Arhive etichetă | povești

Oare viața ne spune povești sau noi îi spunem ei?

Lectura are un rol important în dezvoltarea și formarea personalității. Este evident că deprinderea lecturii rămâne o bază solidă pentru toată viața. În lipsa îndrumării părinților, educatorilor, profesorilor, foarte mulți școlari nu simt nevoia de a citi. Numai o lectură îndrumată poate să dezvolte un interes continuu. Prin lectura unei povești copiii află noi scriitori și ascultă povești interesante, frumoase și utile în dezvoltarea imaginației și vocabularului.

Poveștile îi antrenează să urmărească o desfășurare logică în care anumite acțiuni ajung la consecințe așteptate sau surprinzătoare. Poveștile aduc însă copiilor ceva mai mult decât atât. Trezindu-le inteligența și imaginația, ele îi ajută să-și descopere unele capacități și talente de care ei nici nu știau că le posedă.

Poveștile le permit să-și imagineze soluții posibile pentru temerile lor inconștiente și conflictele sale interioare, pentru că personajele trec prin aventuri în care copii se pot recunoaște. Ei se simt dezvinovățiți, pentru că nu sunt singuri în cazul lor, iar lucrul acesta le dau mai multă încredere în ei. În poveștile, în care unele personaje pozitive sunt cu adevărat bune, iar personajele negative cu adevărat rele, copii se regăsesc cu ușurință. Este fericit, pentru că cei buni triumfă : viziunea sa asupra unei lumi drepte se întărește.

Prin povești copiii pășesc în țara basmelor și a viselor. După fiecare poveste citită, sunt fascinați de personaje și nu contenesc să le admire din paginile ilustrate ale cărții. Ei sunt mereu în așteptarea unei noi povești, unor noi personaje sau eroi. După lecturarea unei povești ei pot face asemănări cu alte povești, altfel punându-și creativitatea și ingeniozitatea lor la noi încercări. Poveștile sunt cele mai bune prietene ale copiilor, deoarece le trezesc curiozitatea de a cunoaște și de afla ceva nou. Deoarece conțin aventuri și fiind dat că personajele sunt puse uneori în situații excepționale, ceea ce îi face pe copii să se simtă niște mici luptători ca și eroii din poveștile care le sunt citite.

Deoarece le dezvoltă imaginația deasemenea le dezvoltă și gândirea. Când le citim povești copiilor observăm că ei sunt fericiți atunci când povestea are un final fericit, și se întristează atunci când povestea are un final trist. Poveștile sunt ilustrate pentru a asigura copiilor o înțelegere mai bună a textului.

În urma lecturii unor povești, copii cunosc diferiți scriitori și creația lor, învață să distingă binele de rău, bucuria de tristețe, frumosul de urât, utilul de dăunător, cunoaște interacțiunea dintre om și natură, ia cunoștință cu mediul ambient : păsări, animale, plante, locuri impresionante. Prin povești copiilor li se cultivă valori morale, li se formează deprinderi de comunicare, ei învață să fie azi mai buni decât ieri și mâine mai buni decât azi, într-un cuvânt, li se pune baza concepției despre om și lume.

În concluzie putem afirma că poveștile sunt un proces de socializare, prin care copiii descoperă și cunoaște lumea. Poveștile sunt ca un balsam pentru suflet și un stimul pentru minte în folosul creativității imaginației atât copiilor cât și adulților.

Realizat de : Doina Spătaru

Într-o călătorie de cunoaștere a lumii…

Demult, demult, pe timpuri mai îndepărtate, povestitorii mergeau din localitate în localitate, din regat în regat și le spuneau oamenilor povești. Pentru a atrage potențialii ascultători, ele erau povestite în stil actoricesc, uneori erau cântate sau acompaniate de instrumente muzicale. Cam așa au fost vremurile.

 De când oamenii au fost alfabetizați, ei au asaltat bibliotecile pentru a se înfrupta din frumoasele povești cu zâne și zmei, Feți-Frumoși și Ilene Cosânzene,  povești cu tâlc și educative etc. și neapărat au avut ce învăța din ele, luând exemple, sfaturi și multe, multe satisfacții sufletești.

Astăzi, bibliotecile sunt doldora de povești, dar doritorii de a le citi s-au cam micșorat la număr. Dar, bibliotecarii nu se dau bătuți. Ei le vorbesc tuturor celor care le pășesc pragul despre povești și de ce au nevoie de ele și încearcă să-i convingă că, la orice vârstă, oricât ar fi de serioși, indiferent de funcțiile pe care le au sau oricât vor încerca să nege faptul că nu au nevoie de povești. Poveștile de orice gen ne fac viața mai frumoasă și tot ele de multe ori ne țin în viață.

Fiecare om își are povestea lui când mai frumoasă, mai plină de evenimente, mai colorată, uneori mai tristă, poate. Unii le scriu ca să le citească și alții. Noi le mulțumim pentru curajul și harul pe care îl au de a scrie povești  și a le dărui celor care au nevoie de ele.

 În fiecare an, Programul „Chișinăul citește” ne vine în ajutor. Anul acesta ne surprinde cu splendida poveste „Moldița-Crăița și Zimbrișor-Cornișor de pe muntele Dor” de Viorica Covalschi. Povestea vine să le amintească copiilor de legenda întemeierii Țării Moldovei și că ar fi bine să cunoască lumea în care trăiește puiul de zimbru, mediul și legile după care se conduce această rasă de bivoli pe cale de dispariție, cel care are un rol principal în această poveste.  Tot el este eroul curajos care se avântă în lumea plină de mistere și în care încearcă din răsputeri să depășească toate obstacolele, făcându-și prieteni cu ajutorul cărora face să triumfe adevărul și binele.

Vă așteptăm cu drag să citim această poveste Împreună. Așa cum a făcut-o dna Rodica Trofim împreună cu cei patru fii ai săi: Robert, Daniel, Teodor și Ruben.

Realizat: Lilia Canțir

20200209_154704

Povești cu drept de autor

Astăzi, 26 aprilie, în incinta bibliotecii a fost creată o nouă carte senzorială. Cei care i-au dat viață sunt elevii clasei a II-a „A”, învățător – Ala Panait, de la Școala-Grădiniță „Pas cu Pas”.

Cartea conține o gamă variată de  povești cu zâne, cu animale năzdrăvane și fenomene supranaturale și vrăjitoare, bazate pe proverbe și aforisme. Lumea fantastică a copiilor  debordează de idei și întâmplări nemaipomenite. Poveștile scrise de ei sunt amuzante, dar tot odată au un impact major și benefic asupra educației lor și fiind unul din cele mai eficiente moduri de a-și stimula creativitatea, imaginația. Morala  proverbelor oferă copiilor învățămintele necesare pentru o educație corectă și un caracter puternic. Paginile cărții sunt interesante, ingenioase, plăcute la atingere, compuse din diferite materiale, ce redau conținutul poveștilor.

Poftiți la lectură!

Medalion literar-artistic”Căsuța cu povești”

Vineri, 27 octombrie,  Biblioteca „Ștefan cel Mare” s-a transformat în ”Căsuța cu povești”. Eroii din  basmele preferate au fost copii din clasa 1-b din Școala-Grădiniță  nr. 152 ”Pas cu Pas”.

Atrași de poveștile  pline de mister au călătorit în lumea fantasticului, iar din cele cu tâlc, au primit răspunsuri la multe întrebări din care vor trage mai ușor foloase și învățăminte,  ale căror  înțelepciuni îi va ajuta să crească persoane echilibrate și frumoase. Poveștile lui Ion Creangă scrise în versuri au prins glas prin vocea catifelată a scriitoarei Maria Tomița-Corini. Copiii au dansat deghizați în eroii din poveștile lor preferate distrându-se la maximum.    Realizat: Lia Canțîr

 

 

Întâlnire de suflet cu Maria Tomița -Corini

Frunze verzi, frunze uscate…frunzulițe colorate  stau presărate haotic pe podea, lângă molbertul plin de cărți stă un coș plin cu bunătățile Toamnei. Pe acest fundal își face apariția, copleșită de emoții, scriitoarea Maria Tomița-Corini.

Mai târziu am aflat , că reîntâlnirea cu dragii ei copilași a fost motivul emoțiilor atât de puternice.  Fost educator la grădinița de copii” Andrieș” din satul Leca, r-nul Cantemir și mai apoi și director al acestei instituții au implantat în sufletul ei dragostea față de copii, dorul a fost cel, care departe de țară a îndemnat-o să scrie pentru ei. Primele trofee le-a luat în Italia. Dar cele mai frumoase aprecieri le-a primit aici, în Țara ei: Moldova. Cărțile ” Snop de raze aurii”; ” Șoricelul și umbrela”;  ” Ghicitori”  sunt pline de poezii și povestiri distractive, amuzante și  completate cu imagini și desene reprezentative.

Cei care au beneficiat de  întâlnirea emoționantă cu scriitoarea au fost  copii de la Școala – Grădiniță nr.152 ” Pas cu Pas”. Împreună cu ea au recitat poezii, primind cărți cu autografe în dar. Cei prezenți au  ascultat și versuri în limba italiană, cele care i-au adus lauri în Italia. Dna Maria Tomița-Corini a venit și cu o surpriză pentru copii, citindu-le poveștile lui Ion Creangă în versuri, pe care le-a scris ea.  Spre finalul întâlnirii copii au pus  multe întrebări la care au primit răspunsuri sincere și cuprinși de emoții au început să o îmbrățișeze , rugând-o să mai vină.

Realizat: Lia Canțîr

Oră de lectură : Povestea Crocodilului de Vladimir Colin

Luni, 10 iulie de Ziua Lecturii la Biblioteca Ștefan cel Mare, preșcolarii de la Grădinița nr. 96 au ascultat câteva povești interesante care le-au stârnit interesul și curiozitatea relatând alte povești cu aceeași morală. Prima poveste este cea a crocodilului de Vladimir Colin unde un crocodil pentru a păcăli o căprioară cu scopul de a o mînca plînge cu lacrimi de crocodil. El îi povestește  că a mâncat un explorator și că îi părea rău. Căprioara la început l-a mustrat apoi i s-a alăturat și i-a propus să pască iarbă împreună cu ea. Neștiind cum să pască a rugat-o să vină mai aproape să-i arate  și astfel a mâncat-o. Această poveste copiii au  asociat-o cu cea a lui Ion Creangă : Ursul păcălit de vulpe; Gogoașa și  Scufița Roșie. A doua poveste se numea : Povestea celor șapte rațe în care cele șapte rațe fiind ba chioare, ba strâmbe, ba jumulite, ba fără coadă, ba surde vroiau să știe care este cea mai frumoasă. Se apropie de motan ăla face miau, se apropie de câine ăla face ham, se apropie de bou ăla face mu-u-u. În final se apropie de vulpe care le spune că sunt gustoase. Și fiecare dintre cele șapte rațe vroiau să știe care e cea mai gustoasă. În final vulpea le mănâncă pe toate și spune că erau și proaste nu numai gustoase. Ultima poveste se numea Banul muncit de Alexandru Mitru. În această poveste avem soarta unui potcovar care vroia să-și învețe unicul fiu să poată munci un ban cinstit. Ăla cerea de la mama sa și peste zi venea la tatăl său și îi arăta banul și ăla îl azvîrlea în foc, așa a repetat încă o dată și iar banul era azvârlit în foc. Însă cînd a venit cu banul său și tatăl său la-a aruncat iar în foc băiatul a băgat mâna  în foc pentru a-l scoate de acolo fiind muncit de el și îi părea rău. În final tatăl său i-a zis că pentru cei doi bani nu s-a aruncat în foc dar pentru al său da. Fiindcă era un ban muncit. Fiecare poveste a fost discutată cu prichindeii de unde am dedus și morala fiecăreia.

Publicat de : Doina Spătaru

                                                                                                                                         Șef – Oficiu

Această prezentare necesită JavaScript.

Ziua Lecturii : 2 povești cu tâlc

De Ziua Lecturii, 26 iunie la Biblioteca Ștefan cel Mare au venit sa asculte povești preșcolarii grupei a 7-A de la Grădinița nr. 96. Prima poveste îi aparține lui Tudor Arghezi : Hoțul. Aici avem povestea unui urs din catifea care  fura dulciuri. El era pedepsit ori de câte ori era prins că fura, și era dus în pod. Dar povestea are și alte personaje. Autorul evidențiază pe doi berbeci năpârliți, trei vaci fără picioare și un armăsar. Apare și un miel care fura și mingile și Tătuțu. Tătuțu a permis ca ursul să fure din dulap bomboane și să se bage în borcane și ursul continua să fure. La finalul primei povești copiii au răspuns la 4 întrebări : De ce a fost trimis în pod ursul de catifea? Care era înfățișarea ursului? Cine îl numea pe urs hoț și de ce? Cine era vinovat pentru dispariția dulciurilor?.

A doua poveste se numea Cufărul zburător de Hans Christian Andersen.  Acest cufăr a fost dăruit unui fiu de negustor care nu avea nimic și era fără nici avere nici prieteni. Numai unul i-a trimis cufărul. Cu acest cufăr a ajuns în Turcia. Acolo a întrebat de o doică de un palat cu ferestre înalte și i s-a spus că acolo stă fata sultanului. Și cu ajutorul cufărului a ajuns la prințesă. Și ia spus că este dumnezeul turcilor și multe cuvinte frumoase. Prințesa ia spus să vină sâmbătă cu o poveste când va fi și sultana și sultanul la ceai. Până sâmbătă a găsit povestea și s-a apropiat de palat. După ce a spus povestea sultanul i-a dat-o pe fiica lui dar din păcate nu a mai ajuns la palat. Cufărul a luat foc și nu a put să revină. Așa a ajuns fiul de negustor să spună povești în lumea întreagă. Copiii au răspuns la următoarele întrebări : Ce a făcut feciorul negustorului cu banii moșteniți? Cum a ajuns tânărul în țara turcilor? De ce l-au ales sultanul și sultana ca ginere? Cum s-a sfârșit povestea?

A publicat : Doina Spătaru

Șef – oficiu