Cărți prin care copiii salvează lumea

1 Iunie este ziua în care se celebrează miracolul naşterii, al purității, dar şi întoarcerea la inocenţă. Ziua copilului a fost menționată pentru prima dată la Geneva în cadrul Conferinței Mondiale pentru Protejarea și Bunăstarea Copiilor în august 1925, conform adoptării Declarației pentru Protecția Copilului.

Ziua Internaţională a Copilului, promovează schimbul reciproc de idei, dorinţa de a-i face pe copii să înţeleagă acest concept, precum şi iniţierea unei acţiuni de a promova bunăstarea copiilor din toată lumea.

Copiii sunt cei care ne fac viața mai frumoasă şi în care ne regăsim adesea. De ziua lor, acestora li se acordă o atenţie deosebită, iar cu această ocazie, vă invităm să faceți parte din viața lor, prin intermediul celor cinci cărți.

Vă dorim lectură plăcută.

Verne, lules. Căpitan la 15 ani / Jules Verne, trad : Mircea Aurel Buiciuc. – Chișinău : Arc, 2011. – 112 p,

descărcare (1)

Cartea este un roman de aventuri în care este tratată problema sclaviei, în primul rând cea a comerțului cu sclavi, îndeosebi cel practicat de alți africani. În carte este prezentată povestea tânărului Dick Sand care este elev marinar la bordul bricului-goeletei Pilgrim, comandată de căpitanul Hull. După un sezon slab de pescuit, baleniera pleacă din Noua Zeelanda pentru a reveni în America. În cursul călătoriei de întoarcere se petrec două evenimente cruciale care constituie o ocazie pentru tânărul elev marinar de a-și dovedi limitele. Acțiunile trădătoare ale enigmaticului bucătar, care defectează busola, îi fac să ajunga pe coasta Africii, devenind astfel captură valoroasă . Au loc multe peripetii, însa curajul și devotamentul căpitanului Dick, sprijinit de tovarășii săi de suferință, conduc la un deznodământ fericit, fiecare primind răsplata cuvenită.

Ilis, Florina.  Cruciada copiilor. / Florina Ilis. – București : Cartea românească, 2008. – 486 p. 

descărcare

Cruciada copiilor încheie Trilogia Cunoașterii, proiectată de Florina Ilis încă din anul 1992. Primul roman a fost Coborârea de pe cruce, al doilea este Chemarea lui Matei .Acțiunea începe cu prezentarea gării din Cluj. Două trenuri se pregătesc de plecare – acceleratul de București și un tren de copii ce se îndreaptă spre mare. Cel ce se îndreaptă spre mare este cucerit de copii. Calman, un cerșetor în vârstă de 12 ani, devine liderul copiilor iar aceștia reușesc să-i închidă pe profesori într-un compartiment și să preia controlul trenului prin vicleșug. Florina Ilis a reușit crearea unei radiografii a României anilor 2000, cartea tratând cele mai spinoase subiecte din acel timp, precum problema adopțiilor, a orfanilor, a integrării europene, a incompetenței autorităților.Romanul ,,Cruciada Copiilor’’ a fost laureat cu premiul pentru proza al Uniunii Scriitorilor din Romania în anul 2006 și cu premiul Cartea Anului 2005.

Saint, de Exupery. Micul prinț. / de Exupery – Saint, trad: Igor Crețu. – Chișinău : Silvius – Libris, 2007. – 64 p.

 

imagesMicul Prinț, este un roman al scriitorului și aviatorului francez Antoine de Exupery. Micul prinț a fost votată cea mai bună carte a secolului XX în Franța. A fost tradusă în 361 de limbi. Micul Prinț este a doua cartea cea mai tradusă în lume, după Biblie. Micul Prinț este o poveste poetică, cu ilustrații în acuarelă făcute de autor, în care un pilot naufragiat în deșert întâlnește un tânăr prinț căzut pe pământ de pe un mic asteroid. Este o poveste simplă și fermecătoare, o poveste încântătoare despre copilărie, singurătate și prietenie. Micul Prinț ne-a cucerit sufletele, devenind un mit care a captivat întreaga planetă.

 

Pflugfelder, ”Science Bob;  Hockensmith Steve. Nick și Tesla în laboratorul de înaltă tensiune : un roman cu electromagneți, alarme pentru hoți și alte dispozitive pe care pe puteți construi și voi / ”Science Bob” Pflugfelder; Steve Hockensmith, trad: Mihaela Buruiană. – București : Nemira Publishing House, 2016. – 224 p. 

nick-si-tesla-in-laboratorul-de-inalta-tensiune_1_fullsize

Simpatici și inventivi, Nick și Tesla sunt doi frați gemeni de 11 ani, isteți foc și pricepuți nevoie mare la științe, electronică și intratul în bucluc. Când părinții lor pleacă în mod neașteptat într-o enigmatică misiune de serviciu, cei doi sunt trimiși să stea pe timpul verii cu unchiul lor Newt (pe numele complet Newton Galileo Holt), un savant genial. Și puțin trăsnit. Bine, puțin mai mult trăsnit.

Însă nu durează mult până când Nick și Tesla își încep propria aventură misterioasă și se apucă să facă în laboratorul unchiului Newt tot felul de mașinării extravagante ca sa iasă din încurcături, cum ar fi o pisica-robot, o alarmă pentru hoți sau un dispozitiv mobil de urmărire.

Lingren, Astrid. Pipi Șosețica / Astrid Lingren, trad: Alexandra Turturea. – București : RAO Publishing International, 2002. – 182 p.

descărcare (2)

,,Pipi Șosețica’’ de Astrid Lingren este o carte care a schimbat literatura pentru copii. A apărut în noiembrie 1945 și a fost tradusă în 40 de limbi.

Pipi Șosețica, un personaj excentric, cu o inimă mare și un umor fabulos, un personaj cu o apariție remarcabilă, este fetița pe care copiii au toate motivele s-o invidieze. De ce? Pentru că ea n-a fost niciodată la școală, pentru că locuiește sigură, pentru că nu face decât ceea ce-i place și nu trece niciodată neobservată: până și hoții se lasă de meserie după ce o întâlnesc. Alături de bunii ei prieteni, Tommy și Annika, ea trece prin aventuri încântătoare.

Creat de : Doina Spătaru

Știați, că…data Zilei Copilului  variază foarte mult între țări

Știați, că…..data Zilei Copilului  variază foarte mult între țări. Aproximativ 30 de state au preluat 1 iunie de la China și SUA.

Diversitate culturală

La iniţiativa Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO), în fiecare an pe data de 21 mai este marcată Ziua Mondială pentru Diversitate Culturală, pentru Dialog şi Dezvoltare. În această zi un rol important pe plan mondial îl are promovarea diversităţii culturale.
Când vorbim de respect pentru diversitate ne referim la educarea întregii populații pentru a învăța să aprecieze diversitatea, să își schimbe comportamentul și atitudinea față de diferite grupuri pe care le-ar putea discrimina din cauza stereotipurilor și a prejudecăților.

UNESCO definește cultura ca pe o „serie de caracteristici distincte ale unei societăți sau grupă socială în termeni spirituali, materiali, intelectuali sau emoționali”. Europa este continentul cu cele mai numeroase culturi și limbi proprii, amestecuri de identități, tradiții, datini și limbi diferite, de aceea când vorbim de diversitatea culturală e vital să avem respect și să apreciem atitudinea  față de diferite grupuri  ce au alte stereotipuri și prejudecăți.

Vă propunem spre lectură și cercetare  pentru creșterea nivelului de conștientizare a importanței  problemelor de diversitate culturală următoarele lucrări:

  1. Valori și tradiții culturale în Moldova: culegere de studii/ red.: Andrei Eșanu. – Chișinău: Știința, 1993. – 232 p.   ISBN 5-376-01705-2

În cartea „Valori și tradiții culturale în Moldova” sunt abordate mai multe aspecte din istoria culturii scrise și a celei populare orale din țară. Subiectele tratate în lucrare sunt cu începere din Evul Mediu și până în zilele noastre. O deosebită atenție se acordă operelor și activităților marilor cărturari și oameni de o cultură vastă, așa ca Grigore Ureche, Petru Movilă, Nicolae Milescu Spătarul, Varlaam, Vasile Lupu, Dimitrie Cantemir s. a. Cei interesați de istoria multiseculară a culturii noastre și în general de acest  subiect, în special studenților, corpului didactic universitar, cercetătorilor științifici – această carte le este destinată.

  1. Edbauer, Matthias. Poarta cunoașterii/ Matthias Edbauer; trad.: Walter Fotescu. – București: Niculescu, 2003. – 448 p.   ISBN 973-568-725-9

 Această lucrare practică de informare aduce date din cele mai importante domenii ale cunoașterii actuale, cu explicații punctuale succinte, dar precise și ușor de înțeles. De la geneza şi începuturile Universului, până la tehnologiile informatice moderne; de la clasificarea regnului animal, până la funcţionarea organismului uman etc. Volumul de față vă va ajuta să vă verificați și lărgiți sfera cunoașterii, în peste 4000 de întrebări, parcurgând moștenirea acumulată în milenii de istorie a civilizației umane, fie că este vorba de cultura Maya sau de alte cunoștințe aparent lipsite de însemnătate.

  1. Eșanu, Andrei. Univers cultural în Moldova = Cultural universe in Moldova (sec. XV-XIX) : studii / Andrei Eșanu ; Acad. de Științe a Moldovei, Inst. de Istorie. – Chișinău : Lexon-Prim, 2013. – 328 p.    ISBN 978-9975-4476-6-9.

Cartea Univers cultural în Moldova este o culegere de studii elaborate de-a lungul anilor fie direct în română și rusă, fie tradusă în limbile engleză și franceză. Într-o anumită măsură aceste articole reflectă interesul manifestat de autor față de anumite probleme de istorie națională predominând cele ce țin de istoria culturii și spiritualității, de reprezentările omului despre univers și natură.

  1. Dergaciov, Valentin. Culturi din epoca bronzului în Moldova/ Vlentin Dergaciov; cop.: Oleg Cojocaru; Acad. de Științe a Moldovei: Inst. De Arhiologie și Ist. Veche. – Chișinău: Știința, 1964. – 74 p.    ISBN 5-376-01637-4

Epoca bronzului reprezintă o perioadă semnificativă în cultura istorică  a civilizației umane din Moldova. Despre caracteristica epocii, dar și detalii despre culturile din această epocă, despre uneltele din bronz tipice acestei perioade care rămân încă, pentru arheologi, deocamdată necunoscute este minuțios descrisă în această carte.  Însă mulțumită lui Valentin Dergaciov, cel care a analizat condițiile înfloririi unor culturi și cauzele dispariției altora,  sunt reflectate în lucrare, prezentându-ne un tablou al culturilor care au dăinuit în epoca bronzului pe teritoriul Moldovei de azi.

  1. Braunstein, Florence. Istoria civilizațiilor / Florence Braunstein; trad.: Margarita Chiva. – București: Lider. – 304 p.  ISBN 973-8117-02-X

Crearea unei culturi trece prin selectarea sau afirmarea valorilor, credințelor, pasiunilor indispensabile punerii în ordine a regulilor, finalităților și normelor.

Epocile și locurile condiționează un ,,aici și acum’’ care le marchează cu un caracter propriu, însă această carte intenționează să scoată în evidență marile linii de convergență între fenomenele politice, istorice, filosofice și religioase. Această carte ne aduce la cunoştinţă cele mai importante evenimente din istoria omeniri şi despre persoanele cele mai importante care au ajutat omenirea să ajungă, până în ziua de astăzi, la un anumit echilibru.

  1. Coman, Mihai. Introducere în antropologia culturală : mitul și ritul/ Mihai – Iași : Polirom, 2008. – 360 p.  ISBN 978-973-46-1061-7

Mitul și ritul  reprezintă o morfologie a fenomenelor ceremoniale și mitologice. Lucrarea dată se dorește a fi un instrument pentru cei care vor să se inițieze în studiul mitului și ritului: înainte de a-și exercita acuitatea critică prin punerea la îndoială a categoriilor antropologice, ei trebuie să știe care sunt aceste categorii și care este semnificația lor.

  1. Diversitate și identitate culturală în Europa/ coord.: Petre Gheorghe Bârlea. – Târgoviște: Bibliotheca, 2004. – 120 p.   ISBN 973-712-026-4

Lucrarea „Diversitatea și identitate culturală în Europa” ne prezintă probleme generale  despre limbile vii care caracterizează comunitățile de vorbitori din Europa, dar și din alte orizonturi.  Sunt abordate și un șir de aspecte ale relațiilor interuniversitare văzute ca un pivot al integrării europene, probleme de mentalitate, cu privire specială la relația individ-societate sau nativ-străin. Din perspectiva socio-culturală, prin prezentarea contribuțiilor unor organisme și instituții publice, private, guvernamentale sau non-guvernamentale sunt analizate  dificultățile procesului tranziției, precum și eforturile de depășire a acestor dificultăți. Acest volum  conține comunicările susținute la Simpozionul „Diversitate și unitate culturală europeană” din 2004 la Târgoviște, România.

  1. Antohi, Sorin. Războaele culturale : idei, intelectuali,  spirit public/ Sorin Antohi. – Iași : Polirom, 2007. – 374 p.   ISBN978-973-46-0896-6

Cartea lui Sorin Antohi „Războaiele culturale” vine cu idei, intelectuali și spirit public. Textele adunate în această carte au fost scrise între anii 2000 și 2006. Pornind de la cărțile și ideile altora, autorul le analizează în detaliu substanța, context de emergență și receptare, oferind cititorului o perspectivă critică proprie asupra unor ,,războaie culturale’’ din România și din lumea de astăzi. Cuprinde şi o gamă largă de evenimente care au avut loc în această periodă, precum şi numeroase personalităţi care au ajutat poporul român să iasă din perioadele dificile.

  1. Zecheru, Vasile. Management în cultură/ Vasile Zecheru. – București: Litera Internațional, 2002. -264 p.   ISBN 973-8358-75-2 

„Management în cultură” este subiectul ce reprezintă un studiu elaborat cu privire la cât de importantă este cultura pentru dezvoltarea noastră ca oameni, ca societate etc. Fără îndoială, cultura a reprezentat și reprezintă unul dintre domeniile în care civilizația umană se manifestă în toată varietatea și complexitatea sa, fiind concomitent o sursă și un rezultat al dezvoltării omenirii. Istoria relevă că, încă de la începuturile sale, ființa umană a avut o permanentă dimensiune culturală, care s-a îmbogățit continuu pe multiple coordonate de evoluție: societală și individuală, locală, regională, unilaterală și multilaterală.

Vă dorim lecturi frumoase și înțelepte.

Realizat: L. Canțîr

Primul muzeu bisericesc din Basarabia

Pentru a recupera trecutul spiritual, în Republica Moldova au început  să-şi manifeste conştiinţa religioasă oamenii în etate.  Bisericile au început să fie redeschise, cele învechite să fie reînoite, iar în localităţile unde nu erau biserici au fost construite lăcaşe noi. Acest proces de reînviere  la credinţa strămoşească  a fost unul firesc.  În istoria muzeografiei din spațiul nostru cultural, o pagină remarcabilă  îi revine Muzeului Bisericesc din Chișinău, creat în cadrul Societății Istorico-Arheologice Bisericești din Basarabia. Fiind al doilea muzeu public din regiune, Muzeul bisericesc se afirmă chiar din primii ani de existență ca un centru important de cercetare și valorificare a patrimoniului istoric și cultural. Muzeul cuprinde o colecţie de obiecte, icoane şi tipărituri ce evocă trecutul biseri­cesc al Moldovei şi al ortodoxiei. Este înfiinţat în 1906 din iniţiativa Societăţii Istorico-Arheologice Bisericeşti, inau­gurată la Chişinău în aprilie 1904. Din 1912 este situat în patru camere ale Casei Eparhiale. Funcţionează în baza unui statut aprobat de Sfântul Sinod.
Colecţiile sunt constituite din donaţiile oferite de Casa Arhierească, de bisericile vechi, de mănăstiri, de persoane particulare. În martie 1912 o comisie împuternicită de Se­rafim, episcopul Chişinăului şi Hotinului, expediază tuturor bisericilor o circulară prin care solicită obiecte ce ţin de domeniul arheologiei şi istoriei pentru muzeul nou-fondat.
Academia Română donează colecţia Documente Hurmuzache, printre donatorii particulari numărându-se arhiman­driţii Visarion Puiu şi T. Donos, protoiereii Constantin Popovici, N.Crocos şi Serghie Bejan, părintele Nicodim Petrovici, familiile Suruceanu, Petronici, Curdinovschi, Sofronovici, profesorii Constantin Tomescu, Iosif Parhomovici.
Muzeul întruneşte mai multe secţii şi o bibliotecă. Co­lecţiile sunt constituite din veşminte bisericeşti, icoane, cruci, vase bisericeşti, manuscrise şi documente vechi, tipă­rituri, fotografii, decoraţii, hărţi, monede vechi.
Din veşmintele bisericeşti, deosebit de preţioase sunt odăjdiile folosite de mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni, donate muzeului de Casa Arhierească, antimisele româneşti, ruseşti şi greceşti, sacoul arhieresc pe care sunt ţesute chi­purile sfinţilor ierarhi Vasile cel Mare, Grigore Teologul şi Ioan Gură de Aur.
O mare valoare artistică are epitaful grecesc din sec.XVII lucrat în fir, precum şi epitafele moldoveneşti de la 1792, 1804, 1818.
Sfintele Vase păstrate în muzeu (potire, cutii pentru Sf.Daruri etc.) sunt confecţionate dintre cele mai multe ori din lemn, cositor, fier şi aramă.
Icoanele, peste 50 la număr, sunt româneşti, ruseşti, lipo­veneşti, bulgăreşti, greceşti, lucrate în diferite stiluri. Crucile sunt lucrate în bună parte în lemn, metal sau chi­paros, garnisite cu sidef sau argint, cea mai reprezentativă fiind crucea de chiparos cu cele 12 praznice domneşti care datează din sec. XV.
Bogăţia Muzeului se află în bibliotecăşi  dispune de o colecţie ce numără numeroase manuscrise şi tipărituri româneşti şi slavo­ne, cărţi despre arta şi istoria bisericească, foi volante, mani­feste, ucazuri etc.

Realizat: Diana Cebotărean

Secretele iubirii descrise în cartea „Rebela” de Claudia Partole

    Descoperim pagini rebele, adolescentine în proza cu același nume „Rebela” de Claudia Partole. OMUL care știe să ofere emoții de bucurie și satisfacție sufletească.  La întâlnirile cu cititorii, este mereu cu surprize deosebite și încurajează copiii spre creație. Este ca un univers care își revarsă cuvintele și reflectă culorile care creează armonia. E ca o „vrăjitoare” care,  prin grai, prin semne, prin miracol o descoperi de fiecare dată mai frumos, mai încântător.  Plantează mereu în suflet emoții răscolitoare și amintiri ce nu se șterg din inimi.  Cititorul îi savurează cuvântul ca pe o pastilă a cugetului, spiritului.

  În 2018, la editura Prut a apărut proza „Rebela”, în care este descrisă frumos adolescența de ieri și de azi. Un adevăr împletit cu multe momente artistice, amuzante, înduioșătoare, unice. Un adevăr dureros cu care se confruntă azi Republioca Moldova, cum ar fi emigrarea populației, copii rămași fără părinți, părinți divorțați, certuri familiale. Constatăm importanța părinților și a prietenilor în viața adolescenților, precum și impactul lor major la această etapă a vieții. Sunt bine descrise emoțiile și percepțiile adolescenților de azi. Personajele lucrării au fost selectate cu o finețe aleasă, adolescenți sensibili și inteligenți care își descriu relațiile cu colegii, părinții, vecinii, maturii.

   E o proză utilă pentru elevi, pedagogi şi părinţi, în care vor descoperi o multitudine de materiale didactice, cum ar fi: limbaj rafinat, fragmente unde sunt redate scrisori, aforisme despre viață,  relațiile cu semenii, intriga vieții, întrebări trăsnite, reflecții postate pe pagina de facebook ș.a. În ea regăsești o multitudine de situații pe care le întâlnești în școlile contemporane. Cititorii, cu siguranță, își vor găsi răspunsurile la frământările, întrebările speciale din universul adolescenților de azi.

   Un rol aparte îi revine problemei dragostei, lecturii și muzicii. Autoarea recomandă, prin prisma personajelor, un șir de lucrări literare, muzicale de importanță majoră, cum ar fi: „Allegretto” din Simfonia a șaptea de Beethoven; ,,Caravana animalelor” de Saint-Saens; romanele „Pantofii roz” de Beatrice Marrini; „Inimă de cerneală” de Cornelia Funke; „Minunea” de R.J.Palacio; „Matilda” de Roald Dahl; „Sub aceeași stea” de John Green; „Băiatul în pijamale în dungi” de John Boyne; „7 din 7” de Holly Golaberg Sloan; „Madame Bovary” de Gustave Flaubert; „Băiatul miliardar” de David Walliams; „Emil și detectivii” de Erich Kastner; poezia „Muma lui Ștefan cel Mare” de Dumitru Bolintineanu ș.a.

   În lucrare, arta e reflectată ca ceva mistic, citez: „E ceva miraculos în dans. Dacă te lași în voia muzicii, corpul parcă ar culege sunetele venite de undeva de sus, care te învăluie și pătrund în tine prin toți porii”. Ce poate fi mai frumos decât acest gând exprimat foarte sugestiv!

Emoționant este descris sentimentul dragostei, voi cita câteva gânduri:

  • „… ce e atunci când cineva te zăpăcește? Când totul se umple cu acel cineva. Oriunde te uiți, este el, deși nu e. Toate spațiile dintre gânduri, altădată goale, se umplu cu cineva-ul acela! Simptomele virusului, zis „dragoste”… Mă întreb: Unde trăiesc iubirile cele mai mari, adevărate? În vis? În cărți? În filme? Sau le purtăm în noi, ca pe niște microbi care așteaptă?… Ce așteaptă? /Nu știu…/Pentru că / Nu cred, dar…/ Am impresia…/ Îmi fură gândul cineva!/ Mereu…/ Îl plac oare?/ Știe?/ N-are de unde./ Și foarte bine,/ pentru că…/ Nu-mi place faptul că…/ Îmi place! …”;
  • „… Adevărata iubire este atunci când pui în prim-plan ceea ce-și dorește celălalt. Iubești cu adevărat pe cineva atunci când îi dorești fericirea, chiar dacă nu e alături de tine…”;
  • „… De foarte multe ori, atunci când vrem să ne apropiem unul de altul, de fapt ne înarmăm. Chiar îndrăgostiți fiind, ne înarmăm. Cu îndoieli, suspiciuni, gelozie, neîncredere. Uneori avem în spate, dar mai ales în gând, armate întregi, gata de atac. Armata pe care trebuie să le împăcăm, ori să le supunem, prin confruntrări drastice. Dacă reușim să evitem ofensiva, biruim ambii. Astfel războiul nu va avea sfârșit…”;
  • „… Iubirea are mai multe fețe. Este ceea ce trăiești în sufletul tău când îți place de cineva și vrei mereu să fii ca el. Asta e foarte important, poate cel mai important. Dar nu toți au norocul să găsească persoana potrivită. Uneori o găsesc, apoi o pierd. Deci trebuie să te străduiești să găsești iubirea și în alte lucruri, ca să nu rămâi niciodată fără…”;
  • „… Există o forță extrem de puternică, pentru care, cel puțin până în prezent, știința nu a găsit o explicație formală. Este forța care include și guvernează totul, e în spatele oricărui din Univers și încă nu a fost localizată. Această forță universală este IUBIREA…”;
  • „…Prima dragoste vine ca o primăvară. Nu știi dacă a venit, nu bănuiești cât va dura. Abia după ce-a trecut îți dai seama că-a fost…”;
  • „… ce e iubirea? Ceva care te leagă și totodată îți prinde aripi… Pe când trădarea îți frînge aripile și tare, rupe orice legătură… Ce e viața? Nimic și Totul? Deci nu-mi doresc Totul, nu pot să accept nimicul…” .

   Claudia Partole e scriitoarea care deschide spații lărgite după impulsul imaginației. Prin ea descoperi perspectiva viitorului necunoscut. Reușești să te înalți în zonele perfectului și te transfigurează prin harul său al inspirației, lipsind din subconștientul fanteziei personale.Te descoperi cu un alt eu.  Astfel, devii mai fericit prin faptul că ai cunoscut avalanșa celestă a frumosului din inima scriitoarei.

  Descoperă, CITITORULE, tainele cuvântului, ale culorilor refletate prin universul scrisului și, astfel, vei putea crea armonia între suflet și inima ta.

Realizat: Gamarța L.

Design fără titlu

Rolul și importanța familiei într-o societate sănătoasă

 

Citate despre Familie

Milenii de-a rândul, familia a însemnat totul, a fost rezervorul uman al istoriei, a fost primul nucleu al civilizației, a însemnat stabilitate în timp și speranța pentru viitor. Prima formă de organizare a societății a fost aceea bazată pe familie. Legăturile de rudenie făceau că această societate să aibă o mare stabilitate. Orice atac împotriva unuia dintre membrii ei era un atac împotriva întregului clan. Tatăl era cel care avea rolul dominant. Se mai găsesc și astăzi asemenea formule de organizare tribală în diferite zone ale Pământului. Legăturile au rămas aceleași, la fel de puternice, de parcă istoria ar fi rămas pe loc. În ceea ce privește istoria modernă și civilizația acestui mileniu, se poate observa o anumită tendință, și anume: slăbirea relațiilor de familie. Destrămarea formei tribale, a satului, explozia demografică, exodul spre marile orașe, sunt doar câteva surse generatoare ale crizei familiei. Ultimele statistici vorbesc despre ușurința cu care este tratată problema familiei astăzi. În lume, s-a ajuns la durerosul record ca dintr-o sută de familii nou închegate, după primul an să nu reziste decât jumătate. Chiar și în România, o țară cu o puternică tradiție și chiar cult al familiei, tendințele sunt aceleași. Statisticile spun că numărul divorțurilor este în creștere. Pierderea acestor valori tradiționale se împletește cu criza spirituală, cu pierderea credinței în Dumnezeu, care sunt evidente, de necontestat. Tocmai de aceea, problema familiei trebuie privită mult mai serios decât a fost privită până acum.

Deoarece omul este o ființă socială, el a fost creat să trăiască în colectivitate. Numai în prezența și în relație cu alte ființe omenești, omul poate ajunge la dezvoltarea deplină a facultăților sale intelectuale și psihice și a caracteristicilor lui de natură socio-emoțională. În singurătate, anumite trăsături omenești fundamentale se inhibă, omul devenind inconștient de adevăratul sau potențial afectiv. De asemenea, cercetările au scos la iveală faptul că, lipsit de afectivitate, chiar și din punct de vedere fizic, omul rămâne pe o treaptă inferioară a dezvoltării sale. De aici s-a ajuns la descoperirea importanței covârșitoare a manifestării afecțiunii dintre părinte și nou-născut, în cadrul relațiilor interpersonale ulterioare ale copilului. Cu toate că societatea, în general, oferă un anumit cadru social propice dezvoltării, colectivitatea de bază, care asigură acea intimitate și acel mediu de siguranță necesare maturizării afective și emoționale, rămâne familia. În cadrul familiei, ființa omenească dobândește simțământul de apartenență, de interdependență și de valoare personală. În cadrul familiei se formează acea imagine de sine care va persista întreaga viață. Relațiile de interdependență dintre părinți și copii și relația de părtășie și de susținere reciprocă dintre soț și soție au menirea de a furniza acele resurse interioare care să ajute individul să depășească situațiile critice din viață și să dea randament la nivelul adevăratelor lui resurse interioare. Iată de ce familia este atât de importantă, aproape esențială, pentru dezvoltarea și menținerea unei imagini de sine realiste și a unui tonus psihic capabil să impulsioneze valorile pozitive ale individului.

Întrucât în zilele noastre sunt tot mai multe familii care se destramă, rezultă de aici faptul că modul de percepere a acesteia s-a schimbat într-un sens negativ. Familia, nu numai că asigură stabilitatea și dezvoltarea umană, dar joacă un rol important și în motivarea individului, în realizările și împlinirile sale.

  • Familia este locul în care obiceiurile, trăsăturile de caracter, preconcepțiile și ambițiile personale primesc o noua direcție.
  • Familia este calea pe care merg cel puțin două persoane în aceeași direcție și în același timp, având o motivație comună.
  • Familia este locul în care ne dăm seama cât de diferiți suntem și ne impunem să acceptăm și părerile altora.
  • Familia este școala care ne învață că dreptatea este relativă și că o problemă se poate rezolva din mai multe puncte de vedere.
  • Familia este locul în care nu te poți ascunde nici măcar de tine însuți. Cineva îți va aduce aminte întotdeauna cine ești.
  • Familia este un drum presărat atât cu împliniri cât și dezamăgiri, dar care sigur duce la maturitate.
  • Familia este școala în care examenele nu se termină niciodată și nici nu poți absenta de la ele.
  • Familia este locul în care bărbatul are impresia că el este șeful, iar femeia îl lasă să creadă asta.
  • Familia este o fortăreață în care membrii ei se simt în siguranță.
  • Familia este comoara cea mai de preț pe care o poate avea cineva. Valoarea ei este inestimabilă.
  • Familia este locul în care un om normal își petrece cel mai mult timp din viața sa. De aceea merită să facă din casa lui un „colț de rai”.
  • Familia este locul în care ai puterea, în calitate de părinte, să formezi sau să deformezi caracterul copilului tău.
  • Familia este locul în care asemănările fac posibilă relația noastră, iar diferențele o întăresc sau o slăbesc. Depinde de cât de maturi suntem.
  • Familia este locul în care vrei să fii atunci când ești departe de casă. Sentimentul de singurătate confirmă adevărata ei valoare.
  • Familia este instituită de Dumnezeu pentru ca viața pe pământ să fie caracterizată de altruism și nu de egoism.

Cu cine îmi împart viața?

Se spune că dragostea e oarbă, iar după ce ne căsătorim ne deschidem ochii. Cel mai simplu ar fi să stăm cu ochii închiși toată viața, dar aceasta e imposibil. Totuși, atunci când ne deschidem ochii există două posibilități: să ne plângem de milă sau să clădim o relație frumoasă, într-o căsnicie de succes. Iată lucrurile și atitudinile pe care trebuie să punem accentul atât în perioada de prietenie, cât și după ce ne căsătorim:

Dezvoltarea compatibilității

Caută și promovează lucrurile care aduc împlinire și satisfacție pentru amândoi. Nu te împotmoli din cauza diferențelor dintre voi, ci bucură-te de lucrurile pe care le puteți face împreună.

Respectarea diferențelor

Diferențele dintre noi sunt pentru a ne completa, nu pentru a ne distruge unul pe celălalt. Putem avea păreri și opinii diferite în ceea ce privesc anumite fapte sau lucruri, dar aceasta nu înseamnă că doar părerea mea este bună. Trebuie să învăț să respect și părerea partenerului meu, chiar dacă nu sunt de acord cu ea. Aceasta va aduce cu siguranță încredere în relația noastră.

 

Rezolvarea conflictelor

Nu întotdeauna reușim să acceptăm diferențele dintre noi, de aceea își fac apariția și conflictele. Pentru a gestiona corect un conflict, trebuie să apelăm la dragoste. Orice problemă poate avea un „happy end” atunci când o rezolvăm într-un spirit de dragoste. Aceasta implică o discuție cu „tonul jos” despre conflictul respectiv și alegerea de a ne respecta reciproc până găsim o cale de mijloc.

Comunicarea așteptărilor

Avem așteptări unul de la celălalt și, pentru că nu ni le împlinim, sfârșim prin a fi dezamăgiți. Una dintre cele mai des întâlnite așteptări este aceea că vrem ca partenerul nostru să știe de ce avem nevoie, fără a-i comunica aceasta. Doamnelor, nu v-ați căsătorit cu un ghicitor, ci cu un om obișnuit, chiar dacă vedeți ceva special în el. De aceea trebuie să-i comunicați nevoile voastre. Domnilor, nu v-ați căsătorit cu o femeie omniscientă, ci cu una care vă întreabă mereu: „La ce te gândești?” Dacă ne dorim succes în căsnicie sau în prietenie, trebuie să ne comunicăm într-un mod foarte clar așteptările.

Înțelegerea reciprocă

Nu este suficient doar să ne comunicăm așteptările, ci trebuie să ne și facem înțeleși. Multe cupluri trăiesc în dezamăgire deoarece nu știu să vorbească pe limba celuilalt. Învăță modul în care cel de lângă tine percepe lucrurile și transmite-i nevoile tale în acel mod!

Cultivarea răbdării

De obicei, primii ani de căsnicie reprezintă o perioadă de formare, în care cei doi învață să se dea unul după celălalt. Această învățare este dureroasă și necesită multă răbdare. Dacă vrem să găsim calea spre fericire în căsnicia noastră, trebuie să acceptăm ritmul celui de lângă noi și să dăm dovadă de răbdare. Multe cupluri se destramă deoarece nu au răbdare să treacă partea cu „la greu” și să revină partea cu „la bine”.

Exprimarea mulțumirii

Învață să-ți exprimi mulțumirea față de partenerul tău, atât printr-un limbaj adecvat, cât și prin gesturi practice! Cumpărarea unui cadou, o plimbare în parc sau o cină romantică în semn de mulțumire va aduce multe beneficii căsniciei tale.

Cred că fiecare dintre noi ne dorim o căsnicie de succes, dar aceasta, la fel ca toate lucrurile de valoare, necesită timp. Doar în timp ne câștigăm încrederea unul în celălalt, doar în timp învățăm cum să comunicăm mai bine, doar în timp învățăm să ne acceptăm unul pe celălalt.

Familia și importanța acesteia într-o societate sănătoasă

Creat de :  Doina Spătaru

Secretul unei familii fericite

Familia este importantă pentru fiecare, indiferent de e ființă umană sau necuvântătoare. Secretul unei familii fericite este mai întâi de a o avea. Astăzi, de ziua Internațională  Familiei vom da un exemplu minunat prin intermediul acestor două lumi care conviețuiesc pe Pământ. O să vă spun o poveste impresionantă de Pilip Ștefan  Zamfirescu „Buburuza cu elice„ și drăguța fetiță, Alexandrina Crivoi  ne va recita o poezie scrisă de Valentina Moșneaga-Mitrofan „Buburuza”.

Într-o si senină de vară în Poiana Unde Totul Este Posibil, o buburuză cu elice a aterizat pe o floare. Pe floarea aceea era o pânză mare și deasă, buburuza s-a prins în plasă și a văzut un păianjen care se îndrepta spre ea. Buburuza a zis :

–          Te rog domnule păianjen, nu îmi face rău !

–          Bine, nu îți voi face rău. Dar unde vrei să te duci ?

–          Eu am vrut să mă odihnesc pe o floare iar dacă îmi dai drumul voi continua zborul către familia mea, care mă așteaptă cu hrană.

–          Dar și eu trebuie să duc ceva de mâncare la familia mea, spuse păianjenul

–          Îți voi da eu ceva de mâncare, se auzi glasul unui băiat care întâmplător trecea prin Poiană.

–          Mulțumesc băiete ! a zis păianjenul fericit.

 Buburuza cu elice auzind propunerea băiatului, i-a spus păianjenului:

–          Pentru că nu ai vrut să-mi faci rău, mă ofer să tea ajut să duci proviziile Familiei tale.

–          Mulțumesc, zise păianjenul.

 Buburuza cu elice și-a luat zborul, în spatele ei păianjenul cu proviziile iar drumul era lung au tot povestit despre întâmplările fiecăruia.  Buburuza cu elice și-a continuat fericită drumul către Familia ei, mândră de prietenia pe care o legase cu păianjenul și gândindu-se la faptul că în viață dacă faci bine, bine găsești…

La mulți ani tuturor de ziua FAMILIEI”

Realizat: Lilia Canțîr