mult m-a susținut mult regretatul poet Ion Vatamanu. Pe el și pe mulți alții apropiați mie îi pomenesc la Sfintele Liturghii.

Fiind un proces foarte complex, actul de independență a avut parte, firește, de pași reușiți și mai puțin reușiți… Ce ne puteți spune în acest sens?

Grigore Jelihovschi .  Pentru primul Parlament al Republicii Moldova practica a fost nouă și cu puțină experiență și, cu părere de rău, au fost și vărsări de sânge (Transnistria). Nu sunt politician și nici nu cunosc lucrurile ascunse ce s-au produs în decursul anilor, dar am rămas, pe undeva, dezamăgit. Și nu doar eu… E puțin iubită țara. Dar, trăim cu speranța pentru mai bine. Local, mult m-au încurajat activitățile din liceul nostru ”Meșterul Manole”, diriguite de administrația acestuia, cu pedagogi buni și totodată creștini buni, care au susținut predarea religiei în școală la nivelul cel mai înalt. Contează mult promovarea valorilor, adevăratelor valori. Simțim o luptă globală pentru păstrarea acestora. Poporul român s-a născut creștin ortodox cu nenumărate tradiții frumoase, ce pun baza unei culturi autentice. Dar Sfinții Părinți au prorocit că va veni vremea când se va zice binelui rău și răului bine. Nu încerc să ofer detalii, pentru că fiecare om înțelege. Ne rugăm Bunului Dumnezeu să ne dea înțelepciune!

            Care ar fi mesajul dumneavoastră după 29 de ani de independență către cetățenii acestui stat? Sau poate chiar un indemn, un sfat?

 Grigore Jelihovschi  Mesajul meu este pur religios. În romanul renumitului scriitor francez Victor Hugo – Mizerabilii – scrie : „Cum este filosofia omului așa-i și viața lui.” Paralel, voi cita cuvintele din Evanghelie: „Luminătorul trupului este ochiul. De va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat” ( Matei 6,22). Ochiul este mintea omului. Iar mintea se luminează prin pocăință. Iar pocăința înseamnă schimbare de cuget, de mentalitate… Am spus într-o emisiune televizată că dacă toți oamenii ar trăi după Evanghelie, ar trăi ca în rai. Aceasta se referă la toți: conducători și conduși. Astfel, îndemnul meu personal este să ne studiem credința strămoșească, să trăim potrivit acesteia, să ne educăm duhul patriotic, să ținem la cultura și tradițiile noastre milenare și nu ne vom descuraja în orice situații care s-ar crea. Iisus Hristos spune: „Îndrăzniți, căci Eu am biruit lumea.” La fel Sf. Ap. Pavel ne încurajează: „Totdeauna bucurați-vă, neîncetat vă rugați.”

Mulțumim mult, protoiereului  Grigore Jelihovschi pentru curajul de a semna Declarația de Independență, pentru Libertatea pe care a oferit-o cetățenilor, pentru îndemnurile înțelepte, povețe și argumente concludente din cartea sfântă cu speranța că noi toți vom trage concluzii pentru a avea o viață demnă de a fi trăită.

 Un interviu cu ceilalți colegi-deputați ai primului Parlament, numit și Parlamentul-Independenței îl puteți viziona pe pagina de Youtube a bibliotecii „Ștefan cel Mare” https://www.youtube.com/watch?v=f9zdCMrM1YA

Realizat de L. Canțîr, șef serviciu

100 de curiozități și date statistice despre Chișinău

Chișinău este capitala Republicii Moldova. Este un oraș plin de magie ce ascunde mai multe curiozități. Generații întregi și-au adus aportul la dezvoltarea acestuia, astfel încât acum să devină ceea ce este: casa a sute de mii de cetățeni.

Vrei să afli cât mai multe detalii, date statistice și curiozități despre orașul nostru drag?

Mai jos vei găsi 100 de chestii noi despre Chișinău:

Localizare

01_Chisinau
  • Coordonate 47.026859° N, 28.841551° E
  • Fus Orar GMT +02:00
  • Chișinău este situat la altitudinea de 85m deasupra nivelului mării.
  • Chișinău se află la o distanță de 448 km de București (România) și 471 km de Kiev (Ucraina), capitale ale statelor vecine.
  • Oraşul Chişinău este situat pe şapte coline situate în forma unui cerc. Pe cea mai înaltă colină se află sectorul Ciocana. Cel mai jos punct este centrul oraşului, locul constituirii oraşului Chişinău, în preajma râului Bâc, str. Albișoara.
  • Suprafaţa oraşului Chișinău constituie cca 120 km.p., suprafața municipiului cca 635 km.p.

Istoric

1istoric-chisinau
  • Pentru prima dată denumirea „Chișinău” este datată la 17 iulie 1436
  • „Orașul din piatră albă” este sintagma cu care este supranumit Chișinăul. Respectivul supranume provine din abundența clădirilor construite din piatra albă de calcar.
  • Chişinăul primeşte statutul de oraş în 1812 (populaţia 7 mii oameni) şi devine centrul administrativ (capitala) al regiunii Basarabia în anul 1818, având 18 mii oameni.
  • În cele mai vechi hărţi ale Moldovei, cum este, de exemplu, harta lui Reicherstorf din 1541, Chişinăul nu figurează, pe când în aceste hărţi se regăsesc oraşe precum Orheiul, Tighina, Lăpuşna și Soroca.

Toponime sectoare

04_7 Coline_Ciocana
  • Numele sectorului Botanica vine de la Şcoala de Horticultură fondată la 1842, cu primul parc dendrologic, numit pe acele timpuri „grădină engleză” sau cum îi spuneau locuitorii din preajmă – „grădină botanică”.
  • Denumirea sectorului Ciocana provine de la fostul sat Ciocana Nouă, care a fost inclus în circumscripţia Chişinăului abia în anul 1959.
  • Sectorul Râşcani a primit denumirea de la antroponimul Râşcanu, numele unor proprietari de pământ, bogați, pe moșiile cărora se află azi sectorul Râşcani.
  • Poşta Veche îşi trage numele încă de pe timpurile când acolo se afla un oficiu poştal cu han și crâşmă, unde călătorii se odihneau şi schimbau caii de poştă.

Administrare

06_Chisinau drapel
  • Primul primar al Chişinăului a fost Anghel Nour.
  • În istoria sa, municipiul Chișinău a avut 36 de primari, inclusiv mai mulți interimari. Printre cei mai longevivi edili au fost: Carol Schmidt – 26 ani, Dimitrie Lovcinski – 14 ani, Dimitrie Mincu – 13 ani, Serafim Urechean – 11 ani și Dorin Chirtoacă – 10 ani.
  • Din punct de vedere administrativ Chișinăul este împărțit în cinci sectoare: Botanica, Buiucani, Centru, Ciocana și Râșcani.
  • Orașul își are simbolistica proprie: stemă, drapel și imn. Drapelul simbolizează trecutul, prezentul şi viitorul comunităţii orăşeneşti.

Populație

12_populatie
  • Chișinăul are 825,9 mii de locuitori (anul 2018), densitatea populației – 5.514 loc./1 km.p.
  • Chişinăul ocupă locul 47 din cele 100 de oraşe mari din Europa.
  • În prezent Chișinăul este al doilea oraș ca mărime a populației în limitele spațiului etnic Românesc, cedând întâietatea doar Bucureștiului.
  • În 1772 în cele 114 gospodării înregistrate, pe lângă românii moldoveni băștinași, în Chișinău mai erau așezate deja 10 familii de armeni, 3 de”sârbi și jidovi”, 3 de țigani și o familie a unui grec; nici un rus și nici un ucrainean.
  • Cea mai veche comunitate din Chişinău este comunitatea armenilor.

Arhitectură, edificii, locuri

1arhitectura-chisinau
  • Arcul de Triumf din Chişinău ocupă locul 5 printre cele mai frumoase Arce de Triumf, conform ratingului revistei „Aeroflot Premium”
  • Arcul de Triumf din bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfînt a fost ridicat în cinstea armatei ruse care a învins turcii în 1812. Acesta are o înălțime de 13 metri.
  • Prima clădire construită pe actualul bd. Ștefan cel Mare din Chișinău a fost Seminarul Teologic, ctitorit de mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni în 1813.
  • Actualul sediu al Guvernului Republicii Moldova a fost construit pe locul în care se afla cândva Mitropolia.
  • Grădina Zoologică, deschisă la 9 mai 1978, este unică în țara noastră și cuprinde peste 1000 de animale de diferite specii de pe toate continentele.
  • Gara de trenuri din mun. Chișinău reprezintă o construcție proiectată de arhitectul L. Ciuprin și construită în anul 1948.
  • Pe locul McDonald’s-ului de azi, cu 100 de ani în urmă era hotelul „Bristol”.
  • Clădirea Muzeului de Arheologie și Etnografie al Academiei de Științe a Republicii Moldova („Casa Iamusevschi”) este construită la sfârșitul secolului XIX, din piatră și parțial tencuită.
  • Aeroportul internațional Chișinău a fost construit în 1960. În anul 2017 aeroportul a deservit 2.744.653 de pasageri.
  • Gara feroviară a fost construită spre sfârșitul anilor 1870, după planul arhitectural al lui Ghenrih Lonski. Primul tren a sosit la gara Chișinău pe 15 august 1871.
  • “Porțile Orașului” au fost construite la sfârșitul anilor 1970 – începutul anilor 1980 – un ansamblu de blocuri de beton armat, cel mai mare având 24 etaje și o înălțime de circa 70 metri.
  • Blocul locativ „Romanița”, are o înălțime de 73 metri, 22 de etaje și 165 de apartamente.
  • Circul de Stat din Chișinău a fost construit în anul 1981. La 25 aprilie 1982, în cinstea celei de-a 60-a aniversări a URSS, circul a găzduit primul său program.
  • La periferia Chișinăului, în sectorul Râșcani, activează Mina din Chișinău, înființată în 1969 ce se întinde pe o distanță de 3 km și ajunge până în zona beciurilor de la Cricova.
  • Chișinăul dispune de un traseu de motocros. În 1969 aici a avut loc Campionatul Mondial de Motocross. 

Învățământ și cultură

1invatamant-chisinau
  • Prima bibliotecă publică orăşenească a fost deschisă în anul 1832.
  • Prima instituţie de învăţământ superior din Basarabia a fost Учительский институт (1915), din Moldova – Universitatea Pedagogică „Ion Creangă”, deschisă la Chișinău în anul 1940.
  • În Chișinău se regăsesc 149 de școli de învățământ primar şi secundar general (gimnazii și licee).
  • Instituții de învățământ profesional tehnic secundar și postsecundar –  29 de edificii.
  • Universități – 25
  • Biblioteci publice – 49
  • Case de cultură  – 25
  • Teatre (profesionale) – 17
  • 543 de construcții sportive (Stadioane, săli sportive, bazine de înot etc.)
  • Muzee (inclusiv filiale) – 12, care au avut peste 335 mii vizitatori în anul 2017

Locuințe

10_locuinte
  • Numărul total de apartamente 292,9 mii; dintre care cu o cameră 61,6 mii, cu 2 camere 117,9 mii, cu 3 camere și mai multe – 113,4 mii.
  • Fondul locativ (case, apartamente) – suprafața totală 20 079 m2, ceea ce înseamnă în medie 24,4m2 pentru un locuitor.
  • Mărimea medie a unei locuinţe are o suprafaţă totală 65,5m2, fără a se lua în calcul numărul camerelor din cămine.
  • Din totalul de locuințe sunt dotate cu comodități: sistem propriu / autonom de încălzire au doar 21% din toate locuințele, 66,4 % au încălzire centralizată, 100,0 % iluminare electrică, 96% apeduct și canalizare, 89,8% grup sanitar în interiorul locuinţei.
  • Lungimea apeductelor şi reţelelor de alimentare cu apă constituie 1 982,3 km, iar lungimea reţelelor de canalizare – 1124,0 km.

Ești îndrăgostit de Chișinău? Vezi ce apartamente de vânzare sunt disponibile la moment. Cumpărăți o locuință perfectă pentru tine și familia ta!

Economie

09_ShopingMallDova
  • Numărul agenţilor economici în Chișinău la data de 01.01.2018 constituie 106,8 mii.
  • Municipiul Chișinău generează aproximativ 60% din PIB-ul Moldovei!
  • În Chișinău se regăsesc 9 458 de unități de comerț dintre care 9 centre comerciale mari: Grand Hall, Zity Mall, Shopping MallDova, Alfa City Shopping Mall, Atrium Soiuz, JUMBO, Maraton, PanCom, Magazinul Universal Central (UNIC).
  • Chișinău are acorduri de înfrățire cu 18 orașe din lume, primul fiind Grenoble, Franța (ianuarie 1977).
  • Chişinăul ocupă locul 16 în lume în ceea ce privește viteza internetului cu 21,02 Mbps.
  • Chișinăul folosește apă potabilă în proporție de 20% din apele subterane și 80% din râul Nistru.
  • În perioada sovietică, la Chișinău se producea hrana pentru cosmonauți: 20 tipuri de sucuri, 15 tipuri de batonașe din fructe cu diferite arome, pireuri din fructe și legume.

Străzi și transport

1strazi-si-transport-chisinau
  • La moment, Chișinăul are aproximativ 900 de bulevarde, străzi, stradele ce au o lungime totală 1 031,3 km.
  • Cea mai scurtă stradă din Chișinău este str. Valeri Cikalov, sectorul Botanica (41 m), iar cea mai lată – bd. Dacia.
  • Cea mai mare arteră din Chișinău – șos. Muncești, are lungimea de peste 13 km.
  • Dacă s-ar decide parcurgerea tuturor străzilor cu o viteză regulamentară de 50 de km/h, ar fi necesare 13 ore şi 44 de minute de şofat, în condiţia în care nu se va efectua nicio oprire!
  • Peste râul Bâc numai în raza municipiului Chișinău se află circa 20 de poduri rutiere, în afară de cele pietonale.
  • Primul transport urban a fost tramvaiul tras de cai, apărut în 1878, iar primele tramvaie electrice au apărut în 1912.
  • Primele automobile au apărut în proprietatea chişinăuienilor în anii 1908-1910.
  • Primul automobil pe care l-au văzut chişinăuienii a fost „Berliet”, adus din Odessa pentru cel mai mare proprietar basarabean Pantelimon Sinadino.
  • Primele taxiuri şi autobuze au apărut la Chişinău în anul 1909.
  • Prima rută de autobuz  interurbană (marca „Fiat”) a fost stabilită pe şoseaua Chişinău-Costiujeni în 1909.
  • Primul tren a ajuns în gara Chişinău la 15 august 1871 din or. Odessa. Călătoria a durat șapte ore.
  • Bulevardul central al Capitalei Ștefan cel Mare a avut, de-a lungul istoriei, nu mai puțin de șapte denumiri: strada Millionnaia, Moskovskaia, Aleksandrovskaia, apoi bd. Alexandru cel Bun. Mai târziu a fost împărțit în două tronsoane: primul se numea bd. Alexandru cel Bun, iar cel de-al doilea bd. Regele Carol II. După 1944-1952 s-a numit strada Lenin.

Monumente

13_Monument
  • În Chișinău se regăsesc 300 de monumente, busturi și plăci comemorative.
  • Monumentul lui Ştefan cel Mare şi Sfînt în Grădina Publică a fost instalat la 29 aprilie 1928.
  • Cel mai vechi monument din Chişinău este bustul lui Alexandr Puşkin (1885).
  • Aleea Clasicilor a fost inaugurată la 29 aprilie 1958, din inițiativa Uniunii Scriitorilor.
  • Cel mai înalt monument al Chișinăului este monumentul lui Serghei Lazo – 7,5 m, iar cel mai mic – figurina din bronz a Micului Prinţ din parcul Valea Morilor – 11 cm.

Cimitire

1cimitire-chisinau
  • În Chişinău sunt 11 cimitire municipale: Central “Armenesc”, Sfântul Lazăr “Doina”, Buiucanii Vechi, Evreiesc, Ciocana “Sfânta Treime”, Armeano-Catolic, Ştefan Ciobanu, Sculeni, Băcioii Noi, Petricani.
  • Cimitirul Sfântul Lazăr din Chișinău este cimitirul cu cea mai mare suprafaţă din Europa. Potrivit unor estimări, acesta are aproape două milioane de metri pătraţi.

Biserici

03_Biserica Mazarachi
  • În Chișinău se regăsesc peste 30 de biserici ortodoxe.
  • Biserica Măzărache este cea mai veche biserică din Chișinău.
  • Clopotului mare din turnul de lângă Catedrală are o greutate de 6400 kg.

Flora și fauna

14_valea morilor
  • Chișinăul este în Top 20 cea mai verde capitală a Europei.
  • Cel mai vechi spaţiu verde din Chişinău, dar şi din întreaga Moldovă este Grădina Publică „Ştefan cel Mare şi Sfânt”, amenajată în 1818, și care se întinde pe 7 hа, având 7 intrări.
  • Până la cel de-al doilea război mondial, accesul în grădină publică „Ștefan cel Mare și Sfânt” era doar cu plată.
  • La Chişinău, în apropiere de Schinoasa, se află cel mai falnic dintre stejarii ocrotiţi de stat: are diametrul 32 m şi perimetrul de acoperire – 1024 m.p, vârsta 400 ani.
  • Scara din parcul Valea Morilor are 213 trepte.
  • În suburbia Chişinăului se află rezervorul de apă de la Ghidighici şi 23 de iazuri.
  • Lungimea lacului de la Valea Morilor constituie circa 800 m, lăţimea – 400 m, adâncimea – 4 m.
  • Cel mai mare parc сa întindere este Valea Trandafirilor, pe locul doi este parcul „La izvor”, pe al treilea – Valea Morilor.
  • Gradul de împădurire este de  7,1 % din suprafața totală.
  • Prin Chișinău curge rîul Bâc, iar la periferia lui de sud-vest – râul Ișnovăț, afluent de dreapta al Bâcului.
  • Pe teritoriul Chișinăului au fost înregistrate 27 specii de mamifere, 75 specii de pasări și 14 specii de reptile și amfibii.

Meteo și fenomene ale naturii

1meteo-chisinau
  • Cea mai scăzută temperatură în oraş a fost înregistrată la 20 februarie 1954: – 28,9 C. Cea mai înaltă – la 19 iulie 2007: + 39,4 C.
  • Iarna durează la Chișinău în medie 78 zile.
  • Toamna sosește în jurul datei de 20 septembrie.
  • Cel mai mare cutremur care a fost resimțit în Chișinău, cu magnitudinea de 7,4 grade pe scara Richter, s-a produs pe 10 noiembrie 1940. Acesta a făcut 78 de victime și a afectat 2.795 de clădiri (172 distruse). În mediu, în țară au loc de la 50 la 120 de cutremere anual. Cele mai puternice ( 7,5 grade pe scara Richter) se produc o dată la 30-40 ani.

Misiuni Diplomatice și Organizații internaționale

  • În Chișinău se regăsesc 39 de ambasade și oficii consulare ale diferitor țări ale lumii.
  • De asemenea, aici se regăsesc sediile a peste 30 de organizații internaționale (UNICEF, ONU, OSCE, PEACE CORPS, USAID etc.)

Creat de Doina Spătaru

Chișinău – orașul meu frumos

Orașul meu etern ca o poveste,
Mereu îți simt în piept suflarea ta,
Destinul meu, destinul tău ne este
Cu tine toată lumea e a mea
”.

(fragment din imnul orașului Chișinău)

Prima menţiune documentară a Chişinăului ca localitate datează din 17 iulie 1436, când domnii Ţării Moldovei Ilie şi Ştefan… au dat şi i-au întărit lui Oncea-logăfăt pentru credicioasă slujbă mai multe sate pe Răut . Stabilind hotarele acestor sate, documentul menţionează : …şi la Băc, de cealaltă parte , pe valea ce cade în dreptul Cheşenăului lui Acbaş, la Fântâna unde este Seliştea Tătărească în dreptul păduricii.

Cu prilejul împlinirii a 584 ani de la prima atestare 17 iulie 1436, am ales să elaborez o listă a cărților despre orașul Chișinău.

  1. Chișinău : Enciclopedie. – Chișinău : Museum, 1997. – 569 p.
  2. Chișinăul în literatură : Antologie. – Chișinău : „Grafema Libris”, 2011. – 575 p.
  3. Chișinăul în 1941. – Chișinău : Museum, 1996. – 78 p.
  4. Ciobanu, Ștefan. Chișinăul / Ștefan Ciobanu. – Chișinău : Museum, 1996. – 79 p.
  5. Ciocanu, Sergius. orașul Chișinău : începuturi, dezvoltare urbană, biserici (secolele XV-XIX) / Sergius Ciocanu. – Chișinău : Cartdidact, 2017. – 280 p.
  6. Colesnic, Iurie. Chișinăul din amintire / Iurie Colesnic. – Chișinău : Grafema Libris, 2011.- 516 p.
  7. Colesnic, iurie. Chișinăul din inima noastră / Iurie Colesnic. – Chișinău : S.n., 2014. – 636 p.
  8. Colesnic, Iurie. Chișinăul nostru necunoscut / Iurie Colesnic. – Chișinău : Cartier, 2015. – 632 p.
  9. Colesnic, Iurie. Chișinăul și chișinăuienii / Iurie Colesnic. – Chișinău: S.n., 2012. – 600 p.
  10. Colesnic, Iurie. Istoria din pagină nouă / Iurie Colesnic. – Chișinău : S.n., 2018. – 312 p.
  11. Marin, Gheorghe. Misuni și destine / Gheorghe Marin. – Chișinău : Pontos, 2008. – 247 p.

Creată de : Doina Spătaru

Nicolae Dabija:Personalitate complexă a literaturii române

Poetul, prozatorul, publicistul și academicianul, Nicolae Dabija împlinește astăzi 72 de ani. Cu prilejul acestei aniversări, îi elaborăm o expoziție virtuală, care conține câteva titluri din creația scriitorului.

Dabija, Nicolae. Povești de când Păsărel era mic / Nicolae Dabija. – Chișinău : Editura ”Baștina – Radog”, 2011. – 24 p.

Este o povestire în versuri despre Zăzăică-vlădica peste țânțari, țânțarul B-â-z-z, generalul Zz-u-mm cu soția, doi senatori, trei revizori, patru reformatori si Țâțarița-sanitara…care au participat la” o bătălie grozavă unde Zâzâică s-a umplut de slavă, iar vicleanul de Vânt care fu înfrânt, aproape ca fost prizonier”.

Dabija, Nicolae. Nasc și la Moldova oameni / Nicolae Dabija. – Chișinău : Hyperion : 1992. – 73 p.

Cartea cuprinde o serie de povestiri pentru copii care includ regi ai Daciei, împărați ai Romei, voievozi și domnitori ai Moldovei, Sunt incluse și câteva bătălii ale domnitorului Ștefan cel mare : Lupta de la Baia, Bătălia de la Lipnic, Bătălia de la Podul Înalt și Codrii Cozminului. Autorul ne amintește și despre cronicarii : Miron Costin și Ion Neculce. Dimitrie Cantemir e numit ”Rege între filozofi”, Alexandru Donici ”Cuib de înțelepciune”, Vasile Alecsandri ”Și – acel rege al poeziei…”, Ion Creangă ”Învățătorul copiilor” și alți scriitori.

Dabija, Nicolae. Temă pentru acasă / Nicolae Dabija. – Iași : Princeps Edit, 2009. – 376 p.

Romanul poate fi numit printre cele mai sesizante și mai fascinante creații ale literaturii de dragoste. Autorul dezvăluie lupta cu destinul, într-o înfruntare inegală. Romanul este un eveniment cu totul remarcabil în beletristica românească. E o strigare apolinică și divină la ceruri,o istorie a tragicei noastre izgoniri din grădina Domnului asasinat. Cartea se citește ușor cu sufletul la gură. Romanul este într-adevăr o temă pentru acasă.

Dabija, Nicolae. Nu vă îndrăgostiți primăvara : nuvele / Nicolae Dabija. – Chișinău : Editura pentru Literatură și Artă, 2013. – 210 p.

Romanul este necesar de a fi citit. Un titlu care stârnește interesul, în lumea fermecată a nuvelelor, şaisprezece la număr, scrise într-o manieră uşor fantastică unele,  într-un limbaj simplu uşor de citit şi savurat. Cele 16 nuvele sunt: Leyla, Nu vă îndrăgostiți primăvara!, Casa cu cărţi, Omul care şi-a vândut visurile, Minciuna noastră cea de toate zilele, Trenul spre paradis pleacă la timp, Al treisprezecelea apostol, Vameșul, Moș Frasin, Nunta de șerpi, Despre suflete – pereche, Femeile îmbărbătând lumea, Romeo și Julieta din Bișcotari, Dragoste de mamă, Vânătorii de șerpi, Înger păzitor.

Dabija, Nicolae. Te blestem să te îndrăgostești de mine / Nicolae Dabija. – Chișinău : Editura pentru Literatură și Artă, 2018. – 432 p.

Te blestem să te îndrăgostești de mine însumează toate poveștile de dragoste imposibile. Oana Nour este o tânără care refuză, inițial, să fie fermecătoare, deoarece vrea ca nimeni să nu se îndrăgostească de ea. Dură, rece, imposibil de înțeles, Oana reușește să îl facă pe El să o iubească mai mult decât orice, deși l-a avertizat să nu o facă. Să nu cadă în capcana dragostei, deoarece ea nu poate iubi pe nimeni. Și totuși.. Te blestem să te îndrăgostești de mine încapsulează povestea de iubire a cuplului primordial din Basarabia, poveste care este un soi de ac de siguranță, pilon de sprijin pentru ceea ce numim astăzi n-a fost să fie. Un adevărat poem epic, opera lui Dabija dobândește, pe parcurs, un lirism extraordinar, în care visezi, te pierzi și, într-un final, te regăsești. Exact ca-n viață.

Dabija, Nicolae. Pe urmele lui Orfeu : Eseuri / Nicolae Dabija. – Chișinău : Hyperion, 1990. – 380 p.

E o carte necesară care vine să completeze analele istoriei poporului nostru, trecută fiind prin prisma artistică, înnobilată de gândul și inima poetului. Cartea abordează original probleme de literatură veche moldovenească, fiind o apariție nouă pe acest tărâm. Ținuta stilistică a eseurilor din cartea ”Pe urmele lui Orfeu” e bogată, variată și originală. Eseurile lui N. Dabija nu sunt eseuri numai de aceea că el le denumește eseuri; ele sunt autentice eseuri prin conținutul inspirat, prin stilul lor clar și expresiv.

Realizat de : Doina Spătaru, șef-sector

Domnitorul Ștefan cel Mare și Sfînt – simbol, credință, demnitate

     Ștefan cel Mare este considerat o personalitate marcantă a istoriei, înzestrată cu mari calități de om de stat, diplomat și conducător militar. Aceste calități i-au permis să treacă cu bine peste momentele de criză majoră, generate fie de intervențiile militare ale statelor vecine fie de încercări, din interior sau sprijinite din exteriorul țării, de îndepărtare a sa de la domnie. În timpul domniei sale Moldova atinge apogeul dezvoltării sale statale, cunoscând o perioadă îndelungată de stabilitate internă, prosperitate economică și liniște socială.

Sadoveanu,Mihail.Viața lui Ștefan cel Mare/Mihail Sadoveanu. – Chișinău: Editura Prut Internaţional, 2004. – 206p.

Povestirea Viața lui Ștefan cel Mare  face parte dintre operele de vârf și prea elogiate ale autorului. În această carte autorul exploatează cu mare efect artistic întâmplări, fapte și fenomene cu sens adânc simbolic. De exemplu, Ștefan intră în Suceava de Ziua Învierii, faptul acesta căpătând – sub pana autorului – o semnificație deosebită: ,,Măria Sa s-a ridicat iar în scară, poftind poporul la Sfînta Înviere de la miezul nopții, cînd trebuia să facă jurămînt de iertare pentru orice fugar și de dreptate pentru orice pămîntean. Căci de a doua zi Țara își începea învierea sa’’. Nenumărate scene și episoade din viața și, mai ales, din războaiele duse de Ștefan în această carte sunt vii și memorabile.

Zbârciog, Vlad. Ștefan cel Mare și Sfânt – voievodul românilor / Vlad Zbârciog.  – Chișinău: Pontos, 2004. – 176 p.

În această carte autorul scrie: „Ştefan cel Mare n-a murit. Ştefan cel Mare este viu, este Zeul care este ascuns în inimile şi conştiinţa noastră. Asemenea lui Dumnezeu, care stă ascuns în spatele ochilor omului sau altfel s-ar putea de menţionat: privind lumea cu ochii omului, Ştefan cel Mare şi Sfânt s-a integrat în fiinţa neamului românesc”. Aici sunt expuse bătăliile lui Ștefan cel Mare pentru apărarea independenței și libertății pămîntului romanesc, precum și artele și scrisul pe vremea lui.

Dragomir,Constantin.Clopotul nemuririi: Legende,balade,cîntece istorice şi de leagăn/Constantin Dragomir. – Chişinău: Editura Dragodor,2004. – 136p.

    Colindând Moldova de la un capăt la altul,fie pentru a întimpina îndată pe duşman, fie pentru a-l urmări după bătălie, fie pentru a întări din vreme hotarele, ori făcând dreptatea care o cerea nesfârşitul lanţ de osteneli şi de jertfe,  nu se putea ca în sufletul poporului să nu se sape adânc şi temeinic numele lui Ştefan cel Mare, pentru ca după atâtea veacuri să nu-i aflăm amintirea încă puternică. Ea se găseşte în această carte prin mulţimea de povestiri cu privire la bătăliile, ctitoriile şi daniile sale, în marele număr de legende, pe care numai închipuirea le poate îndreptăţi.

Kirilenco, S.Faptele şi vitejiile lui Ştefan cel Mare şi Sfînt/S.Kirilenco. – Chişinău.Editura Cartea Moldovei, 2004. – 122p.

Ștefan cel Mare este considerat o personalitate marcantă a istoriei , înzestrată de mari calităţi de om de stat, diplomat şi conducător militar. Din această carte veţi afla despre bătăliile lui Ştefan cel Mare, despre legenda Stejarului din Borzeşti dar şi despre copilăria lui.

Guşă, Ştefan. Ștefan cel Mare și Sfânt: mit și adevăr / Ștefan Gușă. – Iași: Ed. Vasiliana ’98; Ed. Arhipiscopiei Sucevei și Rădăuților, 2003. – 206 p.     

Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor în Cuvântul înainte al cărţii afirmă despre Ştefan cel Mare: ,,Biruințele lui Ștefan cel Mare, realizările în domeniul ridicării de lăcașuri sfinte-biserici, în vremuri de mari încercări; bunătatea sa față de cei săraci, iertarea credincioasă a celor vinovați, cum a fost cazul lui Mihul – ucigașul tatălui său, pedepsirea trădătorilor de țară; înțelepciunea, iscusința sa diplomatică și multe alte calități de acest fel – au făcut oamenii vremii să-l iubească, să-l cinstească ca pe un ,,părinte” al lor, cum nu s-a întîmplat cu nici un alt domnitor.’’

Realizat: Haraz Irina, bibliotecar

Literatură de anticipație

Listă de recomandare ( ficțiune)

Genul literar științifico-fantastic mai este cunoscut și sub denumirea de „literatură de anticipație”. El are o popularitate printre scriitorii care își pun la contribuție fantezia  și dau culoare științei imaginate prin efectele tehnologiilor asupra unui individ sau a unor societăți la fel imaginate. Prin urmare, cei care adoră acest gen sunt invitați să citească povești și romane desprinse dintr-o civilizație extraterestră sau o societate dintr-o dimensiune paralelă a spațiu-timpului. Unele istorii ne poartă prin lumea obișnuită, umană dar cu oameni ce posedă pureri supranaturale, telepați care răspund neobișnuit la evenimente firești.

  1. Andesson, Poul. Orion Cruciadă în cosmos/ Poul Andesson; trad.: Lidia Ionescu. – București: Nemira,2001. – 176 p. ISBN 973-569-512-x
  2. Andesson, Poul. Orion va răsări/ Poul Andesson; trad.: Horia Nicola Ursu. – București: Fahrenheit, 1999. – 572 p.  ISBN 973-97683-6-9
  3.  Aramă, Angela. Smaranda și cei șapte prieteni ai săi salvând lumea de Putinka/ Angela Aramă. – Ch.: Arc, 2018. – 144 p. ISBN 978-9975-0-0197-7
  4. Asimov, Isaac. Cavernele de oțel/ Isaac Asimov; trad.: Alexandra Fusoi. – București: Pladin, 2017. – 278 p. ISBN 978-606-8673-73-8
  5. Beckett, Bernard. Geneza/ Bernard Beckett; trad.: Ioan Iulian Crișan. – București: RAO Internațional Publishing Company, 2009. – 164 p.  ISBN 978-973-103-992-3
  6. Beleaev, Alexandr. Capul profesorului Dowell. Omul amfibie/ Alexandr Beleaev; trad.: Tamara Moraru. – Ch.: Litera, 1997. – 334 p. ISBN 9975-074-075-8
  7. Bioy Casares Adolfo. O păpușă rusească/ Adolfo Bioy Casares; trad.: Anca Măniuțiu. – București: Humanitas, 2003. – 154 p.  ISBN 973-50-0358-9
  8. Brown, Pierce. Furia aurie/ Pierce Brown; trad. Iulia Pomagă. – București: Paladin, 2016. – 592p. ISBN 978-606-8673-35-6
  9. Brown, Pierce. Furia de fier/ Pierce Brown; trad. Laura Ciobanu. – București: Paladin, 2018. – 808 p.  ISBN 978-606-8673-98-1
  10. Brown, Pierce. Furia dimineții/ Pierce Brown; trad. De Iulia Pomagă. – București: Paladin, 2017. – 688 p.  ISBN 978-606-8673-67-7
  11. Brown, Pierce. Furia roșie/ Pierce Brown; trad.: Iulia Pomagă. – București: Youngart, 2015. – 504 p. ISBN 978-606-93962-3-0
  12. Burgess, Anthony. Portocala mecanică/ Anthony Burgess; trad.: Carmen Ciora, Domnica Drumea. – București: Humanitas Fiction, 2009. – 204 p. ISBN 978- 973- 689-332-2
  13. Cheng, Jack. Ne vedem în cosmos, prieteni!/ Jack Cheng; trad.: Cristina Jinga. – București: Corint Books, 2018. – 350 p. ISBN 978-606-793-318-5
  14. Clarke Artur C. 2061: a treia odisee / Artur C. Clarke; trad.: Radu Săndulescu. – București: Nemira Publishing House, 2011. – 296 p.  ISBN 978-606-579-082-7
  15. Clarke Artur C. 3001: odiseia finală/ Artur C. Clarke; trad.: Vlad Constantin. – București: Nemira Publishing House, 2011. – 238 p.  ISBN 978-606-579-111-4
  16. Clarke, Arthur C.  2010: a doua odisee/ Arthur C. Clarke; trad.: Cornelia Bucur. –  București: Nemira Publishing House, 2013. – 340 p. ISBN 978-606-579-657-7
  17.  Clarke, Arthur  C.  Odiseia spațială/ Arthur C. Clarke; trad.: Adrian Șerban Dobrin. – București: Nemira Publishing House, 2013. – 260 p. ISBN 978-606-579-475-7
  18. Cussler, Clive. Regatul/ Clive Cussler; trad.: Ioana Avădănei. – București: Litera Internațional, 2011. – 444 p.  ISBN 978-606-600-611-8
  19. Dick,  Philip. K. Cele trei stigmate ale lui palmer eldritch/  Philip K. Dick; trad.: Mircea Ștefancu. – București:  Nemira&Co, 2006. – 312 p.  ISBN (10)973-569-910-9
  20. Gibson, William. Contele zero/ William Gibson; trad.: Mihai Dan Pavelescu. – București: Fahrenheit, 1999. – 316 p.  ISBN 973-97683-7-7
  21. Grainville, Patrik. Fortărețele negre/ Patrik Grainville,; trad. Iolanda Vasiliu. – Ch.: Cartier, 2009. – 340p. ISBN 978-9975-79-596-8
  22. Grossman,  David. Copii în zig-zag/ David Grossman; trad.: Gabriela Crăciun. – București: Univers, 2004. – 310 p. ISBN 973-87199-5-X
  23. Haig, Matt. Băiatul  Echo/  Matt Haig; trad.: Luminița Gavrilă. – București:Editura Trei, 2015. – 444 p. ISBN 978-606-719-289-6
  24. Headley, Maria Dahvana. Aeria/  Maria Dahvana Headley; trad.:  Roxana Olteanu. – București: Corint Books, 2017. – 304 p. ISBN 978-606-793-127-3
  25. Headley, Maria Dahvana. Magonia/  Maria Dahvana Headley; trad.:  Roxana Olteanu. – București: Corint Books, 2016. – 304 p. ISBN 978-606-793-029-0
  26. Herbert, Frank. Ciuma albă/ Frank Herbert; trad. : Oana Chiriță-Ceara. – București: Uranius, 1994. – 572p. ISBN 973-9021-12-3
  27. Herbert, Robert. Infanteria stelară/ Robert Herbert; trad.: Mihaela și Cristian Ionescu. – Ploiești: Pygmalion, 2003. – 258 p.
  28. Huston, Charlie. Insomnia/ Charlie Huston; trad.:  Ioana Văcărescu. – București: ALLFA, 2011. – 390 p. ISBN 978-973-724-312-6
  29. Kaugman, Amie. Cioburi de stele/ Amie Kaugman; trad.: Luminița Gavrilă. – București: Editura Trei, 2014. – 480 p.  ISBN 978-606-719-037-3
  30. Keating, Lucy. Arta visării/ Lucy Keating; trad.: Ana Dragomirescu. – București: Editura Trei, 2016. – 324 p. ISBN 978-606-719-539-2
  31. Keel, John A. Profețiile omului-molie/ John A Keel; trad.: Violeta Dinică. – București: Litera Internațional, 2004. – 322 p. ISBN973-675-112-0
  32. Keyes, Daniel. Flori pentru Algernon/ Daniel Keyes; trad.: Dan Rădulescu. – S.I.: YOUNGART, 2013. – 264 p.  ISBN 978-973-124-892-9
  33. Krol, Torsten. Oamenii delfin/ Torsten Krol; trad.: Alexandru Macovei. – București: Litera Internațional, 2011. – 332 p. ISBN 978-606-600-005-5
  34. Le Roy, Phlip. Ultimul testament/ Phlip Le Roy; trad.: Alina Beiu-Deșliu. – București: RAO International Publishing Company, 2007. – 572 p. ISBN 978-973-103-360-0
  35. Meyer, Stephenie. Gazda/ Stephenie Meyer; trad.: Manuiela Bulat. – București: RAO International Publishing Company, 2009. – 700 p. ISBN 978-973-54-0131-3
  36.  Pelevin, Victor. Omon Ra/ Victor Pelevin; trad.: Antoaneta Olteanu. – București: Curtea Veche Publishing, 2017. – 176 p.   ISBN 978-606-44-0021-5
  37. Ransmayr, Christoph. Cox sau Mersul Timpului/ Christoph Ransmayr; trad.: Daniela Ștefănescu. – București: Humanitas Fiction, 2018. – 248 p. ISBN 978-606-779-309-3
  38. Scalzi, Jonh. Prăbușirea imperiului/  Jonh Scalzi, trad.: Nina Iordache. – București: Nemira Publishing House, 2019. – 364 p.  ISBN 978-606-43-0531-2
  39. Shepard, Lucius. Sfârșitul pământului/ Lucius Shepard; trad.: Silviu Genescu. – București: Nemira Publishing House, 2010. – 428 p.  ISBN 978-606-8134-32-1
  40.  Simmons, Dan. Căderea lui Hiperion/ Dan Simmons; trad.: Mihai- Dan Pavelescu. – București: Nemira Publishing House, 2009. – 426 p.  ISBN 978-606-8073-05-7
  41. Strugackij, Arkadij Natanovic. E greu să fii zeu/ Arkadij Natanovic Strugackij; trad.: Valentina Stroicescu. – Pitești: Paralela 45, 2006. – 240 p. ISBN 973-697-765-X
  42. Vinge, Vernor. Copii cerului/ Vernor Vinge; trad.: Maria Drăguț. – București:  Nemira Publishing House, 2016. – 764 p.  ISBN 978-606-758-520-9

Realizat: Lilia Canțîr

”Scriitoarea și prozatoarea Claudia Partole – 65 ani de la naștere”.

Claudia Partole (n. 14 iunie 1955Cotovaraionul DrochiaRSS Moldovenească URSS) este o poetă, eseistă, prozatoare, autoare de piese și jurnalistă din Republica Moldova.  În 1977 a absolvit secția ziaristică a Facultății de Filologie de la Universitatea de Stat din Moldova.

în prezent este redactor-șef al revistei „Univers muzical”.  În anul 1993 devine membră a Uniunii Scriitorilor din Moldova, iar în anul 2000 – a Uniunii Scriitorilor din România. Este și membră a Uniunii Jurnaliștilor din Republica Moldova. Distincții:  Premiul „Cartea pentru copii” în cadrul Salonului Internațional de Carte (ediția a XXII-a, 2013, Chișinău, pentru cartea Copilul din colivie), Medalia „Mihai Eminescu” pentru activitate literară (2010) etc.

Vă propun spre lectură următoarele titluri ale autoarei:

 Cartea scriitoarei Claudia Partole „Rebela” cea rea de bună şi urât de frumoasă” este jurnalul unei adolescente şi, aşa cum cere genul acesta de scriitură, înregistrează confesiuni şi reflecţii ordonate cronologic. Factorul care dă impuls însemnărilor zilnice ale unei fete de 15 ani este revolta. Gesturile de frondă sunt, în genere, specifice vârstei, iar în cazul dat autoarea urmăreşte reacţiile unei minore, a cărei părinţi divorţează. Proza „Rebela” va putea fi valorificată din mai multe perspective, deopotrivă de eficient de către elevi, cadre didactice şi părinţi. Pe de o parte, se va pătrunde în cele mai intime reflecţii ale unei adolescente, care a devenit martoră a certurilor zilnice ale părinţilor săi.

Partole, Claudia. Rebela. / Claudia Partole. – Chișinău : Prut Internațional, 2018. – 128 p. :

ISBN 978-9975-54-394-1

 Cartea cuprinde o serie de proze, povestiri din viața și experiențele autoarei, fie din viața  apropiaților autoarei. Prozele incluse în volum sunt meditaţii lirice despre iubiri neîmplinite, singurătate, trădare, moarte sau povestiri confesive despre dramele umane din viaţa de zi cu zi. Scrierile Claudiei Partole sunt expresia căutării adevărului despre eul profund, uneori frustrat şi măcinat de temeri, ascunzându-şi obsesiile şi disimulându-şi dorinţele, alteori cochet şi plin de viaţă, zâmbind până şi vântului.

Partole, Claudia. Ultima amantă. / Claudia Partole. – Chișinău : ARC , 2011. – 136 p.:

ISBN 978-9975-61-658-4

 Este o carte care vrăjește, din primele rânduri. Îți captează atenția și te intrigă tot mai mult cu fiecare pagină. Această carte atinge o temă dureroasă și anume plecarea părinților peste hotare. Autoarea scrie despre greutățile prin care au fost și încă sunt nevoiți să treacă, cei care au emigrat. Claudia Partole a împărtășit aceea soartă și scrie despre toate nu din auzite.  Le-a trăit pe propria piele.

Partole, Claudia. Totentaz sau Viața unei nopți. / Claudia Partole. – Chișinău : ,,Pontos” , 2011. – 208p.:

ISBN 978-9975-51-212-1

Cartea „Dumnezeu vine la mare”, cuprinde o serie de poezii pentru copii. În carte, copiii pot găsi mici poezii despre animale și care este rolul lor la menajerie.

Partole, Claudia. Dumnezeu vine la mare. / Claudia Partole – Timișoara : Editura Augusta; Artpress; 2005

ISBN 973-695-158-8

”Cu ochi de copil mă uit la cea care sunt. Mă minunez, mă întristez uneori, dar mă şi bucur. Că sunt…

Dacă n-aş fi, s-ar pierde Copilăria mea, îngerul meu păzitor, în această lume grăbită…

Cea care sunt, se uită cu ochi de matur la cea care eram altădată. Se cruceşte, se mai şi supără, dar e atât de bucuroasă că… Am fost!

Dacă nu eram, aşa cum eram, s-ar putea să nu fiu precum sunt!

Acum, Copilăria mi-e îngerul păzitor fără de care aş fi singură şi străină Lumii…”– Claudia Partole

Partole, Claudia. Când eram înger. / Claudia Partole. – Chișinău : ,,Pontos” , 2013. – 152p.:

ISBN 978-9975-51-425-5

A realizat : Cebotărean Diana