Cărți noi captivante și interesante pentru copii.

Oficiul pentru copii se îmbunătățește constant cu cărți recente pentru copii și care sunt recomandate cu drag și cu plăcere cititorilor bibliotecii noastre.

Vă așteptăm să citiți și să cunoașteți ce cărți minunate și frumoase, sunt în așteptare zi de zi pentru a fi luate și lecturate de către voi dragi cititori ai bibliotecii ”Ștefan cel Mare”.

Anderson, Ellen Laura. Amelia von Vamp și Balul Groazei / Laura Ellen Anderson; trad.: Justina Bandol. – București: Litera, 2018. –  224 p.

ISBN: 978-606-33-2364-5.

Cârchelan, Iuliu.  Surpriza: povestiri pentru copii / Iuliu Cârchela. – Chișinău: Sn: Sfat. Centrală. – 90 p.

ISBN: 978-9975-146-81-4.

Cheng, Jack. Ne vedem în Cosmos, prieteni! / Jack Cheng; trad.: Cristina Jinga. – București: Corint Books, 2018. – 349 p.

ISBN : 978-606-793-318-5

Cholewinska – Szkolik, Aniela. Mira și micii ei pacienți  / Aniela Cholewinska-Szkolik; trad.: Justina Bandol. – București: Litera, 2019. – 48 p.

ISBN: 978-606-33-3620-1

Cousteau, Yves – Jacques. Lumea tăcerii / Jacques-Yves Cousteau, Frederic Dumas; trad.:  Alfred Neagu. –  București: Art, 2018. – 202 p.

ISBN: 978-606-710-555-1.

Covalschi, Viorica. Moldița-Crăița și Zimbrișor-Cornișor de pe muntele Dor / Viorica Covalschi. – Chișinău: ARC, 2019. – 59 p.

ISBN: 978-9975-0-0278-3.

Craighead George, Jean. Julie din neamul lupilor / Jean Craighead George; trad.:  Mădălina Ivoniciu. – București: Arthur, 2018. – 148 p.

ISBN: 978-66-788-308-4..

Dalh, Roald.  Domnul Fox, vulpoi fantastic / Roald Dahl; trad.: Florin Bican. – București: Arthur, 2016. – 110 p.

ISBN: 978-606-788-075-5.

Dalh, Roald. George și medicamente miraculoase pentru ei / Roald Dahl; trad.: Florin Bican. – București: Arthur, 2016. – 114 p.

ISBN: 978-606-788-136-3

Daywatt, Drew. Colectivul creioanele Ziua când au plecat / Drew Daywatt; trad.:  Florin Bican. – București: Arthur, 2017. – 34 p.

ISBN: 978-606-788-227-8.

Graff, Lisa. Aproape sigur / Lisa Graff; trad.: Tatiana Dragomir. – București: Arthur, 2018. –  279 p.

ISBN: 978-606-788-305-3.

Greewald, Tommy. Cum să faci să ne citești dar să ai ai note mari: ghidul lui Charlie Joe Jackson / Tommy Greenwald; trad.:  Mihaela Buruiană. – București: Arthur, 2019. – 330 p.

ISBN: 978-606-788-410-4.

Greenwald, Tommy. Cum să faci să ne cităm în vacanța de vară: Ghidul lui Charlie Joe Jackson / Tommy Greenwald; il. de JP Coovert. –  București: Arthur, 2019. – 244 p.

ISBN: 978-606-788-418-0.

Hissey, Jane.  La Mulți ani Tomi ! / Jane Hissey; trad.: Justina Bandol. – București : Litera, 2019. – 32 p.

ISBN : 978-606-33-3652-2

Hissey, Jane. Povestea lui Tomi / Jane Hissey; trad. : Justina Bandol. – București: Litera, 2019. – 32 p.

ISBN: 978-606-33-3654-6.

Hlib, Lidia. Prințul Zburatic și Zâna Cerurilor / Lidia Hlib; desene de Lică Sainciuc. – Chișinău: Lumina, 2019. – 48 p.

ISBN: 978-9975-65-452-4.

Kinney, Jeff. Jurnalul unui puști tare de treabă. Însemnările Lui Rowley Jefferson / Jeff Kinney; trad.: Ioana Vîlcu. – București: Arthur, 2019. – 217 p.

ISBN: 978-606-788-540-8.

Kinney, Jeff . Jurnalul unui puști. Vol. 13: Dezghețul / Jeff Kinney. – București: Arthur, 2018. – 217 p. : il.

ISBN: 978-606-788-476-0.

Morrison, Toni. Cântecul lui Solomon / Toni Morrison; trad.: Irina Negrea. – București: Art, 2018. – 465 p.

ISBN: 978-606-710-578-0.

Palacio, RJ. Cartea lui Julian / RJ Palacio; trad.: Iulia Arsintescu. – București: Arthur, 2016. – 118 p.

ISBN: 978-606-788-003-8.

O’Dell, Scott. Descântec pentru lună / Scott O’Dell; trad.: Alex Moldovan și Mariana Buruiană. – București: Arthur, 2018. – 128 p.

ISBN: 978-606-788-489-0.

Peck, Richard. Departe de Chicago: un roman din povestiri / Richard Peck; trad.: Iulia Arsintescu. – București: Arthur, 2019. – 156 p.

ISBN: 978-606-788-486-9.

Rabe, Tish. Atlasul penelor / Tish Rabe; trad.: Florin Bican. – București: Arthur, 2019. – 39 p.

ISBN: 978-606-788-438-8.

Walliams, David. Bunicuța hoțomană / David Walliams; trad.: Lavinia Braniște. – București: Arthur, 2013. –  213 p.

ISBN: 978-606-8044-56-9.

Weiner, Jennifer. Cel mai mic mic Bigfoot / Jennifer Weiner; trad.: Maria Adam.-  București: RAO, 2017. – 250 p.

ISBN: 978-606-8905-70-9.

Wolk, Hollow. Wolf Hollow / Lauren Wolk; trad.:  Alina Popescu. – București: Arthur, 2017. –  254 p.

ISBN: 978-606-788-239-1.

Wood, Audrey. Căsuța somnoroasă / Audrey Wood, Don Wood; trad.: Andreea Caleman. –  București: Arthur, 2019. – 32 p.

ISBN: 978-606-788-374-9.

Yousafzai, Malala. Malala și creionul magic / Malala Yousafzai; trad.: Ioana Bâldea Constantinescu; il. de Kerascoët. – București: Arthur, 2019. –  42 p.

ISBN: 978-606-788-441-8.

Realizat de : Doina Spătaru

.

Când vom reveni la normalitate?

         Biblioteca este asemenea unei câmpii de flori. Flori, care de fapt, sunt copiii ei.  Prin copiii biblioteca își trăiește destinul. Copiii fiind cititorii ei care dau viață și frumusețe bibliotecii. Dar ce face ea fără cititori? Ce se întâmplă când în bibliotecă nu se mai aude vocile prichindeilor? Când stau cuminți și citesc pe canapea? Când vin ca niște puișori mânați de mamele lor, de profesori sau educatori. Ce ne facem fără lectură? Cât timp tehnologiile informaționale ne vor conduce mintea și sufletele. Dar cartea? Ea care aduce atâtea cunoștințe, în acest timp de carantină epidemică (Covid – 19) cum ne poate fi de folos? Ce putem face pentru a o aduce la îndemâna cititorului? Când va fi mai importantă decât de a ne preocupa de problemele lumii? Ce fac bibliotecile acum? Ce fac ele în acest impas în care ne-am blocat. Dacă vrei să citești intri pe internet și o citești online (unele nici nu le putem găsi online). Una din căile posibile este de a promova cartea prin sesiuni video, și prin recomandarea lor prin elaborarea listelor bibliografice și recenziilor de pe rețelele de socializare.

        Însă eu optez pentru cea tradițională. Ea nu va fi niciodată ca cea electronică, nu îi va putea ocupa locul. De ce? Deoarece a ține o carte în mână este o legătură directă cu esența ei, cu personajele, cu autorul. Pe când cea electronică nu ne va oferi aceste emoții, trăiri, asemănări cu propriul eu. Această normalitate din lume este un dezastru și pentru biblioteci. Nu interacționăm direct cu utilizatorul, nu ne întâlnim cu scriitorii, unde auzim cât de frumos recită copiii din creația scriitorilor. Nu mai suntem cum am fost. Ne-am izolat de tot ce e frumos, minunat și feeric.

     Această normalitate care persistă de ceva timp îi pune pe cititori în situații neprevăzute. Copiii nu pot împrumuta cartea dorită nici să o procure. Această cale de acces este blocată de invadarea acestui virus care circulă oriunde. 

Copilul meu vrea să citească o carte care l-a impresionat. Ce pot face eu acum? Biblioteca nu oferă acces la împrumut, librăriile sunt închise însă se oferă acces online cu puține oferte. Dar ce este mai periculos pentru sănătatea copiilor? Să citească online sau să o țină în mână o carte. Să o simtă, să o atingă, să îi simtă mirosul, care cea online nu îi oferă această plăcere. Plăcerea de a citi nu trebuie stopată. Lectura ne face mai frumoși la suflet. Lectura ne deschide inima spre a cunoaște noi orizonturi. Ea ne apropie mai mult de valorile culturale.

      Ajută-ne Doamne, să revenim la normalitate cât mai degrabă. Bibliotecile să își deschidă larg ușile și să nu le mai închidă niciodată.

Creat de Doina Spătaru, șef – sector

Nu iese nimeni la fereastră

 Acum tu ești cel ales

Zeii ți-au permis să ai propria-ți  ghilotină

Alergi înnebunit pe străzile fierbinți și pustii

Te oprești apoi în fața geamurilor întunecate

Ca în  fața unor altare și strigi :

Uitați-vă, a venit primăvara!

Vă rog vă implor faceți abstracție de ghilotina

Ce-o port subsuoară

Și pe care în zadar încerc s-o acopăr

Cu haina îmbibată în sânge

Dar știți : nu este ghilotina mea

Eu pur și simplu

O scot la marginea orașului

Pentru că a venit primăvara

Și ce să fac cu o ghilotină în oraș

Pe timp de primăvară?

Dar nu iese nimeni la fereastră

Pentru că ghilotina pe care-ncerci

Cu disperare s-o ascunzi

Se face tot mai mare

(Nicolae Spătaru : Citirea zidului)

 

Cenușa rece – „trei destine reprezentative”

Pe data de 19 iulie, în incinta bibliotecii a avut loc o discuție/dezbatere pe marginea cărții Cenușa rece de Mihaela Perciun. Această carte este inclusă în cadrul Programului Chișinăul citește pentru adulți. Cartea ne provoacă să vedem care este soarta acestui popor, precum și a personajelor.

La această activitate au participat Mihail Vâlcu – scriitor; autoarea cărții – Mihaela Perciun și colectivul bibliotecii. În cadrul discuției s-au abordat mai multe tematici legate de conținutul cărții, soarta personajelor, titlul cărții, ritualul de înmormântare, precum și destinele acestor personaje.

Discuția a luat amploare când am discutat despre migrarea populației, evenimentele care ne-au marcat destinele din ultimii ani, anul 2009, Centenarul Unirii și alte subiecte actuale care ne apasă și ne dor. Acesta este și mesajul cărții: să revenim acolo unde ne sunt rădăcinile, să păstrăm obiceiurile și tradițiile acestui popor și să nu plecăm din țară, neștiind ce se poate întâmpla.

Publicat: Doina Spătaru

Cenaclul Literar : „Orașul pierdut printre cărți” – întâlnire cu scriitorul Vasile Romanciuc

Vasile Romanciuc e actorul care, trăind în lumea miraculoasă a copilăriei, trage pe simţuri această nepreţuită cămaşă (a copilăriei) ca să devină poet. (Arcadie Suceveanu).

Vasile Romanciuc este „poetul nefabricat”, , „o inimă ce râde şi plânge în cuvinte” (Ion Ciocanu). Proverbial de modest, este, cred, singurul scriitor de la noi care nu a fost antrenat în gâlcevile literare, fiind mereu preocupat de îngrijirea cuvintelor cu harul pe care i l-a dat Dumnezeu. Este, un poet cu o voce morală limpede, care apelează la simbolurile poeziei tradiţionaliste: casa, iubirea de ţară, graiul, mama, spaţiul natal, refuzul maculării sufletului, iar ca expresie – un poet eminamente modern. Prin poeziile sale el atrage publicul larg, copiii care cu mult drag îi îndrăgesc poeziile și le recită cu atâta pasiune și zel.

Vineri, 31 martie în incinta Bibliotecii Ștefan cel Mare Vasile Romanciuc s-a întâlnit cu elevii de la „Școala – Grădiniță Pas cu Pas”, cei care i-au sorbit cuvintele și i-au mărturisit cât de mult iubesc poezia sa. Сopiii au învățat poezii din cartea : Am un nume frumos și De ce plânge clovnul? Eventual, copiii au cântat în cor cântecul : Busuioc la naștere, busuioc la moarte. Spre finalul întâlnirii scriitorul  Vasile Romanciuc a fost asaltat de întrebările curioase ale lor despre copilărie, vocație, familie. Scriitorul a răspuns tuturor și le-a mai promis o ulterioară întâlnire.

 Publicat de Doina  Spătaru

Șef – Oficiu

Zi de informare : revistă bibliografică – Iubirea și natura în lirica eminesciană

Ziua mondială a poeziei este o ocazie de a ne onora poeții, de a reînvia tradițiile orale, cum ar fi recitalurile de poezie, de a promova lectura, scrierea și predarea poeziei, de a întări legătura dintre poezie și alte arte, cum ar fi teatru, dansul, muzica și pictura și de a facilita vizualizarea poeziei prin intermediul mass-mediei. Așa cum poezia continuă să unească oamenii de pe toate continentele, toți sunt invitați să se alăture” marcării acestei zile.

În data de 21 martie Biblioteca Ștefan cel Mare, și-a propus să elaboreze o revistă bibliografică dedicată Zilei Mondiale a Poeziei, cu genericul Iubirea și Natura în lirica eminesciană.  Dragostea și natura sunt teme romantice, permanente în creația lui Eminescu.

Natura cunoaște la Eminescu două ipostaze: una terestra și alta cosmica. Natura terestră se manifesta la Eminescu în rotirea veșnica a anotimpurilor. Natura este umana,ocrotitoare, calda, intima sau trista, rece, în deplina concordanta cu stările sufletești ale poetului. G. Ibrăileanu atrage atenția asupra faptului ca: „În privința sentimentului naturii și al picturii ei, vom observa ca în prima faza Eminescu este mai obiectiv, mai dezinteresat. E drept, el nu are nici un pastel, nici o poezie consacrata numai naturii. Putem enumera poezii ca : „Lacul”, „Seara pe deal”, „Fiind băiet păduri cutremuram”, „Dorința”, „Revedere”, „Mai am un singur dor”, ș.a.

Dragostea cunoaște dimensiuni de la suferința, iubiri pierdute („Și dacă…”, „Floare albastră”, „Lacul”, „Pe lângă plopii fără soț…”) și dragoste fără speranță („De câte ori iubito”, „Dacă iubești fără să speri”, „Sara pe deal”), la dragoste împlinită („Calin, file de poveste”, „Poveste teiului”, „De ce te temi”).

Mai jos evocăm unele titluri de carte din creația eminesciană:

Eminescu, Mihai. Cele mai frumoase pagini / Mihai Eminescu. – București : Editura Coresi, 2006. – 119 p.

Cartea conține pe lângă o varietate de poezii de dragoste, despre natură, dedicate altor personalități marcante ale literaturii române și un basm : Făt – Frumos din lacrimă.

 

Eminescu, Mihai. Luceafărul și alte poezii / Mihai Eminescu. – București : Corint, 2004. – 238 p.

Deoarece principalele date și informații privind viața și opera eminesciană, pot fi lesne aflate în paginile diverselor Istorii ale literaturii române aflate la îndemâna elevilor, în acest volum s-au publicat poezii, inedite care sunt scrise într-o succesiune expresivă. Acest volum este structurat din : prefață, despre poetul Eminescu, 73 de poezii, Post – scriptum, În loc de …., și un tabel cronologic.

Eminescu, Mihai. Pagini alese / Mihai Eminescu. – S,l : Regis, S,a. – 287 p.

Volumul de față cuprinde poezii dar proză, într-o ordine ce acoperă diversitatea tematică a creației eminesciene, așa cum se studiază în școală. În finalul volumului se include și o prezentare generală a operei și vieții scriitorului.

Eminescu, Mihai. Poezie. Proză / Mihai Eminescu; ed. alcăt. și îngrjită de Eugen Lungu. – Chișinău : Prut Internațional, 2015. – 468 p.

Viața lui se confundă cu opera, Eminescu n-are altă biografie … Rar se întâmplă ca un poet să fie sigilat de destin, să ilustreze prin însuși durerile existenței și de aceea multă vreme M. Eminescu va rămâne în poezia noastră nepereche. (G.Călinescu).

Această carte conține o prefață de Eugen Lungu : Eminescu azi, poezii publicate în timpul vieții, poezii postume și proză.

Eminescu, Mihai. Poezii / Mihai Eminescu. – Chișinău : Silvus Libris, 2006. – 128 p.

Cartea conține un portret al lui Mihai Eminescu de către Igor Vieru, cuvânt înainte de Mihai Sadoveanu, și o varietate de poezii. Mihai Eminescu a fost unul dintre scriitorii neamului românesc, care în viața lui scurtă a dus arta poeziei la înălțimi neîntrecute până astăzi, îmbogățind ritmul, rima și expresia artistică, a dat cuvintelor simple valori noi și armonii surprinzătoare, sentimentelor adâncime unică, viziunilor orizont nemărginit. 

Publicat de : Doina Spătaru

Șef-oficiu

Cenaclul Literar „Orașul pierdut printre cărți” Întâlnire cu scriitorii : Lucreția Bârlădeanu și Ianoș Țurcanu

Vineri 17 martie, în cadrul Cenaclului Literar  „Orașul pierdut printre cărți” s-au desfășurat două întâlniri  pentru adolescenți și adulți cu scriitorii  Lucreția Bârlădeanu și Ianoș Țurcanu.  Organizatorul și moderatorul  Cenaclului  la „Biblioteca Ștefan cel Mare„, de mai mult timp este scriitorul Nicolae Spătaru.

La întâlnirea cu Lucreția Bârlădeanu au participat elevii clasei a XI -a  ” U”   împreună cu profesoara de limba și literatura română Svetlana Nastas, de la „Liceul Teoretic Mihai
Eminescu„. Elevii cunoșteau scriitoarea  doar din spusele  profesoarei  și de pe internet. Întâlnirea le-a  oferit ocazia să  cunoască personal  autoarea cărții de proză scurtă „Tunica portocalie”. Elevii au fost familiarizați cu  unele aspecte și momente din viața și copilăria scriitoarei. Pentru ei a fost un început bun pentru a întreține o conversație interesantă cât pentru copii și scriitoare. Au  avut prilejul să aibă o viziune aparte despre autoare ca o personalitate inedită.

La activitate a asistat și directoarea „Bibliotecii Ștefan cel Mare”, dna Lilia Cioban – Gamarța, care a precizat  faptul că această carte este inclusă în Programul de lectură „Chișinăul citește”. Cartea a fost discutată în amănunte de la punctul de scriere până la textul propriu -zis. Personajele cărții sunt oameni care creează o armonie între relațiile interumane, dintre o femeie și un bărbat, copii și adulți, oameni cu altă mentalitate, cultură și valori. Autoarea, la rândul ei,  a menționat faptul că  omul trebuie să aibă grijă de microcosmosul lui. Textul prezintă  o viziune succintă a unui creator în scrierea unei cărți. Participanții au adresat diverse întrebări ce țin de conținutul  cărții, de motivul scrierii ei, de personaje și titlu. După spusele autoarei „Tunica portocalie” este definită ca o culoare pură. Această Tunică în Tibet este purtată de către călugări, în carte, însă, tunica trece prin prisma trăirii unui scriitor. Sursă de inspirație au servit  oamenii simpli, luați din realitate, cărora în carte le-a fost dată altă viață, alt sens.

Întâlnirea cu scriitorul Ianoș Țurcanu a fost desfășurată cu elevii clasei a II-a „C „și a II-a „D” de la „Liceul Teoretic Iulia Hașdeu”. Participanții au fost însoțiți de profesoarele Bejan Nona și Doloșcan Aurelia. Elevii au avut surprize pentru scriitor. Au recitat în cor poezia Coca – Cola pentru Nola. La întâlnire copiii au venit pregătiți să recite din cartea pentru copiii „Dansul florilor” de Ianoș Țurcanu. Această carte este inclusă și ea în Programul de lectură Chișinăul citește.  Pe parcursul activității copiii din ambele clase  au recitat pe rând poezii din carte ca : Elefantul, Vine broasca de la mare, Hipopotamul, Bună ziua, cărășei!. Doi elevi din ambele clase au prezentat o mică scenetă în baza poeziei Șoricelul educat de Ianoș Țurcanu. Fiind curioși de felul lor elevii au pus scriitorului diverse întrebări despre cărțile scrise, despre familia sa, dacă iubește copiii și ce lucrări vor mai apare în viitor.

Publicat de Doina Spătaru

Șef – Oficiu

ZILELE NAŢIONALE MATEEVICI

”Să-i luminăm pe toţi cu lumina dreaptă”
(Alexie Mateevici)

La baştina preotului-poet Alexei Mateevici, Casele-muzeu „Alexie Mateevici” din Zaim şi Căinari, Liceele „Alexie Mateevici” din Căuşeni, Zaim, Căinari, Casa Limbii Romane, filialele Zaim, Căușeni, Centrul de Spiritualitate a Sudului Basarabiei, Casele-muzeu „Monahul Ioan Zlotea” din Salcuța și „Sculptorul Ion Guțu” din Taraclia, în cadrul ZILElor NAŢIONALE MATEEVICI,ediţia a XXV-a, 16-30 martie 2017, au organizat manifestări prilejuite de aniversarea a 129-a din ziua naşterii preotului-poet Alexie Mateevici – în anul comemorării unui secol de la scrierea poemului „Limba Noastră” (17 iunie 1917) și a trecerii lui A.Mateevici la Domnul (13.s.v./26 s.n. august 1917).

Cine a fost Alexei Mateevici şi care este valoarea acestuia pentru poporul nostru, vă relatăm în articolul ce urmează. Alexei Mateevici s-a născut la 27 martie (16 martie stil vechi) 1888 şi este unul din cei mai reprezentativi scriitori români născuți în Basarabia.

Poetul erou, Alexe Mateevici, desi a trait numai 29 de ani, apare in contextul literaturii romane ca o figura luminoasa. A participat, ca preot militar, la luptele de la Maraşeşti, stingându-se din viată in 1917.
„Limba noastră” este o poezie scrisă de Alexei Mateevici (sau Alexie), cuprinzând 12 strofe de câte patru versuri. Versurile acestui imn au fost scrise de Alexie Mateevici la Congresul Scriitorilor din Basarabia unde s-a hotărât trecerea la alfabetul latin și alte reforme importante. Mateevici a contribuit substanțial la emanciparea națională a Basarabiei.
Scrisă la Chișinău, poezia Limba noastră a fost publicata în „Cuvântul moldovenesc” din 2 iunie 1917. Pusă pe muzică de Al. Cristea (1890-1942), această poezie a devenit un fel de imn național, cântecul de slava închinat limbii române și poporului care a născut-o și a înveșnicit-o. Imn, dar în același timp odă și elegie, poezia „Limba noastră” dă glas sentimentelor nereținute de dragoste, de prețuire, de respect și de admirație ale poetului față de graiul neamului.
Titlul poeziei este explicat pe întreg parcursul acesteia prin enumerarea unor comparaţii cu valoare metaforică,care alcătuiesc portretul „poetic al limbii române. Limba română este comparată cu termeni luţti din diferite domenii ale existenţei neamului. Gramatical, al doilea termen al comparaţiei este un nume predicativ al verbului a fi”. Limba noastra-i o comoară”, un şirag de piatră rară „, foc ce arde „, numai cântec”, doină”, roi de fulgere”, graiul pâinii”, vechi izvoade”, limba sfântă”, limba vechilor cazanii” , piatră lucitoare”.
Poezia „Limba noastră „exprimă sentimente de adâncă dragoste şi prţuire pentru limba româna, creaţie a poporului nostru de-a lungul existenţei sale istorice. Caci limba româna este viaţa noastră, este sufletul nostru cu oglinzi fermecate în lumina cărora se vede – aşa cum s-a născut şi a crescut de-a lungul veacurilor-chipul cel mandru al ţarii, al poporului. Istoria, natura, folclorul, neamul, religia, pamantul, literatura sunt coordonatele naţionale care se unesc prin limbă, simbol unic si esenţial. Prin limbă ne-am păstrat fiinţa neamului,existenţa noastră ca naţionalitate, ducând in acest scop o luptă dârză, cu mari jertfe, de aceea în poezia sa sentimentul istoriei este umbrit de melancolie. Textul acesta nu este numai o definiţie a limbii, ci şi o definire a sentimentului de dragoste faţă de limba noastră atât de armonioasă.
Poezia este un elogiu adus limbii române și un îndemn pentru prețuirea ei.
Din 1995 „Limba noastră” devine imnul de stat al Republicii Moldova -simbolul independenţei statului – (cinci strofe din cele 12 a poeziei originale au fost păstrate pentru imn – strofele 1, 2, 5, 8, 12), muzica de Alexandru Cristea, aranjament de Valentin Dînga. A fost aprobat prin Legea cu privire la Imnul de Stat nr.571-XIII din 22 iulie 1995.

Imnul de Stat al Republicii Moldova
Limba noastră-i o comoară
În adîncuri înfundată
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.

Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.

Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veşnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeşnici.

Limba noastra-i limbă sfîntă,
Limba vechilor cazanii,
Care o plîng şi care o cîntă
Pe la vatra lor ţăranii.

Răsări-va o comoară
În adîncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.

Capodopera ”Limba noastră” încă o data ne convinge de cultura, morala și talentul, pe care le deținea Alexei Mateevici, care rămîne și pînă astăzi un bun îndrumător al generației de astăzi, prin ideile inedite, prin dragostea față de popor, prin devotament și credință.

Medalion Literar – artistic : Poezii dedicate mamei

Dacă ai o mamă,

ai şi un izvor,

Nu mai eşti pe lume,

simplu călător.

Dacă ai o mamă şi e lângă tine,

Pe pământ e pace,

pe pământ e bine.

„Cel mai încăpător şi mai sigur loc di lume este sufletul mamei”

Irina Binder

Mama! Ce cuvânt înalţător ! Primul nostru cuvânt ! Ce sentiment de dragoste ne învăluie sufletul şi un chip sfânt ne apare în faţa ochilor atunci când îl rostim ! O privire caldă şi ocrotitoare ne urmăreşte fiecare pas al vieţii, făcând-o astfel sigură pentru noi să sorbim fără grijă din pântecul ei fermecat, cu sufletul împăcat şi cu siguranţă că orice greşeală va fi imediat îndreptată.

          Mama este fiinţa căreia îi suntem datori cu un respect profound, căreia îi mulţumim pentru faptul că ne-a adus pe lume şi că alături de Dumnezeu a contribuit la existenţa noastră, dăruindu-ne cel mai frumos cadou pe care îl putem primi cu inima deschisă: viaţa. Tot ceea ce avem şi tot ceea ce vom avea , viitorul, prezentul şi trecutul îl datorăm mamei, celui mai bun prieten pe care îl avem alături în clipe grele.

          Primul zâmbet, primul pas, primul cuvânt, o carte de poveşti frumoase, copilăria cu toate tainele ei sunt strâns legate de aceeaşi persoană care descrisă cu ajutorul cuvintelor pare ireală. Ochii ca nişte lumănări sclipitoare, gura ca un trandafir îmbobocit, zâmb
etul ca un curcubeu după o ploaie caldă de vară alcătuiesc figura draguţă a mamei.

Pentru a afla şi ce ne pot vorbi copiii despre mamă am avut deosebita plăcere să-i avem ca oaspeţi pe copiii clasei a II-D de la Liceul Iulia Haşdeu. Cu acest prilej, în data de 13 martie, am desfăşurat un medalion literar – artistic dedicat celei mai blânde şi scumpă fiinţă : mama. Particularitatea evenimentului a constat în particuparea activă a elevilor, fiind ajutaţi şi de doamna profesoară Bejan Nona. Pe lângă versurile marilor scriitori : Grigore Vieru, Victor Tulbure, ş.a. Elevii au dat dovadă de multă dragoste faţă de mamele sale prin felul unic cum au recitat poezii, cu multă emoţie şi respect faţă de cea care ne-a dat viaţă : mama. A fost un recital pentru suflet, deoarece mamele au cel mai preţuit loc în inima fiecăruia şi inclusiv în inima acestor copiii care au oferit tot ce au mai scump faţă de mamele lor : iubirea.

Copiii ne-au bucurat şi cu desene proprii, unde am oferit şi locuri. Locul I a fost desemnat elevei : Botnari Gabriela; Locul II : Spinenco Vlad, Locul III : Hellis Băssma.

Poeziile recitate de către elevi vor fi publicate pe youtube. Pentru participare activă şi pentru faptul că avem o colaborare productivă cu Liceul Iulia Haşdeu, copiii vor primi diplome pentru meritele lor.

Publicat de Doina Spătaru

Şef – Oficiu

 

LIVIU DAMIAN – SALTUL DIN EFEMER

Liviu Damian, fost poet şi eseist, s-a născut pe 13 martie 1935 în satul Corlăteni (fost şi Strâmba), azi raionul Râşcani. După şcoala medie din satul natal(1955), urmează Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de istorie şi filologie, specialitatea Limba şi literatura română (1960). A fost redactor adjunct al revistei ”Nistru” redactor-şef al Comitetului de Stat pentru Edituri şi secretar al Comitetului Conducerii al Uniunii Scriitorilor

Liviu Damian face parte din generaţia scriitorilor basarabeni care n-au avut libertatea de a beneficia de o iniţiere în ale scrisului artistic sub „patronajul” direct al marilor oameni de cultură din România interbelică. Mediul formativ de atunci, de care a putut să se bucure un George Meniuc, rămâne obiectul unor regrete târzii pentru congenerii lui Liviu Damian. Ei au fost condamnaţi de istorie să facă şcoala literaturii prin efortul unor lecturi autodidactice. Damian este însă unul dintre puţinii autori care vor conştientiza profund necesitatea cunoaşterii temeinice a literaturii române şi universale, ca o condiţie a constituirii propriei staturi poetice.

În calitate de consultant literar la Uniunea Scriitorilor, Liviu Damian îndemna tinerii condeieri să se conducă în creaţie de valoare, frumos şi adevăr. O axiomă valabilă şi pentru zilele noastre. Făcând parte din generaţia  Petru Zadnipru, Victor Teleucă, Pavel Boţu, Vlad Ioviţă, Liviu Damian este scriitorul tribun care, în vremurile când era interzis să pledezi pentru valorile naţionale româneşti, găsea formule pentru a promova dragostea de limba română prin opera lui Eminescu, Coşbuc, Labiş, Stănescu (1976-1986).
A debutat editorial cu placheta de versuri ”Darul fecioarei” (1963), după care au urmat volumele de poezie: ”Ursitoarele” (1965), ”Sunt verb” (1968, 1990), ”Un spic în inimă” (1973, 2002); ”Salcâmul din prag” (1979), ”Maraton” (1980), ”Inima şi tunetul” (1981), ”Coroana de umbră” (1982), (Bucureşti, 2002), ”Saltul din efemer” (2003), “Cavaleria de Lăpuşna” (1986) s.a. A practicat eseul, publicând cărţile “Îngânduratele porţi” (1975), “Pâinea” (1976), “Dialoguri la marginea oraşului (1980) şi traducerile din poeziile lui Iustinas Marţinchiavicius, Vladimir Solouhin, Pablo Neruda, Ianis Rițos, Nazîm Hikmet ş.a Pentru talent şi muncă a fost distins cu Premiul „N. Ostrovski” al fostei URSS (1967), a obţinut Premiul de Stat al RSSM (1984), şi titlul Maestru  Emerit al Artei (1985)

Mult s-ar bucura să afle că s-a intors acasă din lungul său drum prin bulgări vitregi alfabetul latin, coboară de pe cruce rastignita noastră limbă, a revenit la baştină tricolorul. S-ar intrista însa aflând că satele ne sunt pustii, iar frumşii noştri razeşi, care erau mândria lui, au umplut lumea, ajungând slugile Rusiei şi ale Europei.
De pe atâtea drumuri s-a intors la odihnă acasa, la Corlăteni. De data aceasta nu se mai grăbeste nicaieri. Tace şi ascultă cum cade roua din ochii celor dragi, cum freamăta salcamul din pragul casei parinteşti, cum murmură prietenul său din copilarie – Răutul, pe care l-a scos in lume.

Când şi-a scris poezia, a durat o casă în care a incăput tot neamul.
De câţiva ani, Liviu Damian tace, dar in urechi ne sună glasul lui ca un izvor dătător de viată
De câtiva ani, Liviu Damian tace, dar clopotele bat in poezia sa: ne cheamă să ţinem fruntea sus.

O, cât de mult ne-ar fi trebuit Liviu Damian şi astăzi, şi ieri, şi alaltăieri, mai în scurt, în toţi anii de când a plecat dintre noi!

Ars poetica

E-o muncă deşartă
Să-nşirui pripit…
Cuvântul nu iartă
De-l laşi necioplit.

Căznit cu durere,
Să-l torni cu granit,
Căci stihul se cere
Frumos dăltuit.

Găseşte-i tipare
De grai răzvrătit
Şi fă-l să tresare
Când este citit.