O lecție de viață

Întâlnirea cu tânăra scriitoare Nicoleta Negrescu  a fost emoționantă, care a sensibilizat publicul cu  povestea adevărată și dură din copilăria sa.  Autoarea este o adolescentă de 19 ani, dar a scris această carte  fiind un copil, care povestește cum a luptat cu cea mai cruntă, teribilă și temută maladie a secolului nostru – cancerul.

            Discuția s-a axat pe problemele cu care se confruntă  bolnavii de cancer prin prisma romanului „Prin nori de lapte și venin”, dar și pe confesiunile autoarei, cum a învins leucemia, fiind ea, eroina romanului. Tânăra scriitoare consemnează pas cu pas cum și când au apărut simptomele, care au fost suferințele și durerile insuportabile, atât fizice cât și psihice, dar și consecințele, efectele în confruntare permanentă cu pericolul morții. Dramatica istorie i-a făcut pe adolescenți să fie atenți la tot ce se petrece cu ei, să aibă grijă de sănătatea lor și să devină mai sensibili și blajini față de cei năpăstuiți de soarta unui infern prin care trec și alți mulți semeni de-ai lor. La fel de mult i-a interesat și soarta eroilor din roman. Cartea  inspiră optimism și speranță de viață, așa dar,  membrii clubului „Everestul cărților”, elevii clasei a X-a de la  liceul „Iulia Hasdeu”  o recomandă cu mare drag tuturor.

La finalul întâlnirii, Nicoleta Negrescu si-a împărtășit cu emoție planurile de viitor. Dorința de a le reuși pe toate,  o ajută să persevereze pentru a-și îndeplini visele. În dar a primit o cutie în forma unei inimi, plină cu mesaje de felicitări pentru curajul de care a dat dovadă și pentru lecția de viață pe care am primit-o toți. Și desigur, a oferit multe autografe.

L. Canțîr, șef serviciu

Recomandări pentru studierea unei limbi străine

Studierea limbilor străine mereu a fost utilă și populară în rândul oamenilor de toate vârstele. Niciodată nu e prea târziu să găsești o motivație corectă pentru a învăța una sau chiar mai multe limbi de circulație internațională. Cunoaşterea cel puţin a unei limbi străine a devenit în ultimul timp o necesitate sau mai bine zis o normalitate.

O limbă străină în plus înseamnă o uşă deschisă în plus către noi orizonturi.

Studierea unei limbi străine îți dezvăluie cum gândesc și ce simt alte societăți, care sunt experientele, valorile si modul în care se exprimă, te pune față în față cu o cultură, pe care, dacă o cunoști, poți vedea mult mai clar propria ta societate, plusurile si minusurile ei.

Cunoasterea diferitor limbi străine este importantă dat fiind faptul că limbile străine sunt utilizate în toate domeniile, ele aduc oamenii aproape si leagă continente, leagă țări, leagă culturi si civilizații. Fără cunoasterea si folosirea limbilor străine nu ar exista alianțe politice, mișcări diplomatice sau relații internaționale.

În sprijinul ideii de studiere a limbilor străine, atât de necesare în viața cotidiană, un bun proverb de origine chineză spune că ,,Învățarea este o comoară care își va urma proprietarul peste tot’’. Deci, învățând o limbă străină, te îmbogățești nu doar intelectual, ci și spiritual, explorezi diverse țări și culturi, gândești liber și deschis, te îmbunătățești în permanență și cucerești noi înălțimi.

În continuare vă prezentăm o selecție de îndrumări pentru studierea unei limbi străine:

Găsește o motivație corectă

Atunci când dorești să studiezi o limbă străină, este important ca ceva să te motiveze să o faci. Trebuie să știi la ce îți va servi studierea unei limbi străine și să ai o atitudine serioasă pe parcursul întregului proces de învățare. Dacă ai gasit motivația corectă, poți trece la pașii următori.

Părăsește zona de confort

Zona de confort este mediul în care te simți cel mai bine, însă deseori aceasta acționează ca o barieră pe care tu ți-ai impus-o și îți este greu să o treci. La prima etapă poate părea dificil acest lucru, însă fiind susținut de profesor și familie și exersând materia studiată, vei putea ușor să depășești bariera lingvistică și să capeți încredere în forțele proprii.

Nu neglija cunoașterea limbii materne

Dacă planifici să studiezi o limbă străină, ar fi bine să o revizuiești și pe cea maternă. Nu poți înțelege bine o altă limbă, atât timp cât nu o înțelegi pe a ta proprie. Prin urmare, îți recomandăm să recapitulezi un pic gramatica și ortografia limbii materne, astfel încât să-ți fie mai ușor să înțelegi deosebirile și asemănările acesteia cu noua limbă studiată.

Depune maxim efort

Este cunoscut faptul că studierea unei limbi străine presupune multă muncă și străduință. E dificil să înveți o limbă străină într-o perioadă restrânsă de timp. Chiar și după finalizarea unui nivel de cunoaștere a limbii, este necesar de a purcede imediat la următorul nivel, fie de a practica și consolida cunoștințele obținute anterior. Astfel, îți recomandăm să continui studierea limbii străine și să o exersezi în permanență. Depune maxim efort și rezultatele nu se vor lăsa așteptate!

Studiază vocabularul în context

Memoria poate fi antrenată atunci când înveți vocabularul unei limbi străine. Însă are rost să stocăm o serie de cuvinte pe care, ulterior nu vom ști să le aplicăm în situații concrete de vorbire? De aceea, îți recomandăm să memorezi cuvintele noi prin asociere, adică în context. Asigură-te că vocabularul pe care îl studiezi este relevant și este extras din texte sau pasaje ce reprezintă diverse situații de vorbire.

Notează informația nouă în scris

Cu toate că scrisul de mână pierde din popularitate și este înlocuit cu cel de la tastatură, noi îți recomandăm să notezi pe foaie, caiet sau diverse stickere informația învățată pe parcusul lecțiilor. Scrisul de mână crește concentrarea, dezvoltă memoria și te ajută să înțelegi mai bine temele studiate.

Abonează-te la conținut în limba străină

În mediul online există foarte mult conținut gratuit în limba străină. Video, audio, noutăți, filme, seriale, spoturi informative, bloguri lingvistice și multe alte surse eficiente de învățare care îți vor trezi înteres și plăcere de a studia limba străină și te vor familiariza cu accentul și pronunțarea de către nativi și vorbitori ai dialectelor limbii respective.

Gândește în limba țintă

Când studiezi o limbă străină, ai tendința să gândești mai întâi în limba maternă apoi să traduci informația în limba țintă. Dacă ești la nivel începător, atunci profesorul îți va veni în ajutor la formularea unor fraze simple în limba țintă, însă dacă începi să avansezi în studierea limbii străine, atunci încearcă să gândești direct în limba pe care o înveți. Nu ezita să comiți unele greșeli, fiind susținut de profesor pe parcursul învățării, te vei exprima liber și vei căpăta încredere în ceea ce spui.

Vizitează țări vorbitoare de limba pe care o studiezi

Este demonstrat faptul că cunoștințele unei limbi străine le poți valorifica cel mai bine în mediul unde se vorbește limba respectivă. Dacă ai posibilitatea să călătorești în țări străine, atunci la fiecare ocazie încearcă să interacționezi cu oamenii, inițiază o conversație și fii mereu deschis spre comunicare.

Urmând aceste îndrumări, te asigurăm că vei avea doar de câștigat. Mult succes la studierea limbilor străine!

Natalia Sofroni, șef sector

Chișinăul în vizorul copiilor

Vara este anotimpul cel mai apropiat de sufletele copiilor, deoarece are foarte multe de oferit. Pe timp de vară, copiii se caracterirează printr-un înalt nivel de bucurie si energie. Aceştia adoră sa se joace, să alerge şi să se bucure de viaţă, dezvoltând în interiorul lor spiritul liber şi dorinţa de a explora lumea pas cu pas.

Chiar dacă vara a trecut, amintirile totuși rămân, deoarece a fost o perioadă ,,rodnică” cu activități minunate petrecute la bibliotecă alături de copii. Am descoperit o sumedenie de  lucruri noi şi interesante pentru toţi copiii din oraşul Chişinău. De ce anume din Chişinău? Deoarece Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” și Filialele ei au pregătit un program interesant și valoros „Provocarea verii” cu genericul ,,Citește și descoperă Chișinăul!” care s-a desfăşurat în perioada 7 iunie-31 iulie 2021. Activităţile organizate au cuprins diferite tipuri de evenimente, dedicate capitalei Moldovei, orașului Chișinău, care în luna iulie a acestui an şi-a sărbătorit  585 de ani.  Programul ,,Provocarea verii” a fost o experiență unică pentru toți copii, acumulând cunoştinţe noi, independență,  noi prietenii și amintiri de neuitat pentru toată viața. Scopul acestui program a fost de a-i ajuta pe copii să capete încredere în forțele proprii, să încerce lucruri noi, să dobândească succese și să practice lucrul în echipă cu semenii.

Vara aceasta biblioteca ,,Ştefan cel Mare” a venit cu un program variat şi interesant de activităţi, transformându-se într-un laborator de lectură, eploarare, joc, creativitate, cu resurse unice prin intermediul cărora micii chişinăuieni au obţinut abilităţi şi competenţe despre oraşul lor drag, Chişinău. Copiii au avut şansa să descopere farmecul Chişinăului la împlinirea a 585 ani de la prima atestare, prin lecturi despre Chișinău, cunoaștere a personalităților, explorări creative prin fotografii şi picturi, implicarea în jocuri de logică, excursii prin oraş şi multe alte activităţi creative şi distractive.

Programul s-a desfăşurat în patru ture, fiecare tur era format din aproximativ 20 de copii, cu durata de două săptămâni.  Fiecare zi de provocare începea cu înviorarea de dimineaţă. Acele 15 minute de înviorare, care s-au petrecut în parc, la aer curat, le-au oferit copiilor beneficii sănătăţii şi stării de spirit şi le-au intensificat activitatea creierului  pentru implicarea activităţilor pe parcursul întregii zile.

Am organizat vizionarea videourilor cu copiii despre oraşul Chişinău, astfel le-am oferit  oportunități de cunoașterea a istoriei, arhitecturii, peronalităţilor şi multe alte curiozităţi despre oraş.

Un evenimet important care l-am petrecut alături de copii  a fost vizitarea a două muzee din oraş. La muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală, care este cel mai vechi Muzeu din Republica Moldova, micii chişinăuieni au avut ocazia să admire numeroase expoziţii vechi, care au pus în valoare lumea animală şi vegetală, bogăţiile naturale ale ţinutului, expoziţiile de artizanat ale meşterilor populari şi mai multe piese vechi din colecţiile muzeului. Complexul arhitectural-istoric al muzeului s-a construit în a doua jumătate a sec. al XIX-lea –începutul sec.al XX-lea. Clădirea principală a fost construită special pentru muzeu în anii 1903-1905 după proiectul arhitectului Vl.Ţîganco. Edificiile muzeului sunt monumente de arhitectură de importanţă naţională.  La Muzeul de istorie a oraşului Chişinău, copiii au admirat diverse expoziţii vechi care ne vorbeşte despre istoria neamului nostru. Una din ele ilustrează istoria Moldovei din cele mai vechi timpuri până în prezent, prin exponate originale și reprezentative ce pun în evidență o prezentare obiectivă a dezvoltării economice, culturale, politice și sociale a societății omenești din această arie geografică în diverse epoci istorice. De asemenea, copiii au aflat că muzeul a fost zidit la sfârșitul secolului al XIX-lea după un proiect întocmit de Alexander Bernardazzi, pe cel mai înalt punct al orașului de la acea perioadă. Muzeul este cunoscut ca Turnul de apă, deoarece aici la început își avea sediul instituția furnizoare de apă potabilă din orașul gubernial. La ultimul etaj, la balcon, e într-o oarecare măsură „cireașa de pe tort” sau mai bine zis vederea peste oraș, vederea panoramică, curajoşii au avut ocazia să admire oraşul de la înălţime.

O altă excursie la fel de interesantă am avut-o la Grădina Zoologică care reprezintă locul perfect de a petrece  timpul în liniște și în armonie cu natura. Aici copiii au văzut mai multe specii de animale de pe toate continentele, chiar şi din Antarctida. La fel, au avut posibilitatea să vadă așa animale precum rîsul, lama, guanaco, leul, tigrul, ursul, maimuța, și păsări precum fazanul auriu, bufnița polară, vulturul și multe altele. Plimbîndu-ne pe aleea principală am admirat  un mic lac cu o insuliță în mijloc pe care pluteau grațioase lebede, rațe sălbatice și cocostîrci. Vizitarea Grădinii Zoologice ne-a adus bucuria conectării la lumea animală a planetei noastre, am descoperit  minunate taine despre multe dintre viețuitoarele sale, de la cele mai cunoscute din copilărie pînă la cele mai exotice. Micii chişinăuieni au avut excursie şi la una dintre cele mai frumoase clădiri din Chişinău, care găzduieşte Primăria municipiului Chişinău. Acolo, au văzut pe viu sediul primăriei, au făcut cunoştinţă cu toate oficiile, sălile de conferinţe şi principala sală unde aleşii locali îşi execută atribuţiile. Parcurile Serghei Lazo şi parcul  Valea Trandafirilor din sectorul Botanica au fost exploarate la maximum, admirând flora şi fauna acestora.

A fost o vară ,,bogată” cu de toate. Am citit, am povestit, le-am arătat cărţi şi le-am prezentat filme îmbogățind cunoștințele despre istoria și modernizarea capitalei.

Fiecare dintre participanți la programul „Provocarea verii” își vor putea spune și arăta colegilor lor, prietenilor sau oaspeților care au vizitat această familie o mulțime de lucruri interesante despre orașul în care noi locuim. Copiii au creat lucruri frumoase, iar noi am fost alături să ne bucurăm de realizările lor. A fost o provocare frumoasă, cu idei inovatoare și amintiri nemaiîntâlnite

Am citit orice. Începând de la legenda Chişinăului şi continuând cu povești, basme, povești cu tâlc, povești populare,  legende istorice și mituri, chiar și proverbe și zicători.

Precum așteaptă copiii vacanța de vară, așa așteptăm următoarea provocare a acestui program. Vrem să fim mai buni, mai creativi, mai amuzanți, mai ingenioși deoarece acest început a fost o mare provocare, o încercare a cunoștințelor și a ceea ce putem crea prin prisma imaginației și creativității.

Natalia Sofroni, șef sector

E ora poveștilor

Există oare copii care nu adoră poveștile? Ele nu numai că sunt amuzante și cu întâmplări nemaipomenite, ci au un impact major și benefic asupra educației copiilor. Educația prin povesti este unul dintre cele mai eficiente moduri de a-i ajuta să crească armonios, a le dezvolta imaginația și stimula creativitatea.

Biblioteca „Ștefan cel Mare” a pregătit pentru toți copiii un program de lectură cu povești digitale. În fiecare zi de Joi, la ora 15:00, avem o nouă poveste care vă așteaptă pe canalul de YouTube a bibliotecii https://www.youtube.com/channel/UCzYXtVxUuzmz_iKZ9xpyncw

Povestea chineză „Doi măgăruși”, din 2 septembrie, a fost savurată de micii școlari ai clasei I-a A de la liceul „Tudor Vladimirescu”, profesor Valentina Chiper. Această poveste le-a oferit copiilor învățămintele necesare pentru o educație corectă și cu un caracter puternic. Acest lucru s-a văzut în cadrul discuției axate pe lectura și morala poveștii. Copiii au fost fantastici, activi și totodată foarte disciplinați.

Deși activitatea a avut loc online, ei au fost extraordinari. Au desprins din conținutul poveștii cele mai bune calități ale eroului pozitiv, dar au criticat cu vehemență comportamentul celui negativ. Copiii au aflat că a fi bogat nu este neapărat un lucru rău, dimpotrivă, atunci când muncești cinstit este bine să fii un om prosper. Poveștile au un rol moralizator prin situațiile sau personajele pe care copiii le pot identifica. Ele au contribuția lor asupra personalității copiilor și pot să construiască caractere puternice. Basmele îi învață pe cei mici ce este curajul, forța și înțelepciunea, și aceștia ajung ulterior să se comporte frumos, înțelept în societate. Bravo, dragi copii, vă așteptăm cu drag la următoarea discuție în baza altei povești, la fel de frumoasă și interesantă.

Realizat: L. Canțîr, șef serviciu

A cunoaște, înseamnă a fi…

MESAJ DE FELICITARE DE 1 SEPTEMBRIE – ZIUA CUNOŞTINŢELOR

”Rădăcinile educației sunt amare, dar fructele sunt dulci”.

Vara a plecat. Astăzi este 1 septembrie, prima zi de toamnă, dar şi „Ziua Cunoştinţelor” – zi în care un ocean de copii frumoşi şi zglobii, cu zîmbete pe buze, flori şi baloane multicolore, se revarsă asupra grădiniţelor şi liceelor, după o lungă vacanţă de vară.

Unii păşesc pentru prima dată pragul instituţiei de învăţămînt, alţii revin cu bucurie pe băncile şcolii pentru a doua (sau a nu ştiu cîta) oară. Deşi, este mai mult o sărbătoare pentru picii din clasele primare sau cele gimnaziale, cred că şi cei de la liceul sunt fericiţi pentru că ştiu că mai au de învăţăt 1-3 ani şi absolvesc.

Totodată, aceasta este şi o sărbătoare pentru profesori şi părinţi.

Poate nu aţi ştiut, dar originile acestei sărbători se trag din perioada sovietică. În calitate de sărbătoare oficială, „Ziua Cunoştinţelor” a fost declarată prin Decretul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS nr. 373-11 din 15 iunie 1984 „Cu privire la declararea zilei de 1 septembrie în calitate de sărbătoare multinaţională – Ziua Cunoştinţelor”, acest document copletînd Decretul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS nr. 3018-X din 1 octombrie 1980 „Cu privire la zilele de sărbătoare şi cele comemorative”, cu o nouă sărbătoare.

Această sărbătoare continuă să fie marcată în spaţiul post-sovietic, în ţări precum: Republica Moldova, Ucraina, Federaţia Rusă, Belarus, Kazahstan, Turkmenistan, Armenia etc.

Tradiţional, în această zi se desfăşoară manifestaţii dedicate începutului unui nou an de studii. Aglomeraţia şi forfota revine cu paşi fermi în instituţiile de învăţămînt. Este ziua în care răsună primul clopoţel pentru cei mici şi ultimul pentru cei ce au ajuns în ultima treaptă liceală.

Pentru cei mici dar și pentru școlari am pregătit câteva titluri de cărți de unde vă puteți potoli setea de cunoaștere.

Lectură plăcută!

Jaffe, Laura. Cartea lui când / Cartea lui când. – Chișinău.: Cartier, 2009. – 92 p.

Cartea lui când răspunde la întrebările preșcolarilor și școlarilor cu umor ți seriozitate în egală măsură la șaptezeci și una de întrebări referitoare la artă, istorie, tehnică, educație civică, spațiu, natură, sentimente, viața cotidiană, corpul uman și multe alte lucruri … Pentru a cunoaște mai multe despre viitor, invenții și cum să fim informați vă îndemn să citiți această carte care vă va răspunde la multe întrebări.

https://www.emag.ro/cartea-lui-cand-martine-laffon-cod9975-79-550-0/pd/EVD050BBM/

Laffon, Martine. Cartea lui de ce / Martine Laffon. – Chișinău.: Cartier, 2009. – 92 p.

De multe ori ne întrebăm de ne este frică de întuneric? de ce plângem? de ce plouă? de ce există zi și noapte? de ce arde focul? de ce visăm? de ce ne temem de păianjeni? Astea și multe alte răspunsuri veți găsi în această carte. E este o carte care cuprinde o mare gamă de tematici ca și : sentimente, moarte, credințe, mici manii, animale, flori și legume. O puteți citi singur sau în familie.

https://www.emag.ro/cartea-lui-de-ce-martine-laffon-cod9975-79-548-7/pd/EJD050BBM/

Laffon, Martine. Cartea lui cum / Martine Laffon. – Chișinău.: Cartier, 2009. – 92 p.

Oare cum ar fi dacă am vorbi într-o limbă străină? Cum se fac focurile de artificii? Cum putem săpa tunele sub apă? Cum putem afla viitorul? Cum dorm peștii? Cum au apărut farsele de 1 aprilie? De altfel, putem afla și despre viața împreună, spirit, tehnică și explorare și altele.

https://www.emag.ro/cartea-lui-cum-martine-laffon-cod9975-79-549-4/pd/ESD050BBM/

Carte de antonime. – Chișinău.: Arc, 2008. – 48 p.

Această carte cu ilustrații frumoase cuprinde titluri de pe fiecare a doua pagină câte o pereche de cuvinte cu sens opus. Copiii caută cu plăcere sensurile opuse ale cuvintelor : pentru cuvântul rece ei vor găsi imediat opusul – geros. Aceste perechi de cuvinte se numesc antonime. Cu ajutorul părintelui sau a profesorilor copiii vor cunoaște cum să potrivească cuvintele din contextul respectiv. Astfel, vor cunoaște cuvinte noi, îți vor îmbogăți vocabularul și se vor exprima frumos și cursiv.

https://rear.edituraarc.md/index.php/carte-de-antonime-detail

Hai să-ți spun… : 156 de răspunsuri date de mămici, tătici, bunici la întrebările celor mici. Ce? Cine? Unde? Când? Cum? De ce? – Chișinău.: Epigraf, 2010. – 80 p.

Cartea are forma unor întrebări – răspunsuri, care prezintă interes pentru copii. Ea conține 156 de astfel de răspunsuri la întrebări din diverse domenii: fenomene naturale, ființe (om, animale, păsări, insecte), geografie, istorie, cultură, alimentație. Astfel de întrebări ca „De ce girafa are gâtul lung?”, „Ce este somnul?”, „Ce este umbra?”, „Ce sunt fulgii?”, „Cine a zburat primul în cosmos?”, „Unde dispare Soarele?”, „Cum citesc orbii?”, „Când merg găinile la culcare?”, „Unde dispare zahărul din ceai?” sunt adresate frecvent de copii. Cu ajutorul acestei cărți, frumos ilustrată color și scrisă într-un limbaj simplu – între poetic și științific, părinții și buneii vor putea contribui la dezvoltarea copiilor.

https://www.elefant.md/hai-sa-ti-spun-ce-cine-unde-cand-cum-de-ce_20e4a8a3-b8ce-4854-8cfb-95fb26a3527a

100 curiozități despre Mijloacele de Transport : peste 150 de autocolante. – Chișinău.: Arc, 2019. – 24 p.

Vrei să știi cine a inventat balonul cu aer cald? Care este cel mai rapid tren? Cât de mare este macaraua cea mai mare? Descoperă aceste lucruri și alte 97 de curiozități uimitoare despre transport în această carte cu peste 150 de autocolante. Potrivește autocolantele la informațiile corespunzătoare și pornește în aventura antrenantă de explorare a vehiculelor!

https://librariadorinta.md/ro/catalog/product/100-curiozitati-despre-mijloacele-de-transport

Grossetete, Charlotte. Vreau să știu de ce : marile întrebări ale celor mici / Charlotte Grossetete. – București : Galaxia Copiilor, 2017. – 127 p.

„Vreau să știu de ce” oferă răspunsuri clare și inspirate la cele mai dificile întrebări pe care ni le pun copiii.
Cei mici au obiceiul de a-și exersa curiozitatea născocind întrebări complicate despre ei înșiși, despre ceilalți oameni și despre viața în general. „De ce nu pot face întotdeauna ce vreau eu? Părinții care au mai mulți copii îi iubesc pe toți la fel? De ce există războaie? Fiecare dintre noi moare într-o zi?” Iar dacă oamenii mari nu găsesc mereu cuvintele potrivite pentru a le răspunde, „Vreau să știu de ce” reușește să ofere explicații complete pe un ton prietenos. Nu numai că vor înțelege mai bine lumea care ne înconjoară, dar, cu ajutorul acestui volum, copiii își vor dezvolta imaginația și spiritul creativ. Informațiile sunt însoțite de ilustrații pline de farmec și sunt organizate în patru secțiuni:
1. Eu!
2. Familia mea!
3. Și viața merge mai departe…
4. Lumea se învârte și se învârte…

https://www.elefant.md/vreau-sa-stiu-de-ce-marile-intrebari-ale-celor-mici_e3cd2209-e7ef-4145-9615-61bcef585d01

100 de curiozități despre corpul uman : peste 150 de autocolante. – Chișinău. : Arc, 2019. – 24 p.

Vrei să știi unde anume în corp se află ”osul amuzant”? Ce anume face ca sângele să fie roșu? De ce miros pârțurile? Descoperă aceste lucruri și alte 97 de curiozități uimitoare despre corpul uman în această carte cu autocolante. Potrivește autocolantele la informațiile corespunzătoare și pornește în aventura antrenantă de explorare a biologiei corpului uman!

https://www.emag.ro/100-de-curiozitati-despre-corpul-uman-9789975002387/pd/DJ53DWBBM/

ABC-ul animalelor. – Chișinău.: Arc, 2008. – 48 p.

Cele treizeci şi unu de animale drăguţe, pe care le veţi vedea, în marea majoritate, în imagini împreună cu puii lor, ilustrează fiecare literă din acest abecedar unic pentru copiii de vârstă mică. De-a lungul călătoriei de la A la Z, copiii vor afla lucruri uluitoare despre obiceiurile şi locul de trai ale fiecărui animal.

https://rear.edituraarc.md/index.php/abc-ul-animalelor-detail

ABC-ul științelor : istorie, geografie, astronomie, geometrie, matematică, botanică, zoologie, anatomie, fizică, chimie. – Chișinău.: Epigraf, 2006. – 48 p.

Cartea este adresată elevilor din clasele primare, contribuind la dezvoltarea lor intelectuală, familiarizându-i cu lumea ştiinţelor: istorie, geografie, astronomie, geometrie, matematică, botanică, zoologie, anatomie, fizică, chimie. Este de un real folos pentru dezvoltarea copiilor, fiind presărată cu diverse curiozităţi din lumea ştiinţelor, cu multiple întrebări de verificare a cunoştinţelor, de dezvoltare a logicii.

https://epigraf.md/produs/abc-ul-stiintelor/

Realizat de Doina Spătaru

Șef-sector

Mult e dulce și frumoasă limba ce-o vorbim

„Limba este întâiul mare poem al unui popor”

(Lucian Blaga)

Limba pe care o vorbim se numește limba maternă. Primul cuvânt rostit de oricare prunc este MAMA. Limba este sufletul unui popor. O limbă seamănă cu oamenii care o vorbesc. O limbă seamănă cu locurile în care e vorbită. Limba e opera cea mai de seamă a unui popor, e geniul lui. Limba e poporul. Poporul e limba. Un popor fără de limbă este ca o țară fără de popor. Baladele, doinele, legendele, proverbele, bocetele, basmele, poveștile ș.a. constituie, toate împreună, mitologia limbii române. Ele sunt piramidele noastre, vârfurile cărora se văd de la distanțe de secole cu ochiul liber, fără careva lunete, ocheane sau telescoape. Ele, baladele, doinele, sunt, întâi de toate, monumentele înălțate limbii în care au fost concepute.

O limbă nu încape într-o gramatică. Nici într-un dicționar. Un cuvânt e ca o sămânță: el poate încolți, face șfichi, floare și fruct, sau poate fi sămânță seacă, din care nu răsare decât nimicul. Ca și în oricare altă limbă, există și în limba română cuvinte tinere, cuvinte bătrâne, cuvinte care mor, cuvinte care abia se nasc… Limba a transmis cu ajutorul cuvintelor ei comorile spirituale ale umanității de la o generație la alta, ajutând omului să se depășească, ajutând unei generații să folosească experiența celeilalte. Cuvintele au avut sarcina de a comunica, dar și de a aduce aminte, de a atrage atenția, de a memoriza.

Limba e arhiva, averea spirituală a unui popor, moștenită din tată în fiu, sporită și transmisă ca o ștafetă mai departe. Limba este testamentul pe care-l lasă o generație a generațiilor care vin. Dacă nu știi cum te cheamă, nu poți fi suveran. Nu vom putea fi nici suverani, nici independenți, nici liberi – atâta timp cât nu știm cine suntem și care e limba noastră. Iar adevărul e unul: suntem români și vorbim românește. Fără limbă nu există nici libertate, nici independență, nici stat. Limba este temelia unui stat. Când se lovește în limba română, se lovește în temeinicia noastră.

Limba română face parte din noi înșine, ca și sufletul nostru, ca și creierul nostru, ca și conștiința noastră, ca și sângele care ne circulă prin vene și care, în acea primă clipă tainică a existenței noastre, ne pornește inima, făcând-o ulterior să bată de-a lungul întregii noastre vieți în ritmul silabelor ei. Apărându-ne limba – ne apărăm ființa națională. Apărând adevărul despre limba noastră, ne apărăm deopotrivă strămoșii și strănepoții, ajutându-i să comunice între ei și să se înțeleagă peste veacuri.

Limba românească

Mult e dulce şi frumoasă
Limba ce-o vorbim,
Altă limbă-armonioasă
Ca ea nu găsim.

Saltă inima-n plăcere
Când o ascultăm,
Şi pe buze-aduce miere
Când o cuvântăm.

Românaşul o iubeşte
Ca sufletul său,
Vorbiţi, scrieţi româneşte,
Pentru Dumnezeu.

Fraţi ce-n dulcea Românie
Naşteţi şi muriţi
Şi-n lumina ei cea vie
Dulce vietuiţi!

De ce limba românească
Să n-o cultivăm?
Au voiţi ca să roşească
Ţărna ce călcăm?

Limba, ţara, vorbe sfinte
La strămoşi erau;
Vorbiţi, scrieţi româneşte,
Pentru Dumnezeu!

Gheorghe Sion

Realizat de Doina Spătaru

Șef-sector

Declaraţia de Independență – document istoric

Discursul la şedinţa festivă din 24 august 2021 cu prilejul Zilei Independenţei a președintelui Asociației „Parlamentul 90” Pintilie Pârvan, dr. șt. Agricole.

Domnule Preşedinte al Parlamentului Republicii Moldova, Igor Grosu,

Domnule Prim Preşedinte al Republicii Moldova, Mircea Snegur,

Stimaţi deputaţi şi colegi din primul Parlament, onorată asistenţă!

În luna februarie anul 1990 în Moldova au avut loc primele alegeri parlamentare pe principii noi, democratice, în baza sistemului electoral majoritar. Candidaţii la mandatul de deputat erau propuşi de colectivele de muncă şi organizaţiile obşteşti. Numărul acestora oscila într-o circumscripţie electorală până la 15-20 persoane. În pofida lipsei unui pluralism politic veritabil, alegerile au constituit, totuşi, o primă competiţie electorală democratică reală.

O semnificaţie importantă pentru aceste alegeri l-a avut procesul de renaştere naţională, care luase amploare la acea vreme în întreaga societate şi a exercitat o influenţă considerabilă asupra evoluţiilor ulterioare din Moldova. În urma scrutinului, în Sovietul Suprem al RSSM de legislatura a XII-a pe atunci, au fost aleşi 371 de deputaţi, majoritatea dintre care au fost sprijiniţi în campania electorală de noile mişcări populare, ulterior formaţiuni politice.

Parlamentul Republicii Moldova de prima legislatură în condiţii dificile a asigurat adoptarea actelor legislative ce au permis crearea statalităţii Republicii Moldova. Mijloacele de informare în masă, şi atunci, şi acum, continuă să scrie că circumstanţele geopolitice favorabile, dar şi curajul şi voinţa politică a unei generaţii remarcabile au dat naştere unei entităţi noi – Republica Moldova.

La 23 mai 1990, în conformitate cu Hotărârea Sovietului Suprem al RSSM de legislatura a XII-a, fosta republică unională, RSSM, este redenumită în Republica Moldova, iar Sovietul Suprem devine primul Parlament al Republicii Moldova. Acest prim Parlament a purtat pe umerii săi povara trecerii republicii noastre de la statutul de republică unională din cadrul fostei URSS la constituirea statului suveran Republica Moldova, punând bazele politico-juridice ale statului independent prin adoptarea legislaţiei naţionale şi constituirea principalelor instituţii ale statului. Au fost adoptate acte legislative de importanţă cardinală pentru edificarea, consolidarea şi funcţionarea statului independent Republica Moldova. La fel au fost adoptate şi un şir de Legi importante care au asigurat funcţionalitatea statului şi structurilor sale (crearea Armatei si Politiei Nationale, Serviciul Vamal, Procuratura, crearea Băncii Naţionale şi a sistemului financiar bancar, valuta naţională, adoptarea actelor ce reglementează activitatea economică, politică şi alte domenii ale vieţii cotidiene a ţării). Intr-un cuvint a fost adoptat intreg pachetul de acte normative care au stat la baza constituirii institutiilor unui stat independent. De notat că în chiar primele zile după validare, la 27 aprilie 1990, deputaţii din Primul Parlament au votat însemnele statale, care fac parte din patrimoniul valoric al statului: Drapelul de Stat – Tricolorul, Stema de Stat, iar la 27 august 1991, odată cu Declaraţia de Independenţă, a fost votat Imnul de Stat al Republicii Moldova „Deşteaptă-te, române”, ulterior schimbat de deputaţii agrarieni.

Marele merit al primului Parlament democratic intrat în conştiinţa naţională drept Parlamentul Independenţei, constă în adoptarea, la 23 iunie 1990, a Declaraţiei Suveranităţii, iar la 27 august 1991 – a Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova.

Acum 30 de ani, pe 27 august 1991, Primul Parlament vota Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova. Toţi cei 277 de deputaţi, care au votat acest document istoric, precum şi cei care din varii motive nu au fost prezenţi la şedinţă, dar au semnat acest document ulterior, au făcut abstracţie de apartenenţa şi simpatiile lor politice şi au pus în prim-plan interesul naţional. Adoptarea la 27 august 1991 a Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova a înscris o nouă filă în existenţa statului şi a determinat evoluţia juridică şi constituţională a dezvoltării lui şi a societăţii în ansamblu. Acest act istoric urma să determine calitatea proceselor de dezvoltare a relaţiilor sociale, economice şi de drept. Anume aceste aspecte de strategie au şi contribuit la adoptarea proiectului de Constituţie şi votarea lui în prima lectură de către Primul Parlament. Dar în urma unei crize parlamentare, la 12 octombrie 1993, Parlamentul de legislatura a XII-a s-a autodizolvat, nu înainte însă de a fixa data unui scrutin parlamentar anticipat – 27 februarie 1994. A fost adoptată de asemenea o nouă lege electorală, prin care s-a trecut de la sistemul electoral majoritar la cel proporţional pluripartidist, fiind prevăzută şi micşorarea numărului de deputaţi.

Onorată asistenţă,

Timp de 30 de ani sfârşitul verii este marcat de spiritul Declaraţiei de Independenţă. Ziua de 27 august 1991 a rămas în memoria noastră şi a prietenilor noştri din lumea întreagă ca o dată deosebită. Proclamarea Independenţei Republicii Moldova a fost apreciată ca o decizie istorică, ca o mare izbândă a Mişcării de Renaştere şi Eliberare Naţională. Actul din 27 august 1991 a fost pregătit şi realizat prin efortul şi sprijinul a sute de mii de alegători, patrioţi ai neamului. Declaraţia este un document istoric care nu poate fi nici modificat, nici completat, şi cu atât mai mult, anulat.

Ea începe cu motivarea istorică a independenţei, o atenţie deosebită acordând consecinţelor nefaste ale nelegiuirilor din anii imperiului ţarist apoi sovietic. Istoria ne-a demonstrat că imperiile luptă mereu pentru a ocupa noi teritorii şi a subjuga popoare. Prin acest calvar a trecut şi poporul nostru.

O altă apreciere principială este cea referitoare la Pactul Molotov-Ribbentrop, prin care două regimuri criminale şi-au stabilit „sferele de interese”. Urmează argumentele principale ale Mişcării de Renaştere şi Eliberare Naţională, primele realizări ale acesteia precedând proclamarea independenţei.

Preambulul Declaraţiei de Independenţă se încheie cu memorabila frază „Parlamentul … proclamă solemn: Republica Moldova este un stat suveran, independent şi democratic, liber să-şi hotărască prezentul şi viitorul, fără nici un amestec din afară în conformitate cu idealurile şi năzuinţele sfinte ale poporului în spaţiul istoric şi etnic al devenirii sale naţionale”. Şi solicită în acest act istoric tuturor statelor şi guvernelor lumii recunoaşterea independenţei sale. O atenţie deosebită merită şi o altă prevedere a acestui document. Guvernului URSS i se cere să înceapă imediat negocieri cu guvernul Republicii Moldova privind încetarea stării ilegale de ocupaţie şi să retragă trupele militare sovietice de pe teritoriul naţional. Această revendicare nici până astăzi nu este soluţionată.

 Şi nu în ultimul rând, Declaraţia de Independenţă garantează, repet, GARANTEAZA, drepturile sociale, economice, culturale şi libertăţile politice tuturor cetăţenilor, tuturor grupurilor naţionale, etnice, lingvistice şi religioase de pe teritoriul ei, în conformitate cu principiile şi normele recunoscute pe plan internaţional. Şi în acest context prezintă mari nedumeriri acţiunile asa numitor lideri de la Tiraspol, şi mişcările din unele raioane din sudul republicii.

Spre regretul nostru, guvernările ulterioare s-au stăruit să-i subaprecieze importanţa, au încercat să substituie Ziua Independenţei prin Ziua Republicii. Scopul urmărit era evident – eliminarea din memoria colectivă şi individuală a unui eveniment istoric pe care îl mai contestă şi astăzi. Tentativa de substituire a fost şi este o insultă adusă sutelor de mii de oameni care au constituit factorul principal în pregătirea şi proclamarea Independenţei Republicii Moldova, o insultă adusă veteranilor războiului de pe Nistru – apărători ai integrităţii noastre teritoriale. Şi nu în ultimul rând o insultă nouă, votanţilor şi semnatarilor Declaraţiei de Independenţă. Mai mult chiar, aceşti ideologi susţineau pe timpul guvernării lor că este nevoie de o „nouă redacţie” a Declaraţiei de Independenţă. Realizarea unui asemenea proiect aberant ar fi însemnat abrogarea Declaraţiei de Independenţă. Nu e secret că forţele ostile au atentat mereu la simbolica statului: Imnul de Stat, Constituţia, Ziua Independenţei, Declaraţia de Independenţă ş.a.

Pe noi ne preocupă şi astăzi soarta originalului Declaraţiei de Independenţă, care, chipurile, a ars în timpul evenimentelor din aprilie 2009. Or, Declaraţia de Independenţă se afla atunci, împreună cu alte documente, într-un safeu din material neinflamabil. Cum a putut să ardă principalul document al statului nostru? Ce s-a întâmplat în acele zile şi când organele de drept vor da răspuns şi la această întrebare foarte importantă? Noroc că dl redactor-şef al cotidianului parlamentar „Sfatul Ţării”, Nicolae Misail, care este prezent astăzi în sală, a păstrat în arhiva personală un exemplar al publicaţiei din 28 august, în care era publicat nu numai textul, dar şi facsimilele semnăturilor celor care au votat Declaraţia. Am fost foarte revoltaţi atunci şi probabil cunoaşteţi că am convocat o adunare-şedinţă a primului Parlament la care am re-votat şi semnat din nou Declaraţia de Independenţă, pentru a rămâne generaţiilor următoare.

Aceeaşi ideologi iresponsabili, anul trecut, chiar la 27 august, au încercat să falsifice Declaraţia de Independenţă.

În sala în care noi am votat Declaraţia de Independenţă, fără a invita pe cineva dintre deputaţii primului Parlament, a fost dat citire un text falsificat al Declaraţiei de Independenţă. Noi am ripostat atunci, cum am făcut-o şi cu alte ocazii anterior. Tot aceşti „apărători” (în ghilimele) ai independenţei, au făcut şi continuă să facă apel la revizuirea vectorului strategic de integrare europeană.

Onorată asistenţă,

Fiecare dintre noi este, ţin să cred, mai mult sau mai puţin de vină că traseul ultimilor 26 de ani – refuz categoric să zic 30 de ani cum afirmă majoritatea mijloacelor de informare în masă şi analişti politici – să fie aşa cum a fost: ambivalent, cu mici urcuşuri şi mai multe coborâşuri, cu puţine şi mici bucurii, dar prea multe regrese, cu pierderi imense de populaţie activă, cu eşecuri răsunătoare în toate domeniile.

O mare speranţă a născut şi ziua de 27 iunie 2014, zi în care a fost semnat Acordul de Asociere între Republica Moldova şi Uniunea Europeană. Din acel moment Acordul a devenit o foaie de parcurs pe calea integrării Republicii Moldova în familia europeană. Moldova nu numai geografic este o ţară europeană. Ea zi de zi, pas cu pas se aliniază standardelor europene, devine o componentă a civilizaţiei continentale. Însă în toţi aceşti ani am avut parte de mai multe promisiuni decât realizări, mai multe dezamăgiri decât împliniri, mai multă sărăcie decât bunăstare. Deși aşteptări au fost şi rămân. Ele necesită o mare responsabilitate, multă răbdare, muncă şi sacrificiu. Rezultatele alegerilor prezidenţiale din noiembrie 2020 şi celor parlamentare din 11 iulie curent confirmă voinţa majorităţii populaţiei de a fi parte a marii familii europene. Delegând în parlament 63 de deputaţi pro-europeni şi anticorupţie, oamenii şi-au pus mari speranţe că noul legislativ va realiza măsuri ce vor asigura o dezvoltare durabilă a statului nostru, în interesul cetăţeanului, în spiritul Declaraţiei de Independenţă. De aceea, noi toţi avem obligaţia să rupem acest cerc vicios. Să fim mai uniţi şi mai oneşti, iar solidaritatea naţională ne va face să fim mai încrezători că putem reuşi.

Revenind la Declaraţia de Independenţă, doresc să subliniez încă o dată importanţa acestui document şi totodată să mă adresez Ministerului Educaţiei să includă pentru tineretul studios, măcar în cadrul orelor facultative, studierea acestui document istoric. Noi, deputaţii votanţi ai Declaraţiei de Independenţă, cât mai suntem în viaţă, vom participa activ la promovarea ei în cadrul unor asemenea acţiuni. Mai doresc să le amintesc celor care au uitat, că prin votul lor, deputaţii Parlamentului fondator al Republicii Moldova au asigurat smulgerea fostei republici sovietice din URSS. Se pare că mulţi au uitat cum s-a produs acea „rupere” dramatică după putch-ul de la Moscova, iar memoria scurtă îi face să ne reproşeze diverse neîmpliniri deputaţilor de atunci.

Acestea fiind spuse, permiteţi-mi să vă felicit din numele tuturor deputaţilor primului Parlament cu aniversarea a 30-ea de la adoptarea Declaraţiei de Independenţă şi să vă doresc multă sănătate şi realizări cât mai frumoase în continuare în interesul cetăţenilor.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Ploaia din 1946

Grigore Plămădeală este un cunoscut pictor și grafician din Basarabia, membru emerit al Uniunii Artiștilor Plastici, autor a peste 3 mii de lucrări. Născut în 1938, în comuna Ialoveni, a urmat școala primară la Chișinău, apoi a absolvit școala medie la Ceadâr Lunga, iar în 1955 a devenit student la Școala de Pictură „Alexandru Plămădeală”, din Chișinău. În ianuarie 1960, a fost nevoit să abandoneze studiile din cauza sărăciei, angajându-se în calitate de pictor la Combinatul de Covoare din Congaz. În 1961 s-a căsătorit cu Ana Arnăut și a revenit la Chișinău, unde s-a restabilit la Școala de Pictură, anul II, facultatea Textilă, profesoară Valentina Tufescu. Apoi s-a transferat la facultatea de Pictură, pe care a absolvit-o în 1967. În toți acești ani, începând cu 1955 până în anii 1990, a fost discipolul pictorului Petru Țurcan. După absolvirea facultății, în 1967, a fost invitat și repartizat la Ministerul Culturii, unde, până în 1974, a predat la perfecționarea cadrelor și organiza expoziții de artă populară de diverse niveluri: raional, republican, unional, încheia contracte cu meșterii populari, înființa școli de pictură. După 1974, a fost invitat la Fondul Plastic, unde s-a ocupat de organizarea expozițiilor de artă populară și ale artiștilor profesioniști. În 1978, a fost angajat șef de secție la Institutul de Proiectări al Ministerului Industriei Ușoare. În 1980 a revenit la Fondul Plastic, unde a organizat expoziții până în 1988, când s-a angajat pictor la Palatul Feroviarilor. Tot atunci, și-a mutat atelierul în Asociația Pomicolă „Dacvilagro”, comuna Boșcana, Criuleni, unde se află până în prezent.

În articolul de mai jos, Grigore Plămădeală ține să demistifice miturile referitoare la foametea din 1946-1947, prezentată de propaganda sovietică drept o urmare a secetei din anul 1946. În realitate, distinsul pictor susține că anul 1946 a fost unul ploios, foarte bun pentru agricultură, foametea fiind provocată artificial de autoritățile sovietice, care au confiscat în întregime roada țăranilor basarabeni din acel an.

Da, da! Vara lui 1946 a fost foarte bună, adică ploioasă.

Recviu


Tatăl meu, în acea vară, m-a purtat cu el la arat, la semănat și, desigur, la secerișul pâinii coaptă pe dealul de la Fața Brăilei. După ce pâinea a fost coaptă și secerată, căruța o luase spre Botanica, nu prin Șapte Ani, ci prin Frumușica, comuna Ialoveni. Pe aici, dealurile erau mult mai line.

Când am ajuns la mănăstire, tatăl meu adormise și îmi încredințase mie hățurile, zicându-mi: „Băiete, când vei ajunge la Răscrucea Schinoasei, să nu cotești cumva la dreapta în vale, să ții drumul înainte!”. Ți-ai găsit dintr-un puștan de de opt ani căruțaș! Iapa și-a ales singură drumul. La vale îi venea mai ușor.

Pe la o bucată de vale, se trezi și taică-meu. Mă ocărî, coborî din căruță și încercă să o întoarcă. Iapa însă, cum nu a chinuit-o, nici nu a mai mișcat căruța cu pâine din loc. S-a dus taică-meu în vale la Schinoasa pe jos, a împrumutat calul de la un prieten, iapa a lăsat-o din urma căruței și am luat-o spre Botanica.

După cele destăinuite de oameni, cu timpul, ei au fost preveniți să își aducă pâinea la fățarea organizată pe locul unde se află astăzi pretura Botanica. Împodobită cu lozinci, cu o scenă improvizată, cu un minoc și alte piese de treierat pâinea, cu dansuri și concerte, grâul a fost adunată în saci, apoi încărcat în camioane, dus și apoi nimeni nu a mai văzut vreun grăunte de cereale!

La începutul anului școlar 1946, am mers și eu la școală în clasa întâi. Până la anul nou, 1946, am învățat a scrie litere cu punctul pe i, cu căciulițe, cu codițe… După anul nou, începusem a scrie niște bețișoare câte trei grămadă, ba cu un prag jos, ba cu altul partea de sus, ba un bețișor legat de ou, ba altul cu un ou de o parte și o coadă într-o parte…

În clasa școlii nr. 13 de la Botanica, frigul mă chinuia, dar foamea de acuma ne culca pe unii ba pe acasă, ba pe drum spre școală, ba în clasele din ce în ce mai pustii. Copiilor nu le mai ardea a școală…

Realizat de Gheorghe Lupușoru

DECLARAŢIA DE INDEPENDENŢĂ – TEMEI JURIDIC AL REUNIFICĂRII NAŢIONALE


„Cea mai înaltă formă de
existenţă umană e
cunoaşterea şi nu acţiunea”
Aristotel

Adnotare. Care este Spiritul Declaraţiei de Independenţă din 27 august 1991, şi
semnificaţia ei pentru poporul republicii Moldova? valori pe care „stataliştii” de diferite culori
ori nu le înţeleg, ori nu vor să le înţeleagă?
Potrivit normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional, Declaraţia de Independenţă
este actul politico-juridic prin care un popor sau o parte din poporul subjugat îşi declară ruperea
de imperiu prin aplicarea principiului şi dreptului la autodeterminare naţională.
Iar, principiul autodeterminării naţionale semnifică, în dreptul internaţional, dreptul, regula,
potrivit căreia „orice comunitate umană legată printr-o identitate de aspiraţii şi interese, de limbă,
obiceiuri, caracter şi tradiţii are dreptul de a se elibera din opresiunea unui guvern străin şi de a
se organiza într-un stat propriu …”.1
Totodată istoria cunoaşte trăsături specifice de realizare şi exercitare în practică a acestui
principiu – drept. Şi aceasta deoarece statutul naţiunilor ce-şi declară independenţă îmbracă
diferite forme cum ar fi: eliberarea Naţiunii de sub opresiunea unui guvern străin şi constituirea
propriului stat, fie redobândirea statutului de stat independent, fie, în sfârşit, redobândirea
independenţei de către o parte din popor, anexat de Guvern străin.
În acest context, trebuie de remarcat faptul că odată adoptată Declaraţia de Independenţă
suportă diferite consecinţe juridico-politice pentru poporul care şi-a dobândit independenţa. Am
subliniat că, de principiu autodeterminarea se finalizează cu crearea unui nou stat, independent
de imperiu. Astfel, Declaraţia de Independenţă a Statelor Nord Americane s-a soldat cu formarea
unui nou stat independent – Statele Unite ale Americii.
Alta este situaţia statelor care fiind subiecte de drept internaţional au fost cotropite, iar în
urma Declaraţiei de Independenţă şi-au redobândit statutul de stat independent pe care îl aveau
înainte de ocupaţie. Exemplu servesc statele baltice: Lituania, Letonia şi Estonia.

1
Drăganu Tudor. Drept constituţional şi instituţii politice. Tratat elementar. Ed. Lumina Topo. SRL. Cluj-Napoca:
2000, vol.I, p.129; Sofronie Gheorghe. Principiul naţionalităţilor în tratatele de pace din 1919-1920. – Bucureşti,
1936, p.12.
2
Şi alta este situaţia cu soarta unei părţi a populaţiei şi a teritoriului anexat la imperiu, care
ulterior şi-a proclamat independenţa în baza aceleiaşi norme internaţionale privind dreptul la
autodeterminare. Exemplu actuala Republică Moldova constituită din cetăţeni români situaţi pe
teritoriul naţional, dar rupt în 1940 şi 1944 din corpul statului român – subiect de drept
internaţional şi recunoscut pe plan mondial.
Astfel, în cazul dat Declaraţia de Independenţă adoptată de către Parlamentul Republicii
Moldova şi legitimată prin votul delegaţilor plenipotenţiari de la Marea Adunare Naţională din
27 august 1991 a declanşat procesul de reunificare legală şi legitimă a poporului în cadrul
statului Român din cadrul căruia a fost ruptă în baza Pactului Ribbentrop-Molotov declarat nul şi
neavenit de comunitatea mondială şi de către Parlamentul republicii Moldova la 23 iunie 1990.
Respectivii paşi au fost întreprinşi, dar războiul împotriva Independenţei, declanşat de Rusia
Federativă în 1992 a suspendat procesul la faza finală.
Acum, graţie Cartei de la Paris pentru o Nouă Europă (1990), prin care s-a constituit un nou
principiu şi, anume, unitatea popoarelor, de care s-a prevalat poporul german, Rezoluţia PE din
2019 şi Hotărârea Parlamentului României din 2018, procesul reunificării naţionale şi teritoriale
a poporului român are toate temeiurile juridice pentru finalizarea procesului.

  1. Istoria poporului republicii Moldova de la 1812 şi Unirea din 1918.
    Vom remarca că această problemă a constituit subiect atât în textul Declaraţiei de
    Independenţă2
    , cât şi temă a multor publicaţii ştiinţifice.3
    În cadrul acestei comunicări ne vom
    referi din nou la ele, dat fiind importanţa lor indispensabilă pentru a atinge scopul trasat.
    Aşadar, la 1812 Ţara Moldovei era principat, cu statut de suzeranitate. „Suzeranitatea” în
    general prevede dreptul unui stat asupra altui stat, care are guvern propriu, dar nu are
    autoguvernare4
    . Sub acest statut domnitorilor „li s-a lăsat toată slobozenia şi aproape toată putere
    de odinioară de a face legi, de a-i pedepsi pe supuşi, de a căftăni sau a lua boieria, de a pune
    biruri, de a pune episcopii”5
    . Chiar dacă nu dispunea de autonomie, integritatea teritorială era
    asigurată.
    În timpul războiului ruso-turc din anii 1806-1812 imperiul rus urmărea doar un singur şi
    veşnic scop – cucerirea de noi teritorii şi subjugarea popoarelor. Această intenţie o demonstrează
    rescriptul secret al ţarului Alexandru I către comandantul armatei ruse feldmareşalul M.I.
    Kutuzov din 22 martie 1812: „V samoi je krainosti dozvoleaiu vam zakliuciti mir, poloja Prut, po
    vpadenii v Dunai, graniţei. No sie dozvolenie vvereaiu licino vaşei otvetstvennosti, trebuiu
    neobhodimo, citobi ni odno liţo, bez izeatiia, ne bilo isvestno o siom do samogo ceasu

2
Declaraţia de Independenţă, adoptată prin Legea nr.691 din 27.08.91. Publicată În: Monitorul Oficial nr.11-12,
art.nr.103; 118.
3
Ex.: Arseni Alexandru. Reunificarea naţională şi teritorială a românilor – legitate şi legitimitate. În: Jurnalul
Juridic Naţional: teorie şi practică, nr.1(41), 2020, p.4-9; Republicat în: Limba română – Revistă de Ştiinţă şi
Cultură: nr.2(262), martie-aprilie 2021, p.19-31.
4
Dicționarul explicativ al limbii române. Bucureşti: Univers enciclopedic, 2016.
5
Cantemir Dimitrie. Descrierea Moldovei. Chişinău: Hyperion, 1992, p.45.
3
podpisaniiu” (cursivul nostru – A.A.)6
.
Această politică a fost clar apreciată şi de Rusia. „Ţarii”, – scria V.I. Lenin – promovau o
politică de anexii, folosind mijloace grosolane, schimbând un popor cu altul potrivit unor
înţelegeri cu alţi monahi (împărţirea Poloniei, tranzacţia încheiată cu Napoleon în ceea ce
priveşte Finlanda ş.a.), aşa cum moşierii făceau între ei schimb de ţărani şerbi7
.
Ilegalitatea şi ilegitimitatea raptului Basarabiei din Principatul Moldovei au fost subiect de
abordare şi în teoria marxistă: „Turcia, – scria K.Marx, – nu poate ceda ceea ce nu-i mai
aparţine, pentru că Poarta Otomană n-a fost niciodată suverană asupra ţărilor române. Poarta
însăşi recunoscuse acest lucru, când la Carlovitz, presată de poloni să le cedeze Moldo-Vlahia, ea
răspunse că nu are dreptul de a face vreo cesiune teritorială, deoarece capitulaţiile nu-i conferă
decât un drept de suzeranitate”8
.
Acest Tratat de la 1812 a fost calificat, la 2 octombrie 1812, de către 14 înalţi demnitari ai
Ţării Moldovei membri ai Divanului (forul suprem de stat) drept „ruperea din trupul Moldovei”
a teritoriului istoric de la răsărit de Prut, considerat de moldoveni „grânarul şi imaşul
Principatului”9
.
Aşadar, prin pacea de la Bucureşti din 1812 Basarabia, incontestabil, a fost anexată la
Imperiul Rus. În dreptul internaţional, anexiunea caracterizează acţiunile de „încorporare prin
violenţă de către un stat a unui teritoriu ce aparţine altui stat”.
Însăşi noua putere rusă din 1917 afirma că prin anexarea ori contopirea unor teritorii străine
„… guvernul înţelege orice alipire a unei naţionalităţi mici ori slabe la un stat mare ori puternic
fără consimţământul şi dorinţa acestei naţionalităţi, exprimată precis, limpede şi de bunăvoie,
fără a ţine seama de faptul când a fost săvârşită această alipire forţată” (cursivul nostru –
A.A.), fără a ţine seama şi de faptul cât de dezvoltată ori înapoiată este naţia alipită cu forţa sau
reţinută cu forţa în graniţele statului dat10
.
Dezvoltând această idee, în Decret se mai stipulează: „Dacă o naţiune oarecare este reţinută
cu forţa în graniţele unui stat, dacă acestei naţiuni, contrar dorinţei exprimate de ea – indiferent
dacă această dorinţă este exprimată în presă, prin adunări populare (ex.: Basarabiei – Soroca
etc.), prin hotărâri ale partidelor sau prin proteste şi răscoale împotriva asupririi naţionale – nu i
se acordă dreptul de a soluţiona fără cea mai mică constrângere, prin vot liber, problema privind
formele existenţei sale ca stat, cu condiţia retragerii complete a trupelor naţiunii anexate sau în
general ale naţiunii mai puternice, atunci alipirea ei constituie o anexiune, adică o cotropire şi o
violenţă”
11
.
Procesul emancipării naţionale triumfă la 27 martie 1918 prin adoptarea de către Sfatul

6 Кутузов М.И. Сборник документов. Москва, 1952, т.3, p.851.
7 Ленин В.И. Полное собрание сочинений, том 32, p.7.
8
Marx K. Însemnări despre români. Bucureşti, 1964, p.106.
9
Uricariul, vol.IV, Iaşi, 1857, p.345-346.
10 Decretul despre pace din 26 octombrie (8 noiembrie) 1917. Ленин В.И., ПСС, том 35, p.14.
11 Сборник законов СССР и указов Президиума Верховного Совета СССР, 1938-1967. Том 1. Москва, 1968,
p.27.
4
Ţării a Actului unirii pe veci cu Patria-Mamă – România. Pe această cale legală Basarabia
anexată de către Rusia la 1812 revine la matca naturală naţională şi teritorială.
Acest proces de unificare naţională şi dreptul la autodeterminare au fost subliniate de către
preşedintele SUA Woodrow Wilson care a reiterat că „viitoarea aşezare internaţională postbelică
să aibă la bază ideea că fiecare popor are dreptul să-şi aleagă suveranitatea sub care este chemat
să trăiască”
12
.
Poporul român a realizat din plin acest drept. Astfel, căderea imperiului habsburgic este
reflectată în „Manifestul imperial către popoarele Austriei” din 16 octombrie 1918, prin care
împăratul decretează ca „… fiecare popor pe ţinutul în care locuieşte să formeze un stat propriu
şi că împăratul … va garanta fiecărui stat naţional neatârnarea sa …”13
.
Misiunea de a înfăptui acest act a fost încredinţată „sfaturilor (consiliilor) naţionale formate
din deputaţii parlamentari ai fiecărei naţiuni …”. În acest context, la 17 octombrie 1918
împăratul emite un ordin către armată şi flotă în care, printre altele, se arată că „… se lasă cale
liberă pentru dezvoltarea nestingherită a fiecărui popor spre binele lui …”. În baza acestor
reglementări, Congresul General al Bucovinei (Dieta) la 15 noiembrie 1918 a votat „Unirea
necondiţionată şi pentru vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuş, Colacin şi
Nistru cu regatul Românesc”.
Unirea Transilvaniei se realizează prin altă procedură legală. Astfel, Consiliul Central
Naţional Român prin circularele din 2/15 noiembrie 1918 convoacă Marea Adunare Naţională
Română. În acelaşi timp, Garda Naţională Română depune jurământul de credinţă faţă de
Consiliul Naţional Român.
La 18 noiembrie/ 1 decembrie 1918 Marea Adunare Naţională Română a Tuturor Românilor
din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la AlbaIulia în ziua de 18 noiembrie, decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de
dânşii cu România.
De menţionat că toate cele trei acte de unire cu România (27 martie 1918, 1 noiembrie 1918
şi 1 decembrie 1918) au fost ratificate prin decrete-legi şi, respectiv, de către Rege.
Pe această cale, în baza principiului dreptului internaţional al autodeterminării naţionale şi a
actelor enunţate în ansamblu s-a încheiat procesul istoric de unificare naţională şi teritorială a
românilor într-un stat modern legal şi legitim constituit. Pe bună dreptate „Ţara este Statul
închegat care conţine în sine atât naţiunea, cât şi solul. Statul organizat, aşezat şi paşnic, care
stăruie pe drumul hotărât de soartă. Statul născut în mod natural din pământul plămădit cu sânge,
iar nu o simplă creatură juridică de moment a unor interese şi acorduri internaţionale”14
.
Sub aspect al dreptului internaţional public, Conferinţa de pace de la Paris din 3 martie 1920

12 Drăganu T. Drept constituţional şi instituţii politice. Vol.1. Cluj-Napoca, 2000, p.130.
13 Unirea. Foaie bisericească politică. Anul XXVIII, nr.65, 23 octombrie 1918.
14 Teodorescu A. Valoarea juridică a unui cuvânt românesc. În: Analele Academiei Române. Memoriile secţiunii
istorie. Seria III. Tomul XXVIII, memoria 11. Mihai T.Oroveanu. Istoria dreptului românesc şi evoluţia instituţiilor
constituţionale. Bucureşti: Cerma, 1992, p.263.
5
recunoaşte unitatea statului român şi, implicit, unirea Basarabiei cu România. Iar la 28 octombrie
1920 reprezentanţii Angliei, Franţei, Italiei şi ai Germaniei, pe de o parte, şi ai României, pe de
altă parte, au semnat la Paris tratatul prin care se recunoaşte suveranitatea României asupra
Basarabiei. Acest tratat este ratificat în aprilie 1920 de Parlamentul României. La 19 mai 1922
tratatul a fost ratificat de Marea Britanie, iar mai apoi, la 11 mai 1924 – de către Parlamentul
Franţei15
.
Doar Rusia nu a recunoscut unirea Basarabiei cu România, ignorându-şi, în stil specific,
propriile acte normative valabile (indicate anterior). De remarcat contrariul civilizat al Austriei,
care nu a pus la îndoială integritatea României.
Rusia sovietică, stabilind la 9 iunie 1934 relaţii diplomatice cu România, de jure a
recunoscut unirea Basarabiei cu România. Dar, de facto, ca şi în cazul Finlandei şi al Poloniei, a
reocupat teritorii din Finlanda (războiul ruso-fin), România, Polonia şi Ţările Baltice în baza
Pactului Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939.

  1. Pactul Ribbentrop-Molotov şi consecinţele lui pentru Basarabia, Nordul Bucovinei
    şi Ţinutul Herţa şi declararea lui nul şi neavenit. textul p.7
    Consecinţa pactului: Basarabia şi Nordul Bucovinei au fost anexate la URSS la 28 iunie
  2. Mai apoi Nordul Bucovinei, Ţinutul Herţa şi sudul Basarabiei sunt transmise în
    componenţa Ucrainei, iar din restul teritoriului şi o parte din fosta RASS Moldovenească la 2
    august 1940 la Moscova, contrar tuturor normelor dreptului internaţional şi chiar intern al URSS,
    a fost creată RSS Moldovenească. Situaţia s-a păstrat şi după cel de-al Doilea Război Mondial.
    Evenimentul de la 28 iunie 1940 analizat „prin prisma criteriilor fundamentale ale actelor
    legislative sovietice din 1917 şi a normelor de drept internaţional se prezintă ca o anexiune. Mai
    mult decât atât, demnitarii sovietici au tins să fundamenteze acest act nelegitim prin nelegiuirea
    comisă faţă de statul Moldovenesc la 1812”16
    .
    De remarcat că şi poporul german a avut de suferit groaznic în urma Pactului RibbentropMolotv fiind divizat în două state.
    Abia în 1989 Parlamentul URSS – Congresul Deputaţilor a condamnat Pactul RibentropMolotov. Republica Moldova, în calitate de Stat Suveran prin avizul adoptat de către Parlament
    la 23 iunie 1990 la fel condamnă pactul şi consecinţele lui asupra Basarabiei şi Nordului
    Bucovinei17
    .
    Această poziţie juridică este reconfirmată în Declaraţia Independenţei din 27 august 1991,
    subliniindu-se ca parlamentele multor stat au declarat Pactul din 23 august 1939 nul şi neavenit
    şi cer lichidarea consecinţelor pentru Basarabia, Nordul Bucovinei şi Ţinutului Herţa.
    În calitate de stat suveran, Republica Moldova, prin Hotărârea Parlamentului din 28 iulie

15 Cojocaru Gh. Recunoaşterea internaţională a Marii Uniri. În: Cugetul, nr.4, 1991.
16 Grama D. Anexarea Basarabiei la URSS în 1940 – consecinţă a sfârtecării statului Moldovenesc în 1812. În:
Cugetul. Revistă de istorie şi ştiinţe umanistice, 1992, nr.2, p.38.
17 Veştile Sovietului Suprem 1990, nr.6, 7, art.186.
6
1990, aderă la Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. În aceeaşi zi ratifică Pactele din
1966 în care se declară: „Toate popoarele au dreptul de a dispune de ele însele. În virtutea
acestui drept ele îşi determină liber statutul politic şi îşi asigură liber dezvoltarea economică,
socială şi culturală” (art.1)18
.

  1. Spiritul Declaraţiei de Independenţă temei juridic al reunificării naţionale şi
    teritoriale a Poporului Republicii Moldova în statul Naţional – România.
    Declaraţia de independenţă a Republicii Moldova faţă de Imperiul Sovietic şi ulterior faţă de
    succesorul său Federaţia Rusă, adoptată de către Deputaţii plenipotenţiari al Poporului Republicii
    Moldova în cadrul sesiunii extraordinare a Reprezentanţei Naţionale la 27 august 1991 şi
    legitimată prin votul unanim al Delegaţilor plenipotenţiari la Marea Adunare Naţională în
    aceeaşi zi stabileşte textul p.*3 Declaraţie
    ŢINÂND SEAMA de procesele ireversibile ce au loc în Europa şi în lume de democratizare,
    de afirmare a libertăţii, independenţei şi unităţii naţionale, de edificare a statelor de drept şi de
    trecere la economia de piaţă;
    REAFIRMÂND egalitatea în drepturi a popoarelor şi dreptul acestora la autodeterminare,
    conform Cartei O.N.U., Actului final de la Helsinki şi normelor de drept internaţional;
    APRECIIND, din aceste considerente, că a sosit ceasul cel mare al săvârşirii unui act de
    justiţie, în concordanţă cu istoria poporului nostru, cu normele de morală şi de drept internaţional,
    PROCLAMĂ
    solemn,- în virtutea dreptului popoarelor la autodeterminare, în numele întregii populaţii a
    Republicii Moldova şi în faţa întregii lumi:
    REPUBLICA MOLDOVA ESTE UN STAT SUVERAN, INDEPENDENT ŞI DEMOCRATIC, LIBER SĂ-ŞI HOTĂRASCĂ PREZENTUL ŞI VIITORUL, FĂRĂ NICI UN AMESTEC
    DIN AFARĂ, ÎN CONFORMITATE CU IDEALURILE ŞI NĂZUINŢELE SFINTE ALE
    POPORULUI ÎN SPAŢIUL ISTORIC ŞI ETNIC AL DEVENIRII SALE NAŢIONALE.
    În calitatea sa de STAT SUVERAN ŞI INDEPENDENT, REPUBLICA MOLDOVA:
    SOLICITĂ tuturor statelor şi guvernelor lumii recunoaşterea independenţei sale, astfel cum
    a fost proclamată de Parlamentul liber ales al Republicii, şi îşi exprimă dorinţa de a stabili relaţii
    politice, economice, culturale şi în alte domenii de interes comun cu ţările europene, cu toate
    statele lumii, fiind gata să procedeze la stabilirea de relaţii diplomatice cu acestea, potrivit
    normelor de drept internaţional şi practicii existente în lume în această materie;
    ADRESEAZĂ Organizaţiei Naţiunilor Unite cererea de a fi admisă ca membru cu drepturi

18 Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice din 16 decembrie 1966, Ratificat prin Hotărârea
Parlamentului nr.217-XII din 28 iulie 1990, Publicat în „Tratate internaţionale”. Ediţie oficială, 1998, vol. 1, p.30;
Pactul Internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale din 16 decembrie 1966. Ratificat prin
Hotărârea Parlamentului nr.217-XII din 28 iulie 1990, Publicat în „Tratate internaţionale”. Ediţie oficială, 1998, vol.
, p.18.
7
depline în organizaţia mondială şi în agenţiile sale specializate;
DECLARĂ că este gata să adere la Actul final de la Helsinki şi la Carta de la Paris pentru o
nouă Europă, solicitând, totodată, să fie admisă cu drepturi egale la Conferinţa pentru Securitate
şi Cooperare în Europa şi la mecanismele sale;
CERE Guvernului Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste să înceapă negocieri cu Guvernul Republicii Moldova privind încetarea stării ilegale de ocupaţie a acesteia şi să retragă trupele
sovietice de pe teritoriul naţional al Republicii Moldova;
HOTĂRĂŞTE ca pe întregul său teritoriu să se aplice numai Constituţia, legile şi celelalte
acte normative adoptate de organele legal constituite ale Republicii Moldova;
GARANTEAZĂ exercitarea drepturilor sociale, economice, culturale şi a libertăţilor politice ale tuturor cetăţenilor Republicii Moldova, inclusiv ale persoanelor aparţinând grupurilor
naţionale, etnice, lingvistice şi religioase, în conformitate cu prevederile Actului final de la
Helsinki şi ale documentelor adoptate ulterior, ale Cartei de la Paris pentru o nouă Europă.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!
Adoptată la Chişinău, de Parlamentul Republicii Moldova, la 27 august 1991.
Ulterior, Republica Moldova a aderat la Actul final de la Helsinki şi la Carta de la Paris
pentru o nouă Europă, fiind admisă cu drepturi egale în OSCE. Semnificativă este Carta de la
Paris, în care, pe lângă celelalte principii ale dreptului internaţional, se stabileşte încă unul, şi
anume: cel al „unităţii naţionale”. Astfel, textul Carta stipulează: „Reafirmăm egalitatea în
drepturi a popoarelor şi dreptul lor la autodeterminare, conform Cartei O.N.U. şi normelor
pertinente ale dreptului internaţional în acest domeniu, inclusiv ale celor referitoare la
integritatea teritorială a statelor”. Totodată prevede: „Luăm act cu mare satisfacţie de Tratatul
privind reglementarea definitivă cu privire la Germania, semnat la Moscova, la 12 septembrie
1990, şi salutăm sincer faptul că poporul german (sublinierea noastră) s-a reunit într-un singur
stat conform principiilor Actului final al Conferinţei pentru securitate şi cooperare în Europa şi
în deplin acord cu vecinii săi. Realizarea unităţii naţionale (sublinierea noastră) a Germaniei este
o contribuţie importantă la instaurarea unei ordini de pace justă şi durabilă în Europa unită,
democratică şi conştientă de responsabilitatea sa în domeniul stabilităţii, păcii şi cooperării19
.
Luând în calcul aceste stipulări, urmând spiritul şi duhul Cartei de la Paris, constatăm, cu
regret, că o singură naţiune, şi, anume, cea română nu este unificată şi reunită într-un singur stat
până în prezent. Iar practica unităţii naţionale germane şi reunificarea Germaniei serveşte nouă,
românilor, exemplu de urmat, având în acest plan şi reglementările de rigoare.
Cu toate aceste evenimentele au evaluat sub aspect juridic în favoarea procesului de

19 Carta de la Paris pentru o nouă Europă din 21 noiembrie 1990. Republica Moldova a aderat prin Hotărârea
Parlamentului nr.707-XII din 10 septembrie 1991. Publicat în „Tratate internaţionale”. Ediţie oficială, 1998, vol. ,
p.304.
8
reunificare a Poporului Republicii Moldova cu România. Astfel, Parlamentul Ţării de la
Bucureşti, în 2018, cu prilejul a 100 de ani de la Marea Unire a Basarabiei cu România prin actul
Sfatului Ţării, organ legal şi legitim constituit, din 27 martie 1918, a adoptat respectiva Hotărâre
privind deschiderea procesului juridic de reunificare naţională şi teritorială.

  • 5 textul p.8
    Mai mult ca atât, întru dezvoltarea spiritului Cartei de la Paris pentru o Nouă Europă,
    Parlamentul European, prin Rezoluţia din 19 septembrie 2019, condamnă actele de agresiune,
    crimele împotriva umanităţii şi violarea drepturilor omului comise de regimurile totalitare –
    nazist şi comunist – subliniind totodată faptul că cel de-al Doilea Război Mondial a fost
    rezultatul imediat al Pactului Ribbentrop-Molotov.
    În acest context, Rezoluţia Parlamentului European invită „toate statele-membre ale UE să
    efectueze o evaluare clară şi principială a crimelor şi actelor de agresiune comise de regimurile
    totalitare comuniste şi de regimul nazist”. Or, România tocmai este jertfă a acestui Pact, prin care
    i-au fost răpite Basarabia (astăzi Republica Moldova), Ţinutul Herţa şi Nordul Bucovinei, aceste
    teritorii fiind ocupate la 28 iunie 1940 de către Uniunea Sovietică prin ultimatul din 26 iunie

  1. Rezoluţia încurajează România să iniţieze o evaluare deplină a consecinţelor Pactului
    Ribbentrop-Molotov pentru Republica Moldova, Ţinutul Herţa şi Nordul Bucovinei înlăturarea
    lor prin reîntregirea acestor teritorii cu România – consecinţă legală şi legitimă din punct de
    vedere juridic şi al Adevărului Divin.
    Ulpianus sublinia: „Ştiinţa dreptului este cunoaşterea lucrurilor divine şi umane, ştiinţa
    dreptului este cunoaşterea lucrurilor divine şi umane, ştiinţa de a deosebi ceea ce este drept de
    ceea ce este nedrept”.
    În acest context se impune şi aspectul Divin privind legalitatea şi legitimitatea reunificării
    Naţionale şi teritoriale a noastră într-un singur stat – România.
    La crearea Lumii Bunul Dumnezeu a plasat fiecare popor pe un anumit teritoriu, atribuindu-i
    şi suveranitatea asupra lui. Iar el, Bunul Dumnezeu şi-a păstrat suveranitatea inviolabilă şi
    intangibilă asupra întregului Glob, asupra Terrei.
    Iată de ce, toate imperiile, scopul cărora a fost de a atenta asupra suveranităţii Bunului
    Dumnezeu şi, implicit, asupra popoarelor lui, mai devreme sau mai târziu s-au prăbuşit. Asta
    deoarece imperiile sunt creaturi contrare voinţei şi spiritului creaţiei Dumnezeieşti. Ca rezultat
    popoarele îşi recapătă libertate şi suveranitatea asupra teritoriului natural şi binecuvântat de către
    Bunul Dumnezeu. Tot aşa şi Poporul român în unitatea sa are dreptul la suveranitate asupra
    teritoriului hărăzit de soarta Divină.
    În acest context, vom apela la aprecierile date de către Suveranii Pontifi: Papa Ioan Pavel al
    II-lea şi actualului Francisec. Ambii univoc au calificat România drept Grădina Maicii Domnului
    în integralitatea sa.
    9
    Însă, constatăm, cu regret, că Grădina de facto şi de jure nu este întreagă, ci despărţită prin
    hotarul de la Prut în două părţi, două state, realitate contrară atât spiritului Divin şi voinţei
    Bunului Dumnezeu, cât şi a spiritului uman reglementat prin actele normative identificate deja.
    În aceste circumstanţe, apare fireasca întrebare: avem noi oare cetăţenii Republicii Moldova
    şi cetăţenii României să tolerăm în continuare spiritului Divin şi uman? Răspunsul este clar că
    nu. Deci, trebuie să depunem tot efortul pentru a înlătura această nedreptate cât mai repede,
    indiferent de culoarea stataliştilor, mai ales din republica Moldova.
    Mai mult ca atât, toţi creştinii în rugăciunile sale către Bunul Dumnezeu se roagă să-i
    primească în Rai, lucru firesc. Dar cum o să nimerească în Rai dacă pe Pământ tolerează sau
    chiar contribuie pentru ca Grădina Maicii Domnului să rămână dezmembrată? Cu siguranţă, că
    şanse de a nimeri în Rai pentru asemenea persoane sunt prea puţine, dacă nu deloc.
    Astfel, întru a reveni în Grădina Maicii Domnului pe Pământ este necesar de a PUNe umărul
    la reunificarea Naţională şi Teritorial înnăscută, legală şi legitimă a Poporului Republicii
    Moldova atât sub aspect Divin şi Uman în complexitatea şi unitatea sa organică într-un singur
    stat naţional şi unitar – România. Acest proces, declanşat prin Declaraţia de Independenţă a
    Republicii Moldova din 27 august 1991, precum şi a normelor unanim recunoscute din dreptul
    internaţional, menţionate şi a hotărârii Parlamentului României din martie 2018, concluzia care
    se impune, concluzie legală şi legitimă este finalizarea prin adoptarea, de către actualul
    Parlament, a hotărârii respective, legitimată ulterior la Marea Adunare Naţională prin votul
    delegaţilor plenipotenţiari.
    Aşa să ne ajute Bunul Dumnezeu !!!
    În loc de prolog
    Propuneri pentru Rezoluţie
    De a solicita Ministerului Educaţiei şi Cercetării de a include în programele şcolare generale:
  2. La 1 septembrie a fiecărui an şcolar de a expune semnificaţiile: limbii române, Tricolorului,
    Stemei de stat, Declaraţiei Suveranităţii şi Declaraţiei de Independenţă.
  3. de a include în programul de studii a clasei a IX-a teme cu subiecte ulterioare la testările de
    absolvire privitor la semnificaţia:
    a) limbii naţionale române;
    b) Tricolorului;
    c) Stemei de Stat;
    d) Declaraţiei de Suveranitate
    e) Declaraţiei de Independenţă;
    f) Imnului naţional şi oficial;
    g) Constituţiei – ca lege fundamentală de demnitate a poporului.

ARSENI Alexandru, doctor habilitat în drept,
profesor universitar, Deputat al Poporului în
Parlamentul Independenţei (1990-1994)
votant şi semnatar al Declaraţiei de
Independenţă, coautor al Proiectului
Constituţiei, votată în prima lectură în martie
1993, Cavaler al ordinelor: „De Onoare” şi
„Ordinul Republicii”

30 de ani de independență: probleme și realizări

Duminică, 22 august, la biblioteca „Ștefan cel Mare” a avut loc o masă rotundă cu genericul „30 de ani de la Proclamarea Independenței: probleme și realizări”. Discuția a fost organizată și moderată de Lia Canțîr, șef serviciu. Au participat deputați din primul parlament, semnatari ai Declarației de Independență, personalități din alte domenii, precum și un public numeros. Oaspeții au venit cu daruri, oferind cărți valoroase pentru bibliotecă. Alexandru Arseni, deputat în primul parlament al Republicii Moldova, unul din creatorul legii cu privire la cetățenie, a donat bibliotecii lucrări din domeniul legislației, al căror autor este: „Dreptul Constituțional Comparat”, „Dreptul Constituțional și Instituții Politice” și altele. Chiril Moțpan, parlamentar în legislativul trecut, a dăruit la rândul său bibliotecii un ghid de conlucrare cu reprezentanții mass-media, numit „Cum să te aperi de jurnaliști”.

Au urmat discuții interesante, invitații împărtășind publicului prezent amintiri de la începutul anilor ’90 ai secolului trecut, când majoritatea populației din fosta republică sovietică și-a dorit să devină independentă, organizându-se în acest sens săptămânal manifestații în Piața Marii Adunări Naționale, la care participau zeci și sute de mii de oameni. Alexandru Arseni s-a referit în special la esența Declarației de Independență a Republicii Moldova și la necesitatea regăsirii acestui tărâm în spațiul devenirii naționale. Potrivit lui Pintilie Pârvan, Parlamentul din 1990 – 1993 a adoptat legile esențiale ale acestui stat, declarația de suveranitate, de independență, tricolorul, stema, imnul „Deșteaptă-te române”, reforma administrativ-teritorială, dar multe din acestea au fost anulate ulterior.  

Evident, nu a fost uitat și sângerosul război de pe Nistru declanșat de Rusia exact în ziua când Republica Moldova a fost recunoscută de ONU drept stat independent, război pentru apărarea patriei la care au participat unii din invitații prezenți la masa rotundă. Nicolae Tamciuc a remarcat, pe bună dreptate, că există atitudini controversate la subiectul în cauză, menționând că au existat multe victime inclusiv din cauza incompetenței manifestate de cadrele militare de conducere, a militarilor neechipați militar corespunzător etc. Respectiv, patetismul nu-și are loc în discursul despre războiul de pe Nistru.

Publicul curios a pus întrebări care să elucideze anumite aspecte ce țin de independența RM, de căile de evoluție a țării, de ce se putea întreprinde atât în trecut, cât și în prezent pentru ca acest stat să devină unul cu adevărat viabil și prosper, la care invitații mesei rotunde au oferit răspunsuri complete, detaliate.

Evenimentul a fost presărat și cu momente artistice, în care au fost implicați copii (Ana-Maria Țugui, Lavinia Ropot  și Vlad Ciobanu), care au recitat cu har poezii și au interpretat cântece patriotice despre Ștefan cel Mare, neam și țară, în special din repertoriul lui Grigore Vieru, Ion și Doina Aldea-Teodorovici.

După încheierea discuției, organizatorii au oferit celor prezenți certificate de participare la masa rotundă, cu autografe de la semnatarii Declarației de Independență: Alexandru Arseni, Dumitru Todoroi, Pintilie Pârvan.

Gheorghe Lupușoru