Arhive etichetă | scriitori

Când vom reveni la normalitate?

         Biblioteca este asemenea unei câmpii de flori. Flori, care de fapt, sunt copiii ei.  Prin copiii biblioteca își trăiește destinul. Copiii fiind cititorii ei care dau viață și frumusețe bibliotecii. Dar ce face ea fără cititori? Ce se întâmplă când în bibliotecă nu se mai aude vocile prichindeilor? Când stau cuminți și citesc pe canapea? Când vin ca niște puișori mânați de mamele lor, de profesori sau educatori. Ce ne facem fără lectură? Cât timp tehnologiile informaționale ne vor conduce mintea și sufletele. Dar cartea? Ea care aduce atâtea cunoștințe, în acest timp de carantină epidemică (Covid – 19) cum ne poate fi de folos? Ce putem face pentru a o aduce la îndemâna cititorului? Când va fi mai importantă decât de a ne preocupa de problemele lumii? Ce fac bibliotecile acum? Ce fac ele în acest impas în care ne-am blocat. Dacă vrei să citești intri pe internet și o citești online (unele nici nu le putem găsi online). Una din căile posibile este de a promova cartea prin sesiuni video, și prin recomandarea lor prin elaborarea listelor bibliografice și recenziilor de pe rețelele de socializare.

        Însă eu optez pentru cea tradițională. Ea nu va fi niciodată ca cea electronică, nu îi va putea ocupa locul. De ce? Deoarece a ține o carte în mână este o legătură directă cu esența ei, cu personajele, cu autorul. Pe când cea electronică nu ne va oferi aceste emoții, trăiri, asemănări cu propriul eu. Această normalitate din lume este un dezastru și pentru biblioteci. Nu interacționăm direct cu utilizatorul, nu ne întâlnim cu scriitorii, unde auzim cât de frumos recită copiii din creația scriitorilor. Nu mai suntem cum am fost. Ne-am izolat de tot ce e frumos, minunat și feeric.

     Această normalitate care persistă de ceva timp îi pune pe cititori în situații neprevăzute. Copiii nu pot împrumuta cartea dorită nici să o procure. Această cale de acces este blocată de invadarea acestui virus care circulă oriunde. 

Copilul meu vrea să citească o carte care l-a impresionat. Ce pot face eu acum? Biblioteca nu oferă acces la împrumut, librăriile sunt închise însă se oferă acces online cu puține oferte. Dar ce este mai periculos pentru sănătatea copiilor? Să citească online sau să o țină în mână o carte. Să o simtă, să o atingă, să îi simtă mirosul, care cea online nu îi oferă această plăcere. Plăcerea de a citi nu trebuie stopată. Lectura ne face mai frumoși la suflet. Lectura ne deschide inima spre a cunoaște noi orizonturi. Ea ne apropie mai mult de valorile culturale.

      Ajută-ne Doamne, să revenim la normalitate cât mai degrabă. Bibliotecile să își deschidă larg ușile și să nu le mai închidă niciodată.

Creat de Doina Spătaru, șef – sector

Continuă lectura

Nu iese nimeni la fereastră

 Acum tu ești cel ales

Zeii ți-au permis să ai propria-ți  ghilotină

Alergi înnebunit pe străzile fierbinți și pustii

Te oprești apoi în fața geamurilor întunecate

Ca în  fața unor altare și strigi :

Uitați-vă, a venit primăvara!

Vă rog vă implor faceți abstracție de ghilotina

Ce-o port subsuoară

Și pe care în zadar încerc s-o acopăr

Cu haina îmbibată în sânge

Dar știți : nu este ghilotina mea

Eu pur și simplu

O scot la marginea orașului

Pentru că a venit primăvara

Și ce să fac cu o ghilotină în oraș

Pe timp de primăvară?

Dar nu iese nimeni la fereastră

Pentru că ghilotina pe care-ncerci

Cu disperare s-o ascunzi

Se face tot mai mare

(Nicolae Spătaru : Citirea zidului)

 

Cenușa rece – „trei destine reprezentative”

Pe data de 19 iulie, în incinta bibliotecii a avut loc o discuție/dezbatere pe marginea cărții Cenușa rece de Mihaela Perciun. Această carte este inclusă în cadrul Programului Chișinăul citește pentru adulți. Cartea ne provoacă să vedem care este soarta acestui popor, precum și a personajelor.

La această activitate au participat Mihail Vâlcu – scriitor; autoarea cărții – Mihaela Perciun și colectivul bibliotecii. În cadrul discuției s-au abordat mai multe tematici legate de conținutul cărții, soarta personajelor, titlul cărții, ritualul de înmormântare, precum și destinele acestor personaje.

Discuția a luat amploare când am discutat despre migrarea populației, evenimentele care ne-au marcat destinele din ultimii ani, anul 2009, Centenarul Unirii și alte subiecte actuale care ne apasă și ne dor. Acesta este și mesajul cărții: să revenim acolo unde ne sunt rădăcinile, să păstrăm obiceiurile și tradițiile acestui popor și să nu plecăm din țară, neștiind ce se poate întâmpla.

37421107_2145101212413952_7049589814475096064_n

Publicat: Doina Spătaru

Cenaclul Literar : „Orașul pierdut printre cărți” – întâlnire cu scriitorul Vasile Romanciuc

Vasile Romanciuc e actorul care, trăind în lumea miraculoasă a copilăriei, trage pe simţuri această nepreţuită cămaşă (a copilăriei) ca să devină poet. (Arcadie Suceveanu).

Vasile Romanciuc este „poetul nefabricat”, , „o inimă ce râde şi plânge în cuvinte” (Ion Ciocanu). Proverbial de modest, este, cred, singurul scriitor de la noi care nu a 20170331_103501fost antrenat în gâlcevile literare, fiind mereu preocupat de îngrijirea cuvintelor cu harul pe care i l-a dat Dumnezeu. Este, un poet cu o voce morală limpede, care apelează la simbolurile poeziei tradiţionaliste: casa, iubirea de ţară, graiul, mama, spaţiul natal, refuzul maculării sufletului, iar ca expresie – un poet eminamente modern. Prin poeziile sale el atrage publicul larg, copiii care cu mult drag îi îndrăgesc poeziile și le recită cu atâta pasiune și zel.

Vineri, 31 martie în incinta Bibliotecii Ștefan cel Mare Vasile Romanciuc s-a întâlnit cu elevii de la „Școala – Grădiniță Pas cu Pas”, cei care i-au sorbit cuvintele și i-au mărturisit cât de mult iubesc poezia sa. Сopiii au învățat poezii din cartea : Am un nume frumos și De ce plânge clovnul? Eventual, copiii au cântat în cor cântecul : Busuioc la naștere, busuioc la moarte. Spre finalul întâlnirii scriitorul  Vasile Romanciuc a fost asaltat de întrebările curioase ale lor despre copilărie, vocație, familie. Scriitorul a răspuns tuturor și le-a mai promis o ulterioară întâlnire.

 Publicat de Doina  Spătaru

Șef – Oficiu

Zi de informare : revistă bibliografică – Iubirea și natura în lirica eminesciană

Ziua mondială a poeziei este o ocazie de a ne onora poeții, de a reînvia tradițiile orale, cum ar fi recitalurile de poezie, de a promova lectura, scrierea și predarea poeziei, de a întări legătura dintre poezie și alte arte, cum ar fi teatru, dansul, muzica și pictura și de a facilita vizualizarea poeziei prin intermediul mass-mediei. Așa cum poezia continuă să unească oamenii de pe toate continentele, toți sunt invitați să se alăture” marcării acestei zile.

În data de 21 martie Biblioteca Ștefan cel Mare, și-a propus să elaboreze o revistă bibliografică dedicată Zilei Mondiale a Poeziei, cu genericul Iubirea și Natura în lirica eminesciană.  Dragostea și natura sunt teme romantice, permanente în creația lui Eminescu.

Natura cunoaște la Eminescu două ipostaze: una terestra și alta cosmica. Natura terestră se manifesta la Eminescu în rotirea veșnica a anotimpurilor. Natura este umana,ocrotitoare, calda, intima sau trista, rece, în deplina concordanta cu stările sufletești ale poetului. G. Ibrăileanu atrage atenția asupra faptului ca: „În privința sentimentului naturii și al picturii ei, vom observa ca în prima faza Eminescu este mai obiectiv, mai dezinteresat. E drept, el nu are nici un pastel, nici o poezie consacrata numai naturii. Putem enumera poezii ca : „Lacul”, „Seara pe deal”, „Fiind băiet păduri cutremuram”, „Dorința”, „Revedere”, „Mai am un singur dor”, ș.a.

Dragostea cunoaște dimensiuni de la suferința, iubiri pierdute („Și dacă…”, „Floare albastră”, „Lacul”, „Pe lângă plopii fără soț…”) și dragoste fără speranță („De câte ori iubito”, „Dacă iubești fără să speri”, „Sara pe deal”), la dragoste împlinită („Calin, file de poveste”, „Poveste teiului”, „De ce te temi”).

Mai jos evocăm unele titluri de carte din creația eminesciană:

cele mai frumoase paginii eminescu

Eminescu, Mihai. Cele mai frumoase pagini / Mihai Eminescu. – București : Editura Coresi, 2006. – 119 p.

Cartea conține pe lângă o varietate de poezii de dragoste, despre natură, dedicate altor personalități marcante ale literaturii române și un basm : Făt – Frumos din lacrimă.

 

luceafarul-si-alte-poezii_1_fullsize

Eminescu, Mihai. Luceafărul și alte poezii / Mihai Eminescu. – București : Corint, 2004. – 238 p.

Deoarece principalele date și informații privind viața și opera eminesciană, pot fi lesne aflate în paginile diverselor Istorii ale literaturii române aflate la îndemâna elevilor, în acest volum s-au publicat poezii, inedite care sunt scrise într-o succesiune expresivă. Acest volum este structurat din : prefață, despre poetul Eminescu, 73 de poezii, Post – scriptum, În loc de …., și un tabel cronologic.

Pagini-alese--Mihai-Eminescu--596895

Eminescu, Mihai. Pagini alese / Mihai Eminescu. – S,l : Regis, S,a. – 287 p.

Volumul de față cuprinde poezii dar proză, într-o ordine ce acoperă diversitatea tematică a creației eminesciene, așa cum se studiază în școală. În finalul volumului se include și o prezentare generală a operei și vieții scriitorului.

14c932e6201f260c34855b9e499d6c3c

Eminescu, Mihai. Poezie. Proză / Mihai Eminescu; ed. alcăt. și îngrjită de Eugen Lungu. – Chișinău : Prut Internațional, 2015. – 468 p.

Viața lui se confundă cu opera, Eminescu n-are altă biografie … Rar se întâmplă ca un poet să fie sigilat de destin, să ilustreze prin însuși durerile existenței și de aceea multă vreme M. Eminescu va rămâne în poezia noastră nepereche. (G.Călinescu).

Această carte conține o prefață de Eugen Lungu : Eminescu azi, poezii publicate în timpul vieții, poezii postume și proză.

poezii-de-mihai-eminescu

Eminescu, Mihai. Poezii / Mihai Eminescu. – Chișinău : Silvus Libris, 2006. – 128 p.

Cartea conține un portret al lui Mihai Eminescu de către Igor Vieru, cuvânt înainte de Mihai Sadoveanu, și o varietate de poezii. Mihai Eminescu a fost unul dintre scriitorii neamului românesc, care în viața lui scurtă a dus arta poeziei la înălțimi neîntrecute până astăzi, îmbogățind ritmul, rima și expresia artistică, a dat cuvintelor simple valori noi și armonii surprinzătoare, sentimentelor adâncime unică, viziunilor orizont nemărginit. 

Publicat de : Doina Spătaru

Șef-oficiu

Cenaclul Literar „Orașul pierdut printre cărți” Întâlnire cu scriitorii : Lucreția Bârlădeanu și Ianoș Țurcanu

Vineri 17 martie, în cadrul Cenaclului Literar  „Orașul pierdut printre cărți” s-au desfășurat două întâlniri  pentru adolescenți și adulți cu scriitorii  Lucreția Bârlădeanu și Ianoș Țurcanu.  Organizatorul și moderatorul  Cenaclului  la „Biblioteca Ștefan cel Mare„, de mai mult timp este scriitorul Nicolae Spătaru.

La întâlnirea cu Lucreția Bârlădeanu au participat elevii clasei a XI -a  ” U”   împreună cu profesoara de limba și literatura română Svetlana Nastas, de la „Liceul Teoretic Mihai
Eminescu
„. Elevii cunoșteau scriitoarea  doar din spusele  profesoarei  și de pe internet. Întâlnirea le-a  oferit ocazia să  cunoască personal  autoarea cărții de proză scurtă „Tunica portocalie”. Elevii au fost familiarizați cu  unele aspecte și momente din viața și copilăria scriitoarei. Pentru ei a fost un început bun pentru a întreține o conversație interesantă cât pentru copii și scriitoare. Au  avut prilejul să aibă o viziune aparte despre autoare ca o personalitate inedită.

La activitate a asistat și directoarea „Bibliotecii Ștefan cel Mare”, dna Lilia Cioban – Gamarța, care a precizat  faptul că această carte este inclusă în Programul de lectură „Chișinăul citește”. Cartea a fost discutată în amănunte de la punctul de scriere până la textul propriu -zis. Personajele cărții sunt oameni care creează o armonie între relațiile interumane, dintre o femeie și un bărbat, copii și adulți, oameni cu altă mentalitate, cultură și valori. Autoarea, la rândul ei,  a menționat faptul că  omul trebuie să aibă grijă de microcosmosul lui. Textul prezintă  o viziune succintă a unui creator în scrierea unei cărți. Participanții au adresat diverse întrebări ce țin de conținutul  cărții, de motivul scrierii ei, de personaje și titlu. După spusele autoarei „Tunica portocalie” este definită ca o culoare pură. Această Tunică în Tibet este purtată de către călugări, în carte, însă, tunica trece prin prisma trăirii unui scriitor. Sursă de inspirație au servit  oamenii simpli, luați din realitate, cărora în carte le-a fost dată altă viață, alt sens.

Întâlnirea cu scriitorul Ianoș Țurcanu a fost desfășurată cu elevii clasei a II-a „C „și a II-a „D” de la „Liceul Teoretic Iulia Hașdeu”. Participanții au fost însoțiți de profesoarele Bejan Nona și Doloșcan Aurelia. Elevii au avut surprize pentru scriitor. Au recitat în cor poezia Coca – Cola pentru Nola. La întâlnire copiii au venit pregătiți să recite din cartea pentru copiii „Dansul florilor” de Ianoș Țurcanu. Această carte este inclusă și ea în Programul de lectură Chișinăul citește.  Pe parcursul activității copiii din ambele clase  au recitat pe rând poezii din carte ca : Elefantul, Vine broasca de la mare, Hipopotamul, Bună ziua, cărășei!. Doi elevi din ambele clase au prezentat o mică scenetă în baza poeziei Șoricelul educat de Ianoș Țurcanu. Fiind curioși de felul lor elevii au pus scriitorului diverse întrebări despre cărțile scrise, despre familia sa, dacă iubește copiii și ce lucrări vor mai apare în viitor.

20170317_134625

Publicat de Doina Spătaru

Șef – Oficiu

ZILELE NAŢIONALE MATEEVICI

”Să-i luminăm pe toţi cu lumina dreaptă”
(Alexie Mateevici)

3

La baştina preotului-poet Alexei Mateevici, Casele-muzeu „Alexie Mateevici” din Zaim şi Căinari, Liceele „Alexie Mateevici” din Căuşeni, Zaim, Căinari, Casa Limbii Romane, filialele Zaim, Căușeni, Centrul de Spiritualitate a Sudului Basarabiei, Casele-muzeu „Monahul Ioan Zlotea” din Salcuța și „Sculptorul Ion Guțu” din Taraclia, în cadrul ZILElor NAŢIONALE MATEEVICI,ediţia a XXV-a, 16-30 martie 2017, au organizat manifestări prilejuite de aniversarea a 129-a din ziua naşterii preotului-poet Alexie Mateevici – în anul comemorării unui secol de la scrierea poemului „Limba Noastră” (17 iunie 1917) și a trecerii lui A.Mateevici la Domnul (13.s.v./26 s.n. august 1917).

Cine a fost Alexei Mateevici şi care este valoarea acestuia pentru poporul nostru, vă relatăm în articolul ce urmează. Alexei Mateevici s-a născut la 27 martie (16 martie stil vechi) 1888 şi este unul din cei mai reprezentativi scriitori români născuți în Basarabia.
photocat

Poetul erou, Alexe Mateevici, desi a trait numai 29 de ani, apare in contextul literaturii romane ca o figura luminoasa. A participat, ca preot militar, la luptele de la Maraşeşti, stingându-se din viată in 1917.
„Limba noastră” este o poezie scrisă de Alexei Mateevici (sau Alexie), cuprinzând 12 strofe de câte patru versuri. Versurile acestui imn au fost scrise de Alexie Mateevici la Congresul Scriitorilor din Basarabia unde s-a hotărât trecerea la alfabetul latin și alte reforme importante. Mateevici a contribuit substanțial la emanciparea națională a Basarabiei.
Scrisă la Chișinău, poezia Limba noastră a fost publicata în „Cuvântul moldovenesc” din 2 iunie 1917. Pusă pe muzică de Al. Cristea (1890-1942), această poezie a devenit un fel de imn național, cântecul de slava închinat limbii române și poporului care a născut-o și a înveșnicit-o. Imn, dar în același timp odă și elegie, poezia „Limba noastră” dă glas sentimentelor nereținute de dragoste, de prețuire, de respect și de admirație ale poetului față de graiul neamului.
Titlul poeziei este explicat pe întreg parcursul acesteia prin enumerarea unor comparaţii cu valoare metaforică,care alcătuiesc portretul „poetic al limbii române. Limba română este comparată cu termeni luţti din diferite domenii ale existenţei neamului. Gramatical, al doilea termen al comparaţiei este un nume predicativ al verbului a fi”. Limba noastra-i o comoară”, un şirag de piatră rară „, foc ce arde „, numai cântec”, doină”, roi de fulgere”, graiul pâinii”, vechi izvoade”, limba sfântă”, limba vechilor cazanii” , piatră lucitoare”.
Poezia „Limba noastră „exprimă sentimente de adâncă dragoste şi prţuire pentru limba româna, creaţie a poporului nostru de-a lungul existenţei sale istorice. Caci limba româna este viaţa noastră, este sufletul nostru cu oglinzi fermecate în lumina cărora se vede – aşa cum s-a născut şi a crescut de-a lungul veacurilor-chipul cel mandru al ţarii, al poporului. Istoria, natura, folclorul, neamul, religia, pamantul, literatura sunt coordonatele naţionale care se unesc prin limbă, simbol unic si esenţial. Prin limbă ne-am păstrat fiinţa neamului,existenţa noastră ca naţionalitate, ducând in acest scop o luptă dârză, cu mari jertfe, de aceea în poezia sa sentimentul istoriei este umbrit de melancolie. Textul acesta nu este numai o definiţie a limbii, ci şi o definire a sentimentului de dragoste faţă de limba noastră atât de armonioasă.
Poezia este un elogiu adus limbii române și un îndemn pentru prețuirea ei.4
Din 1995 „Limba noastră” devine imnul de stat al Republicii Moldova -simbolul independenţei statului – (cinci strofe din cele 12 a poeziei originale au fost păstrate pentru imn – strofele 1, 2, 5, 8, 12), muzica de Alexandru Cristea, aranjament de Valentin Dînga. A fost aprobat prin Legea cu privire la Imnul de Stat nr.571-XIII din 22 iulie 1995.

Imnul de Stat al Republicii Moldova
Limba noastră-i o comoară
În adîncuri înfundată
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.

Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.

Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veşnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeşnici.

Limba noastra-i limbă sfîntă,
Limba vechilor cazanii,
Care o plîng şi care o cîntă
Pe la vatra lor ţăranii.

Răsări-va o comoară
În adîncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.

2Capodopera ”Limba noastră” încă o data ne convinge de cultura, morala și talentul, pe care le deținea Alexei Mateevici, care rămîne și pînă astăzi un bun îndrumător al generației de astăzi, prin ideile inedite, prin dragostea față de popor, prin devotament și credință.