Nu iese nimeni la fereastră
Acum tu ești cel ales
Zeii ți-au permis să ai propria-ți ghilotină
Alergi înnebunit pe străzile fierbinți și pustii
Te oprești apoi în fața geamurilor întunecate
Ca în fața unor altare și strigi :
Uitați-vă, a venit primăvara!
Vă rog vă implor faceți abstracție de ghilotina
Ce-o port subsuoară
Și pe care în zadar încerc s-o acopăr
Cu haina îmbibată în sânge
Dar știți : nu este ghilotina mea
Eu pur și simplu
O scot la marginea orașului
Pentru că a venit primăvara
Și ce să fac cu o ghilotină în oraș
Pe timp de primăvară?
Dar nu iese nimeni la fereastră
Pentru că ghilotina pe care-ncerci
Cu disperare s-o ascunzi
Se face tot mai mare
(Nicolae Spătaru : Citirea zidului)