Revistă bibliografică : Creativitatea -dimensiune psihologică a personalității umane

Creativitatea a devenit un indiciu valoric în multe domenii de activitate, un indiciu al calităţii activităţii în multe profesii şi un element de progres al vieţii social- economice. Multă Imagini pentru creativitateavreme creaţia a fost considerată apanajul exclusiv al unei minorităţi restrânse. De când s-a constatat că noua tehnică înfăptuieşte toate muncile stereotipe şi deci omului îi revin sarcinile perfecţionare, de înnoire, cultivarea gândirii creative a devenit o sarcină importantă a şcolii. Dezvoltarea creativităţii copiilor reprezintă o preocupare permanentă pentru cadrele didactice înzestrate cu un acut simţ al imperativului social.

În Săptămâna Creativității vă oferim o lectură virtuală în aceste cărți care sperăm să vă intrige și să vă cucerească să le lecturați. Lecură plăcută!

creativitate-si-inteligenta-emotionala_1_fullsize

Rocco, Mihaela. Creativitate și inteligență emoțională / Mihaela Roco. – Iași : Polirom, 2001. – 248 p.

Combinând viziunea științifică cu cea aplicativ-practică, lucrarea Creativitate și inteligență emoțională abordează cele mai noi și incitante aspecte legate de creativitate și prezintă concluziile-sinteză ale cercetărilor desfășurate în domeniu.
Răspunsurile la câteva întrebări-cheie – „Ce relații există între creativitate și complexele psihice ale persoanei?“, „Cum influențează inteligența emoțională creativitatea?“, „Cât de creativi suntem?“ – reprezintă rodul bogăției activității de cercetare științifică și al documentării recente a autoarei în calitate de visiting professor în SUA, Belgia și Franța.

47b5b938a50bb71e62d41d48561462ca-6078454-400_400

Moldoveanu, Maria. Mentalitatea creativă – perspectivă psihosociologică / Maria Moldoveanu. – București : Coresi, 2001. – 237 p.

Mentalitatea exprimă modul propriu de a gândi (evalua) și de a simți al unui individ sau al unei colectivități. Ea rezultă din totalitatea influențelor la care sunt supuși indivizii și din propria lor experiență. Istoricul Jacques Le Goff consideră că mentalitatea ”este prezentă la punctul de întâlnire al individului cu colectivul, al timpului istoric cu conjuncturalul, al marginalului cu generalul”. Cunoașterea mentalității impune studiul elementelor ei constitutive și a formelor ei de exprimare. Lucrarea de față tratează mentalitatea creativă, ca ansamblu de idei, concepții, predispoziții, reprezentări, credințe, prejudecăți, convingeri, proprii indivizilor creatori, caracteristice pentru felul lor de a fi și de a se manifesta.

bouillerce_brigitte_carre_emmanuel_cum_sa_ne_dezvoltam_creativitatea

Bouillerce, Brigitte. Cum să ne dezvoltăm creativitatea / Brigitte Bouillerce, Emmanuel Carre; trad. de Iulian Moga. – Iași : Polirom, 2002. – 200 p.

Creativitatea reliefează un mod de a fi, o modalitate de gândire. Este mai întâi de toate o aptitudine individuală obişnuită, de care dispunem în general în egală măsură prezentă în fiecare dintre noi şi diferită prin coeficientul intelectual. Este suficient să o cultivăm cu ajutorul unor tehnici adecvate pentru ca ea să devină o stare de spirit.

Ne confruntăm constant în mediul nostru social cu probleme, îndatoriri neobişnuite sau cu proiecte pe care trebuie să le realizăm, care ne solicită ingeniozitatea şi spiritul inventiv. Şi fiecare găseşte până la urmă idei si trucuri pentru a-şi dezvolta o metodă de lucru. Creativitatea necesită întâi de toate o stare de spirit pozitivă. Formularea unei probleme într-o manieră pozitivă înseamnă să plecăm de la principiul că problema respectivă are o soluţie.

Aşadar dispunem cu toţii de un potenţial creativ pe care îl putem dezvolta. Multitudinea de cunoştinţe înmagazinate în creier ne dă posibilitatea să identificăm noi piste de reflecţie şi acţiune când ne confruntăm cu o situaţie dată. Astfel, inventăm plecând de la un fond personal de cunoştinţe, experienţe, emoţii sau proiecte. Desigur creativitatea se înscrie în cadrul unui demers voluntar care necesită timp şi efort.

Scopul acestei lucrări este de a-l ajuta pe cititor să privească lumea cu alţi ochi, incitându-l să recurgă la idei concrete şi inedite, îndrumându-l spre o multitudine de situaţii întrucât instrumentele propuse sunt aplicabile atât în cadrul reflecţiei personale cât şi în cel al activităţii de grup.

jocurile creative

Neuschutz, Karin. Jocurile creative ale copiilor : Cum pot păpușile și jucăriile simple să ajute la dezvoltarea copilului tău  / Karin Neuschutz; trad. Alina Loredana Brebeanu. – București : Univers Enciclopedic Gold, 2015. – 115 p.

Mulți părinți întâmpină dificultăți în alegerea jucăriilor potrivite pentru diferitele segmente de vârstă, cât și în alegerea jocurilor pe care să le inițieze și încurajeze.Cum pot oare părinții să-i ajute pe copii să se dezvolte și cum pot să le stimuleze aptitudinile? Karin Neuschütz, părinte și educator cu experiență, abordează aceste probleme într-o formă concisă și accesibilă. Ea analizează felul în care copiii se joacă în mod liber și creativ și cum sunt ei influențați de mediul înconjurător și de adulții care se află în preajmă.Cartea dezvăluie particularitățile fiecărei etape de vârstă până la șapte ani, folosindu-se de studii de caz pentru a ilustra anumite probleme, apoi sugerează atât jucăriile și păpușile, cât și activitățile adecvate.

lidia_granaci_jocul-creativ

Granaci, Lidia. Jocul creativ : Îndrumar metodic / Lidia Granaci, Galina Grădinari. – Chișinău : Epigraf, 2014. – 136 p.

„Implicînd plenar un șir de abordări teoretice pentru a ajunge la o definire a fenomenului pedagogic numit creativitate, autorii analizează, evitînd anumite riscuri, un șir de aspect specifice, cum ar fi: atitudinea novatoare, permanenta interogație a subiectului, personalitatea creatoare, activitatea de restructurare, capacitatea de a vedea altfel lucrurile, saltul calitativ etc. Căutînd rațiunile pedagogice ale legăturii dintre joc și creativitate, care duce la „apropierea” jocului de un centru generator de energie cum este cel al creativității” afirmă Tatiana Callo, doctor habilitat în pedagogie în prefața lucrării. În lucrare, autoarele fac referință la:

  • Abordări psihopedagogice ale jocului creative;
  • Influența jocuui de creație asupra dezvoltării personalității preșcolarului;
  • Jocul creative la etapa preșcolară;
  • Specificul jocului creative al copiilor de vîrstă școlară;
  • Stimularea creativității prin jocuri;
  • Jocuri creative și activități distractive în învățarea limbilor străine;
  • Jocul creativ: metode și tehnici.

lidia_granaci_educatia-prin-joc

Granaci, Lidia. Educația prin joc. Teorie și practică / Lidia Granaci. – Ediția a doua, rev. și compl. – Chișinău : Epigraf, 2010. – 191 p.

 „Abordarea teoretico-practică a problemei jocului didactic este una de micropedagogie centrată pe individualiatea copilului, în măsura în care referința analitică este reprezentată de ființa umană care nu riscă să fie eliminate de pe „scena” educațională, deoarece anume el, copilul, este cel care joacă rolul principal pe această scenă. Concepută în termini de funcționalitate, lucrarea pune în valoare metodologia centrată pe acțiunea individual a copilului, saturate de semnificații” afirmă Tatiana Callo, profesor universitar, doctor habilitat.

În lucrare, autoarea lucrării face referință la:

  • originea și evoluția  jocului didactic;
  • aspecte psihologice ale jocului didactic;
  • definiția jocului;
  • jocurile didactice ca mijloc specific de instruire;
  • structura jocului didactic;
  • funcțiile jocului didactic;
  • organizarea și gestionarea jocului didactic;
  • tehnologii aplicate la valorificarea jocurilor didactice;
  • jocurile didactice: obiective și acțiune.

Publicat de : Doina Spătaru

 

 

Reclame

Masă rotundă : Prevenirea și combaterea traficului de ființe umane

 

”Umilă sclavia este tot sclavie și-n epocile de aur”

(Gheorghe Mihail)

Azi, 25 aprilie în incinta Bibliotecii Ștefan cel Mare, a fost organizată o masă –  rotundă cu genericul : Prevenirea și combaterea trafcului de ființe umane. Moderatorul activității a fost Adrian Manole de la Centrul pemtru combaterea traficului de ființe umane. Au fost prezenți elevi de la Colegiul de ecologie cu psihologul Elena Albot și de la Colegiul Cooperatist cu profesoara de limba română Liliana Tarasov.  Discuția s-a axat pe manipularea adolscenților prin oferirea unor posturi de lucru profitabile și cu salariu mare; prin ademenirea cu copuri de traficare și prelevare de organe; prin obținerea celulelor fertile de la femei tinere și practicarea prostituției în țările baltice și unde proxeneții au nevoie. Astfel prin cunoașterea acestor lucruri și informare putem preveni aceste tragedii și tineretul să rămână în țară. La final elevi au vizionat un filmuleț despre fetele care au fost traficate și care au dispărut. Este o lecție dură pentru noi toți.

Traficul de fiinţe umane (TFU) rămâne a fi o formă a sclaviei moderne, a cărei extindere nu cunoaşte frontiere, care continuă să atenteze la drepturile şi valorile societăţii, agresând perfid orice ţară. De la primele cazuri înregistrate şi până în prezent, Poliția Republicii Moldova îşi consolidează poziţia în faţa respectivului fenomen, ori pentru prevenirea şi combaterea TFU, se întreprind toate măsurile ce se impun în vederea prevenirii și combaterii fenomenului traficului de persoane, dar şi se creează parteneriate cu societatea civilă şi organizaţii internaţionale.

Traficul de ființe umane este un fenomen pe cât de complex, pe atât şi de flexibil, or formele de manifestare a lui pot suferi schimbări în dependență de mai mulți factori interni sau externi. În acest sens, Ministerul Afacerilor Interne, în parteneriat cu organismele internaţionale, a depus eforturi considerabile, de ordin legislativ, instituţional, precum şi a întreprins acţiuni pro-active de combatere, orientate la eradicarea acestui fenomen, inclusiv în afara frontierelor statului.

Această prezentare necesită JavaScript.

 

„Fii atent la prietenia celor din jur !…

Traficul de persoane există !”

Publicat de : Doina Spătaru

Serviciul : limba care ne unește

Marți, 24 aprilie s-a desfășuat o nouă lecție în cadrul serviciului ”limba care ne unește” cu tema : verbele reflexive. Am început cu explicarea acestor tip de verbe și cum se folosesc. Verbele reflexive sunt însoțite de pronume reflexive care nu pot fi înlocuite cu pronume personale sau cu substantive în același caz. Aceste verbe sunt la diateza reflexivă,  iar pronumele personal sau reflexiv care le însoțește nu are funcție sintactică.

Verbe reflexive: a se ruga, a își reveni, a se bucura, a se mira, a se gândi, a-și închipui, a se strădui, a-și bate joc, a-și da seama, a-și aminti, a se odihni, a se dezgheța, a se cuveni, a se apuca, a se ambiționa, a se plimba, a se trezi, a se teme, a-și uita, a se veșteji, a se numi etc. 

Participanții au conjugat verbul a se îmbrăca șo ase trezi. Au făcut unele comparații între verbele : a se îmbrăca și a îmbraca; a se pregăti și a pregăti; A se uita și a uita; a se afla și a afla ș.a.

Au răspuns la unele întrebări referitor la temă și au efectuat unele exerciții pentru a înțelege mai bine tema curentă.

Publicat de : Doina Spătaru

Imaginea bibliotecii prin comunicarea eficientă cu utilizatorii

Biblioteca este instituţia în cadrul căreia procesul de comunicare capătă sensuri multilaterale, iar imaginea pe care o are aceasta depinde în mare măsură de calitatea procesului menţionat şi, respectiv, de gradul de satisfacţie al utilizatorilor de cărţi, reviste, materiale informative etc. Rolul de bază în iniţierea şi menţinerea unei comunicări eficiente revine, desigur, bibliotecarului, care trebuie să aibă un nivel de pregătire corespunzător solicitărilor venite de la cititori, având în vedere diversitatea domeniilor de cercetare, belitristică cât și serviciile prestate de bibliotecă . Bibliotecarul nu este doar cel care mijloceşte conexiunea dintre carte şi cititorul ei, ci este şi cel care organizează facilitarea accesului la materialul potrivit, asigurând exploatarea eficientă a informaţiei de care are nevoie utilizatorul.

Este adevărat faptul că tehnologiile informaţionale au modificat imaginea bibliotecii şi, mai ales, a bibliotecarului în societate, dar această tendinţă nu trebuie să însemne neapărat un lucru negativ. Spiritul inovator trebuie să constituie calitatea de bază a bibliotecarului, care trebuie să utilizeze progresul tehnologic ca pe un avantaj şi o oportunitate de a comunica mai eficient cu utilizatorii bibliotecii şi de a fi cât mai aproape de necesităţile acestora vizavi de explorarea informaţiei în toate domeniile și la toate categoriile de cititori.

Bibliotecarul trebuie să fie bine informat, trebuie să cunoască toate noutăţile ce ţin de domeniul său şi să aibă capacitatea de a le utiliza pentru promovarea unei imagini cât mai bune în timp şi spaţiu.

La mulți ani, dragi bibliotecari!!!

Realizat de L. Canțîr

 

23 aprilie, Ziua Internațională a Cărții şi a drepturilor de autor.

images    Cărțile au loc special în viața oamenilor, de aceea s-a născut Ziua Mondială a Cărții. Ideea înfiinţării unei astfel de aniversări a apărut din 1923, când mai mulţi spanioli iubitori de carte au dorit să îl omagieze pe Miguel de Cervantes.

 Ziua Mondială a Cărţii şi a Dreptului de Autor a fost celebrată pentru prima dată, în 1996, la iniţiativa Spaniei, unde, anual, are loc Festivalul Trandafirilor, dedicat Sfântului Gheorghe (Sfântul Jordi)

 În 1995, la Conferinţa generală de la Paris, UNESCO a decis ca 23 aprilie să rămână data aniversării internaţionale, deoarece conform calendarului gregorian, în această zi sărbătorim naşterea şi moartea lui William Shakespeare (acesta s-a născut pe 23 aprilie 1564 şi a murit pe 23 aprilie 1616), Vladimir Nabokov (n. 23 aprilie 1899), Manuel Mejía Vallejo (n. 23 aprilie 1923), dar şi ziua în care a murit creatorul lui Don Quijote, Miguel de Cervantes (a murit pe 22 aprilie, dar a fost înmormântat pe 23).

ziua-internationala-cartii

Tot pe 23 aprilie au trecut în nefiinţă şi scriitorul peruan Inca Garcilaso de la Vega, englezul William Wordworth, francezul Jules Barbey d’Aurevill.

În această zi, în aproape toate ţările lumii au loc acţiuni de omagiere a cărţii, a autorilor, a editorilor, a librarilor, a bibliotecarilor şi, implicit, a cititorilor. În toată lumea, sunt organizate expoziţii de carte, lecturi publice şi tot felul de alte manifestări menite să încurajeze şi să popularizeze lectura.

De asemenea, Ziua mondială a cărţii şi a dreptului de autor cheamă la o reflecţie asupra schimbărilor pe termen lung în lumea cărţilor. Cărţile digitale oferă noi posibilităţi de acces la cunoştinţe, având costuri reduse şi o accesare pe arii geografice mari. Cărţile tradiţionale dispun însă de o largă apreciere. Toate formele de cărţi aduc o contribuţie valoroasă educaţiei şi propagării culturii şi informaţiilor. Această diversitate este o bogăţie comună, făcând din cărţi mai mult decât un obiect fizic: unelte ale schimbului de idei dincolo de limitele spaţiului şi timpului.

5427_33116În fiecare an, UNESCO şi organizaţiile internaţionale care reprezintă cele trei sectoare majore ale industriei de carte – editori, librării şi biblioteci – selectează „Capital World Book” pentru o perioadă de un an, din 23 aprilie.

În 2018, „Capital World Book” a fost aleasă Atena, capitala Republicii Elene. Oraşul grecesc a fost ales pentru calitatea activităţilor sale în întreaga industrie a cărţilor, iar scopul este de a face cărţile accesibile întregii populaţii din capitala Greciei, inclusiv migranţilor şi refugiaţilor.

PantherMedia B14085122

A. David

Ziua Internațională a planetei PĂMÂNT

20130422-122431În fiecare an, ziua de 22 aprilie se sărbătorește Ziua Pământului, ziua când s-a născut mișcarea pentru protejarea mediului înconjurător. Această mișcare s-a născut în SUA într-o perioadă când au avut loc mai multe evenimente deosebite, printre care înăbușirea prin folosirea armelor de foc a revoltei unor studenți împotriva războiului din Cambodgia, „Masacrul din 4 mai”, apariția fibrelor optice, succesul melodiei „Bridge over Troubled Water”, ultimul album al formației Beatles, moartea lui Jimmy Hendrix, un accident nuclear în Carolina de Sud la centrala nucleară din Savannah River din apropierea orașului Aiken (nerecunoscut timp de 18 ani), poluarea foarte mare cu gaze și fum, considerată „semn al prosperității”. Despre mediul înconjurător a început să se vorbească din ce în ce mai des.

ziua-pamantului (2)Ziua Pământului a fost fondată de senatorul american Gaylord Nelson în anul 1970, cu scopul de a trezi clasa politică din dezinteresul pe care il arată față de mediu. Ziua Pământului a fost celebrată în primul an de circa 20 milioane de cetățeni americani, în marea lor majoritate tineri și foarte tineri.

După 2 decenii, în anul 1990, peste 200 milioane de oameni din 141 de țări au transformat Ziua Pământului într-o manifestare de amploare în istoria omenirii, prin alăturarea lor în dorința de a milita pentru un viitor mai bun al planetei noastre.

În anul 2009, Organizația Națiunilor Unite a declarat ziua de 22 aprilie ca sărbătoare oficială a planetei Pământ și expresie comună a dorinței tuturor de a construi o societate stabilă, pentru un viitor mai curat și mai verde.

Ziua Pământului a avut un rol important în popularizarea problemelor de mediu. De altfel, a fost înfiinţată şi o organizaţie – Earth Day Organization, care are în prezent filiale în peste 170 de ţări.
În prezent, peste 500 de milioane de oameni din toată lumea sărbătoresc Ziua Pământului 2016, pe 22 aprilie, numeroase comunităţi organizând chiar o săptămână întreagă de manifestări dedicate mediului înconjurător.

Realizat: Alexandra David

Serviciul ”Bunele maniere”

”Vino când ești dorit, ca să fii bine primit. Nu veni nechemat șu du-te numai când ești trimis”, spunea Baltasar Gracian în Oracolul manual și arta înțelepciunii. Ca să poată mai bine comunica unii cu alții, oamenii se adună în grupuri, în colective, stabilesc relații de colaborare și relații de prietenie. Una dintre modalitățile de a întreține, a îmbogăți și a extinde aceste relații sunt întâlnirile și vizitele. De fapt, vizita este o manifestare a politeții și a respectului față de anumiți oameni. În cadrul serviciului ”Bunele maniere”, am discutat despre comportamentul nostru atunci când mergem în vizită și repectiv, câteva sfaturi utile pentru a fi o gazdă: amabilă, atentă, prevenitoare, generoasă, dezinteresată, plină de tact și educată. În final, a fost prezentat filmulețul ”În vizită”, montat în baza nuvelei cu același titlu, de Ion Luca Caragiale.

                                                                                                         de Lilia Beșan