23 aprilie – Ziua mondială a cărții și a dreptului de autor

În această zi de aprilie, ne închinăm până la pământ în fața măreției sale – Cartea. CARTEA – un cuvânt scurt, dar atât de profund, care ascunde în el un univers. Numai cartea sau, mai bine zis, prin carte, putem călători în lumea cunoștințelor.

De mici facem cunoștință cu cartea. O descoperim prin gust, ca apoi cu mânuțele mici, neîndemânatice să răsfoim paginile colorate. În băncile școlii facem cunoștință cu adevăratele cărți. O carte în viața noastră este uneori mai mult decât un profesor. Răsfoirea și studierea ei ne-au arătat drumul spre înțelepciune și educație.

Cu ajutorul cărților, personajelor poți să călătorești unde n-ai visat. Lectura oferă cititorului frumusețile neimaginabile ale poveștilor, povestirilor și ale altor texte, unde imaginația și fantezia zboară, trăind împreună cu eroii și personajele: bucurii, dezamăgiri, speranțe, poți să le simți sentimentele, să te bucuri sau să plângi alături de eroii tăi. O carte nu este de ajuns să o atingi cu mâinile, poți să o pătrunzi cu mintea și să o deschizi cu sufletul.

În momentul în care ai deschis o carte, ai contribuit la întărirea fundamentului spiritual al omenirii. Cartea este puntea care leagă cititorul cu biblioteca. Doar trecând peste ea, vei simți mireasma înțelepciunii, cel mai de preț lucru pe care îl poate avea un om, pe care se menține cultura și educația unui neam. Cărțile au zămislit marii poeți ai literaturii din toate timpurile și ne-au fost lăsate ca moștenire. Ele sunt corăbii care trec pe întinsele mări ale timpului. În ele au călătorit de la Dosoftei numit „primul poet”, Neculce și până la autorii „iubitori ai limbii vechi” ca Eminescu, Arghezi, Voiculescu și Stănescu. Aceste capodopere sunt mijloace de legătură dintre trecut și viitor, prin care trecutul rămâne viu și viitorul nemuritor.   

La 23 aprilie, atât în România cât și în Republica Moldova, este Ziua mondială a cărții și a dreptului de autor, dar și a profesiei nobile de bibliotecar – sărbătoarea celor care seamănă lumină.

Dragi bibliotecari! Voi, cei care  purtați cartea în inimă, cei care sunteți aliatul cel mai apropiat și cel mai credincios al cărții. Voi, cei care  sunteți părinții unei biblioteci. Doar voi  purtați pe palme miile de cărți. Înainte de a ajunge o carte la cititor, este legănată și răsfoită de mâinile voastre, oameni ai cărții – bibliotecarii. Voi  știți să apreciați adevărata valoare a lecturii. În mâinile voastre, cărțile prind viață, apoi sunt transmise oamenilor care le apreciază.

Munca neostenită a bibliotecarului nu este atât de ușoară după cum pare. Mii de kilometri parcurși printre rafturi, mii de cărți purtate cu drag până la mâinile cititorului. Neostenită  este munca și nemărginită răbdarea. Bibliotecarul este motorul care caută orice prilej pentru  a pune în mișcare cartea, pentru a răspândi cultura și a-i atrage pe mic și mare. Adevărata valoare o poate prețui doar cel care trece pragul unei biblioteci. Oricât de îngălbenite ar fi filele unei cărți, înțelepciunea care domnește în ele nu o poate răpi nimeni. Cărțile sunt ca făcliile, se aprind cu fiecare cuvânt citit. Să ținem aprinse aceste făclii, frecventând acest templu al cunoașterii.

Ne închinăm și vă mulțumim vouă, slujitori ai templului, scumpi bibliotecari, care ne-ați ghidat de mici și ați plămădit acel dor de carte  și de tainică profunzime a cunoștințelor.

Svetlana Chistol, bibliotecară